Terapiile

deficențelor de limbaj
Dubar Vanessa
 Noțiuni
• M. E. Hattev defineşte logopedia ca fiind “ştiinţa pedagogică specială despre
prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire”.
• M. Sovak consideră că logopedia este o ştiinţă despre fiziologia şi patologia
procesului de înţelegere, de comunicare, despre prevenirea şi tratamentul
pedagogico-corectiv al defectelor în domeniul înţelegerii şi comunicării”.
• Obiectul logopediei:
• - Cercetarea tulburărilor de limbaj;
- Depistarea, corectarea şi prevenirea tulburărilor de limbaj.
Ce tipuri de tulburări se tratează prin logopedie?

• Tulburări de pronunție a unuia sau mai multor sunete: dislalia, dizartria, rinolalia
• Tulburări de vorbire
• Tulburări de voce - afonia, disfonia, tahilalia
• Tulburări ale limbajului oral
• Tulburări rezonatorii
• Tulburări ale limbajului scris/dificultăți specific de învățare (dislexie, disortografie, disgrafie)
• Tulburări de calcul matematic și rezolvarea de probleme
• Reabilitatea limbajului și a comunicării în contextul tulburării din spectrul autist, a handicapului de intelect și a
handicapului de auz
• Tulburări polimorfe: afazia și alalia
 Cum se rezolvă aceste afecțiuni?

• De cele mai multe ori, cateva discutii cu un logoped, psihologul

specializat in probleme ale limbajului, sunt suficiente pentru a descoperi
problema, relevand daca exista un conflict interior pe care copilul il
traduce prin dificultatile de vorbire, daca este o problema organica ori de
alta natura.
• Tratamentul acestor afectiuni se face in mai multe etape.
• Prima etapa consta intr-o evaluare de catre un logoped pentru stabilirea
coeficientului de dezvoltare si a varstei limbajului copilului.
 Despre programul de recuperare

• Programul de recuperare este individualizat si diferentiat, in functie de dezvoltarea

emotionala si volitiva, adica de gradul de mobilizare a fiecarui copil in realizarea a ceea
ce isi propune sau i se cere, dar si de prezenta altor tulburari psihice cum ar fi intarzieri
in dezvoltarea intelectuala.
• Programul de tratament urmareste atat obtinerea unei pronuntii corecte, cat si a unei
dezvoltari intelectuale armonioase, adecvata varstei copilului.
• In acest sens, sunt incluse si activitati ce stimuleaza dezvoltarea capacitatii de cunoastere
lumii inconjuratoare, a miscarilor si coordonarii corpului, armonizarea emotionala,
pregatirea copilului cu cerinte speciale, precum si consilierea familiei copilului.
 Exerciții
• Terapia tulburărilor de limbaj cuprinde activităţi care impun o
dezvoltare armonioasă a mai multor planuri:
• Exerciţii generale ( imitarea mersului, mişcări ale braţelor şi gâtului  şi
rotirea acestora, imitarea aplaudatului, exerciţii pentru întărirea musculaturii
toracice şi abdominale, etc).
• În funcţie de diagnostic, se pot efectua exerciţi de gimnastică cu diferte părţi
ale corpului. De exemplu, în tulburările limbajului scris se exersează braţul,
mâna, degetele)
 Exerciții
• Mobilitatea aparatului fonoarticulator :
• Exerciţii de mobilitate a maxilarelor : exerciţii de închidere/ deschidere a gurii, exerciţii de coborâre şi
ridicare a maxilarelor, muşcătura,
• Exerciţii de mobilitate pentru limba: jocuri cu limba : „pisica bea lapte„ , tic-tac-ul ceasului, pronunţarea
repetată şi rapidă a silabei „la”
• Exerciţii pentru buze şi obraji: mişcări de sugere a obrajilor, mişcări de tuguire a buzelor, vibrarea buzelor,
zâmbet, umblarea obrajilor,
• Exerciţii pentru vălul palatin: imitarea căscatului, exerciţii de deglutitie.
• Aceste exerciţii se fac numai în faza iniţială, înainte de articularea sunetelor, iar apoi se vor folosi
numai acele exerciţii care sunt necesare impostarii sunetului.
 Excerciții
• Educarea respiraţiei:
•  În general, tulburările de limbaj se însoţesc de labilitatea ritmului respirator, cât şi de
deficienţe ale tipului de respiraţie. Exerciţii de respiraţie se vor centra pe două coordonate:
• Dezvoltarea respiraţiei nonverbale prin exerciţii pentru expiratie: suflă nasul, stinge
lumânarea, umflă balonul, etc, exerciţii pentru inspiraţie: miroase florile, câinele la
vânătoare, inspiraţie diferenţială
• Dezvoltarea respiraţiei de tip verbal: exerciţii de pronunţie a vocalelor, prelung , rară,
exerciţii de pronunţie într-o expirație, a unei consoane, exerciţii ritmice de respiraţie
însoţite de mişcare şi cântec ( de ex: în timp ce merge copilul numără sau cânta)
 Excerciții
• Auzul fonematic este o particularitate a auzului uman prin care sunetele vorbirii sunt percepute că elemente
semantice sau foneme. Tulburarea auzului fonematic se referă la lipsa de maturizare a acestei particularităţi şi la lipsa
de exersare a laturii expresive a limbajului verbal.
• Înainte de a-l învaţa pe copil să pronunţe corect trebuie făcute exerciţii de „analiză auditivă” a sunetului afectat.
Aceste exerciţii se vor face împreună cu exerciţiile de articulare a sunetului.
• imitarea sunetelor din natură şi pronunţarea de onomatopee, de exemplu : şarpele: s-s-s
• paronime pronunţate în serii: pă-pe-pi-po-pu ba-be-bi-bo-bu
• diferenţierea consoanelor surde de cele sonore: papa- baba
• analiza fonetică: indicarea primului sunet/ ultimul sunet al cuvatului
• jocuri hazlii: ”că ăla măr, că la par, că la dinte, dințelaș, ieşi afară iepuraş.
• framântări de limba: licurici cu aripi mici şi cu lampa de pitici ce tot vezi pe câmp aici
 JOCURI CARE POT FI FOLOSITE IN
TERAPIA DISLEXO-DISGRAFIEI SUNT:
• JOC DE RIME: Puneti Intrebarea: „Ce sa pun intr-o... masina?", iar copilul va raspunde
propunandu-va cel mai mare numar de cuvinte care se termina cu „ina". Jocul se poate
diversifica cu alte exemple: cos, casa, valiza, cort...
• LITERA INTERZISA Un joc putin mai dificil, pentru dezvoltarea auzului si a auzului
fonematic. Alegeti un sunet, o vocala, care va fi considerat interzis. Fiecare trebuie sa
spuna un cuvant, oricare, cu conditia sa nu contina acel sunet interzis. Fiecare greseala se
considera un punct pentru adversar. Partida se joaca pana la 3 puncte. Cand copilul va fi
familiarizat cu jocul, se va putea trece la interzicerea unor consoane, care sunt mai dificil
de reperat. Pentru ca jocul sa fie mai dificil, trebuie interzise sunete foarte frecvente. In
limba romana, sunetele utilizate mai des sunt: E, I, A, C, T, R, U, N, L, O.
 Comunicarea în interacţiunea cu celelalte
procese psihice
• Procesele, activităţile şi însuşirile psihice acţionează în interdependenţă, în
unitate, de unde derivă eficienţa în funcţionarea psihicului.
• Senzaţiile, percepţiile, reprezentările, gândirea, memoria imaginaţia,
motivaţia, afectivitatea, voinţa sunt susţinute de limbaj, definit ca fiind
sistemul de codare şi de vehiculare a informaţiei, sistem care reflectă
nivelul şi caracteristicile dezvoltării psihice ale subiectului.
• Verbalizarea devine astfel unul din principiile centrale de organizare şi
integrare a sistemului psihic uman.