PERCEPȚII

I. Definiția percepțiilor

Percepțiile sunt procese senzoriale complexe și totodată imagini primare

conținând totalitatea informațiilor despre însușirile concrete ale obiectelor și
fenomenelor în condițiile acțiunii directe a acestora asupra analizatororilor.

II. Trăsături caracteristice ale percepțiilor

a) Sunt procese de cunoaștere (cognitive)

b) Se aseamănă cu senzațiile pentru că semnalizează și însușiri concrete
c) Se deosebește de senzație pentru că însușirile concrete nu sunt izolate ci luate în
totalitate
d) Sunt imagini primare deoarece se produc numai în contact cu stimulul
e) Imaginea perceptivă este obiectuală, adică este imaginea unui obiect anume
f) Imaginea perceptivă este bogată în conținut (formă, culoare, poziție, dimensiune,
etc.)
g) Durata percepției corespunde cu durata acțiunii stimulului asupra analizatorului.
Percepția încetează când stimulul dispare (=senzații)
h) Are o puternică funcție informațională, mai bogată decât la senzație
i) Are funcție reglatorie
j) Sunt indispensabile vorbirii, citirii și scrierii
k) Sunt baza pentru procesele psihice superioare
 III. Teorii privind interpretarea percepțiilor

A. Asociaționismul
- Afirmă primatul părții asupra întregului.
- Viața psihică este o simplă sumă a acestor elemente numite senzații.
- Funcționează pornind de la senzații, pe baza lor se clădesc celălalte procese
psihice .
- Între procesele psihice există doar diferențe cantitative.

B. Gestaltismul
- Afirmă primatul întregului asupra părții.
- Ideea lor de bază a fost aceea că percepția nu este o simplă sumă de senzații, ei au
precizat că fundamental în percepție este întregul sau forma, și nu părțile
componente.

IV. Fazele procesului perceptiv

1. Detecția
- Constă în sesizarea și conștientizarea a prezenței stimulului în
câmpul perceptiv
- Subiectul se orientează către stimul, iși fixează atenția asupra lui.

2. Discriminarea
- Constă în detașarea stimulului de fond și remarcarea acelor însușiri
care îl deosebesc de alții asemănători
 3. Identificarea
- Se referă la realizarea la un nivel mai înalt de procesare și la
cuprinderea într-o imagine unitară a informațiilor obțiunte anterior
- Subiectul poate recunoaște ceea ce percepe deoarece se raportează la
o experiență anterioară

4. Interpretarea
- Constă în stabilirea semnificației obiectului perceput și a importanței
pentru subiect

V. Legile percepției

1. Legea integralității
- Exprimă faptul că însușirile obiectului nu sunt semnalate separat, ci în
interrelații complexe alcătuind o imagine unitară
2. Legea structuralității
- În structura imaginii unitare, însușirile esențiale ocupă primul plan
3. Legea selectivității
- Se referă la faptul că nu toate obiectele sunt percepute, ci doar acelea care
au semnificatie pentru individ.
4. Legea constanței perceptive
- Constă în menținerea invarianței imaginii, chiar și atunci când există
variații, ale obiectului perceput.
5. Legea semnificației
- Semnalează faptul că se percep mai bine, mai rapid și mai corect, obiectele
care au o anumită semnificație, valoare pentru obiect.