UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMTRIE CANTEMIR

Facultatea de limbi și literaturi străine

LIMBĂ ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ

SUBIECTUL ȘI PROPOZIȚIA

SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ

Student: Stroiu Andreea Vasilica

Specializarea: Română – Spaniolă; Anul II

București, 2020
 I. SUBIECTUL

Ce este subiectul?

Subiectul este partea principală de propoziție care indică despre cine se vorbește în cadrul
propoziției respective. Altfel spus, subiectul arată cine efectuează acțiunea indicată de predicatul
verbal sau cine prezintă o anumită trăsătură indicată de numele predicativ. Așadar, într-o
propoziție se spune ceva despre subiect cu ajutorul predicatului verbal sau al numelui predicativ.

Cum recunoaștem subiectul?

În cele mai multe dintre situații, subiectele se află cu ajutorul întrebărilor cine? (pentru
ființe umane) și ce? (pentru lucruri, obiecte). Se poate formula și o întrebare cu caracter general,
cu ajutorul căreia poate identifica subiectul: despre cine (ce) ni se spune că?

Există și situații în care subiectul ar putea răspunde și la alte întrebări (care?/câți?), ca în

exemplele de mai jos. Folosirea acestora poate induce în eroare, iar subiectul să fie confundat cu
altă parte de propoziție.

Elena a plecat. (care a plecat?)

Două au plecat. (câți au plecat?)

Cea mai sigură metodă de aflare a subiectelor este prin analizarea propoziției și
identificarea calității de autor al acțiunii (pentru verbele active) sau de parte care suferă acțiunea
(pentru verbele pasive).

Cum se clasifică subiectele?

În funcție de prezența sau absența subiectului în propoziție, subiectele pot fi de două

feluri: exprimate sau neexprimate. Subiectul exprimat poate fi simplu, multiplu sau dezvoltat, iar
cel neexprimat poate fi inclus, subînțeles, nedeterminat sau impersonal.
 A. Subiectul exprimat

1. Subiect simplu – format dintr-o singură parte de vorbire

Exemplu: Ioana citește pentru examentul de la Limba Română Contemporană.

2. Subiect multiplu – format din două sau mai multe părți de vorbire

Exemplu: Ioana, Andreea și Maria invață pentru examenul de vineri.

3. Subiect dezvoltat – exprimat prin construcții infinitivale relative formate din verbul a fi +
pronume relativ (cine, ce, care, cât) + infinitiv

Exemplu: Nu-i cine mă ajută pentru examenul de la Limba Română.

4. Subiect reluat

Exemplu: Vine ea mama acasă, o repara el tata chiuveta.

(Subiectele sunt mama și tata, însă sunt reluate de pronumele personal)

Substantiv in cazul
nominativ

Interjecție Pronume în cazul

nominativ

Subiectul poate fi
exprimat prin:

Verb la mod Numeral în cazul

nepersonal nominativ

Locuțiunea
substantivală
 Subiectul poate fi exprimat prin următoarele părți de vorbire:

1. Substantiv aflat în cazul nominativ

Exemplu: Ioana învață pentru examen.

2. Locuțiune substantivală

Exemplu: Lauda de sine nu miroase a bine.

3. Numeral (cu valoare substantivală) aflat în cazul nominativ

Exemple:

Doi au venit de la serviciu. (numeral cardinal)

Amândoi sunt de vină. (numeral colectiv)

O treime nu este de suficient. (numeral fracționar)

Câte doi pleacă spre muzeu. (numeral distributiv)

Al doilea a câștigat premiul cel mare. (numeral ordinal)

4. Pronume aflat în cazul nominativ

Exemple:

Ei au plecat primii spre serviciu. (pronume personal)

Dumneavoastră aveți o opinie foarte diferită de a mea. (pronume personal de politețe)

Al tău a fost astăzi promovat. (pronume posesiv)

Aceea arată mult mai bine. (pronume demonstrativ)

Toți merită o mărire de salariu. (pronume nehotărât)

Niciuna nu ma încântă suficient de mult. (pronume negativ)

Cine vrea să iasă în oraș? (pronume interogativ)

Să răspundă cine a fost întrebat. (pronume relativ)

 5. Verb la mod nepersonal

Exemple:

A face curățenie în fiecare zi este o corvoadă. (infinitiv)

De insistat mai mult este necesar. (supin)

Se aude chicotind. (gerunziu)

6. Locuțiune verbală

Exemple:

A cădea de acord asupra unei probleme poate fi foarte dificil. (infinitiv)

Este greu de băgat de seamă adevărul. (supin)

7. Interjecție

Exemplu: Se aude poc!

Există o serie de părți de vorbire care prin substantivizare devin substantive (adjectiv,
pronume, numeral, verb, adverb, interjecție) și pot avea funcția de subiect.

Exemple:

Leneșul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubește. (de la adjectivul leneș)

Binele făcut altora m-a bucurat. (de la adverbul bine)

Există și situații speciale (în metalimbaj; exemplu în definirea conceptelor) când orice
parte de vorbire primește valoarea de substantiv și poate fi subiect.

Exemple:

La este o prepoziție simplă.

Care poate fi pronume relativ sau interogativ.

 B. Subiectul neexprimat

Subînțeles

Inclus Subiectul neexprimat Nedeterminat

Impersonal/Zero

1. Subiect inclus – este de obicei pronumele personal de persoana I sau a II-a singural și
plural, dedus din terminația verbului predicat

Exemplu: Învăț pentru examenul la Limba Română Contemporană. (Eu)

2. Subiect subînțeles – se subînțelege din propoziția anterioară sau este la persoana a III-a
singular sau plural

Exemplu: Ioana învață apoi pleacă în parc cu prietenele sale. (Ea)

3. Subiect nederminat – se întâlnește în propozițiile în care acțiunea verbului predicat nu se

referă la o persoană sau în care se exprimă constatări cu caracter general
Exemple:

S-a anunțat la TV ca o să plouă toată ziua. Ai carte, ai parte.

4. Subiect impersonal sau zero – se întâlnește în propozițiile cu predicat exprimat prin verb
impersonal absolut

Exemple: Afară plouă de 3 zile. Nu-mi arde de învățat.

Cazul subiectului

Cazul nominativ este cel mai des întâlnit caz al părților de vorbire flexibile (substantiv,
numeral, pronume) cu funcția de subiect.

Exemple:

Manualul de limba română se află în geantă. (ce se află? Cazul nominativ)

El se află în geantă. (cine se află? Cazul nominativ)

Excepții de la regulă

Există și situații speciale în care părțile de vorbire cu funcția de subiect stau în cazurile
acuzativ, dativ și genitiv. Aceste excepții sunt de două feluri: aparente și propriu-zise.

1. Excepții aparente ‒ partea de vorbire considerată subiect este în realitate un atribut al

unui subiect subînțeles:

Exemple:

Ai casei (ai lui) au ajuns mai devreme. (Cazul genitiv)

Au mai venit dintre studenți (dintre ei). (Cazul acuzativ)

2. Excepții propriu-zise:

Exemple:

Medalia este a cui învață. (Cazul genitiv)

Voi da nota 10 cui învață. (aceluia care învață - Cazul dativ)

Ceartă pe cine merită. (Cazul acuzativ)

Locul subiectului în propoziție

Subiectul nu are un loc fix în propoziție. Deși de cele mai multe ori stă la începutul
propoziției, el poate fi întâlnit la sfârșitul sau în interiorul propoziției. Nici față de predicat nu are
un loc fix, astfel că subiectul poate fi regăsit atât înaintea predicatului, cât și după acesta.

Exemple:

Bona copilului a fost dată afară.

Unde este plecat colegul meu de serviciu?

Pe stradă trec multe mașini.

II. PROPOZIȚIA SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ

Ce este propoziția subiectivă?

Propoziția subiectivă este propoziția subordonată care îndeplinește într-o frază funcția
sintactică de subiect în raport cu regenta sa.

Exemple:

Studenții învață mult. (cine învață? Studenții – subiect)

Cine este student1/ învață mult.2/ (cine învață? P1 – propoziție subiectivă)

Cum recunoaștem propoziția subiectivă?

Întrebările folosite pentru identificarea propoziției subiective sunt cine? ce? sau care? în
funcție de tipul subiectului, ființă sau lucru.
Cine muncește1/ reușește în viață. (cine reușește?)

Este foarte greu1/ să înveți pentru examenul la Limba Română Contemporană. (ce este greu?)

Cel mai important aspect când vine vorba de identificarea subiectivei, este lipsa
subiectului din regentă. Practic, subordonata îndeplinește acest rol.

Care sunt termenii regenți?

A. Verbul impersonal sau expresie impersonală

1. Verb impersonal la moduri personale

Exemplu: Era1/ să uit de examenul de ieri2/.

2. Verb reflexiv impersonal

Exemplu: Se știe1/ că învățăm mai mult în sesiune2/.

3. Verb pasiv impersonal

Exemplu: Este stabilit1/că după terminarea pandemiei vom pleca în Spania2/.

4. Verb impersonal reflexiv cu pronume în dativ sau acuzativ

Exemplu: Îmi place1/ că învățăm limba spaniolă2/.

B. Verb personal

Exemplu: Aprobă examenul de vineri1/cine se pregătește bine2/.

C. Expresii impersonale cu verbul a fi și un adverb

Exemplu: E bine1/ că te-ai pregătit pentru examenul de vineri.

D. Adverbe sau locuțiuni adverbiale

Exemplu: Desigur1/ că am învățat pentru examenul de vineri.

Care sunt elementele de relație ale subiectivei?

Subiectiva se introduce în frază prin următoarele elemente:

1. Pronume relative (cine/ce/care/cât)

Exemplu: Cine învață bine1/ aprobă examenul de vineri.

2. Adjective pronominale relative

Exemplu: Este evident1/ care student învață mai bine2/.

3. Pronume nehotărâte

Exemplu: Oricine învață1/ promovează examenul2/

4. Adjective pronominale nehotărâte

Exemplu: Orice student învață1/ promovează examenul2/.

5. Adverbe relative

Exemplu: Nu se știe1/când vom afla dacă am promovat examenul2/.

6. Conjuncții subordonatoare

Exemplu: E bine1/ că ai învățat pentru examen2/.

7. Locuțiuni subordonatoare conjuncționale

Exemplu: Este o surpriză1/ cum că a luat examenul la română2/.

Care sunt modurile propoziției subiective?

Propozițiile subiective pot fi construite cu toate modurile personale, mai puțin cu

imperativul. Cele mai frecvente sunt următoarele:

1. Modul indicativ

Exemplu: Se știe1/ că am învățat2/.

2. Modul conjunctiv

Exemplu: Trebuie1/ să învățăm foarte bine gramatica limbii române2/.

3. Modul condițional-optativ

Exemplu: Se știe1/ că am vrea să fie ușor examenul2/.

4. Modul prezumtiv

Exemplu: Pesemne1/ că vom învăța toată noaptea2/.

 BIBLIOGRAFIE

1. Pietricică, A., Gramatica limbii române pentru examene, ediția 2018, Craiova

2. Donovetsky, O., Gramatica limbii române ca o poveste, 2014, Ed. Corint

3. http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A20837/pdf - accesat la data de 09.06.2020

4. http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/V1118/pdf - accesat la data de 09.06.2020