Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SADOVEANU
portretul zeitei egiptene Isis, care porneste in cautarea sotului ei, Osiris,
rapus de Seth. Ca in mitologie, eroina romanului descopera si
recompune trupul sotului sau, recompunand prin aceasta, in mod
simbolic, echilibrul universului.
Gheorghita Lipan este tipul tanarului in formare. Drumul pe care il
parcurge tanarul este unul initiatic, marcand simbolic despartirea de
copilarie. Scriitor realist, Sadoveanu realizeaza portretul acestui personaj
atat fizic, cat si moral. Prin caracterizare directa, realizata de catre
narator, se stabilesc trasaturile fizice ale personajului: flacau sprancenat
() intorcea un zambet frumos ca de fata si abia incepea sa-i infireze
mustacioara. Aceasta descriere succinta este facuta si din perspectiva
mamei, care il admira din cealalta parte a masutei. Trasaturile morale
reies in primul rand indirect, din faptele, gadurile sau modeul de a vorbi
al personajului. La inceput temator (D-apoi om putea razbi, mamuca?),
gandindu-se mai mult la horele din sat decat la linistea mamei
( Raspunse el mahnit in sine; caci nu se mai putea bucura de hora de a
doua zi ), Gheorghita primeste sa plece in cautarea tatalui sau pentru ca
asa i se cere ( M-oi duce, daca spui ). Femeia observa atitudinea
retinuta a fiului ei, pe care il caracterizeaza drept sfios si nesigur si
hotaraste sa plece in calatorie alaturi de el. Fara sa se fi desprins inca
din lumea basmelor copilariei, baiatul ii judeca pe cei din jur ca fiind
personaje ale unei lumi fabuloase. Vazand cum Vitoria ii intuieste
gandurile, personajul remarca nedumerit: Mama asta trebuie sa fie
fermecatoare; cunoaste gandul omului.
Perseverenta si forta bratului tanar sunt chiar trasaturile de care are
nevoie Vitoria pentru a putea razbi. Exista momente in care Vitoria ii
recunoaste fiului ei superioritatea - cand acesta vorbeste despre
calatoria cu trenul sau cand, pentru ca stie sa citeasca, ii spune unui
carciumar pe nume: Vad ca toti sunteti cu cap si cu invatatura. Numai eu
is o proasta, remarca femeia, disimulandu-si admiratia.
Ca instrument magic , primeste de la mama sa baltagul sfintit, pe care il
poarta permanent cu sine: Gheorghita purta aninat in lat, in dosul
coapsei drepte, baltagul. Drumul este lung si sinuos, asemenea unui
labirint, iar traseul urmat este cel invers transhumantei. Mergand dinspre
iarna spre primavara, dinspre intuneric spre lumina, Gheorghita invata sa
se supuna mamei, sa cunoasca firea oamenilor. Orice traseu initiatic
presupune, pe langa despartirea de spatiul cunoscut, si trecerea unei
probe grele, aceea a confruntarii cu moartea. Momentul semnificativ din
roman in acest sens il reprezinta privegherea osemintelor lui Nechifor.