Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

de Camil Petrescu
Grupa III

Aproape chiar din această vreme, nevastă-mea a început să se ocupe

cu superioritate şi de ţinuta mea. Ştiam că la Universitate trec printre
studenţii bine. Eram înalt şi elegant, dar e adevărat că nu-mi făceam decât
câte un costum de haine, pe care-l purtam până se uza şi pe urmă îl
înlocuiam cu altul. Cravate, de asemeni, cumpăram alta numai când cea de
la gât era mototolită de-a binelea. Bineînţeles că şi ghetele le pingeleam cât
timp cizmarul socotea că se pot pingeli cuviincios. Dar cum eram subţire,
cum cumpăram obiecte pe care le credeam bune, n-aveam nici un motiv să
fiu îngrijorat. La început, nevastă-mea s-a mulţumit să-mi calce hainele, să-
mi aranjeze mai bine nodul de la cravată şi să-mi puie, în fiecare zi, o
batistă mai fină, în buzunarul de sus al hainei. Pe urmă, mi-a cumpărat trei
cravate noi şi o jumătate de duzină de batiste fine de olandă. O stânjenea
parcă neatenţia mea în îmbrăcăminte. E drept că într-o după-amiază am
observat şi eu deosebirea dintre mine şi dansatorii care veneau la Anişoara.
Întâia dată mi-am dat seama că o cămaşă nu se poate pune şi a treia zi.
Aveam pe urmă manşetele prea largi şi cu colţurile sucite în afară, pe când
dansatorul pe care-l priveam avea mansetele bine întinse, mici, care
prindeau mâinile ca nişte cătuşe de mătase. Şi pe când ghetele mele aveau
o uşoară tendinţă să-şi ridice boturile, ale lui erau întinse şi parcă noi. Era
tuns parcă de cinci minute pieptănat lins. Părea nesfârşit mai curat şi mai
îngrijit ca mine, cu toată baia mea din fiecare zi.

Cerinţe:
a) Comentaţi sensul complementului de mod ,,cu superioritate”, folosit
de narator.
b) Care sunt opiniile personajului despre propria sa ţinută vestimentară?
c) Ce semnificaţie imprimă naratorul gestului Elei de a-i cumpăra
cravate şi batiste noi?
d) Naratorul intuieşte o deosebire relevantă între el şi ceilalţi bărbaţi.
Motivaţi-o.
e) Sesizaţi o anume atitudine a lui Ştefan Gheorghidiu faţă de
,,dansatorul” pe care îl priveşte?
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
de Camil Petrescu
Grupa II

Cu ochii mari, albaştri, vii ca nişte întrebări de cleştar, cu

neastâmpărul trupului tânăr, cu gura necontenit netedă şi fragedă, cu o
inteligenţă care irumpea, izvorâtă tot atât de mult din inimă cât de sub
frunte, era de altfel un spectacol minunat. Izbutea să fie adorată de
camarazi, băieţi şi fete deopotrivă, căci înfrumuseţa toată viaţa
studenţească. Ştiau toti orele ei de cursuri şi i se preţuia prezenţa, ca a unei
adevărate vedete, fragile şi mici, pe vastele culoare. Făcea totul cu pasiune.
Uneori isprăvile ei ţineau de miracol. Când am început să studiez filozofia
din timpurile mai noi şi mai ales problema spaţiului şi a timpului, am simţit
nevoia sa audiez un an de zile un curs de matematici superioare, făcut de un
profesor savant, de reputaţie europeană. Şi ea, care nu urma decât franceza
şi româna, care avea oroare de matematici – fusese de două ori corigentă
din cauza lor – numai ca să fim împreună, mă însoţea şi asculta acum, o oră
pe săptămână, serioasă şi cuminte ca şi un căţeluş, principiile generale ale
calculului diferenţial. Partea năzdrăvană era că, deşi în linii generale nu
înţelegea nimic desigur, după curs punea surprinzătoare întrebări despre
unele detalii ( şi cum întreba de pasionat...). Nu mai vorbesc că nu lipsea
nici de la cursul de enciclopedia filosofiei.

a) Reconstruiţi elementele portretului fizic şi intelectual al Elei.

b) Cum se explică simpatia cu care o înconjurau colegii de Facultate,
băieţi şi fete deopotrivă, pe Ela?
c) Explicaţi motivul/motivele pentru care Ela a urmat cursurile de
matematici superioare şi enciclopedia filosofiei.
d) Ce dezvăluie întrebările ,,surprinzătoare” puse de Ela la sfârşitul
cursului?
e) Cum explică ,,oroarea de matematici” a eroinei lui Camil Petrescu în
contrast cu pasiunea descoperită acum?
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
de Camil Petrescu
Grupa IV

Exploziile se succed organizat. Unele le aud la câţiva paşi, altele în

mine. Cum s-a terminat o ruptură, corpul tot, o clipă sleit, îşi înjumătăţeşte
răsuflarea şi se încadrează iar, sec, în aşteptarea celeilalte explozii, ca un
bolnav de tetanos. Un vâjâit scurt, pe care urechea îl prinde cu un soi de
anticipaţie, încleştezi dinţii, cu mâna îndoită deasupra capului, într-o
convulsie epileptică şi aştepţi să fii lovit drept în moalele capului, să fii
împrăştiat. Deasupra ta, întâia explozie îţi sparge urechile, te năuceşte, a
doua te acoperă de pământ. Dar prin faptul că le-ai auzit pe amândouă, nu
eşti mort. Animalic, oamenii se strâng unii lângă alţii, iar cel de la
picioarele mele are capul plin de sânge. Nu mai e nimic omenesc în noi.

a) Expuneţi sentimentul de insecuritate biologică trăit de narator.

b) Explicaţi felul stilistic al reiterării verbelor cu sens concret.
c) Comentaţi coportamentul personajului în timpul exploziilor.
d) Naratorul foloseşte verbele la indicativul prezent, cu o valoare
specială; precizaţi-o!
e) Analizaţi paragraful din perspectiva conceptului operaţional de
autenticitate.
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
de Camil Petrescu

Grupa I

O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie. Trebuie timp

şi trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te
obişnuieşti, greu, la început, să-ţi placă femeia fără care mai târziu nu poţi
trăi. Iubeşti întâi din milă, din îndatorire, din duioşie pentru că ştii că asta o
face fericită, îţi repeţi că nu e loial s-o jigneşti, să înşeli atâta
încredere[...].Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la început, patologic
pe urmă [...] acei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra
celuilalt.
Oricine iubeşte e ca un călător, singur în speţa lui pe lume, şi nu are
drept decât doar să bănuiască aceleaşi sentimente şi la alţii, câtă vreme nu
corespunde cu ei decât prin mijloace atât de imperfecte de comunicare, cum
e cuvântul.
Simţeam că femeia asta era a mea în exemplar unic, aşa ca eul meu,
ca mama mea, că ne întâlnisem de la începutul lumii, peste toate devenirile,
amândoi, şi avem să pierim la fel amândoi.

a) Care este concepţia despre iubire a lui Ştefan Gheorghidiu?

b) Care este sentimentul care stă la baza iubirii lui Ştefan Gheorghidiu?
c) Sunteţi de acord cu opinia protagonistului despre iubire?
d) Protagonistul descrie iubirea ideală?
e) Cum definiţi voi iubirea absolută?