Subiectul este partea principală de propoziție care arată cine face acțiunea exprimată de predicatul verbal, cine

suferă acțiunea exprimată de un predicat verbal pasiv sau cine are o anumită caracteristică exprimată de
numele predicativ.

Subiectul răspunde la întrebările: cine? ce?

Ex:

Cărțile sunt aranjate în bibliotecă. (cărțile ‒ subiect, are caracteristica exprimată de numele predicativ;

În funcție de prezența sau absența subiectului în propoziție, subiectele sunt de două feluri: exprimate sau
neexprimate. Subiectul exprimat poate fi simplu, multiplu sau dezvoltat, iar cel neexprimat poate fi inclus,
subînțeles, nedeterminat sau impersonal.

Părțile de vorbire prin care poate fi exprimat un subiect sunt: substantiv, locuțiune substantivală, numeral,
pronume, verb, interjecție.

substantiv (comun sau propriu, simplu sau compus; în cazul N)

Trenul a sosit în gară. (substantiv comun)

România este o țară din Uniunea Europeană. (substantiv propriu)

locuțiune substantivală (în cazul N)

Mă copleșesc aducerile aminte.

numeral cu valoare substantivală (cardinal, ordinal, colectiv; în cazul N)

Cei trei au venit. (numeral cardinal)

Al doilea a întârziat. (numeral ordinal)

Amândoi au Iphone. (numeral colectiv)

pronume (personal, posesiv, de întărire, demonstrativ, interogativ, relativ, nehotărât, negativ; în cazul N)

Voi nu mai participați. (pronume personal)

Fiecare își știe meseria. (pronume nehotărât)

Nimeni nu m-a pârât. (pronume negativ)

verb și locuțiune verbală (infinitiv, gerunziu, supin)

A citi este o plăcere. (infinitiv)

E bine de știut. (supin)

E imposibil a băga de seamă totul. (locuțiune verbală, infinitv)

interjecție

Uneori se aude din vecini ham-ham!