Sunteți pe pagina 1din 51

GENUL EPIC

- cuprinde totalitatea creaţiilor literare, în proză sau în


versuri, în care autorul îşi exprimă ideile şi
sentimentele/transmite un mesaj artistic în mod indirect, prin
intermediul povestirii/nara ţiunii, al acţiunii, personajelor şi
naratorului

I. CARACTERISTICI
Creaţia epică are la bază acţiunea, formată dintr- o serie de
evenimente, relatate cronologic, prin înlănţuire şi alternanţă,
sau cu întoarceri în timp/re memorări, prin inserţie

Lucrarea epică se bazează pe o structură narativă, în


consecinţă acţiunea este organizată într-o succesiune de
momente (momentele subiectului)
- expoziţiunea (situa ţia iniţială) - partea introductivă a
operei literare, în care se precizează/pre zintă coordo-
natele/împrejurările principale ale acţiunii: locul, timpul şi
personajele (sau o parte din personaje );
- intriga (cauza acţiunii) – momentul/faptul care
declanşează acţiunea generând o perturbare a situaţiei iniţiale ;
- desfăşurarea acţiunii – partea cea mai amplă a operei
literare, conţine succesiunea întâmplărilor şi evenimente lor
declanşate/determinate de intrigă (succesiunea epică imaginată
de autor);
- punctul culminant - momentul în care tensiunea creată
între personajele operei atinge pragul cel mai înalt;
- deznodământul (situaţia finală) - finalul acţiunii, soluţia
pe care o oferă autorul pentru rezolvarea conflictului declanşat
prin intrigă.

Modul principal de expunere: naraţiunea  prin


intermediul acesteia, sunt relatate evenimentele care compun
acţiunea.
Moduri secundare de expunere:
- descrierea  folosită la prezentarea cadrului spaţial şi
la caracterizarea/prezentarea personajelor

1
- dialogul  utilizat pt. a dinamiza acţiunea şi a pune
personajele în relaţie
- monologul (relevant şi pt. caracterizarea personajelor)

Acţiunea/evenimente le relatate  plasată/plasa te într-un


context/cadru spaţio-temporal, stabilit prin folosirea unor indici
de spaţiu (spaţiali) şi de timp (temporali) (adverbe/locuţ iuni
adverbiale de loc/ de timp , nume de locuri, substantive care
exprim ă circumstanţe spaţiale /te mporale ).
Timpul acţiunii poate fi indicat direct (prin precizarea
anului, lunii, perioadei) sau indirect (numele personajelor,
obiecte de vestimentaţie, obiecte etc.). Idem, spaţiul acţiunii
poate fi localizat (precizat) sau imaginar (creat după modelul
lumii reale)

Personajele – existenţe fictive, create de imagina ţia


autorului, după un model real sau fantastice, pe seama cărora
sunt puse acţiunea şi desfăşurarea ei.

Conflictul – ciocnire de interese, idei, valori, atitudini


care pune în mişcare acţiunea
Conflict exterior - între cel puţin 2 personaje/între
personaj şi societate
Conflict interior - între diferite stări, sentimente, gânduri
ale unui personaj

Naratorul (povestitorul) - instanţă fictivă, convenţie


textuală; vocea care povesteşte/rela tează întâmplările

II. SPECII
În versuri: balada (populară/cultă ), legenda, epopeea,
snoava, poemul eroic, fabula
În proză: basmul (popular/cult) , legenda, snoava,
momentul, schiţa, anecdota, eseul, jurnalul, amintirile,
memoriile, nuvela, povestirea, romanul

2
III. NARATORUL
-principală instanţă în comunicarea narativă, fiind ,,vocea’’
care prezintă evenimentele
-în cazul naraţiunii obiective, naratorul poate fi omniscient
şi omniprezent
-instanţă abstractă care nu se confundă niciodată cu autorul
-intermediază relaţia între autorul abstract- lumea narată-
cititorul abstract.

Tipuri de narator
Nar ator ul omni sc ie nt şi omni prez e nt (obie c ti v) – se a fl ă î n
a fa ra / de a supra a cţ i uni i, dă im pre sia că el a c re a t pove s-
t ea /a c ţi unea / spa ţi ul î n ca re se de sfă şoa ră a cţ i une a , şt i e tot ul de spre
pe rsonaj e le şi î ntâ m pl ă ril e re la ta t e şi e st e prez e nt î n l oc ul / t oat e
l oc uri le î n c are se pe t re c e a cţ i une a (ubic uu), put â nd dez văl ui chia r
şi gâ nduri le a sc unse al e persona j el or.
Ac ţ i une a pre zi nt ă mă rc i a le obie ct i vit ă ţi i (fol osire a pe rsoa nei
a III-a pt. pronum e şi verbe ).
Nar ator ul -per sonaj (subi e c ti v) – e ste i m pl i ca t / pa rti c i pă l a
a cţ i une î n c al it at e de pe rsona j, în ce le ma i m ult e c az uri, în ca li t at e
de prot a goni st; a cţ i une a e ste prez e nta tă di n pe rspe c ti va ac e st ui a,
c it i t orul pe rc e pe vi zi unea subi e ct i vă a na ra t orul ui a supra a c ee a c e
se î ntâ m pl ă . Ac ţi une a pre zi nt ă mă rc i a le subie c ti vi tă ţ ii (fol osi re a,
î n pri nc i pa l , a pe rsoa ne i I pt . pronum e şi ve rbe ; în se c undar, e st e
fol osi tă şi pe rsoa na a III-a ).
Nar ator ul -mar tor (obi e c ti v/ subi e c ti v) – a si stă la ac ţi une î n
c al it a te de obse rva t or/ pe rsona j sec unda r, nu i nfl ue nţe az ă
î ntâ m plă ril e nara te , pove st e şt e doa r c e a vă z ut. Pa rti c i pa rea l a
a cţ i une e st e supe rfi ci al ă şi nu infl ue nţ ea ză cursul ac e ste ia .
Fol osi rea nara t orul ui -ma rt or a mpl i fi că verosi m il i ta -
t ea / ve ri dic i ta te a c rea ţi e i e pi c e.
Ac ţ i une a pre zi nt ă mă rc i a le subi ec ti vi tă ţ ii (fol osi re a, î n
pri nc i pal , a pe rsoa ne i I pt. pronum e şi ve rbe ; î n se c unda r, e ste
fol osi tă şi pe rsoa na a III-a ).
Indic i t ext ual i (ma rc he az ă obie ct i vit a te a / subie ct i vit a te a
na ra t orul ui ): fol osi re a în al te rna nţ ă a pe rsoa nei I şi pe rsoa nei a III-
a.

Ti p u r i d e n a r at o r

3
1 . Î n f u n c ţ i e d e r a p o rt u l n a r a t o r / d i e g e z ă ( a c ţ i un e )
i ) n a r at o r e x t r a d i e g e t i c
- s e af l ă î n a f a r a d i e g e z e i , p o v e s t e ş t e l a p e r s o a n a a I I I - a ş i e s t e
obiectivat
în spatele personajelor;
- ş t i e m a i m u l t d e c â t p er s o n a j e l e ş i d e c â t c i t i t or u l ;
- d e m i u rg – v e d e î n t â m p l ă r i l e d i n a f ar ă , d ă i m p r e s i a c ă e l a c r e a t
povestea;
- d e t e r m i n ă î n c a d r ar e a o p er e i e p i c e î n r e gi s t r u l o b i e c t i v .
i i ) n a r at o r i n t r a d i e g e t i c
- e s t e i m p l i c a t î n d i e g e z ă , d e v i n e p e r s o n a j î n t e x t ul n a r a t i v ;
- a c ţ i u n e a e s t e p r e z e n t a t ă d i n p e r s p e c t i v a a c e s t u i a , c i t i t or u l u i i s e
dezvăluie doar modul subiectiv al acestuia asupra ceea ce se întâmplă;
- naraţiunea se face la persoana I.
i i i ) n a r at o r m a rt o r
- a asistat la întâmplările narate, dar nu le influenţează,
p o v e s t e ş t e d o ar c e e a c e a v ă z u t ;
- e s t e cr e a t p e n t r u a m ă r i v e r i d i c i t a t e a o p e r e i l i t er a r e ;
- e s t e d e o b i c e i p e r s o n a j s e c u n d a r.
2 . Î n f u n c ţ i e d e r a p o rt u l n a r a t o r / d i s c u r s n a r a t i v
i ) n a r at o r h e t e ro d i e g e t i c
- povesteşte la persoana a III-a, nu este personaj
i i ) n a r at o r h om o d i e g e t i c
- povesteşte la persoana I;
- e s t e m ar t o r, a c t o r- m ar t o r s a u a s c u l t ă t o r
iii) narator autodiegetic
- povesteşte la persoana I;
- e s t e a c t or u l , p e r s o n a j u l î nt â m p l ă r i l o r n ar a t e .
3 . Î n f u n c ţ i e d e r a p o rt u l n a r a t o r / f o r m aţ i e d e ţ i nu t ă
i ) n a r at o r u n i s c i e n t
- p o v e s t e ş t e c e e a c e a a u z i t d e l a a l t c i n e v a , n u a f o s t m a r t or l a
întâmplări şi nici nu poate certifica veridicitatea acestora
i i ) n a r at o r o m n i s c i e n t ş i om n i p re z e n t
- ş t i e t o t ş i e s t e p r e z e n t p e s t e t o t , f ăr ă a - i s c ă p a n i m i c ( u b i c u u) ;
- ş t i e m a i m u l t d e c â t l e c t or u l ş i p er s o n a j e l e ;
- e s t e c o n s t r u c t or u l d i s c u r s u l u i n a r a t i v, n a r a ţ i u n e a e s t e o b i e c t i v ă ,
f ă c â n d u - s e l a p er s o a n a a I I I - a .
4 . Î n f u n c ţ i e d e r a p o rt u l n a r a t o r / i n f o rm a ţ i e d e ţ i n u t ă
i ) n a r at o r c re d i t a b i l - s p u n e t o t c e ş t i e
i i ) n a r at o r n e c re d i t a b i l - c e l c ar e n u s p u n e t o t c e ş t i e .

4
Perspectiva (viziunea) narativă – raportul dintre vocea
narativă şi evenimentele descrise
Perspectiva (vocea) auctorială – descrierea /relatarea
evenimentelor se face la persoana a III-a, din perspectiva
naratorului obiectiv, omniscient şi omniprezent.
Perspectiva (vocea) actorială – descrierea /relata rea
evenimentelor se face la persoana I, în mod subiectiv, din
perspectiva naratorului personaj.

Perspectiva narativă / viziunea narativă cunoaşte trei tipuri


de raportare a naratorului la personaj:
- naratorul ştie totul despre personaj/personaje ; în
naraţiune este folosită persoana a III-a
- naratorul ştie exact cât personajele sale; explicaţia
faptelor este găsită chiar de personaj; în naraţiune este folosită,
preponderent, persoana I
- naratorul ştie mai puţin decât personajele sale; este
martor al întâmplărilor; în naraţiune sunt folosite persoana I şi
persoana a III-a, în alternanţă.

Funcţiile naratorului
1. Funcţia narativă sau de reprezentare  aceea de a
povesti.
2. Funcţia de control sau de regie  naratorul controlează
structura textuală fiind capabil să citeze discursul actorilor (ce
spun personajele), semnalat prin semne grafice – ghilimele le,
două puncte - introdus prin verbe care semnalează vorbirea ( a
spune , a zice, a răspunde) şi verbe care semnealează gândirea
(a simţi, a gândi, a medita).
3. Funcţia opţională de interpre tare  naratorul îşi poate
manifesta poziţia interpre tativ ideologică în raport cu ceea ce
povesteşte.

IV. PERSONAJUL LITERAR

5
- o invenţie a autorului creaţiei epice, existentă doar la
nivel ficţional şi pe seama căreia este pusă acţiunea şi
desfăşurarea ei.
Faptele/reacţiile/ac ţiunile personajului sunt diferit recep-
tate şi actualizate de fiecare cititor în parte.

Tipuri

1. După locul ocupat în economia operei:


i) Principal/protagonist  participă la toate episoadele
importante ale acţiunii.
- este implicat în conflictul principal al operei;
- este amplu caracterizat, apelându-se la multiple mijloace
de caracterizare.
ii) Secundar  este prezent doar în unele episoade ale
desfăşurării acţiunii.
- poate fi implicat într- un conflict secundar;
- nu este amplu caracteriza t.
iii) Episodic  apare într-unul dintre episoadele acţiunii.
- nu este implicat în conflict;
- este sumar caracterizat sau chiar deloc.
iv) Figurant  nu este prezent în acţiune, dar celelalte
personaje sau naratorul vorbesc despre el.

2. După construcţie :
Individualizat  un singur individ cu trăsături fizice şi
morale, complex sau parţial caracterizat;
Colectiv  grup de personaje, neindividualizate, ce pune
în lumină mentalităţile unei clase sociale sau psihologia unei
anumite categorii de indivizi.

3. După semnificaţia morală:


Pozitiv  exponent al binelui, al integrităţii spirituale,
erou sau model existenţial;
Negativ  exponent al răului (individual, sau cu implicaţii
în plan social), viciat, antierou.
4. După sursa de inspiraţie /raportul cu realitatea:

6
i) Imaginar, fictiv  rezultat al puterii ficţional a
autorului, fără corespondent în plan real; personajele fantastice,
alegorice, legendare
ii) I storic  are corespondent în plan real, dar imaginaţia
autorului îşi face simţită prezenţa prin anumite fapte, gesturi,
atitudini şi vorbe puse pe seama acestuia.
iii) Arhetipal  reia comportamentul strămoşului mitic
(zeu, erou, animal totemic)

5. După mobilitatea în cadrul naraţiunii :


i) Mobil (dinamic)  se schimbă/transformă pe parcursul
acţiunii, transformarea este justificată, verosimilă, convingă-
toare
ii) Imobil (static)  nu evoluează pe parcursul acţiunii

6. După complexitatea sau densitatea psihilogică :


i) Plat (unidimensiona l)  construit în jurul unei idei sau
calităţi, având manifestări previzibile
ii) Rotund (multidimensiona l)  are capacitatea de a
surprinde cititorul în mod convingător, prin reacţii, gesturi,
atitudini imprevizibile

7. Alte tipuri de personaje :


Tragic  revoltat împotriva propriului destin sau a unui
destin colectiv şi chiar contra divinităţii.
Raissoneur  are rolul de a anunţa profetic anumite
finalităţi tragice sau dramatice sau rezonează la anumite trăiri,
stări sau reacţii ale celorlalte personaje.
Alter ego  „purtătorul de cuvant” al naratorului; în
romanul realist, conferă un grad sporit de
obiectivitate/autenticitate. Este imagine în oglindă a naratorului
sau reflectă o latură a personalită ţii sale la un moment dat.
Tip  însumează trăsăturile uni număr mare de personaje
(avarul, arivistul, intelec tualul, eroul salvator, personaje
fantastice, simbolice, istorice);
Atipic  imaginea unui om ce iese din tipare, îndreptat
mai ales spre lumea interioară, uimeşte prin unele calită ţi sau
prin felul de a reacţiona în circumstanţe limită, existenţia le.

7
Reflector  dezvăluie cititorului lumea ficţională văzută,
parţial şi/sau temporar, exclusiv din perspectiva naratorului,
are o putere deosebită de a simţi şi a înţelege evenimentele.
Absent  nu apare în discursul narativ, dar existenţa sa în
conştiinţa celorlalte personaje poate determina intriga acţiunii,
el se identifică, parţial cu personajul figurat;
Adjuvant  are un important rol în susţinerea morală,
acţională sau materială a protagonistului.
Eponim  dă titlul operei din care face parte.
Suprapersonajul  realitate simbolică la care se raportează
atât eroii, cât şi întâmplările prin care aceştia trec.
Protagonist şi antagonist  personajele principale aflate
într-o relaţie conflictuală ireductibilă
Personajul funcţional  îndeplineşte o funcţie (confident,
provocator, prieten comun).
Personajul de fundal  lipsit de complexitate sau de
individualitate, este necesar pentru rezolvarea intrigii

Functiile personajului
i) Funcţia actanţială  o îndeplineşte personajul obiectiv
(actantul); este textualiza t prin pers. a III-a; îşi joacă rolul în
acţiunea narată.
ii) Funcţia reflexivă  este realizată de personajul
reflector; este textualiza t prin pers. I şi a III-a; observă,
formulează judecaţi de valoare.
iii) Funcţia de observator  este realizată de personajul
focalizator; este textualiza t prin pers a III-a ca protagonist
(Uneori naratorul, chiar exprimându -se la persoana a treia, îşi
pierde calitatea de omniscienţă prin preluarea funcţiei narative
de către un personaj prin viziunea căruia se filtrează faptele,
aşa -numita focalizare epică. Este personajul – reflector sau
raisonneur, care selectează şi interpretează în mod subiectiv
faptele pe care le prezintă.)
iv) Funcţia de regie  este realizată de personajul narator-
martor; este textualizat prin pers. I şi a III-a, nefiind implica t
în conflict.
v) Funcţia narativă şi de regie  este realizata de
personajul narator- martor; este textualiza t prin pers. a III-a

8
care prevalează pers.I; este „vocea” narativă care relatează
evenimente auzite de la un alt povestitor.
vi) Personajul narator are funcţii narative multiple :
-relatează evenimente - martor la acţiune, pers. I
-are rol actanţial - narator participant la acţiune,
protagonist
-funcţie actorială - „joacă” mai multe roluri
-rol de regizor - „regizează intrarile în scenă”.

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI
Mijloace de caracterizare a personajelor
1. Caracterizare directă  făcută de către narator, de către
alte personaje sau de însuşi personajul (autocaracteriza re)

9
2. Caracterizare indirectă  reiese din fapte, vorbe,
gesturi, atitudini ale personajelor, relaţii dintre personaje,
mediul în care trăiesc.
!!! Caracterizare poliedrică – tehnica oglinzilor paralele 
este realizată graţie perspectivei celorlalte personaje asupra
protagonistului, păreri ce sunt adesea antitetice.

A caracteriza un personaj înseamnă, în esenţă, a evidenţia


trăsăturile fizice şi morale ale acestuia, aşa cum se desprind
din opera literară respectivă.
Caracterizarea personajului este o compunere pe baza
textului literar, care are o structură specifică, tinând cont însă
de cerinţele şi părţile generale ale unei compuneri.
O astfel de lucrare – după ce se realizează încadrarea
personajului în operă, pe baza datelor despre autor şi opera -
trebuie să reliefeze următoarele aspecte:

I. INTRODUCERE:
1. Ce loc ocupă personajul în opera
2. Ce fel de personaj este (raportat la realita te)
3. Cine este personajul
4. În ce împrejurari este infăţişat el

II. CUPRINS:
1. Care sunt însuşirile:
-fizice (1 paragraf: direct+indirect-dacă există)
-morale (1 paragraf: direct+indirect-dacă există)
ale personajului, aşa cum se desprind:
i) din prezentarea directă:
- de către autor
- de către alte personaje
- de către personajul însuşi (autocaracteriza re)
ii) din prezentarea indirectă:
- faptele personajului
- comportarea, gândurile şi frământările lui
sufleteşti
- relaţia cu celelalte personaje
- aspectul fizic şi vestimentar al personajului

10
- încadrarea într- un anumit mediu
- punerea personajului în situaţii limita
- nume/poreclă şi felul de a vorbi
2. Prezentarea relaţiilor cu celelalte personaje ale operei +
însuşirile portretului moral care se desprind din acestea
(melancolie, fericire, milostenie, isteţime, laşita te, empatie
etc.)
3. Atitudinea naratorului faţă de personaj (subiec-
tivă/obiectivă)

III. ÎNCHEIERE:
Ce categorie tipologică mai largă reprezintă personajul +
trăsături

CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ LITERAR

INTRODUCERE

11
Locul personajului în operă
Stabilirea tipologie i personajului
-erou/figură/actor/ac tant;
-principal (central)/secundar/episodic/figurant (criteriu:
locul ocupat în acţiune);
-protagonist/antagonist/spec tator/comentator (criteriu:
rolul avut în acţiune);
-erou/antierou;
-plat (unilateral, liniar, simplu, ale cărui acţiuni sunt
previzibile)/rotunde (complexe);
-realist/romantic/simbolic;
-istoric/fictiv/legendar/fabulos/mitic /alegoric (criteriu:
raportul cu realitatea);
-excepţional/contradictoriu în romantism;
-titular (eponim)/sugera t prin titlu;
-individual/colectiv;
-pozitiv/negativ (criteriu: etic);
-uman (adult; copil)/anima lier;
-prezent/absent;
-feminin/masculin;
-suprapersonaj (ex. pădurea spânzuraţilor);
-personaj-reflector (cel care participă sau numai asistă la
evenimente, în ipostaza unui observator care exprimă punctul
de vedere al naratorului şi comentează, de pe o poziţie relativ
obiectivă, actele altor personaje);
-personaj-martor;
-personaj-narator;
-răufăcător/donator (furnizor)/a jutor/fa ta de împărat
(personajul căutat) şi tatăl ei/trimiţătorul/fa lsul erou/eroul în
basm.
Statutul social
-(apartenenţa la o anumită clasă socială, meserie etc.; ex:
intelectual, ţăran, aristocra t, sclav etc.)
Semnificaţia numelui

CUPRINS
Evidenţierea portretului fizic (fizionomie, vestimenta ţie,
vârstă, mimică, gestică etc.) prin:

12
-Caracterizare directă făcută de către narator, de către alte
personaje (în genul epic), de către dramaturg în didascalii (în
genul dramatic);
-Caracterizare indirectă;
-Autocaracterizare.
-Evidenţierea portretului moral prin:
-Caracterizare directă de către narator sau de către alte
personaje (în genul epic), de către dramaturg în didascalii (în
genul dramatic);
-Caracterizare indirectă care reiese din: meditaţii
interioare, gânduri, acţiuni, fapte, gesturi, mediul în care
personajul trăieşte, locuinţă, relaţia cu celelalte personaje,
comportament, limbaj, vestimenta ţie, nume etc.
-Autocaracterizare;
-Evidenţierea trăsăturii dominante a caracterului şi natura
personajului, tipul uman pe care îl reprezintă (personaj tip în
realism; caractere în clasicism, construite în jurul unei singure
idei sau trăsături de caracter: avarul, arivistul etc.)
-Constanţa atitudinii personajului: dacă păstrează aceleaşi
trăsături pe tot parcursul operei litera re, dacă suferă anumite
modificări sau transformări evolutive, uneori spectaculoase şi
ce anume le determină (personaj static sau dinamic).

CONCLUZIE
Locul personajului în umanitatea operei scriitorului, în
contextul literaturii naţionale şi universale (dacă a mai apărut
la alţi scriitori, în alte opere)
Caracterul de noutate adus de personaj
Notă: Aprecierile critice pot apărea la începutul sau la
sfârşitul unei caracterizări.

Apartenenţa lucrării la genul epic - plan

Genul epic reuneşte totalita tea operelor literare, în proză


sau în versuri, care se bazează pe naraţiune ca modalitate

13
principală de expunere, autorul exprimându-şi indirect ideile şi
sentimentele prin intermediul naratorului şi personajelor care
sunt implicate într-o acţiune, plasată în timp şi în spaţiu.
Opera literară “…….”, de ……, din care face parte textul
fragmentar supus atenţie i, aparţine genului epic, deoarece
prezintă caracteristicile definitorii ale genului.
În primul rând, se remarcă prezenţa unui fir narativ bazat
pe conflictul dintre…… Acţiunea este împărţită pe momentele
subiectului. În expoziţiune, se precizează cadrul desfăşurării
întâmplării, indicii spaţio-temporali fiind marcaţi de termeni
precum..….(exemple din text), cu scopul de a conferi
verosimilitate textului. Intriga este reprezentată de momentul în
care……
În desfăşurarea acţiunii….(se face rezumat). Cel mai
tensionat moment (punctul culminant) este cel în
care….Deznodământul este previzibil/surprin zător şi
tragic/fericit (eventual se prezintă ce se întâmplă cu personajul
principal/personajele). [În cazul în care se prezintă în fragment
un conflict, de folosit formula: acţiunea este pusă în mişcare de
un conflict care reprezintă o ciocnire de intere-
se/valori/atitudini între personaje- conflict exterior sau
frământările sufleteşti, neliniştile, temerile unui personaj-
conflict interior].
În al doilea rând, sunt prezente personajele, existenţe
fictive, plăsmuite de fantezia autorului/crea te după un model
real, care sunt implicate într-o acţiune concentrată, liniară. Ele
pot întruchipa/simboliza anumite valori, repere morale
(patriotism, spirit de sacrific iu, curaj, onestitate etc.) sau
defecte umane (aroganţă, superficia litate, laşitate, ignoranţă,
demagogie etc.). + (precizare+cla sificare+prezentare pe scurt).
Un alt argument care sus ţine apartenenţa textului la genul
epic este prezenţa naratorului, ca principală instanţă narativă
obiectivă/subiectivă, fapt demonstrabil prin utilizarea
verbelor/pronumelor la persoana a III-a /I (exemple). Pe de altă
parte, modul principal de expunere este naraţiunea, cu inserţii
ale unor monologuri exprimând gânduri, reflecţii/meditaţii ale
unui personaj/naratorului şi cu scurte secvenţe descriptive ale
personajelor, dar şi cu dialogul, cu rol în dinamizarea acţiunii.

14
În concluzie, opera literară “…….”, de ……, din care face
parte textul fragmentar supus atenţiei, însumează atât la nivel
formal şi de conţinut, cât şi din punct de vedere al mesajului
transmis, toate trăsăturile genului epic.

V. SCHIŢA

Definiţie : opera epic ă în proză, de mică întindere, cu


personaje puţine şi cu acţiune simplă, având un singur fir

15
narativ, fiind relatat un singur episod semnifica tiv din viaţa
unui personaj/unor personaje, prezentat/prezenta te prin prisma
unei/unor trăsături definitorii de caracter.

Trăsături :
-apartenenţa la genul epic: autorul îşi exprimă indirect
sentimentele şi gândurile, prin acţiune şi personaje
-număr mic de personaje, reliefate
-intrig ă simplă, este prezentat un singur episod
semnificativ, desfăşurare liniară, fără episoade laterale,
acţiunea evoluează mai alert spre final
-cadru spatio- temporal limita t al acţiunii (interval de timp
scurt; de regulă, acţiunea se desfăşoară într-un singur loc)
-moduri de expunere: naraţiunea (uneori, şi scurte pasaje
descriptive), însoţită de dialog (creaţia capătă şi un caracter
dramatic)

Na rat orul dă im pre si a de ne im pl ic a re î n fa pt e le re la t at e, da r


t ră i ril e l ui sufl et e şt i sunt înc orpora t e în pe rsonaj e le c re a te .
Na rat orul e st e a de se a obi ec ti v. Poat e fi şi fal s obie c ti v, a t unc i c â nd
de vi ne „ eroul” c el m ai rel i e fa t, pa rt i ci pâ nd, une ori, c hi a r la
a cţ i une .
Sc hi ţ a surpri nde sc e ne di n via ţa aut e nt i că , fa pt e le sunt
ve rosim i le / pla uz i bi le / ve ri di ce . Di n ac e st m oti v, une ori rel a ta rea
de vi ne sea că , na ra t orul a pe l â nd l a un l im ba j c om un, fă ră pre l ucră ri
l it e ra re.
Na raţ i unea e ste pre domi na nt ă . Fa pt el e sunt rel at a te suc ce si v,
î n ordi ne c ronol ogi că , pre ze nt are a ca pă t ă di na mi sm , dâ nd i m pre si a
de m i şca re, da t orit ă a cţ i uni l or pe rsona je l or.
Pre ze n ţ a di al ogul ui al ăt uri de na ra ţ i une e ste o a lt ă
c ara ct e ri st i că . Di al ogul poa te de ve ni dom i na nt une ori, apropii nd
sc hi ţa de sce net ă .
De sc rie ri le sunt sum a re , da r si m boli ce , de ci nu a pa r de t al i i,
i ar a dj ec t i ve l e şi adve rbe le sunt puţ i ne .
Ac t i une a e ste si m pl ă, li nea ră şi sc urt ă, de sfa şura tă pe un pl a n,
î n fa ţa oc hi l or c it it orul ui, da r ca ra ct e ri sti că pe nt ru un i ndi vi d sa u
pe ntru c ol ec t i vi t at e, î n ge ne ral .
Da t ori t ă di m e nsi uni l or re duse , expoz iţ i unea e ste sc urtă ,
i nt ri ga e ste si m pl ă si evol uea ză ra pi d spre dez nodăm â nt, ca re e st e,
a de se a, nea şt e pt a t, ha zl i u sa u a bse nt , l ă sa t la a pre c ie rea ci ti t orul ui .
16
Sc hi ţa are rol ul de a c ont ura un persona j , nu de a pre ze nt a o
fre scă soci a lă , prec um rom a nul .
Pe rsona je l e sunt puţ i ne, sc hiţ a te , const ruit e după mode l ul
oa me nil or si m pl i, surpri nşi î n si t uaţ i i obi şnuit e (de pri nci pi u, un
si ngur mom e nt di n e xi st e nţ ă , e di fic a t or pe nt ru ci ti t or, ca re î i poa t e
de duc e ast fel fe l ul de via ţ ă ).
Sunt pre fe ra te pe rsonaj el e t ipi ce şi e ne rgi ce , fă ră i de al uri
î nal te .
Port ret ul fi zi c fi i nd doa r c ont ura t sa u chia r ne gl ij a t. Ac ce nt ul
se pune pe port re t ul mora l, baz a t î n pri nc i pal pe com porta m e nt ul şi
l im ba j ul pe rsona j ul ui . E ste fol osi t ă o tră săt ură dom i na nt ă, ac ea st a
fi i nd „ ce rc e ta tă ” di n ma i m ul t e unghi uri .
Ti m pul de de sfă şura re a ac ţi unii e st e sc urt (pî nă l a o z i ) şi
prec i za t, spat i ul e ste si ngula r şi re st râ ns (o l oc ui nţ ă, o c am eră, un
c om pa rti m e nt de tre n, o ga ră, un c âm p et c. ), ce l ma i a de sea
prec i za t.
Da tă fi i nd di m e nsi une a re dusă a crea ţ ie i , idei l e sunt foa rte
c onc e nt ra te (t ră să t uril e de sti l de fi nit ori i pe nt ru sc hi ţ ă - conci z ia
şi la c oni sm ul ).
Ti t l ul re spe ct ă idee a de conci z ie , fii nd sc urt şi se m ni fi ca t i v.
Ve rbe le la pre ze nt ul i ndi c at i vul ui suge re az ă si m ult a nei ta t ea
fa pt e l or. Apa ri t ia pe rsoa ne i I si ngul a r î l t ra nsform ă pe na ra t or î n
pe rsonaj .
În ge ne ra l, sunt fol osit e fra ze şi propoz iţ i i sc urt e, une ori
e li pt ic e de pre di c at .
Sc hi ta e st e c ea ma i re strâ nsă c a dim e nsi uni di ntre form el e
proze i sc urt e, st ruc t ura ei sc he ma t ic ă şi pre ze nţ a dia l ogul ui o
a propi e de o pie să de te at ru (sce net a ), de a ic i şi uşuri nţ a c u c are
sc hi ţa poa te fi pusă î n sce nă.
Me sa j ul sc hiţ ei poat e a ve a şi o func ţi e m oral i za t oa re, ba z at ă
pe /e vi de nţ ia t ă de c arac t e rul şi c om port am e nt ul pe rsona je l or.

Apartenenţa lucrării la specia “schiţă” - plan

Schița, specie a genului epic, este o creaţie de mică


întindere, cu acțiune simplă, concentrată, în care autorul
înfăţişează un moment semnificativ din viaţa unuia sau a
câtorva personaje.

17
Opera literară “…………..” de ................., din care face
parte fragmentul suport, se înscrie în categoria schițelor,
deoarece pot fi identificate trăsăturile acestei specii literare :
acţiune concentrat ă în jurul unui singur eveniment, personaje,
limitare în timp și spațiu, contrastul dintre aparență și esență,
narator şi moduri de expunere specifice.
Un prim argument îl constituie întâmplarea semnificativă
din viața personajului /personaje lor .................. Acesta /acestea
trece/trec prin următoarea situație: (rezumatul întâmplării).
Acţiunea este liniară, complicându-se gradat.
Al doilea argument îl constituie numărul redus de
personaje. Acestea sunt: ................................... (precizarea
lor și a relațiilor dintre ele). Personajul principal ...................
este caracterizat direct de către narator/a lte perso-
naje/autocaracterizare (exemple din text) și indirect prin
limbaj, comportament, atitudini, îmbrăcăminte, relația cu
celelalte personaje (exemple din text).
În al treilea rând, timpul și spațiul sunt bine delimitate și
restrânse, după cum se observă și în textul suport : (exemple de
indici temporali și spațiali din text).
Un alt argument îl constituie prezenţa naratorului. Acesta
este unul obiectiv, relatarea întâmplărilor fiind marcată de
indici ai obiectivităţii (folosirea persoanei a III-a – exemple
din text). / Acesta participă la desfăşurarea acţiunii, în calitate
de personaj-martor, neinfluenţând întâmplările. Prezenţa
naratorului-martor amplifică verosimilitatea creaţiei. Acţiunea
prezintă mărci alternante ale subiectivită ţii şi obiectivită ţii
(folosirea în alternanţă a persoanei I şi persoanei a III-a în
relatare – exemple din text ).
Modurile de expunere sunt folosite sunt: naraţiunea, care
prezintă în ritm alert întâmplările (exemplu din text), dialogul,
care adaugă la dinamismul acţiunii (exemplu din text) şi
descrierea prin intermediul căreia se realizează caracteriza rea
personajului/personajelor (exemplu din text).
Dacă e cazul - O altă caracteristică a schiţei este caracterul
său educativ. Morala acestei schiţe o reprezintă ideea
că .....................

18
Dacă e cazul - Comicul de nume/situa ţie/limbaj reprezintă
o altă însuşire a schiţei (exemplu din text).
În concluzie, pe baza argumentelor prezentate, putem
afirma că opera literară “..............” de ............. este o schiţă.

Model argumentare apartenenţă la specia “schiţă”

„Vizită… ”, de I.L. Caragiale

19
Schiţa este o operă epică, o naraţiune în proză, de mici
dimensiuni, în care se relatează o singură întamplare
semnificativă din viaţa unor personaje.
Acţiunea dintr-o schiţă se petrece într-un interval de timp
scurt, cel mult o zi, şi într-un spaţiu restrâns.
În opera literară "Vizită…" de I.L.Caragiale, se înfăţişează
întâmplari ce evidenţiază efectele educaţiei greşite, primite în
familie, creaţia fiind centrată pe tema carenţelor educative din
familia mic-burgheză contemporană autorului.
Titlul respectă ideea de concizie, fiind scurt şi
semnificativ ("Vizită…") şi prefigurează împrejura rea în care
naratorul constată şi se confruntă cu efectele unei educaţii
defectuoase, caracterul general al întamplarii făcând din
personajul principal, Ionel, reprezentantul unui segment
important al societăţii, caracterizat de sfidarea bunului-simţ şi
de ignoranţă.
Firul epic, structurat pe momentele subiectului, debutează
cu intriga, care constă în motivarea vizitei cu ocazia zilei
onomastice a fiului doamnei Maria Popescu.
În expoziţiune, naratorul îl prezintă pe Ionel, un copil de
"vreo opt anişori" îmbracat în uniforma de roşiori, căruia îi
face mare placere mingea primită în dar. Se remarcă aici ironia
fina a autorului prin opunerea celor doua obiecte: mingea,
specifică vârstei copilului, şi uniforma de roşiori, care ar trebui
să impună respect şi responsabilitate.
Desfăşurarea acţiunii evidenţiază urmările unei
pseudoeducaţii pe care mama copilului se simte datoare să şi-o
asume laudativ. Prima consecinţă a acestei preocupari se face
imediat simţită din camera alaturată, unde Ionel pune în pericol
siguranţa menajerei prin intervenţia lui asupra maşinii "de făcut
cafea". Mama laudă ştrengăriile băiatului şi îl încurajează
iertător cu un sărut, preocupată de discuţia banală cu musafirul.
În lipsa altei preocupări, băiatul se închipuie în mijlocul
unei şarje de cavalerie, folosind o trâmbiţă şi o tobă al căror
zgomot întrerupe bunul mers al discuţie i celor doi interlocutori.
Observaţia mamei şi intervenţia musafirului asupra jocului prea
zgomotos îl fac pe băiat să schimbe tactica, trecând la atacul cu
sabia asupra tuturor celor din jur. "Jupâneasa cea răguţita" cade

20
victimă acestui atac şi este salvată în ultimul moment de mamă,
care plăteşte intervenţia sa cu o lovitură primită sub ochiul
drept. Şi această mostră de "bună" creştere se încheie cu un
sărut din partea mamei prea permisive.
Scenelor în care Ionel exagerează cu porţia de dulceaţă,
fumează, bate mingea şi varsă cafeaua musafirului, le urmează
punctul culminant în care Ionel leşină.
Deznodământul schiţei include plecarea musafirului şi
surpriza de a constata că şoşonii îi sunt plini de dulceaţă din
cheseaua pe care copilul o golise în timpul vizitei.
Îmbinarea celor două moduri de expunere, naraţiunea şi
dialogul, evidenţiază trăsăturile morale ale personajelor. Astfel,
d-na Popescu se dovedeşte a fi incapabilă de a face educaţie,
ignoranţa, snobismul şi indulgenţa femeii generând doar proastă
creştere. Personajul Ionel se impune prin lipsa oricărei norme
de educaţie şi bun simţ, dispreţ pentru persoanele din jur şi
obrăznicie.
Autorul nu se dezminte în ceea ce priveşte înţelegerea
socialului, operele sale constituind, dincolo de aspectul comic,
o radiografie lucidă şi pertinentă a deficienţelor societăţii
contemporane lui.
Deoarece prezintă toate elementele generale caracteristice
genului epic (fir epic, acţiune, personaje, conflict, momentele
subiectului, prezenţa naratorului, predominanţa naraţiunii şi a
dialogului), dar şi anumite elemente particulare (povestirea
unei întâmplări care are loc într- un spaţiu restrâns, într- un
interval de timp limitat, la acţiune iau parte un număr mic de
personaje, este evidenţiată o trăsătură majoră a personajelor),
putem susţine că lucrarea "Vizită…" de I.L. Caragiale aparţine
genului epic şi este o schiţă.

VI. FABULA
Definiţie : opera epică, în versuri sau în proză, care conţine
o scurtă povestire alegorică pusă pe seama personajelor
antropomorfizate (animale, plante, obiecte, fenomene),

21
întruchipând anumite tipuri umane, în care autorul satirizează
defecte omeneşti, cu scopul de a fi îndreptate.

Trăsături :
-apartenenţa la genul epic: autorul îşi exprimă indirect
sentimentele şi gândurile, prin acţiune şi personaje
-număr mic de personaje, reliefate, prezentate în alegorie,
prin intermediul personifică rii (principale le figuri de stil
utilizate)
-evidenţierea tipurilor umane satirizate de autor
prin intermediul personajelor antropomorfizate, autorul
critică defecte omeneşti
-alcătuirea din 2 părţi: prima parte cuprinde o istorioară
care se desfăsoară ca într- o scenetă; partea a II-a cuprinde
morala (care poate fi explicită sau implicită)
-prezenţa c omicului de nume/situa ţie /limbaj
-modurile de expunere folosite predominant sunt dialogul
şi naraţiunea, în interferenţă ; poate fi prezentă şi descrierea, cu
rol în caracterizarea personajelor.

Apartenenţa lucrării la specia “fabul ă” – plan

Fabula este opera epică, în versuri sau în proză, care


conţine o scurtă povestire alegorică pusă pe seama personajelor

22
antropomorfizate, în care sunt satiriza te defecte omeneşti, cu
scopul de a fi îndreptate. Orice fabulă are un rol didactic,
oferind o învăţătură, cu scop moralizator.
În opinia mea, opera literară “………” de ……… este o
fabulă, deoarece prezintă caracteristic ile definitorii ale speciei.
În primul rând, tema creaţiei epice o constituie…...Textul
are caracter alegoric, deoarece prin el se exprimă noţiuni
abstracte, învăţături morale, prin mijloace concrete (figuri de
stil-exemple), astfel autorul scoate în evidenţă anumite defecte
(exemple - ipocrizia, lăcomia etc.), cu scopul de a învaţa să ne
îndreptăm greşelile.
Fabula este alcătuită din 2 părti. Prima parte cuprinde o
istorioară care se desfăsoară că într- o scenetă (rezumat). Partea
a doua este morala, care poate fi explicită sau implicită
(comentariu).
În al doilea rând, figura de stil predominantă este
personificarea (exemplu), pe baza căreia este construit textul
epic. Cu ajutorul acesteia, se atribuie trăsături şi comporta-
mente umane unor personaje antropomorfiza te, încât se
formează diferite tiplogii. (ex. : X reprezintă tipul omului
ipocrit, mincinos, parvenit, laş; Y întruchipează tipul omului
credul, naiv sau Z este capabil să-l determine prin vorbele lui
mincinoase /mieroase, pe W să facă ceva). De asemenea,
modurile de expunere folosite predominant sunt dialogul şi
naraţiunea, în interferenţă.
În concluzie, pe baza argumentelor enunţate anterior,
opera literară “………” de ..…… este o fabulă, specie a genului
epic, având toate trăsăturile definitorii acestui tip de text.

Model argumentare apartenenţă la specia “fabulă”


“Câinele şi căţelul”, de Grigore Alexandrescu
Fabula este o creaţie epică, în versuri sau în proză, în care
autorul, prin intermediul personajelor antropomorfiza te

23
(animale, plante sau obiecte), satirizează defecte sau rele
moravuri omeneşti, cu scopul de a le îndrepta.
Fabula cuprinde două părţi: întâmplarea propriu-zisă şi
morala sau învăţătura care se desprinde din text, direct sau
indirect.
Opera “Câinele şi căţelul”, de G. Alexandrescu este o
fabulă, pentru că are toate caracteristicile speciei.
În primul rând, este un text epic. Are acţiune, personaje şi
narator.
Acţiunea este simplă. Întâmpla rea propriu-zisă începe cu
vorbele arogante ale dulăului Samson, care, într-o discuţie cu
“un bou oarecare”, îşi exprimă indignarea faţă de pretenţia
celor mai puternici, precum lupii, urşii şi leii, că „preţuiesc
ceva” datorită originii lor nobile. El consideră că acest aspect
este o întâmplare. În acest fel, el critică lipsa de modestie a
celor mai puternici ca el.
În spijinul ideilor sale, Samson aduce exemplul propriu şi
exemplul ţărilor civiliza te, unde egalita tea este un concept
normal. Căţelul Samurache, încurajat de cele auzite, intervine,
exprimându- şi afecţiunea şi bunele intenţii, considerându-l pe
Samson ca un frate. Samson este neplăcut surpins de
îndrăzneala lui Samurache şi îi răspunde cu un limbaj violent,
insultându-l („potaie”, „lichea neruşinată”), ameninţându-l cu
bătaia. Încercarea lui Samurache de a se lămuri (“Dar
zicea ţi…”) este stopată de Samson la fel de dur ( “Şi ce-ţi pasă?
Te-ntreb eu ce ziceam?”), iar explica ţia dată dovedeşte că
dulăul dorea egalitate doar în raport cu cei mai puternici decât
el, iar în faţa celor slabi dorea să menţină diferenţa de poziţie
socială.
Din acest schimb de replici, reies falsa modestie şi
ipocrizia celui care se consideră puternic şi naivitatea omului
de rând faţă de vorbele acestuia.
Personajele sunt Samson “dulău de curte, ce lătra foarte
tare” şi căţelul Samurache. Autorul foloseşte un personaj
episodic (“un bou oarecare”), cu trimitere relativ subtilă la
omul de rând, expus permanent ipocriziei oamenilor politic i),
Pre zenţa naratorului este discretă, el relatând întâmplarea
la persoana a III-a (marcă a obiectivităţii).

24
În opera „Câinele şi căţelul”, Grigore Alecsandrescu
satirizează dorinţa celor ce vor să parvină prin orice mijloace,
să ajungă puternici prin ipocrizie, aroganţă şi ameninţări.
Autorul pune în discuţie prin intermediul personajelor sale,
întruchipate de animale personificate, principiul egalităţii între
semeni.
Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al cărui ţel
ascuns este să parvină prin ipocrizie, iar căţelul întruchipează
omul naiv, care crede cu uşurinţă vorbele auzite.
Textul are o structură specifică fabulei. În prima parte, ne
este prezentată întâmplarea având ca personaje pe Samson şi pe
Samurache, iar în partea a II-a găsim morala, care este simplă.
Autorul nu încearcă să fie subtil în a expune mesajul. În
ultimele două versuri, folosirea verbelor la indicativ prezent
persoana I plural (“vedem”, “vrem”), precum şi a pronumelui
personal “noi”, aduce morala direct în planul uman, autorul
renunţând la personifica re. Mesajul educativ al textului ne
atrage atenţia asupra necesităţii de a fi consecvent şi de a pune
faptele în concordanţă cu vorbele, dar şi asupra necesităţii de
distinge între adevăr şi minciună.
Dialogul este utilizat în convorbirea dintre personaje
pentru a scoate în evidenţă trăsături ale caracterului acestora:
ipocrizia şi naivitatea.
Personificarea este figura de stil predominantă. Celelalte
figuri de stil folosite (epitete, enumeraţii, comparaţii)
subliniază oralitatea stilului şi naturaleţea dialogului.
Deoarece prezintă elementele generale caracteristice
genului epic (fir epic, acţiune, personaje, prezenţa naratorului,
predominanţa naraţiunii şi a dialogului), dar şi anumite
elemente particulare (personajele prezentate în alegorie,
criticarea unor defecte umane prin intermediul personajelor
antropomorfizate, prezenţa moralei), putem susţine că lucrarea
„Câinele şi căţelul” de Grigore Alexandrescu aparţine genului
epic şi este o fabulă.
VII. BASMUL POPULAR
Definiţie : creaţia epic ă populară în proză în care
întâmplările reale se împle tesc cu cele fantastice, fiind
săvârşite atât de personaje reale, cât şi de cele cu puteri

25
supranaturale, care reprezintă forţele binelui şi forţele răului,
din a căror confruntare binele iese întotdeauna învingător.

Trăsături :
-apartenenţa la genul epic: autorul îşi exprimă indirect
sentimentele şi gândurile, prin acţiune şi personaje
-face parte din folclorul literar;
-creație ce se comunică prin viu grai (oralitate pregnantă);
-caracter colectiv (este rezultatul imaginație i mai multor
creatori);
-creator anonim (creatorul/creatorii sunt necunoscuți);
-prezintă variante multiple determina te de existența
creatorilor diverși;
-naratorul omniscient marcat la nivelul textului prin indici
de persoană I, dativul etic (“şi unde mi-l luă odată…”);
-personajele reprezintă modele morale (binele, răul);
-limbajul popular este marcat de oralitate ;
-momentele subiectului respectă un tipar narativ,
următoarele secvenţe narative:
- starea de echilibru
- tulburarea echilibrului
- acţiunea de recuperare a echilibrului
- restabilirea echilibrului şi răsplătirea eroului
-întâmplările verosimile /rea le se împlete sc cu cele
fantastice;
-personaje fabuloase : zmeu, balaur, iele, zâne, pitici,
muma-pădurii etc.;
-locuri fantastice: lumea de dincolo, tărâmul morţilor,
palatul din nori,
-formule specifice:
- initială - introduce cititorul în lumea fictională și
anticipează caracterul fantastic al întâmplărilor (“a
fost odată ca niciodată, că, de n-ar fi, nu s-ar povesti”,
“pe vremea c ând se potcovea purecele la un picior cu
99 de oca de fier”, “trăia odată un împărat… ”)
- mediană - leagă secvențele textului și menține treaz
interesul cititorului; uneori, are rolul de a delimita

26
secven’ele narative (“şi merseră ei ce merseră”, “ şi
înainte cu poveste că de-aicea mult mai este” )
- finală - scoate cititorul din lumea basmului (“şi-am
încălecat pe şa şi v-am spus povestea aşa”, „ şi au trăit
fericiţi până la adânci bătrâneţi şi-or trăi şi azi, de n-
or fi murit”).
-obiecte magice : merele de aur, pieptenele, năframa,
cremenea, iarba fiarelor, oglinda fermecat ă, fluierul fermecat,
toiagul fermecat, apa vie, apa moartă, arme cu însuşiri
fanstastice;
-cifre fatidice: 3 (3 fete de împărat , 3 încercări),
7(balaurul cu 7 capete), 12 (12 harabale cu pâine, 12 buţi cu
vin);
-locul și timpul întâmplă rilor sunt nedetermi-
nate/indeterminate (aspaţia litatea /“in illo tempore”);
-mesajul basmului: cultivă optimismul, are valențe
educative, ne înfățișează o lume idealizată, în care eroul luptă
pentru valori morale precum binele, adevărul, curajul,
frumosul, distrugand forțele malefice;
-tema generală a basmului este lupta dintre forțele binelui
și ale răului încheiată cu victoria binelui;
-expresii specifice: „zi de vara până-n seară”, „la soare te
puteai uită dar la dansa ba”
-motive literare specifice: cifra trei, probele /încercările ,
împăratul fără urmaș, superioritatea mezinului, fântâna,
obiectele fermecate, calul năzdrăvan, nunta, ajutoarele,
labirintul, călătoria, lumea de dincolo etc.

Apartenenţa lucrării la specia “basm popular” – plan

Basmul popular este opera epică în proză în care se


împletesc întâmplările reale cu cele imaginare, la care iau parte

27
personaje înzestrate cu puteri supranaturale, reprezentând
binele şi răul, din înfruntarea cărora binele iese întotdeauna
învingător.
Opera literară “………. ” din care face parte textul suport
este un basm popular, deoarece prezintă caracteristic ile
definitorii ale speciei.
În primul rând, textul aparţine genului epic, fiind bazat pe
existenţa acţiunii, a personajelor şi a naratorului.
În al doilea rând, opera analizată are autor anonim şi
colectiv (“fiind culeasă de...... ”, dacă e cazul). De asemenea,
are caracter oral, naratorul foloseşte limbajul popular, limbajul
afectiv şi dativul etic (indicatori ai implicării afective a
naratorului) (exemple din text).
Indicii spaţio- temporali există, dar sunt nedeterminaţi (,,in
illo tempore” şi aspatialita tea) (se dau exemple din text).
Apare tema generală a basmului, respectiv, lupta dintre
forţele binelui şi ale răului, încheiată, de obicei, cu victoria
binelui.
Personajul principal, eroul întâmplărilor, este cel asupra
căruia se rasfrânge tiparul narativ tipic basmului: situaţia
iniţială, de echilibru; elementul perturbator al echilibrului
existent; acţiunea reparatorie a dezechilibrului creat; refacerea
echilibrului şi răsplătirea eroului şi ridicarea lui pe o treaptă
superioară. Dezvoltarea acţiunii îl pune pe erou în contact şi
relaţie cu celelalte personaje. Acestea sunt: pozitive (zâne,
pitici, păsări şi animale fermecate, spirite ale pădurii sau apei)
şi îl ajută pe erou în încercările la care este supus fie direct, fie
indirect, prin intermediul unor daruri cu însuşiri miraculoase
(pieptene, cremene, inel, potcoavă etc.), sau negative (balauri,
zmei, iele, şerpi, oameni cu moralita te îndoielnică etc.), care
încearcă să îl oprească pe acesta din îndeplinirea misiunii sale
(exemple de întâmplări/probe pt erou din text). Însă, conform
tiparelor basmului, în final, acestea vor fi învinse şi eroul îşi
demonstrează calităţile morale şi sufleteşti şi îşi primeşte
răsplata.
Se remarcă formulele specifice acestui tip de text: initială
(introduc cititorul în lumea fictiona lă şi anticipează caracterul
fantastic al intamplărilor), mediană (leagă secvenţele textului şi

28
menţin treaz interesul cititorului), finale (scot cititorul din
lumea basmului) (exemple).
Întâmplările au un caracter fantastic (exemple). Se
evidenţiază cifrele fatidice/obiecte le magice/loca ţiile magice
(exemple).
Deoarece prezintă elementele generale caracteristice
genului epic (fir epic, acţiune, personaje, prezenţa naratorului,
predominanţa naraţiunii şi a dialogului), dar şi anumite
elemente particulare (personajele fantastice, eroul, cifrele
fatidice, formulele particulare, oralita tea limbajului, conflictul
simbol între bine şi rău etc.), putem susţine că opera litera ră
“…….” se încadrează în genul epic, ca basm popular, având
toate trăsăturile definitorii acestui tip de text.

Model argumentare apartenenţă la specia “basm popular”


"Prâslea cel voinic şi merele de aur”
PLANUL COMPUNERII COMPUNEREA

29
I.INTRODUCERE Basmul popular este o creaţie populară
1. Definiţia basmului popular epică, în care personaje reprezentând binele
şi răul se înfruntă pe viaţă şi pe moarte, într-
un cadru supranatural, acţiunea terminându-
se cu triumful binelui. Basmul conţine
formule specifice (iniţiale, mediane şi
finale) şi transmite un mesaj optimist, cu
valenţe educative.
II. CUPRINS “Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un
Argumentarea apartenenţei textului basm popular, pentru că întruneşte toate
"Prâslea cel voinic...” la specia caracteristicile speciei.
basmului În primul rînd este o creaţie populară, având
a) creaţie populară: caracter oral, anonim şi colectiv.
- orală; În al doilea rând, aparţine genului epic. Are
- anonimă; acţiune, personaje şi narator. Acţiunea se
- colectivă. bazează pe conflictul dintre bine şi rău. Un
b) aparţine genului epic: împărat avea un măr care făcea mere de aur,
- acţiune : rezumat + din care însă nu apuca să mănânce, deoarece
momentele subiectului; îi erau furate de zmei. Prâslea reuşeşte să-i
- personajele: învingă pe zmei şi, într-un final, după ce-i
- reprezintă binele şi răul; învinge şi pe fraţii săi cei pizmaşi, se
- au forţe supranaturale; însoară cu o fată de împărat, salvată de la
- narator zmei şi moşteneşte tronul împărăţiei. Prin
c) binele învinge răul - el, binele învinge răul, acesta fiind a treia
demonstraţie dovadă că avem de-a face cu un basm.
d) prezenţa supranaturalului: Prezenţa supranaturalului este al patrulea
- timpul şi spaţiul fabuloase; argument că “Prâslea cel voinic...” este
- obiecte magice; basm. Acţiunea se petrece pe două tărâmuri:
- fiinţe supranaturale; al oamenilor şi “celălalt”, al făpturilor
- cifre magice; neobişnuite: zmei, balauri, zgripţuroaice.
e) formule specifice: Există obiecte magice, de exemplul
- iniţiale; mediane; finale. biciul, cu care Prâslea transformă palatele
f) mesajul basmului: zmeilor în mere. Totul se petrece sub
- cultiva optimismul; semnul cifrei magice “trei”: trei fii de
- are valenţe educative. împărat, trei zmei, trei fete de împărat, trei
dorinţe ale fetei celei mici.
Ultimul argument că textul este basm constă
în mesajul pe care îl transmite. Să fim de
30
partea binelui, pentru că acesta învinge
întotdeauna, până la urmă.

III. ÎNCHEIERE În concluzie, textul “Prâslea cel voinic şi


Concluzii - rezumatul cuprinsului merele de aur” este un basm popular, fiind o
operă populară epică, în care un erou
reprezentând binele îşi învinge adversarii,
într-o lume aflată sub semnul
supranaturalului.

BASMUL CULT
31
Basmul cult îşi are originea în cel popular, de la care
autorul preia tiparul narativ, dar reorganizează elemente le
stereotipe conform viziunii sale artistice şi propriului său stil.
Basmul cult imită relaţia de comunicare de tip oral din
basmul popular, ceea ce conferă oralita te stilului. Basmul cult
este o specie narativă amplă, cu numeroase personaje purtătoare
ale unor valori simbolice, cu acţiune implicând fabulosul,
supranaturalul, care înfăţişează parcurgerea drumului
maturizării de către erou.
Conflictul dintre bine şi rău se încheie prin victoria
forţelor binelui.
Personajele îndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de
funcţii (antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca în basmul
popular, dar sunt individualizate prin atribute le exterioare şi
prin limbaj. Reperele temporale şi spaţiale sunt vagi,
nedeterminate. Sunt prezente clişeele compoziţionale, numerele
şi obiectele magice. În basmul cult, stilul este elaborat, se
îmbină naraţiunea cu dialogul şi descrierea.

VIII. BALADA POPULARĂ

32
Definiţie : creaţia epic ă populară în versuri în care se
povesteşte o întâmplare dramatică, un eveniment eroic,
fantastic sau legendar, din trecutul îndepărtat, care are în
centru acţiunile unui erou popular, în confruntare cu
personaje/for ţe adverse, prezentate în antiteză cu personajul
principal.

Trăsături :
-face parte din folclorul literar;
-creație ce se comunică prin viu grai (oralitate pregnantă);
-caracter colectiv (este rezultatul imaginație i mai multor
creatori);
-creator anonim (creatorul/creatorii sunt necunoscuți);
-prezintă variante multiple determina te de existența
creatorilor diverși;
-prezintă toate caracteristic ile operei epice (prezenţa
naratorului, personaje, acţiune)
-narator omniscient marcat la nivelul textului prin indici
de persoană I, dativul etic;
-personajele prezintă modele morale (binele, răul);
-limbajul popular este marcat de oralitate ;
-planul real se împlete şte cu cel imaginar;
-modurile de expunere folosite: naraţiunea, descrierea,
dialogul/monologul;
-indicii spaţio-temporali sunt prezenţi, fiind relativ mai
bine precizaţi comparativ cu basmul;
-personajele principale sunt prezentate în antiteză, fiind
angrenate într-un conflict foarte puternic;
-în funcţie de conţinut, baladele pot fi: păstoreşti
(Mioriţa), haiduceşti (Toma Alimoş), vitejeşti (Gruia lui
Novac), istorice (Constantin Brâncoveanu), care reflectă jertfa
pt. creaţie (Balada Mânăstirii Argeşului).

Apartenenţa lucrării la specia “baladă populară” – plan

33
Balada este o specie a genului epic în versuri, în care se
povestesc fapte neobişnuite ale unor eroi populari bine
conturaţi, care se confruntă cu forţe adverse, uneori, aceştia
capătă puteri supranaturale. Balada populară are caracter oral,
anonim, colectiv şi sincretic.
Opera literară “……….” din care face parte textul suport
este un baladă populară, deoarece prezintă caracteristic ile
definitorii ale speciei, la nivel formal şi de conţinut.
În primul rând, este o operă literară epică, deoarece pot fi
identificate instanţele narative. Astfel, este prezent naratorul
omniscient, acesta relatează la persoana a III-a nişte întâmplări
neobişnuite care alcătuiesc firul epic al operei, acţiunea fiind
structurată pe momentele subiectului. Aceste întâmplări îl au ca
personaj principal pe….…, prezentat în antiteză cu …….. (scurt
rezumat).
Modurile de expunere predominante sunt naraţiunea şi
dialogul.
În al doilea rând, personajele sunt puternic conturate şi se
află în antiteză. Protagonistul operei,…….., are o serie de
însuşiri ieşite din comun, prezentate prin intermediul
hiperbolei. Astfel, protagonistul este caracterizat în mod direct
prin vocea naratorului/a altor personaje drept “……….”,
accentuându-se trăsături cum ar fi ……………. (exemple din
text). El este caracterizat şi indirect, pe baza faptelor,
gesturilor şi vorbelor sale (exemple). În plus, acesta poate fi
caracterizat şi pe baza antitezei dintre el si personajul negativ.
Astfel, cu cat …….. este mai …………..(laş, rău, lacom etc.),
cu atât ……… pare mai …………….(curajos, bun, generos etc).
În al treilea rând, fiind o operă populară, ……….este
transmisă prin viu grai şi nu are un autor cunoscut, fiind, cel
mai probabil, rezultatul imaginație i mai multor creatori.
Prozodia este tipic populară: organizare astrofică, măsură fixă
de ……. silabe, rima…….. şi ritm trohaic.
În concluzie, opera literara “……..” este o balad ă populară
de tip…..., memorabilă în principal prin valorile etice pe care
le transmite.
Model argumentare apartenenţă la specia “baladă populară”

34
Mioriţa

Balada este o specie a genului epic în versuri, de mare


întindere, uneori cu un pronunţat caracter liric, în care se
relatează o acţiune eroică, o legendă, un fapt istoric, o profundă
idee filozofica, se evocă o puternică personalitate istorică sau
legendară.
"Miorita" aparţine genului epic şi este o baladă populară în
care se îmbină armonios elemente le lirice, epice şi dramatice.
În structura baladei se desprind doua mari planuri, unul epic în
cadrul căruia autorul anonim creează şi construie şte personajele
reale sau fabuloase şi celălalt lirico-dramatic, ce se defineşte
prin exprimarea gândurilor, sentimentelor şi prin atitudinea
ciobanului în faţa morţii.
Autorul anonim îşi exprimă indirect sentimente le şi
gândurile prin intermediul acţiunii şi al personajelor. Ca în
orice operă epică se identifică aici timpul în care se desfăşoară
acţiunea: toamna, în timpul transhumanţei, într-un peisaj
mirific, ca "o gură de rai".
Ca în orice opera epică, acţiunea poate fi structurată pe
momentele subiectului. Prezentarea locului şi a timpului în care
urmează să se desfăşoare acţiunea constituie expoziţiunea,
complotul urzit de ciobanul ungurean şi de cel vrâncean
împotriva celui moldovean formează intriga; desfăşurarea
acţiunii este constituită din mărturisirea pe care oiţa bârsană o
face stăpânului despre omor, precum şi din reacţia ciobanului
moldovean faţă de complot. Punctul culminant este încărcat de
dramatism prin concepţia testamentară a ciobanului, care
include alegoria moarte- nunta şi monologul închipuit al
măicuţei bătrâne. Deznodamantul lipseşte, finalul baladei dând
naştere la interpretări contradictorii.
Motivele literare ce compun mitul mioritic sunt: motivul
transhumanţei, al complotului, al oiţei năzdrăvane, al
testamentului alegoric, al alăturării moarte-nuntă si cel al
măicuţei bătrâne.
“Oiţa năzdrăvană” este considerată un "element oracular",
ea este cea care anunţă eventualitatea morţii baciului

35
moldovean. Mioriţa este un personaj fabulos. deoarece este
înzestrată cu puteri miraculoase, sugerând în plan mitic
comuniunea desăvârşită dintre om şi animal, iar în plan real,
armonia perfectă dintre cioban şi meseria sa. Principala figură
de stil prin care se defineşte oiţa este personificarea, ea fiind
umanizată. Mioara îşi iubeşte nespus de mult stăpânul, dativul
etic argumentând şi el loialitatea oiţei (“s ă mi te-omoare”). Ea
este cea menită să aducă la îndeplinire testamentul stăpânului
său, fiind cea mai apropiata şi de încredere fiinţă a acestuia.
Fiind conştient că moartea este un adevăr căruia nimeni nu
se poate opune, eventualitatea acesteia ("de-ar fi să mor") fiind
mai apropiată decât s-ar fi aşteptat, ciobanul imaginează un
testament, în care îşi exprimă dorinţa de a fi îngropat în
mijlocul oilor. Dragostea puternică pentru ocupaţia pastorală,
pentru locurile cunoscute, pentru oile şi câinii săi transmite
ideea că nici în moarte nu se poate despărţi de ceea ce i-a
încântat viaţa. Tragicul se amplifică în continuarea baladei prin
alegoria moarte-nuntă, bazată pe obiceiul popular conform
căruia morţilor tineri necăsătoriţi li se organizează o
înmormantare asemenea unei nunţi.
Ciobanul moldovean este personajul principal al baladei
populare "Mioriţa". Portretul fizic este realizat prin
caracterizarea directă, iar cel moral cu ajutorul caracterizării
indirecte. El este o fire blândă şi iubitoare, prietenos şi
sensibil. În eventualita tea morţii, dorinţa lui este să rămână
alături de cei dragi. Poetul anonim o plasează pe “măicuţa
bătrână” într- o secvenţă lirică de un dramatism sfâşietor,
dominat de suferinţa cutrematoare a mamei care îşi caută fiul.
Îndurerată şi deznădăjduită, ea compune un portret înduioşător
al lui fiului ei, din diminutivele "ciobănel", "feţişoara",
"mustăcioara", "perişorul", "ochişorii", Folosirea dativului etic
("mi- a vazut") adaug ă la tragismul scenei. Portretul ciobanului
accentuează zbuciumul lăuntric al bătrânei, sugerând
afectivitatea maternă ce atinge sublimul artistic şi emoţional.
Limbajul artistic subliniază profunda sensibilitate a
românului, prin folosirea figurilor de stil: metafore ("picior de
plai", "gură de rai", "lacrimi de sânge"), epitete ("oi mândre şi
cornute", "negru zăvoi", "mioriţă laie"), personificări ("Soarele

36
şi luna/ Mi-au ţinut cununa") şi diminutive populare
("ciobănel", "mioriţă").
Prozodia este reprezentată de ritmul trohaic, iar rima
împerecheată şi monorima, precum şi măsura de 7-8 silabe,
conferă versului o tonalitate melancolică, muzicalitate grava şi
sensibilitate emoţională.
Întrunind toate aceste caracteristici, "Mioriţa" se
încadrează în genul epic, ca baladă populară de tip pastoral,
având toate trăsăturile definitorii acestui tip de operă.

BALADA CULTĂ

37
- este o specie a genului epic, pornind de la modelul
baladei populare.
- este o operă epică cultă, având un autor cunoscut şi fiind
transmisă prin scris.
- modul de expunere predominant este naraţiunea.
- sentimentele sunt exprimate indirect prin intermediul
naratorului, al acţiunii şi al personajelor.
- dezvoltă un subiect neobişnuit de inspiraţie:
-fantastică
-legendară
-istorică
-familială
- personajele sunt neobişnuite, deosebite, dar nu fantastice,
prezentate prin hiperbolă si antiteză.
- întâmplările sunt dramatice, acţiunea este încordată şi
dinamică, iar conflictul dintre personaje este deosebit de
puternic.
- în literatura română au scris balade: Vasile Alecsandri,
Dimitrie Bolintineanu, George Coşbuc, George Topârceanu,
Radu Gyr, Ştefan Augustin Doinaş.

Balada cultă, ca şi cea populară, este o specie a genului


epic. Ea porneşte de la modelul celei populare, cu care are
numeroase asemănări, existând însă şi unele deosebiri între ele.

Ambele tipuri de baladă sunt opere epice în versuri, de


mică intindere, însă cea populară are un autor anonim, s-a
transmis pe cale orală, cunoscând mai multe variante, pe când
cea cultă are un autor cunoscut şi s-a transmis către cititor pe
cale scrisă.
Modul de expunere predominant, caracteristic întregului
gen epic, este şi în balada cultă tot naraţiunea. Ca în orice
operă epică, şi aici sentimentele autorului sunt exprimate prin
intermediul naraţiunii, al acţiunii şi al personajelor. Acţiunea
se constituie în subiect al operei literare, fiind prezente şi
celelalte mărci ale narativităţii – spaţiu, timp, personaje,
conflict.

38
Concluzionând asupra celor arătate anterior, balada cultă
este o operă epică, alcatuită în versuri, de mică întindere, cu un
conflict puternic şi o acţiune dinamică, în care se povestesc
întâmplari deosebite, dramatice, săvârşite de personaje
neobiţnuite, cu caractere opuse. Elementele fantastice lipsesc,
dar este prezentă hiperbola, prin care se evidenţiază caracterul
neobişnuit al întâmplă rilor şi al personajelor prezentate în
antiteză.

39
IX. NUVELA

Definiţie : opera epic ă în proză, de mai mare întindere, cu


un singur fir narativ şi cu o acţiune mai complexă decât a
schiţei , la care participă un număr mai mare de personaje,
surprinse în evoluţie şi prezentate în mediul lor de viaţă,
punându-se accentul pe caracterizarea complexă a personajului
principal.

Trăsături :
-reliefarea numărului mai mare de personaje;
-reliefarea cadrului spaţio- temporal al nuvelei (acţiunea se
desfăşoară într- un interval de timp mai lung şi în mai multe
locuri);
-evidenţierea conflictului (exterior/interior)
-caracterizarea personajului principal din nuvelă;
-întamplările se petrec în ordine logică şi cronologică şi
pot fi rezumate pe momente le subiectului;
-ca specie, aparţine genului epic (autorul îşi exprimă
indirect sentimentele şi gandurile prin intermediul acţiunii şi al
personajelor);
-întindere/dimensiune medie, situată între schiţă şi roman
(unele nuvele sunt structurate în părţi, numerotate, ca şi în
cazul romanelor- „Budulea Taichii”, de Ioan Slavici);
-predomină naratiunea, alternată cu cu descrierea
personajelor, a mediului etc., şi cu dialogul;
-acţiunea este relativ simplă, însă mai complexă decât a
schiţei, urmărind un singur fir narativ;
-nuvela surprinde fapte verosimile, dar cu o not[ de
senza ţie, inedite, deci pot apărea şi elemente fantastice ;
-timpul în care se desfăşoară acţiunea este mai îndelungat
decât în schiţă, ajungând pănă la zeci de ani;
-acţiunea este declanşată de unul sau mai multe conflicte
puternice şi se derulează rapid, fără comentarii din partea
naratorului;
-conflictul central este constituit în jurul unui personaj
puternic reliefat, prezentat amănunţit;

40
-personajele sunt mai numeroase decât în schiţă, alese din
diferite categorii sociale, atât principale, cât şi secundare sau
episodice, atât individuale, cât şi colective;
-personajele principale sunt, însă, puţine şi urmarite în
evoluţie, fiind simbolice;
-evoluţia personajelor este determinată nu numai de
trecerea timpului, ci şi de gradarea evenimentelor;
-destinul uman poate fi influenţat de natură;
-uneori, expoziţiunea este amplă, prezentând amănunţit
destinul personajelor şi alternând timpul trecut cu cel prezent;
-se poate ca părţile (capitolele) să nu respecte strict
cronologia faptelor, fiecare secvenţă urmărind să prezinte o
ipostază a personajului, văzut în diferite împrejurări;
-implicit, nuvela nu surprinde un singur moment din
existenţa personajelor, ci întâmplări petrecute, deseori, în
decursul unei vieţi;
-uneori, autorul se află în afara naraţiunii, relatarea fiind
făcută la persoana a III-a; alteori, autorul poate participa
subiectiv.

41
Diferen ţe nuvelă – povestire

Nuvela P o v e s t i re a
- tendinţă spre obiectivare - c a r a c t e r s u b i e c t i v, n a r a t o r u l e s t e
(naraţiune la pers. a III-a), implicat mai intens, naraţiune
n a r a t or u l n u s e i m p l i c ă î n s u b i e c t , subiectivizată (naraţiune la pers.
s e d i s t a n ţ e a z ă d e p er s o n a j e I)
- conflict concentrat şi intrigă - este povestit un singur fapt epic,
r i g u r o s c o n s t r u i t ă , c u p er s o n a j e se pune accent pe situaţia epică în
puţine, se pune accent pe c a r e e s t e p er s o n a j u l
personajul principal - construcţie mai puţin riguroasă
- întâmplările/faptele sunt relatate comparativ cu nuvela
alert şi obiectiv şi sunt, de regulă, - desfăşurarea acţiunii este mai
verosimile, mai ales prin puţin tensionată
d e l i m i t ar e a c l ar ă a r el a ţ i i l o r - r e l a ţ i e s t r â n s ă î n t r e n ar a t o r ş i
t e m p or a l e ş i s p a ţ i a l e r e c e p t or p r i n or a l i t a t e , c e r e m o n i a l ,
- se acordă importanţă mai mare a t m o s f e r ă , a c ţ i u n e s i t u a t ă î n t r- u n
personajelor şi caracterizării timp relativ determinat (trecut),
acestora, acţiunea cade pe plan uneori chiar mitic
secund - povestirea poate porni de la
- detaliile au rol semnificativ date mai îndepărtate ale realului
- d i m e n s i u n i m a i m ar i c o m p a r a t i v (întâmplări senzaţionale/insolite),
cu povestirea d a r p er s p e c t i v a n a r a t i v ă s u s ţ i n e
iluzia autenticităţii
- s t i l u l c a r a c t e r i z a t d e or a l i t a t e ,
r e z u l t a t d i n c ar a c t e r u l f a t i c a l
povestirii ( m e n ţ i n er e a unui
permanent contact între partenerii
actului de comunicare, povestitor
şi ascultător)
- dimensiuni mai reduse
comparativ cu nuvela

Model argumentare apartenenţă la specia “nuvelă”


42
Nuvela este opera epic ă în proză, de mai mare
întindere, cu un singur fir narativ şi cu o acţiune mai complexă
decât a schiţei , la care participă un număr mai mare de
personaje, surprinse în evoluţie şi prezentate în mediul lor de
viaţă, punându-se accentul pe caracteriza rea complexă a
personajului principal.
Opera literară “Două loturi” de I.L. Caragiale aparţine
speciei nuvelă, având toate trăsăturile specifice: naraţiunea
obiectvizată, rigoarea compoziţională, plasarea în timp şi spaţiu
a evenimentelor, acestea evidenţiind traseul tragic al
protagonistului Lefter Popescu.
În primul rând, opera este prezentată din perspectiva unui
narator obiectiv, nedramatizat, credibil, şi dezvoltă tema
destinului tragic al unui funcţionar modest aflat într-un moment
“excepţional” al vieţii sale: posibilitatea de a câştiga la loterie.
Actiunea este plasată la sfârşitul secolului al XX-lea, în
Bucureşti, fiind menţiona te nume de străzi sau instiţutii
reprezentative: Strada Emancipării, Universitatea Bucureşti,
Bulevardul Pake etc., fapt ce conferă textului obiectivita te şi
verdicitate. În al doilea rând, acţiunea evidenţiază tumultul
trăirilor lui Lefter Popescu, trecerea de la agonie la extaz şi
invers, până la pierderea facultăţilor mentale. Câştigul fabulos
pe care îl aduceau cele doua bilete de loterie ar fi însemnat
pentru protagonist depăşirea condiţiei sale de modest funcţionar
terorizat de un superior sever şi brutal. Astfel, căutarea
frenetică a biletelor atrage o gamă largă de trăiri intense:
răscoleşte toată casa vreme de trei zile, sparge toate farfuriile
primite de soţia sa în schimbul unei haine cafenii, alertează
poliţia pentru a interoga chivuţele, îşi ia concediu în speranţa
găsirii acestora. Când găseşte biletele, rătăcite în dosarul la
care lucra, este cuprins de o frenezie maximă şi demisionează.
Prăbuşirea definitivă este atinsă în momentul în care bancherul
îl informeaza că biletele au serii câştigătoa re la altă loterie.
Având în vedere argumentele dezvoltate, pot concluziona ca
opera literara “Doua loturi” de I.L.Caragiale este nuvelă.
X. ROMANUL

43
Definiţie : opera epică în proză , de mari dimensiuni, cu o
acţiune desfaşurată pe mai multe planuri narative, cu personaje
numeroase şi o intrigă complica tă/complex ă.

Trăsături :
-structură narativă cu mai multe nuclee distincte
-acţiune amplă
-diferite tipuri de conflict
-desfăşurarea subiectului se face pe mai multe planuri
-personaje numeroase, construite complex, deosebite ca
pondere în ansamblul epic
-prezintă destinul unor personalități bine individua lizate
sau al unor grupuri de indivizi
-discursul narativ este divers (obiectiv şi/sau subiectiv)
-moduri de expunere şi tehnici specifice

Clasificarea romanului
1. după situarea în timp a acțiunii: picaresc, eroic, istoric,
contemporan, de anticipa ție
2. după cadrul social sau geografic: urban, rural,
provincial, exotic
3. după forma de organizare epică: epistola r, jurnal,
eseistic
4. după amploarea epică: roman-frescă, saga, roman ciclic,
roman-fluviu
5. după curentul litera r: romantic, realist, naturalist
6. după ceea ce reprezintă în raport cu realitatea : alegoric,
fantastic, realist, experimental, parabolic, existenția list
7. după respectarea cronologiei evenimentelor narate:
tradițional, modern
8. după tehnica narativă: de tip balzacian, stendhalian,
tolstoian, proustian, gidian, avangardist, postmodernist
9. după procesul narativ dominant: psihologic, sentimental-
galant, comportamentist

Raportul ficţiune/realitate în creaţia literară

44
Orice creaţie literară are caracter artistic, ea adresându-se
sensibilităţii cititorului, având rolul de provocare a fanteziei şi
emoţiei acestuia.

Astfel, autorul creează un univers propriu,


imaginar, pornind de la un fapt real, dar fără să îl copieze. El
filtrează realitatea prin prisma propriilor sentimente şi
experiente.
Se realizează o iluzie a realită ţii cu ajutorul mijloace lor de
expresivitate artistică.(exe mple).

În concluzie, putem afirma că raportul ficţiune/realitate este


esenţial în transmiterea mesajului ( conceperea unei creaţii
literare). Realitatea este nucleul din care se dezvoltă ulterior
ficţiunea, iar ficţiunea este cea care ajută cititorul să inteleagă
sau chiar să trăiască emoţiile autorului.

Relaţia realitate - ficţiune în opera literară


Universul realităţii
Autorul:
- observă, selectează datele realităţii
- proiectează asupra lor propria concepţie despre
lume, sensibilita te, imaginaţie;
- transfigurează artistic realitatea.
=> Universul operei .

Autorul /Persoanele se proiectează în Narator /Personaje.


Opera literară instituie o relaţie de comunicare specifică
între autor şi cititor.
Planul realităţii
Autor - persoana reală care imaginează şi scrie un text
literar.
Cititor - persoană reală căreia îi este destinat textul litera r,
pe care îl cunoaşte prin actul lecturii.
Planul ficţiunii
Figuri lingvistice, simboluri literare - aparţin planului
ficţiunii/universului operei litera re:

45
Narator - vocea delegată de autor pentru a povesti anumite
întâmplări. Este un simbol literar, proiecţie ficţiona lă a
emiţătorului mesajului.
Personaj - participă la acţiunile narate. Un semn literar
compus cu ajutorul procedeelor convenţionale care se traduc în
indicii textuali.
Uneori, în construirea personajului, autorul foloseşte ca
model de inspiraţie o persoană reală. Între cele două nu se
poate pune semnul egalităţii, deoarece personajul este o
construcţie imaginară şi nu există decât în lumea ficţiunii, în
textul literar.
Dacă autorul vrea să creeze cu privire la personajul său
iluzia unei persoane reale, el construieşte/ca racterizează
personajul prin anume procedee: cadrul unde se proiectează,
rolul în acţiune, o constantă de comportament, o identitate
(adesea dotată cu o onomastică sugestivă), un trecut, o situaţie
socială, o meserie, un aspect fizic (statură, chip, vestimentaţie)
cu referinţă la codurile culturale, un punct de vedere, o voce,
un stil, particulartăţi de limbaj, un obiect asociat (concretizând
o însuşire morală), un caracter, o psihologie fixă sau evolutivă.

46
Relaţia realitate – ficţiune
Romanul “Ion”, de Liviu Rebreanu
Universul Universul operei
Autorul 
realităţii  /ficţiunii
- există persoane - transformă persoanele
reale în personaje

¤ u n ţ ăr a n î m b r a c a t ¤ a u t o r u l o b s e r v ă g e s t u l ¤ personajul Ion sărută


în straie de şi-l reţine ca pe o pământul pe care-l râvnea
sărbătoare sărută „ciudăţenie ţărănească”
pământul ca pe o
iubită
¤ transfigureaza artistic ¤ p e r s o n a j u l A n a r ă m â n e gr e a
¤ o f at ă d i n s a t u l realita-tea: cu Ion şi este bătută cu
Pr i s l o p , R o d o v i c a , Rodovica>Ana cruzime de tatăl ei
r ăm â n e gr e a c u frumoasă>urâtă
unul din cei mai
s ă r ă c i f e c i o r i , i ar
tatăl ei este unul
din fruntaşii ¤ selectează datele ¤ Ion o cucereşte pe Ana,
satului. realităţii pe care le chiar dacă nu o iubeşte, îl
transfigurează artistic: c o n s t r â n g e p e Va s i l e B a c i u s ă
¤ Rebreanu stă de „Ion Pop al i-o dea de nevastă, obiectul
v or b ă c u u n f l ă c ă u , G l a n e t a ş u l u i , c e l şanta-jului fiind sarcina Anei.
Ion Pop al însetat de pământ, el
G l a n e t a ş u l u i , c ar e t r e b u i e s ă - i f i s u c i t
vedea ca singura c a p u l bi e t e i R o d o v i c a
c a u z ă a n e c a z u r i l or î n a d i n s n u m a i c a s ă - l
s a l e „f a p t u l c ă n u s i l e a s c ă p e t a t ă l e i s - o
avea pământ” dea de nevastă,
împreuna cu pământul
de zestre ce i se cuvine
unei fete de om bogat”.
¤ Apare un nou personaj în
¤ Modifică realitatea, roman, Florica, fata frumoasă,
î m b o g ă - ţ i n d u n i v er s u l dar săracă, pe care Ion o
ficţiunii: „Pe Ion să-l iubeşte, dar o părăseşte pentru
punem că a fost în că nu are pământ.
dragoste cu o altă fată,
frumoasă, dar saracă
[ …] î l v o i f a c e s ă - ş i
zdrobească dragostea,
To p o n i m i a : s ă p ă r ă- s e a s c ă p e i u b i t a

47
inimii lui”.
¤ satul Prislop de ¤ A u t or u l m o d i f i c ă
lângă Năsăud numele localităţilor Pr i p a s
¤ satul Năsăud __________________ Ar m a d i a
¤ s a t u l Tr a d a m , _ Jidoviţa
dintre Năsăud şi __________________
Pr i s l o p _
__________________ ¤ P er s o n a j u l I o n d e v i n e
¤ Pr o b l e m a _ personaj exponenţial,
pământului a fost deoarece simbolizează
dintotdeauna p a s i u n e a o rg a n i c ă a ţ ă r a n u l u i
pr o b l e m a ¤ A u t or u l c u n o a ş t e român pentru pământul pe
existenţei problemele ţărănimii, şi care se naşte, trăieşte şi
p o p or u l u i r o m â n , î l t r a n s f or m ă p e I o n m o ar e .
veşnic în d i n t r- u n f l ă c ă u i s t e ţ ş i
actualitate ş i r e t c a r e p r i n t r- o
î n ş e l ă t o r i e v ul g a r ă
a j u n g e gi n e r e l e u n u i
ţ ă r a n î n s t ă r i t , i n t r- u n
„tip reprezentativ”

48
Semnificatia mesajului textului – genul epic

Mesajul operei epice/textului suport din opera epic ă


„ ……”, de ……, reiese în primul rând din tema acestuia.
Autorul transmite în mod indirect, prin intermediul naratorului,
al personajelor şi al acţiunii, un mesaj cu multiple semnifica ţii.
Tema fragmentului este …… (natura, trecerea ireversibila a
timpului, istoria, iubirea), aşa cum ilustrează/sugerează
termenii din câmpul semantic al …… (se adaugă exemple).
Naratorul extradiegetic/intradiegetic relatează
obiectiv/subiectiv la persoana a III-a/I evenimentele în care
sunt implicate personajele (se adaugă citate).
Evenimentele/Întâmplarile sunt relatate /narate cronologic
prin înlănţuire, putând fi rezumate (se rezumă).
Personajele participante la evenimente sugerează
semnificaţii multiple prin faptele, atitudinile şi trăirile lor (se
caracterizează succinct protagonistul şi se clasifică restul
personajelor).
Modurile de expunere prezente în text sunt …… . Dialogul
conferă dinamism acţiunii şi contribuie la caracterizarea
personajelor (în mod indirect). Descrierea creeaza o pauză în
naraţiune şi contribuie la înfăţişarea …… (cadrului de
desfăşurare a acţiunii/a personajelor).
În concluzie, toate aspectele formale şi de conţinut
contribuie la construirea unui mesaj plin de semnificaţie care se
referă la tema …… .

49
GENUL EPIC
G e n u l e p i c î n s u m e a z ă o p er e l e c a r e a p e l e a z ă l a n a r a ţ i u n e c a m o d
p r i n c i p a l d e e x p u n e r e , l a p r e z e n t a r e a m e d i a t ă , i n di r e c t ă a
e v e n i m e n t e l o r.
Naraţiunea este un mod de expunere specific genului epic,
c o n s t â n d î n r e l a t ar e a ( d i n p e r s p e c t i v a u n u i / u n o r n a r a t o r / n ar a t o r i ) u n o r
evenimente inspirate din realitate sau imaginare la care participă
p e r s o n a j e . P r i n e x t e n s i e , t e r m e n u l d e n u m e ş t e ş i o c r e a ţ i e l i t er a r ă c a r e
aparţine genului epic.
Te x t u l e p i c s e c a r a c t e r i z e a z ă pr i n d o u ă n i v e l u r i :
i ) I s t or i a , f a b u l a , s u b i e c t u l r e pr e z i n t ă s t r a t u l e v e n i m e n t e l or
povestite , reale (povestire factuală) sau imaginare (povestire
ficţională); „universul povestit” (adică ceea ce se povesteşte) este
o r d o n a t î n t r- o s e r i e e v e n i m e n ţ i a l ă î n c a r e î n t â m p l ăr i l e s u n t d i s p u s e
î n t r- o s u c c e s i u n e t e m p o r a l ă .
i i ) I s t o r i s i r e , d i s c u r s , e n u n ţ ar e , f a b u l a ţ i e î n s e a m n ă m o d u l c u m s e
n a r e a z ă e v e n i m e n t e l e , c u m e s t e o r d o n a t d i s c u r s u l n a r a t i v.

Ti p o l o g i a n a r aţ i u n i i
Ti p o l o g i a n ar a ţ i u n i i s e r e a l i z e a z ă d u p ă ur m ă t o a r e l e c r i t e r i i :
i ) D u p ă c r i t er i u l r e l a ţ i e i d i n t r e r e a l i t a t e a o b i e c t i v ă ş i r e a l i t a t e a
artistică deosebim:
• Povestirea factuală – este o povestire a evenimentelor reale (proza
memorialistică);
• Povestirea ficţională – naraţiune de evenimente fictive, care
t r a n s f i g u r e a z ă r e a l u l î n i m a g i n a r s a u cr e e a z ă „ l u m i p o s i b i l e ”
(romanele).
i i ) D u p ă c r i t er i u l t i p u l u i d e e v e n i m e n t e n a r a t e d e o s e b i m :
• N a r a ţ i u n e d e e v e n i m e n t e e x t e r i o ar e – „ e p i c u l p ur ”
• N a r a ţ i u n e d e e v e n i m e t e i n t er i o a r e – e p i c u l a n a l i t i c , pr o z a
psihologică
i i i ) D u p ă c r i t e r i u l pr i v i n d r e l a ţ i a d i n t r e n a r a t or ş i u n i v er s u l
naraţiunii avem:
• Naraţiune heterodiegetică (hetero – diferit, diegesis – modul
n a r a t i v d e e x p u n e r e ) e s t e m o d ul d e n ar a ţ i u n e c î n d n ar a t o r u l s e s i t u e a z ă
în afara universului povestit; povestirea se realizează la persoana a
I I I - a , p l a n u l n a r a t or u l u i e s t e d i f e r i t d e c e l a l n a r a ţ i u n i i , i a r p er s p e c t i v a
naratorului este omniscientă;
• Naraţiune homodiegetică (homo – la fel) înseamnă creaţia epică
î n c a r e n a r a t o r u l s e s i t u e a z ă î n i n t e r i or u l u n i v er s u l u i p o v e s t i t ; n a r a r e a
se face la persoana I, planul naratorului se suprapune planului
n a r a ţ i u n i i , n a r a t or u l p o a t e f i p r ot a g o n i s t s a u m ar t o r a l e v e n i m e n t e l o r
50
r e l a t a t e , s a u p o a t e f i d o ar m e s a g e r c a r e r e p o v e s t e ş t e e v e n i m e n t e l e
a u z i t e ; p e r s p e c t i v a n a r a t i v ă e s t e î n a c e s t c a z i nt e r n ă ş i p o a t e f i
p u t e r n i c m a r c a t ă s u b i e c t i v.
• Naraţiunea supraetajată / polifonică asociază cele două medele
d i e g e t i c e , a l t e r n e a z ă p o v e s t i r e a l a p er s o a n a I c u c e a l a p e r s o a n a a I I I -
a , p e r s p e c t i v a n a r a t i v ă i n t e r n ă c u c e a o m n i s c i e n t ă , vi z i u n e a o b i e c t i v ă
cu cea subiectivă.

P e r s o a n a n a r a t i v ă e s t e pr i n c i p a l a i n s t a t n ţ ă î n c o m u n i c a r e a
narativă, este „vocea” care relatează, este emiţătorul seriei de
evenimentecare alcătuiesc firul epic al operei.
P r i n c i p a l e l e t i p ur i d e n ar a t o r i s u n t :
i ) N a r a t o r u l h e t e r o d i e g e t i c ( e xt r a d i e g e t i c ) , c ar e a r e ur m ă t o a r e l e
ipostaze:
• N a r a t or a n o n i m – c a r e r e a l i z e a z ă o r e l a t ar e o b i e c t i v ă l a
p e r s o a n a a I I I - a ş i r e pr e z i n t ă o i n s t a n ţ ă n a r a t i v ă s u p r a i n d i v i d u a l ă . D i n
p u n c t d e v e d er e af e c t i v e s t e n e u t r u .
• N a r a t o r s u b i e c t i v – c a r e e x p r i m ă d i r e c t s a u i n di r e c t a s e r ţ i u n i a l e
s c r i i t o r u l u i ; i nt e r p r e t e a z ă , c a l i f i c ă s a u c o m e n t e a z ă e v e n i m e n t e l e /
p e r s o n a j e l e d i n t r- o p e r s p e c t i v ă p e r s o n a l ă , a s u m â n d u - ş i o a t i t u d i n e
p a r t i c i p a t i v ă ; e n u n ţ u r i l e s u n t l a p e r s o a n a a I I I - a , d a r s u n t m ar c a t e
s u b i e c t i v s a u af e c t i v.
i i ) N a r a t or u l h o m o d i e g e t i c ( i n t r a d i e g e t i c ) – e s t e p r o i e c t a t î n t e x t
c a e u n a r a t or l a p e r s o a n a I ş i a r e ur m ă t o a r e l e i p o s t a z e :
• P e r s o n a j - n a r a t or – c a r e î ş i a s u m ă d u b l u r o l : e u n a r a t o r ( n a r a t o r
autodiegetic) şi actant (protagonist); indicii textuali sunt utilizarea
p e r s o a n e i I , i a r m ăr c i l e l e x i c o - s e m a n t i c i s u n t c e l e a l e i m p l i c ă r i i
subiective şi/sau afective;
• N a r a t or- m a r t or – j o a c ă r o l u l e u l u i n ar a t o r ş i r o l d e o b s e r v a t o r a l
lumii narate; indicii textuali sunt alternarea persoanei I cu persoana a
III-a şi cei ai subiectivităţii;
• N a r a t or- m e s a g e r – c ar e a r e r o l u l d e t r a n s m i ţ ă t o r a l u n e i
î n t â m p l ă r i „ a u z i t e ” ; s e p r o i e c t e a z ă î n p l a n u l s e c u n d a l e v e n i m e n t e l o r.

51