Petreanu Andreea

cl. a X-a “A”

Siliciu
Siliciul este un element chimic cu simbolul Si. Siliciul
a fost prima dată identificat de J. J. Berzelius în anul
1823.

Poziția în sistemul periodic:

Siliciul are numărul atomic 14. Face parte din grupa
IV-a a tabelului periodic, subgrupa principală,
perioada III-a, aflându-se sub carbon și deasupra
elementelor: germaniu, staniu, plumb. Oxidul
superior al acestuia este SiO2-oxid de siliciu
(component al nisipului), iar împreună cu hidrogenul
formează SiH4-silan.Este un nemetal tetravalent.
Siliciul e o substanță simplă monoatomică.

Proprietăți atomice Proprietăți fizice

Masă atomică 28,0855 Căldură specifică 700 J/(kg·K)

Configurație electronică [Ne] 3s2 3p2 Conductivitate electrică 2,52×10-4 S/m

Conductivitate termică 148 W/(m·K)
Electroni pe nivelul energetic 2, 8, 4
Densitate ( 20 °C): 2,33 g/cm3
Grad de oxidare +1, +2, +3, +4
Electronegativitate 1.9
Oxid amfoter
Punct de topire 1.414 °C
Structură cristalină diamant
Punct de fierbere 3.265 °C
Sarcina nucleului +14
Stare de agregare solidă
Neutroni 14
Culoare gri-albăstrui deschis
Protoni 14

Electroni 14

Răspândire:
Siliciul este foarte răspândit în natură, însă nu în stare liberă,
deși masa sa alcătuiește 27,5 % din cea a
scoarței Pământului prin constituția silicată sub forma silicei
(dioxidului de siliciu) și silicați cum ar fi mica, feldspatul.
Este al doilea element ca răspândire pe Pământ,
după oxigen.
Cuarțul este forma cristalină stabilă a bioxidului de siliciu,
prezentându-se în stare pură sub formă de cristale incolore
(cristal de stâncă), precum și varietăți colorate: ametistul—
violet, citrinul—galben etc. Siliciul se găsește în graminee, în
scheletul multor animale marine (diatomee și infuzori); după
moartea acestor animale, scheletele se depun pe fundul mărilor
formând kiselgurul sau pământul de infuzori.
 Petreanu Andreea
cl. a X-a “A”
Utilizarea:
1. Siliciul este folosit ca materie primă în construcția
dispozitivelor semiconductoare și în fabricarea celulelor solare, siliconului,
obținerea aliajelor feroase (ferosiliciul cu proprietăți anticorozive).
2. Compușii siliciului au diverse utilizări: argila și caolinul sunt materii prime
pentru fabricarea produselor ceramice și a cimentului, iar dioxidul de siliciu
în fabricarea sticlei.

Rolul biologic:
 Contribuie în sprijinirea calciului pentru creșterea, întreținerea și flexibilitatea
articulațiilor și oaselor. Induce flexibilitatea oaselor prin creșterea cantității de
colagen, care este componentă proteică a oaselor.
 Acest mineral încurajează creșterea părului viguros și sănătos.
 Siliciul poate contribui la creșterea elasticității și rezistenței țesuturilor
conjunctive ale pielii. Redă strălucirea naturală a pielii și previne ridurile prin
creșterea sintezei de colagen.

Surse naturale de siliciu:

În ceea ce privește fructele, bananele sunt o bună sursă de siliciu. O banană decojita
de mărime medie are 4,77 miligrame de dioxid de siliciu.

Spanacul - o porție de 2 linguri de spanac conține 4,1 miligrame de dioxid de siliciu.

Deși fiecare fel de orez conține siliciu, orezul brun are cea mai mare cantitate. Trei
linguri pline conțîn 4,51 miligrame de dioxid de siliciu

Lintea este bogată în proteine și o sursă bună de siliciu. Lintea roșie are cel mai mult
dioxid de siliciu, 1 lingură conține 1,77 miligrame.