Siliciu

Realizat:Palamarciuc Evelina 
Verificat:Pascari Tatiana 
Cuprins  • Siliciul si compusii lui
• Industria ceramica
• Industria sticlei 
• Industria cimentului
• De la nisip la energie electrica
• Concluzie 
 Siliciul si compusii lui 

• Siliciul (Si) este situat in perioada a III-a,subgrupa principala a grupei a IV-

a . El este foarte comun în natură, așa că se află pe locul al doilea (după
oxigen) în abundență. Deci, fără siliciu și compușii săi, scoarța terestră nu ar
exista, care constă din compuși ai acestui element chimic cu mai mult de un
sfert.

• Utilizarea siliciului și a compușilor săi în modificarea cristalină este

incredibil de diversă. De exemplu, siliciul cristalin face parte din panourile
solare instalate pe nave spațiale și pe acoperișuri. Siliciul este un
semiconductor și este capabil să transforme energia solară în energie
electrică.

• Pe lângă celulele solare, siliciul cristalin este folosit pentru a crea multe
dispozitive electronice și oțeluri cu siliciu.
Proprietățile chimice ale siliciului
• Principala proprietate chimică a siliciului este arderea în oxigen, care are ca rezultat formarea unui compus extrem de comun - oxidul de siliciu:

Si + O2 → SiO2 (la temperatura).

• Când este încălzit, siliciul, ca nemetal, formează compuși cu diferite metale. Astfel de compuși se numesc siliciuri. De exemplu:

2Ca + Si → Ca2Si (la temperatură).

• Siliciurile, la rândul lor, se descompun fără dificultate cu ajutorul apei sau al unor acizi. Ca rezultat al acestei reacții, se formează un compus special de
hidrogen de siliciu - gaz silan (SiH4):

Mg2Si + 4HCl → 2MgCl2 + SiH4.

• Siliciul este, de asemenea, capabil să interacționeze cu fluorul (în condiții normale):

Si + 2F2 → SiF4.

• Și atunci când este încălzit, siliciul interacționează cu alte nemetale:

Si + 2Cl2 → SiCl4 (400–600°).

3Si + 2N2 → Si3N4 (1000°).

Si + C → SiC (2000°).
 INDUSTRIA CERAMICA 
• Materialele ceramice sunt materiale anorganice cu legături atomice şi ioni
ce, a căror structură complexă cristalină se obţine prin sinterizare.Legătura 
electrovalentă (ionică, heteropolară) se caracterizează printro aşezare alte
rnantă a ionilor pozitivi şi negativi în reţeleleBravais, astfel încât
forţele electrostatice de atracţie să fie maxime, iar cele de respingere, minim
e,un exemplu tipic fiind clorura de sodiu Neavând electroni liberi, materiale
le ceramice cu legături ionice sunt rele conducătoare de căldură şi electricit
ate, fiind adesea folosite ca izolatoare termice şi electrice. Forţele de legătur
ă ionică determină duritate, fragilitate şi lipsă de plasticitate. Supuse la solic
itări, cristalele ionice se rup prin clivaj, fără ca în prealabil să se deformeze 
plastic.Legătura covalentă (homeopolară)
se bazează pe punerea în comun a câte unui electron
de valenţă, între doi atomi vecini de aceeaşi natură, în scopul realizării unei 
configuraţii electronice exterioare stabile
 INDUSTRIA STICLEI
• Industria sticlele este un amestec de dioxid de siliciu si silicatii ai diferitelor metale.
Sunt materiale necristalizate (amorfe), cu rezistenta mecanica si duritate mare,
cu coeficient de dilatare mic. La temperaturi mai inalte se comporta ca
lichidele subracite cu vascozitate mare. Nu au punct de topire definit.
Prin incalzire se inmoaie treptat, ceea ce permite prelucrarea sticlei prin suflare,
presare, turnare, laminare.

• Proprietatile fizice ale sticlelor sunt determinate de compozitia lor. Sticla obisnuita,

sticla de sodiu are compozitai aproximativa 6SiO ·CaO·NaO.Se intrebuintiaza la
fabricarea geamurilor si a ambalajelor de sticla.

• Sticla de potasiu are compozitia 6SiO ·CaO·KO si este rezistenta la variatii de

temperatura. Se folosestela fabricarea vaselor
de laborator.Prin adaugarea unor cantitati mici de AlO sau BO se obtin sticle
rezistente la variatii bruste de temperatura care se folosesc la fabricarea vaselor
de laborator (sticla Jena, Pirex sau Duran). Au o rezistenta chimica mare si coeficient
de dilatatie mic.Sticlele colorate se obtin daca, in topitura, se adauga unii oxizi
metalici (de Fe,Co,Cr,Cu etc.), care formeaza silicatii colorati.
 INDUSTRIA CIMENTULUI

• Cimentul este un material complex obtinut prin arderea si macinarea fina a unor

argile speciale in amestec cu aditivi. Se obtine astfel un liant hidraulic cu rezistente
mari dupa intarire. Intarirea se face in prezenta apei, care
in combinatie cu compusii silicosi duce la formarea unor geluri solide. Aderenta fata
de agregatele minerale este foarte buna, putand astfel fi utilizat in
producerea betonului.Materia prima pentru obtinerea cimentului este calcarul si
argila care contine oxid de siliciu SiO2.Pentru a se obtine cimentul se produce
o reactie chimica complexa.

• 1.Deshidratarea caolinitului:

• Al2O3 . 2 SiO2 . 2H2O =>Al2O3.2SiO2 + 2H2O

• 2.Descompunerea calcarului:

• CaCO3=>CaO + CO2

• 3.Formarea silicatilor si aluminatilor de calciu:

• CaO +SiO2 => CaSiO3

CaO+ Al2O3 => Ca(AlO2)2.
 DE LA NISIP LA ENERGIE
ELECTRICA 

• Cercetătorii de la Institutul de Tehnologii din Massachusetts și Institutul de

Tehnologii din Georgia – ambele din SUA, au anunțat că au identificat o
soluție care ar permite producătorilor să depoziteze undeva excesul de
electricitate, care de obicei este irosit și nu poate fi recuperat. 

• Ei au propus construirea unor cutii în formă de siloz, umplute cu siliciu topit alb-
cald, numind acest sistem ”soare în cutie”. Siliciul din siloz lucrează ca un
acumulator reîncărcabil gigant, unde este stocat excesul de electricitate în formă
de căldură. Când consumatorii au nevoie electricitate pe timp de noapte și
panourile fotovoltaice sunt inutile, oglinzile fotovoltaice din interiorul silozului
captează lumina emanată de siliciul încălzit și o convertește înapoi în energie
electrică. 

• Același principiu poate fi aplicat și în cazul parcurilor eoliene, sau a centralelor

ce funcționează în baza carburanților naturali, au precizat cercetătorii. O
comunicate din circa 100.000 de gospodării este beneficiarul experimentului cu
siliciul. 
Concluzie 
•  Siliciul este cel mai important element chimic, răspândit în natură. El
este folosit în construcții și activități artistice și este, de asemenea,
indispensabil organismelor vii. Multe substante, de la simpla sticla la
cel mai valoros portelan, contin siliciu si compusii acestuia.