1 Biomateriale - materiale utilizate la confecționarea diferitor aparate ortodontice și protezelor

dentare și care interacționează cu cavitatea bucală. Un compartiment al stomatologiei care se ocupă cu

studierea originii, compoziției, proprietăților și modificărilor materialelor în timpul prelucrării acestora
Proprietati fizice: Optice Termice Electrice Mecanice
Optice: Reflexia si refractia-majoritatea obiectelor care le vedem sunt vizibile deoarece ele reflecta
lumina. Cind un fascicule de lumina intilneste o suprafata care separa doua medii diferite, o parte a
luminii incidente este reflectata si o parte este refractata trecind in acelasi mediu
-Lumminiscentă: defineste emisia de energie luminoasă de către materie, structurile dintelui natural
emit energie luminoasa sub actiunea excitațiilor ultraviolet.
-Transparența materialele transparente transmit lumina aproape in totalitate, fascicolul de lumina
ramînînd paralel
-Opacitatea: materialele opace nu permit transmisia luminii
---Proprietatile termice: Conductivitatea termica - proprietatea materialelor de a permite trecerea
căldurii prin masa lor atunci când între fețele elementului de construcție exista o diferență de
temperatura.
--Dilatare termica-o dată cu modificarea temperaturii, orice corp isi modifica dimensiunile, dilatarea
termica are loc la crestera temperaturii
Proprietati electrice;
--conductibilitatea si rezistivitatea electrica:capacitatea unei substante de a conduce curentul electric
-Galvanism:Prezența restaurărilor metalice în cavitatea bucală poate genera acest fenomen
Proprietati meecanice;
-Forta apare atunci cind un corp il poate trage sau impinge pe altul
-Deformari in functie de comportamentul corputilor dupa incetarea solicitatii deformarea poate fi
elastic sau plastica

2Proprietatile electrice, galvanismul.

Capacitatea unei substanțe de a conduce curentul electric poate fi exprimată prin conductanță specifică
(conductibilitate) sau prin rezistență specifică (rezistivitate). Testele au demonstrat că modificările de
structură sunt însoțite de modificări ale rezistivității electrice, în cazul materialelor restaurative trebuie
sa existe o concordanta intre rezistivitățile electrice ale acestora si cele ale țesuturilor dure dentare
Prezența restaurărilor metalice în cavitatea bucală poate genera un fenomen numit galvanism.
Restaurările împreună cu saliva sau fluidele osoase care funcționează ca electroliți formează pile
electrice. Când 2 restaurări de dinți antagoniști vin în contact direct, pila este scurtcircuitată, și daca se
realizeaza o circulatie a curentul electric circulă prin pulpă, pacientul acuză durere, iar restaurarea se
poate coroda. Prin restaurari metalice circula cantitati relative mari de curent atunci cind vin in contact,
daca restaurarile sunt mentinute in contact, curectul electric scade rapid. Curentii galvanici dezvoltați
de contactul dintre doua restaurari metalice depend de compoziția si suprafața acestora

3. Proprietatile termice a materialelor dentare (conductibilitatea termica si

dilatarea termica).

Odată inserat in vacitatea bucala, sub diferite forme, materialele dentare sufera modificari de temperatura,
trebuie de stiut in ce mod transmit aceste materiale caldura si variatiile dimensionale asociate schimbarilor de
temperatura.
Conductivitatea termica - proprietatea materialelor de a permite trecerea căldurii prin masa lor atunci
când între fețele elementului de construcție exista o diferență de temperatura. Metalele sunt conductori
termici mult mai buni decit nemetalele. Materiale cu conductivitate termica ridicata sunt metalele (otel,
Al, Cu - în ordinea crescatoare a conductivitatii termice). În cazul restaurarilor coronare pe dinti vitali
trebuie evitată transmiterea variatiilor termice din cavitatea orala spre pulpa dentară
Dilatarea termică este creșterea dimensiunilor și a volumului materialului prin încălzire. Din punctul
de vedere al dilatării termice exista materiale izotrope (se dilata la fel în toate direcțiile) si materiale
anizotrope. Prin solicitări termice repetate materialul poate ceda prin oboseala termica. Pentru unele
materiale fragile se pune problema rezistenta la soc termic (sticla, ceramica, roci monominerale-
marmura). Rezistenta la soc termic este mare la materialele cu coeficienți de dilatare reduși si cu
structura omogena.

4 Proprietatile mecanice (deformari, elasticitate, plasticitate,) a

biomaterialelor.

Pr. Mecanice (forță, deformari, elasticitate, plasticitate, efortul unitar ) sunt importante pentru
intelegerea comportamentului unui material la solicitare
Forta-apare atunci cind un corp il trage sau il impinge pe altul. Aceasta poate fi aplicata prin contact
direct sau de la distanta. Daca obiectul asupra caruia se aplica forta ramine in repaus, este posibil
aparitia deformarii lui
Deformări-in functie de comportamentul corpului dupa incetarea solicitarii, deformarea poate fi
elastica(corpul revine la forma initiala) sau plastica (nu revine la forma initială)
Elasticitate – proprietatea . materialului. de a reveni la forma inițială după încetarea acțiunilor forțelor
exterioare.
Plasticitate – proprietatea unui material de a se deforma si de a ramine deformat dupa incetarea
actiunii sarcinii pastrindu-si insa volumul constant
Efortul unitar se definește ca raportul dintre forța F aplicată unei bare omogene și diametrul A al
secțiunii transversale al barei pentru a produce alungirea bării, în domeniul de elasticitate.
5. Proprietati chimice, coroziune.
Coroziunea este o reacție chimică între metalele și mediului înconjurător, care determină o
modificare vizibilă a materialului și care influențează funcționarea unui component metalic sau a
întregului sistem; în urma coroziunii se formează compuși metalici. Majoritatea metalelor pot
reacționa spontan cu medii gazoase sau apoase, compușii astfel rezultați fiind mai stabili decît metalele
din care s-au format. Coroziunea produsă în atmosferă uscată se numește chimică. O piesă protetică
confecţionată dintr-unul sau mai multe aliaje poate suferi un fenomen de coroziune în contact cu
mediul bucal. În cazul fenomenelor corozive ale aliajelor dentare cel mai frecvent se produce o
modificare inestetică a suprafeţei aliajului, neglijându-se însă implicaţiile asupra funcţionalităţii piesei
protetice. (mai simplu spus, stratul de la suprafața metalului se oxidează și formează un strat cu alte
proprietăți decît aliajul)

Efecte fizico-mecanice ale coroziunii

1. Coroziunea uniformă determină scăderea grosimii metalului. Pot rezulta sau nu depozite de
produşi de coroziune pe suprafaţa corodată sau suprafeţele vecine.
2. Coroziunea localizată poate fi sub formă de plăci sau aciformă.
3. Coroziunea intercristalină - metalul se corodează în profunzime, după un traiect constituit de
joncţiunea cristalelor, a căror sensibilitate este mai mare. Acest tip de coroziune reduce proprietăţile
mecanice ale metalului şi este practic invizibil.
4. Coroziunea selectivă - nu intervine decât în cazul soluţiilor solide şi este caracterizată prin
faptul că numai un component al aliajului este interesat (de exemplu coroziunea aliajului Au-Cu, în
funcţie de conţinutul de cupru).
Chiar dacă efectele coroziunii nu sunt întotdeauna vizibile, ele există - ceea ce trebuie să ne facă
prudenţi şi avizaţi în realizarea restaurărilor metalice.

6. Metale și aliaje metalice. Definitia.

Metalele şi aliajele metalice
Aliajele reprezintă combinaţii omogene a două sau mai multe metale, rezultate prin dizolvarea
metalelor componente între ele în stare topită. Solidificarea unui aliaj este un proces de cristalizare.
Clasificare
I. Aliaje nobile
1. cu un conţinut crescut de aur;
2. cu un conţinut redus de aur;
3. pe bază de argint - paladiu;
4. pe bază de paladiu (paladiu - argint şi paladiu - cupru)
II. Aliaje nenobile (fără conţinut de metale nobile)
1 pe bază de nichel-crom;
2 pe bază de cobalt-crom;
3 pe bază de fier;
4 pe bază de titan.
Există de asemenea o serie de aliaje, denumite aliaje de antrenament (bronzurile). Fiind inferioare
din punct de vedere al rezistenţei la coroziune şi al luciului metalic nu se folosesc în practică.

7. Aliaje pentru realizarea protezelor fixe (nobile, nenobile).

Aliaje nobile: aliaje pe bază de aur, aurul fiind component de bază:

 cu conţinut crescut de Au
 cu conţinut redus de Au: aliaje pe bază de Ag-Pd, conţin predominant argint şi au o culoare
albă. Mai pot conţine o cantitate mică de aur şi cupru. Aliajele Ag-Pd în general şi cele de Ag-Pd-Cu,
în particular, sunt predispuse la coroziune şi au luciul metalic pronunţat. Aliajele pe bază de Ag-Pd-
Au, elaborate ulterior, sunt aliaje galbene.
 -aliaje pe bază de paladiu, cu Cu sau Ag şi diverse adaosuri

Aliaje nenobile

Aliajele pe bază de Ni-Cr şi Co-Cr datorită proprietăţilor fizice superioare, preţului de cost redus şi
a manipulării mai uşoare decât cele ale aliajelor nobile sunt utilizate la confecţionarea protezelor fixe
total metalice sau mixte.

Aliajele pe bază de Ni-Cr conţin: 60-82% Ni şi 7-25% Cr la care se mai adaugă frecvent:
molibdenul, aluminiul, manganul, siliciul, beriliul, cuprul, cobaltul, galiul, fierul, niobiul, staniul,
titanul, zincul.( Ex: WIRON 99 conţine: 65% Ni, 22.5% Cr, 9.5% Mo, 1 %Nb, 0,5% Fe, 1 % Si)

Aliajele pe bază de Co-Cr conţin: 53-70% Co, 20-32% Cr, fier, cupru, siliciu, staniu, mangan,
ruteniu. (Ex.:REMANIUM C conţine: 25% Cr; 54% Co; 2% Nb; 10% W; 3,5% Al.)

8. Turnarea aliajeor , sudarea , lipirea . Reciclarea aliajelor.

Prin turnare se intelege trecerea aliajului din starea solida in lichida. Turnarea se efectueaza prin
presarea aliajului intr-un tipar ,cu ajutorul centrifugarii , a presiunii vaporilor de apa sau prin folosiea
vacuumului . Proprietatile aliajului turnat sunt vascozitatea si tensiunea superficiala care favorizeaza
umplerea uniforma a tiparului.
Sudarea – unirea a 2 materiale fara un material suplimentar, prin topire locala . Sunt 4 tipuri:
1. Prin puncture – sub presiune , unirea se datoreaza curentului electric ce trece prin punctul de contact a
materialelor .
2. Prin compresiune – la punctual de contact se aplica o forta de compresiune perpendiculara.
3. Cu laser.
4. Cu gaz ionizant.
Lipirea – unirea materialelor cu un material aditiv( lot de lipire ).
Reciclarea reprezinta reutilizarea aliajului ce ramane dupa turnare.

9. Rasini acrilice simple . Forme de prezentare.

Se prezinta sub forma bicomponent, pulbere + lichid.
Pulberea = polimer + initiator de polimerizare + substante colorate . Pulberea ambalata in
flacoane.
Lichidul= monomer + subst. stabilizatoare( impiedica polimerizarea spontana la lumina) + subst.
acceleratoare + plastifianti. Lichidul ambalat in flacoane .

10. Proprietatile rasinilor termopolimerizabile.

Structura- polimerul e constituit din lanturi macromoleculare polimeizate liniar.
Porozitatea – prezenta in pasta a incluziunilor cu aer, din greseli de polimerizare.
Variatii volumetrice – Dilatare termica / Contractia de polimerizare / Contractia termica.
Dilatarea termica – din cauza diferetei de temperatura intre mediu ambient si cel unde se
polimerizeaza(60 C).
Contractia de polimerizare – la monomer e de 21% , per total a pastei 0.2- 0.5%.
Contractia termica – in faza de racire cand polimerul adera la peretii tiparului.
Proprietati bio – intoleranta la asa rasini e foarte rara .

11. Indicatii si utilizarea rasini autopolimerizabile.

 Se utilizeaza la repararea protezelor . Se indica la adaugarea dintilor artificiali la proteze
mobilizabile , captusiri directe in cabinet, confectinonarea protezelor imediate ( punti , coroane) .

12. Mase ceramice. Definitia si compozitia chimica

Ceramica este un material obtinut prin modelarea si arderea argilelor. Introducerea ceramicii in
stomatologie, ca atare sau ca material de placaj pe suport metalic, se datoreaza in primul rand
calitatilor estetice deosebite precum si faptului ca este un material inert foarte bine tolerat de tesuturi.

Compozitia portelanurilor dentare difera de cea a portelanurilor industriale, in ceea ce priveste

proportia materiilor utilizate in realizarea acestor mase. Componentii de baza sunt: caolinul ( folosit
pentru a da plasticitate materialului in fazele initiale de prelucrare, asigura rigiditate) , feldspatul
(componentul principal , are rol de matrice in masele ceramice dentare, ofera transluciditate) , cuartul (
ofera rezistenta, contribuie la transluciditatea ei si ii mentine forma in timpul arderii, datorita
temperaturii inalte de fuziune). Pe langa acesti componenti de baza , se mai adauga o serie de alte
substante , ca : fondanti, oxizi metalici, agenti aditionali sau de flux.

13. Etapele arderii maselor ceramice pe structura metalica

I. Inainte de ardere, componenta metalica este pregatita in vederea fuzionarii cu masa ceramica,
sablata, degresata si supusa unei arderi de oxidare 4-5 min la 900-960 C in prezenta aerului.

Se prepara masa de opac prin amestecul pulberii de apa distilata pe o placuta si apoi se pensuleaza un
strat cu grosimea de 0,30 mm prin vibrare si tamponare cu hartie de filtru.

Se realizeaza apoi arderea in conditii de vacuum la 960 C – 10 min, urmata de arderea in aer -3min.
Materialul in urma arderii sufera o contractie, astfel stratul va avea o grosime de 0.25mm.

II. Se depune apoi stratul pentru dentina si smalt prin vibrare si tamponare permanenta. Forma
coroanei este supradimensionala in toate sensurile pentru a compensa contractia.

Limita portelanului de smalt si dentina trebuie estompata pentru a impiedica demarcatia intre cele 2
portelanuri. Se aplica in usa cuptorului 5-10 min in vederea uscarii.

Se introduce la cuptor la 750 C si se arde progresiv pana la 960C in conditii de vacuum. Se lasa sa se
raceasca lent.

Ceramica este prelucrata pentru a se inscrie in dimensiunile si morfologia dintelui natural.

III. Se realizeaza apoi glazura prin ardere in prezenta aerului la 900- 930C obtinand astfel o masa
lucioasa sticloasa.

14.Notiuni despre sisteme ceramice noi : Hi-Ceram-Vita, Cerestore, In-Ceram-

Vita, Dicor
In ultima perioada au aparut sisteme ceramice noi caracterizate prin rezistenta crescuta a materialului,
precizie, transluciditate deosebita utilizate in realizarea restaurarilor total ceramice.

Hi-Ceram-Vita – consta in arderi succesive a masei ceramice pe un model unitar din material
refractar silico-fosfatic. Pe acest model se ard straturile in numar de 2-3 ale nucleului la temperaturile
de medie fuziune a masei ceramice ; peste acest nucleu se ard straturile de dentina,smalt si glazura
specifice sistemului.

Cerestore – consta in sinterizarea ceramicii pe un miez alumino-ceramic.Miezul este realizat initial

sub forma unei machete din ceara, care se ambaleaza, obtinandu-se un tipar. O tableta termoplastica
din material alumino-ceramic este incalzita si introdusa prin injectare in interiorul tiparului. Capa
formata reprezinta substructura pe care este aplicata ceramica.

In-Ceram-Vita- cea mai folosita pentru obtinerea lucrarilor total ceramice si se bazeaza pe miezuri
aluminoase care sunt infiltrate cu o sticla pentru obtinerea de substructuri cu rezistenta ridicata. Se
realizeaza un model duplicat dintr-un gips special pe care se aplica alumina obtinandu-se o capa , care
dupa ce se arde la temperatura de fuziune specifica, se armeaza cu pulberi de sticla si se arde
indelungat. Pe scheletul ceramic constituit de capa armata se ard masele ceramice de dentina,
smalt,glazura.

Dicor- tehnologie de varf care consta in realizarea unor coroane din sticla ceramica turnata. Sticla
ceramic se prezinta sub forma de blocuri care sunt incalzite la temperature de peste 1300C intr-un
creuzet de carbune si introdusa cu o centrifuga speciala in tiparul obtinut dupa ambalarea unei machete
din ceara. In continuare se realizeaza un tratament termic de ceramizare in timpul caruia se produc
cristale de masa ceramica cu mica in cadrul sticlei. Restaurarea se glazureaza la final cu mase ceramice
colorate care definitiveaza aspectul fizionomic prin arderea la 900C, fara vid.

15.Tehnici de frezare computerizata (CAD-CAM)

Aceasta tehnica consta din 3 dispozitive de baza :

- Dispozitivul de achizitionare a datelor ( camera intraorala cu ajutorul careia se realizeaza

amprenta optica tridimensionala a campului protetic ; campul protetic se acopera cu pulbere de dioxid
de titan in scopul uniformizarii indicelui de reflexie pentru toate suprafetele de amprentat si obtinerii
unei imagini corespunzatoare) ;
- Dispozitivul de prelucrare a datelor si de concepere a designului restaurarii este reprezentat de
fapt de un computer dotat cu programe necesare prelucrarii imaginii obtinute prin amprentarea optica
si elaborarii designului restaurarii.Computerul sugereaza forma si morfologia restaurii finale.
- Dispozitivul de frezare asistata pe calculator consta in 1-2 micromotoare coordonate de unitatea
centrala de prelucrare a datelor, care frezeaza dintr-un bloc de ceramica feldspatica sub racire continua
cu jet de apa forma finala a restaurarii realizata de operator.

Tehnicile de prelucrare mecanica au pret ridicat, iar individualizarea coloristica corespunzatoare

distributiei straturilor de dentina si smalt dintr-un dinte este mai dificil de realizat.

16. Ceara stomatologica. Componenta

Ceara este un material utilizat în practica stomatologică la realizarea machetelor protezelor
mobilizabile, a machetelor carcaselor metalice, macheta protezelor fixe nefizionomice. Mai pe scurt,
prima etapă în realizarea unei proteze dentare este modelarea unei machete din ceară, după care
această machetă prin tehnici speciale se transformă în materialul potrivit (aliaj, acrilat).

Este ceară naturală, sintetică, dentară

 Ceara dentară se obţine din diferite tipuri de ceară, ce se poate combina realizându-se amestecuri
care prezintă proprietăţi deosebite ca: plasticitate, ductilitate, aderenţă, interval de topire. Cerurile
dentare sunt amestecuri de ceruri naturale (parafină, ceară de albine, ceară Camauba, ceară de balenă,
ceresină), ceruri sintetice, răşini naturale, uleiuri, grăsimi (acid stearic, gume (gumă arabică) şi
coloranţi. Calitatea superioară a cerii dentare este asigurată de conţinutul, în special, de ceruri sintetice
de mare puritate.

17. Clasificarea în functie de utilizare.

Ceara roz: se prezintă sub formă de plăci rectangulare şi calibrate. Se utilizează pentru modelajul
bazelor şi al şeilor protezelor pe care vor fixaţi dinţii artificiali. Se caracterizează printr-o modelare
uşoară şi stabilitate la temperatură în timpul probei. Ceara roz pentru bază se fabrică în două variante,
conform climatului în care va fi folosită, deoarece comportamentul ei este mult influenţat de
temperatură. Se poate prezenta şi sub formă de plăci trapezoidale pentru maxilarul superior şi sub
formă de potcoavă pentru mandibulă.
Ceara de cofrare se prezintă sub formă de plăcuţe şi bastonaşe de culoare roşu închis.
Ceara inlay se comercializează, în general, sub formă de batoane de 7,5 cm lungime şi un diametru de
0,64 mm, de culoare albastru închis, roşu închis, verde închis. Ceara inlay poate fi comercializată şi
sub formă de sfere, conuri sau ambalată în recipiente.
Ceara pentru turnare se prezintă sub formă de:
- Plăci rectangulare netede, de 17,5x8 cm cu grosimi variabile (procalibrate), de culoare verde;
- Tije de ceară verde cu o lungime de 17 cm. Se fixează uşor şi aderă bine la model. Ard fără
reziduuri, fiind utilizate pe scară largă pentru turnarea diferitelor profile
- Benzi terminale cu retenţii se utilizează la modelajul bazei protezelor scheletate maxilare. Se
prezintă sub formă de benzi cu retenţii din ceară de culoare roz.
- Profile din ceară pentru croşete - la molari şi premolari, cu forma în secţiune de “jumătate
de picătură”.
- Croşete prefabricate din ceară, pentru molari şi premolari; prin utilizarea lor se obţine o
economie de timp şi un maxim de exactitate.
Ceara pentru lipit: are o aderenţă foarte bună, arde fără reziduuri şi se îndepărtează cu uşurinţă. Se
prezintă sub formă de blocuri şi poate avea culoarea roz sau galbenă.
Ceara pentru val de ocluzie: se prezintă sub formă de val de ocluzie conformat anatomic, cu dimensiuni
corespunzătoare zonei frontale şi laterale. În ambalaje există, pe lângă valurile de ceară, şi clamele de
fixare. În general, firmele producătoare livrează acest tip de ceară în trei sortimente: medie (roz), dură
(roşie), moale (galbenă).
Profile de ceară pentru canale de turnare: se prezintă sub formă de batoane pline sau goale, cele din
urmă având avantajul că în timpul preîncălzirii şi încălzirii nu exercită presiune asupra tiparului şi ca
atare nu determină apariţia fisurilor.
Machetele de ceară prefabricate: sunt cele mai utilizate în modelajul machetelor scheletului metalic
al construcţiilor protetice metalo-ceramice. Se prezintă într-o gamă foarte variată pentru: coroane de
înveliş , suprafeţe ocluzale, feţe orale, coroane parţiale, faţete vestibulare.
18. Proprietatile cerii: fluiditatea, dilatarea termica, proprietati fizice ș.a.

 Intervalul de topire. Un diapazon de temperatură în care se topesc componentele cerii

 Dilatarea termică - cerurile se dilată în momentul creşterii temperaturii şi se contractă în
momentul răcirii. Orice modificare a compoziţiei conduce şi la modificarea coeficientului de dilatare
termică a amestecului, fiecare componentă a cerurilor dentare având un coeficient propriu de
expansiune termică.
 Fluajul se defineşte prin capacitatea de curgere, respectiv de alunecare a moleculelor una faţă
de alta. Cerurile prezintă valori diferite ale fiuajului, în funcţie de tipul de ceară şi de temperatură.
 Tensiunea reziduală. În funcţie de tehnica utilizată la realizarea unei machete de ceară, în
material pot să apară tensiuni interne. Când răcirea cerii se realizează în condiţiile comprimării ei,
contracţia sa termică va fi mai mare decât la răcirea în condiţii normale.
 Deformarea pentru că ceara nu se încălzește uniform, în interiorul ei apar contracții și
deformări.

19. Clasificarea materialelor de ambalat utilizate în laboratorul de tehnică

dentară. Proprietăți.
Materialele de ambalat se folosesc pentru realizarea tiparului.
Tiparul este o cavitate care copie fidel relieful machetei protezei. În el se introduce materialul din care
se va realiza proteza
Clasificare:
1. În funcție de tipul de liant conținut:
a) Mase pe bază de sulfați
b) Mase pe bază de fosfați
c) Mase pe bază de silicați
d) Mase de ambalat ceramice
e) Alte sisteme

2. În funcție de materialul din care se confecționează protezele

a) Pentru proteze acrilice
b) Pentru proteze metalice

3. În funcție de aliajele utilizate la turnare

a) Mase pentru aliaje nobile
b) Mase pentru aliaje nenobile
c) Mase pentru lipire su loturi

Masele de ambalat constau din praf și lichid. Praful are granulație diferită. Praful și lichidul se
amestecă în diferite proporții, după indicațiile producătorului, și se formează o substanță vîscoasă care
pe urmă face priza (se întărește): careva mai repede, careva mai lent.

Mase de ambalat pe bază de sulfați: pentru protezele acrilice gipsul de clasa II și III, pentru
proteze metalice o gamă variată de mase de ambalat.
Proprietăți:
 Duritate și rezistență - cu cît mai mult praf cu atît mai dură masa.
 Porozitatea, mărimea particulelor de pulbere și structura la suprafață. Porozitatea permite
eliminarea gazelor în timpul încălzirii, în același timp ea trebuie să fie cît mai fină pentru a reda
detaliile fine ale suprafeței piesei protetice; (prea mult lichid – masă poroasă – piesă protetică cu
defecte; prea mult pulbere – masă prea densă – presiunea gazelor poate fisura pereții tiparului).
 Modificări în volum. La temperaturi înalte (în timpul turnării) aliajul are un volum mai mare
dar cînd se răcește – se contractă și prezintă un volum mai mic; la fel și macheta din ceară – are
proprietatea de a se contracta. De aceea, pentru a primi o piesă protetică care se va adapta fidel pe
model și pe câmpul protetic trebuie de utilizat mase de ambalat care să prezinte fenomenul de dilatare.
Ideal este ca tiparul să se dilate în aceeași măsură în care se contractă macheta și aliajul.
 Mase de ambalat pe bază de fosfați – pentru turnarea aliajelor cu punct de topire ridicat
Proprietăți
Expansiunea de priză, termică și higroscopică utilizarea soluției de silice coloidale în locul apei poate
crește considerabil coeficientul de expansiune
Timpul de priză – este influențat de temperatură
Porozitatea – un lichid special (nu-i specificat) poate favoriza o porozitate scăzută
Rezistența – crește în timpul încălzirii; totuși crește până la aproximativ 9000C dar la temperaturi mai
mari scade.

Mase de ambalat pe bază de silicați – conțin ca agent de legătură gelul de silice care la încălzire
se transformă în cristobalit, Indicat pentru aliaje cu punct de topire ridicat
Proprietăți:
Modificări dimensionale (vezi mai sus pe bază de sulfați)
Porozitate: sunt foarte permeabile și se obțin detalii precise și fine
Rezistența: inițial sunt rezistente dar mai apoi în procesul de turnare se pot fractura
Mase de ambalat ceramice sunt deosebit de rezistente la temperaturi foarte înalte. Se utilizează
pentru modele dublicate pentru modelarea și arderea maselor ceramice (coroane integral ceramice)

20.Definitie „Amprenta”. Clasificarea amprentelor.

Amprenta este înregistrarea și reproducerea cu exactitate a arcadelor dentare, a părților moi ale
cavității bucale, a rapoartelor dintre ele, deci copia negativă și fidelă a câmpului protetic în scopul
obținerii diferitor proteze dentare.
Amprenta se efectuează pentru următoarele situații:
• Arcade dentare integre sau parțial integre fără prepararea dinților;
• Arcade dentare edentate parțial pregătite în vederea protezării mobilizabile;
• Arcade dentare cu preparații coronare în vederea terapiei cu proteze unidentare, punți;
• Maxilare edentate total;
• Realizarea atelelor chirurgicale sau a implantelor.
Clasificarea materialelor de amprentă:
a. După starea fizică a materialului în faza finală:
• Materiale rigide (gips, PMMA);
• Materiale semirigide (termoplatice, bucoplastice, ceruri, etc.)
• Materiale elastice (hidrocoloizi, elastomeri de sinteză).
b. După gradul de vâscozitate în stare de plasticitate:
• Materiale cu vâscozitate redusă (gips, oxid de zinc, alginate, elastomeri)
• Materiale cu vâscozitate medie (bucoplastice, elastomeri)
• Materiale cu vâscozitate crescută (mase termoplastice, elastomeri)
• Materiale cu vascozitate lent progresivă (acrilate cu priză retard)
c. După ordinea folosirii intensive a acestora:
• Frecvent utilizabile (hidrocoloizi, elastomeri de sinteză)
• Mai puțin utilizabile (zinc oxid-eugenol, materiale termoplastice, gipsul).

21.Lingurile de amprentare. Caracteristica. Clasificarea

Amprentarea reprezintă înregistrarea și reproducerea cu exactitate a arcadelor dentare,a părților moi

ale cavității bucale,a rapoartelor dintre ele,deci copia negativă și fidelă a câmpului protetic în scopul
realizării diferitelor proteze dentare.
Materialele de amprentare trenbuie să îndeplinească anumite condiții impuse de tehnica de
amprentare și de particularitățile câmpului protetic:
esențiale: plasticitatea-capacitatea materialului de amprentă de a fi deformat și modelat sub acțiunea
unei presiuni minime, cu înregistrarea reliefurilor câmpului protetic,fără a deforma reliefurile acestuia.
În momentul aplicării pe câmpul pe câmpul protetic trebuie să prezinte o fază plastică variabilă de la o
stare semifluidă la o stare chitoasă. Această stare plastică este caracterizată de o deformabilitate
reversibilă, înlocuită apoi cu o fază, rigidă, semirigidă sau elastică ireversibilă.
fidelitatea-reprezintă exactitatea cu care materialele de amprentă reușesc să reproducă cele mai fine
detalii ale câmpului protetic.oii
elasticitate -materialele de amprentare trebuie să prezintă un grad de elasticitate,care să permită
îndepărtarea amprentei de pe câmpuri protetice cu grade variabile de retentivitate.
rezistența mecanica - materialul trebuie să fie suficient de rezistent pentru a nu se rupe în momentul
dezinserției de pe câmpul protetic sau a operațiunilor ulterioare (transport, depozitare, turnare a
modelului).
stabilitate dimensională-trebuie să asigure păstrarea fidelă a imaginei câmpului protetic din
momentul dezinserției amprentei din cavitatea bucală până la întâlnirea fibală a materialului de model.
timpul de priză -trebuie să satisfacă cerințele clinice și să poată fi modificat de către practician în
funcție de particularitățile fiecărei tehnici de amprentare.

Clasificarea materialelor de amprentare:

1 Starea fizică a materialului dei faza finală-ireversibilă
-Materiale rigide
-Materiale semirigide:termoplastice,bucoplastice,ceruri,pastă oxid de zinc eugenol
-Materiale elastice:-hidrocoloizi:ireversibile,reversibile
-elastomei de sinteză
2 Gradul de vâscozitate în stare de plasticitate
Materiale cu vâscozitate redusă:gips,oxid de zinc-eugenol,alginate,elastomeri de sintezăcu
vâscozitate redusă
Materiale cu vâscozitate medie:bucoplastice,elastomeri de sinteză cu vâscozitate redusă
Materiale cu vâscozitate crescută:mase termoplastice,elastomeri de sinteză cu vâscozitate
crescută
Materiale cu vâscozitate lent progresivă:acrilat cu priză retard
3 Ordinea folosirii intensive a acestora
Frecvent utilizate:hidrocoloizi și elastomeri de sinteză
Mai puțin utilizate:Zn OE,materiale termoplastice,gipsul

22. Consecutivitatea și tehnica obtinerii amprentelor.

Amprenta in 1 timp
Are nevoie de o singura etapa ( sau "timp" ) si foloseste in majoritatea situatiilor un singur material
de amprenta. Nu este atat de fidela precum amprenta in 2 timpi sau amprenta in lingura individuala dar
tehnica este mai simpla si mai rapida.
Medicul stomatolog pregateste materialul prin omogenizarea bazei cu catalizatorul, apoi il
introduce in lingura de amprenta. Se pozitioneaza lingura in cavitatea bucala, peste arcada dentara si se
asteapta priza materialelor. Dupa intarire, se spala si se trimite la laboratorul dentar.
Amprenta in 2 timpi
Are nevoie de 2 etape si foloseste 2 materiale distincte de amprenta, cate unul pentru fiecare etapa.
Precizia si fidelitatea amprentei in 2 timpi sunt excelente.

Materiale de amprenta folosite: in prima faza un material dur ; in a doua faza un material fluid. De
obicei, se folosesc siliconii de aditie, datorita proprietatilor foarte bune pe care le au.
In prima etapa se ia o amprenta cu materialul dur. Dupa priza, siliconul dur va capata o consistenta
rigida, urmand ca, in faza a doua, sa joace rolul de lingura sau conformator extern pentru materialul
fluid.
In a doua etapa, medicul stomatolog introduce in interiorul conformatorului obtinut in prima faza,
siliconul de aditie fluid. Se repozitioneaza amprenta in cavitatea bucala. Datorita consistentei fluide si
a proprietatilor excelente, materialul fluid va patrunde in toate detaliile campului protetic.

Dupa priza, acesta va capata o consistenta elastica iar fidelitatea si precizia reproducerii vor fi
deosebite. Se spala amprenta, se dezinfecteaza si se trimite la laboratorul dentar.

23. Caracteristice grupului materialelor de amprentare elastice reversibile si

ireversibile.
 Sunt materiale cu mare diversitate structurală și cu o largă utilizare cinică.Materialele din
această grupa prezintă următoarele caracteristici:
În faza finală,fază în care s-a realizat prize și care este ireversibilă,au o consistență elastic.
Faza intermediară a acestor material este plastic,fază în care materialul este deformabil și
această fază este de scurtă durată
Fidelitatea acestor material variază în limite foarte largi în funcție de consistența materialului .
Clasificare:Hidrocoloizi si elastomeri de sinteză
Hidrocoloizii sunt formați din suspensii de molecule sau grupuri de molecule,într-un anumit
mediu de dispersie,având două compartimente:particule dispersate și mediul care conține aceste
particule.
Hidrocoloizii au calitățile:capacitatea solulilor hidrocoloide de a se transforma în geluri sub influența
unei anumite temperature
Capacitatea de a-și păstra starea de gelație la o anumită temperature
Sunt elastice în stare de gel
Din categoria hidrocoloizilor reversibili face parte agar-agarul.Ca material de amprentare a
preparațiilor în cavitatea bucală,hidrocoloizii reversibili se folosesc în present decât în mod
exceptional,din cauza condițiilor de amprentare complicate:utilizarea a 3 băi termostatice pentru
prepararea materialului,folosirea unor portamprente special prevăvute cu tuburi de irigație,folosirea
seringelor speciale termoizolatoare pentru injectarea materialului de amprentă.
Dezavantaje:necesită o instalație specială de încălzire a materialului,tehnica de amprentare este dificilă
atât pentru medic cât și pentru pacient,modelele trebuie turnate imediat,amprentele au o rezistență
redusă.
Alginatele,fac parte din clasa hidrocoloizilor ireversibili,sunt materiale de amprentare folosite
în special pentru obținerea rapidă a unor amprente mai puțin pretențioase în vederea realizării
modelelor de studio,în ortodonție pentru obținerea modelelor de lucru,pentru obținerea modelelor pe
care vor fi realizate portamprente individuale în vederea amprentării finale în edentație parțială sau
totale.
Avantajele hidrocoloizilor ireversibili:preț de cost relativ redus,nu sunt materiale hidrofobe,nu au
miros sau gust neplăcut,au fluiditate foarte bună,se manipulează ușor,nu necesită folosirea
portamprentelor individuale pentru amprentare.
Dezavantajele hidrocoloizilor ireversibili:modelele trebuie turnate imediat,limitele marginale ale
preparațiilor în cazul punților dentare sau protezelor unidentare se identifică cu greutate,amprentele au
o rezistență redusă în secțiuni subțiri.
Elastomerii de sinteză sunt materiale de amprentare cu largă utilizare clinică la ora actuală
pentru că prezintă o plasticitate favorabilă și o stabilitate dimensională bună,cee ace le conferă
rezultate deosebite ca materiale de amprentare.În urma amestecului celor două componente(masa
reactoare sau bază și masa activatoare sau catalizator) se obține,printr-o reacție chimică,o masă elastică
solidă cunoscut sub denumirea generală de elastomer.
În practica stomatologică se folosesc elastomeri sub formă de mase mai consistente sau mai vâscoase
și sub formă de paste mai puțin consistente,grupate în 4 categorii:elastomeri cu vâscozitate foarte
mare(chituri),elastomeri cu vâscozitatemare folosiși pentru individualizarea portamprentelor standart
sau pentru căptușirea lor în vederea amprentării finale,elastomeri cu vâscozitate medie,folosiți pentru
amprentarea finală,elastomeri cu vâscozitate redusă,folosiți pentru aplicarea cu ajutorul seringilor.
În funcție de substanțe din care sunt alcătuiți elastomerii se clasifică în:elastomeri
polisulfurici(polisulfizi),elastomeri siliconați(siliconi) obținuți prin condensare(polisiloxani) sau prin
adiție(polivinilsilxani),elastomeri polieterici(polieteri).

24.Cerintele medico-biologice catre materiale de amprentare.

Materialele de amprentare trebuie sa indeplineasca anumite conditii impuse de tehnica de amprentare
si de particularitatile campului protetic:
-Esentiale:-plasticitatea
-fidelitate
-elasticitate si rezistenta mecanica
-stabilitate dimensionala
 -timp de priza
-compatibilitate cu materialul de confectionat modele
-Secundare:-absenta unor componenti: - iritanti toxici
-miros si gust placut
-posibilitatea de stocare
-indepartarea cu usurinta dupa priza
-sa fie usor de preparat
- pret de cost scazut

25.Modelul. Definitia. Caracteristica. Materiale utilizate la realizarea modelelor.

Proprietati. Utilizare.
Modelul reprezinta copia pozitiva si fidela a campului protetic, inregistrata cu maxima acuratete de
catre o amprenta. Confectionarea modelului reprezinta o faza de laborator in cadrul realizarii
restaurarilor protetice.Pe modelul rezultat se va confectiona macheta viitoarei restaurari protetice, sau,
in unele cazuri, chiar direct restaurarea protetica propriu-zisa.
Dupa materialul din care sunt confectionate modelele sunt clasificate in metalice si nemetalice.
Metalice sunt amalgame si aliaje care sunt usor fuzibile,topite si pulverizate si metale depuse pe cale
galvanica iar nemetalice sunt gipsuri(dure,extradure si sintetice), cimenturi(FOZ,silicofosfatice), rasini
acrilice, materiale compozite(pe baza de poliuretani, rasini epoxidice, epiminice cu diferite umpluturi)
si mase de ambalat.

26.Clasificarea materialelor de obturare a cavitatilor carioase. Obturaţiile pot fi

realizate dintr-o gamă largă de materiale dentare, unele fizionomice, care imită proprietătile optice
ale smalţului dentar (culoare, transluciditate, opalescenţă) şi altele care sunt vizibile şi inestetice. Cele
mai des folosite materiale pentru obturare sunt rasini compozite si ciment ionomer de sticla. Cimentu
ionomer de sticla pastreaza structura dintelui, provocand un minim sacrificiu de substanta dentara, cat
si sa ajute la remineralizarea dintelui,mentinand in acelasi timp aspectul sau estetic. Rasinile
compozite sunt cele mai folosite materiale de obturatie la ora actuala,datorita imbinarii excelente a
calitatilor estetice cu cele mecanice totodata, gradul de elasticitate este foarte asemanator tesuturilor
dure dentare, preluand si amortind fortele masticatorii, fara sa le transmita pulpei.

27. Cerinte catre materialele de obturatie permanente.

Materialele după consistența lor în momentul aplicării în canal, materialele pentru obturarea de
durată a canalelor radiculare se pot împărți în: materiale care se introduc moi și se întăresc ulterior pe
canal și materiale care se introduc tari. Cerințe față de materialele de obturație permanente sunt: - preț
redus, - preparare și manipulare simplă, - timp de priză convenabil, -să poată fi îndepărtat cu ușurință
atunci când se impune dezopturarea canalelor, - să închidă ermetic canalul radicular și canaliculele
laterale, - să nu sufere variații dimensionale în timp, - să nu se reabsoarbă în timp, - să aibă o culoare
diferită de a dentinei, pentru a putea fi depistat vizual, atunci când este necesară dezopturarea, dar să
nu coloreze dintele, - să fie bacteriostatic, - să fie solubil în solvenți obișnuiți dacă trebuie îndepărtat
din canalul radicular, - să nu inducă un răspuns imun în țesutul periapical, - să nu fie mutagenic sau
carcinogenic.

28.Notiune de obturatie provizorie. Cerinte fata de materialele de obturatii

provizorii.
 O.P. rpr o etapă frecventă în cadrul tratamentului stomatologic. Ea presupune umplerea cavității
create în dinte cu un material dur, însă inferior ca aderență și rezistență celor utilizate pentruobturații
definitive. De multe ori este necesară temporizarea închiderii etanșe, de lungă durată, a deficitului de
substanță dură dentară. Cerințele necesare: - să nu coloreze dintele; -să adere relativ bine la pereții
dentari și să asigure o etanșare bună a cavităților de orice localizare prin impermeabilitate și adaptare
marginală adecvată; - să fie introduse, aplicate și modelate ușor și simplu în cavitatea carioasă; - să fie
îndepărtate cu ușurință din cavitatea carioasă cu ajutorul instrumentelor; - să fie ieftine; - să aibă un
timp de priză convenabil (5-20 min); - să aibă în mediul bucal o rezistență mecanică suficientă la
acțiunea forțelor de masticație; - să nu inactiveze substanțele medicamentoase ale obturațiilor curative;
- să nu dăuneze și să nu irite pulpa dentară, țesuturile dure dentare, gingiile; - să aibă rezistență chimică
în mediul bucal; - să posede proprietăți antiseptice; - să fie plastice; - să posede funcții stimulatorii
asupra pulpei; - să fie bune izolatoare termice și electrice; - să prezinte gust și miros agreabil, sau să
lipsească.

29. Materiale pentru obturatii provizorii fotopolimerizabile. Proprietati.

În prezent există materiale dentare fotopolimerizabile, comode în aplicațiile practice, folosite pentru
pansamente și obturații provizorii: „Clip”, „Prevision Fill”, „Fermit”, „Tempit L/C”. aceste materiale
se introduc într-o singură porție, aceasta fiind polimerizată cu lumina lămpii fotopolimerizante. În stare
solidă ele își păstrează elasticitatea, sunt îndepărtate ușor și în totalitate fără folosirea frezei, ceea ce
permite evitarea lezării marginilor cavității preparate. Nu afectează adeziunea și solidificarea
materialelor de obturație de durată. Firma „Vivodent” produce două modificații ale materialului
„Fermit”: de elasticitate sporită și de elasticitate normală. Dezavantajul materialelor din acest grup este
costul relativ înalt.

30. Compozitia dentin-pastei si a pastei fara eugenol. Proprietati chimice.

Dentin-pasta se produce industrial în formă gata. Reprezintă o pulbere de dentină artificială pe bază de
amestec a două uleiuri vegetale (esență de cuișoare și de piersică). Rpr o masă omogenă de culoare
albă cu tentă gălbuie pală sau gălbui-cenușie, conține substanțe aromatice. Posedă următoarele calități
medicale și tehnice: nu necesită malaxare, rezistență sporită față de agenți mecanici, etanșare bună a
cavității bucale, acțiune antiseptică și hidrofugă, indiferentă față de pulpa dentară, aplicare și modelare
simplă, ieftină. Cimentul provizoriu optimizat cu rasini este o formulare pasta-pasta cu auto-
amestecare. Cimentul temporar fara eugenol, cu auto-mixare, contine o rasina policarboxilat unica intr-
o formulare de tip pasta-pasta. Aditia de policarboxilat optimizeaza aderenta, calmeaza dintele,
sigileaza excelent, permitand in acelasi timp indepartarea facila a materialului de pe bont oricand se
doreste. Versatil si usor de folosit, este alegerea ideala pentru cimentarea restaurarilor provizorii de tip
coroana, punte, inlay, onlay.
- amestecarea automata rezulta intr-un amestec perfect, fara bule.
- aplicatorul de dimensiune redusa minimalizeaza pierderile

31. Definiția și clasificarea materialelor pentru obturații curative. Scopul aplicării

materialelor de obturații curative.
Definiție: Materiale obturatorii curative- sunt destinate pentru tratamentul manifestărilor inflamatorii
ale pulpei și stimularea funcțiilor ei plastice. Obturația curativă se aplică într-un strat fin în prezența
unei cavități carioase profunde, cînd cca 80% din suprafața dentinei este ocupată de lumenele tuburilor
dentinare, ce conțin prelungiri ale odontoblastelor, precum și la deschiderea accidentală a cavității
dintelui în timpul preparării carioase profunde sau în urma unui traumatism.
Clasificarea obturațiilor curative
Materiale cu contținut de hidroxid de calciu:
-autopolimerizabile;
-fotopolimerizabile;
2. Cimenturi de Zinc-eugenol:
- cimenturile de Zinc-oxid-eugenol propriu-zise (nemodificate) (ZOE);
- cimenturile de Oxid de Zinc-eugenol armate (modificate) cu umplutură polimeră (cu polimetacrilat
de metil);
- cimeturile Zinc-oxid-eugenol armate (modifcate) cu alumină (Al2O3) și acid ortoetoxibenzoic (EBA)
→ (ZOE-EBA)
3. Paste curative cu (conținut de) fluor
- gel Elmex;
- Ciment fosfat cu fluor;
4. Paste medicamentoase combinate, conțînînd remedii curative:
- paste curative combinate, gata preparate;
- paste curative combinate, preparate în farmacii
Scopul aplicării materialelor de obturații curative:
Principiul de bază al stomatologiei contemporane constă în atitudinea cruțătoare față de țesurile
dentare.
Trebuie de evitat pulpectomia, atunci cînd schimbările patologice ale pulpei snt reversibile și este
posibilă schimbarea ei. Materialele curatie sînt în stare de a jugula procesul inflamator, de a stopa
răspîndirea lui, și de a stimula procesele reparatorii în pulpă.

32. Paste de hidroxid de calciu pe bază de apă. Proprietăți și indicații. Cimenturi

pe bază de calciu – salicilat cu întărire chimică. Proprietăți și indicații.
Definiție: Paste cu efect odontotrop, în compoziția cărora intră hidroxid de calciu pe bază hidrică.
Proprietăți:
Acțiunea biologică a căptușelii cu hidroxid de calciu este determinată de caracteristile lui alcaline și se
exprimă prin:
Acțiune antiseptică și bactericidă (bacteriile patogene care contactează cu preparatul sunt distruse într-
un interval scurt de timp la ph=ul alcalin mai mare egal 11.
Coagularea și solubilizarea țesuturilor necrotizate;
Stimularea formării dentinei reparatorii și a procesului de regenerare cu formarea punții dentinare.
Acțiune antitoxică (prin denaturarea enzimelor și toxinelor microbiene din dentină și stratul periferic al
pulpei);
Compatibilitate biologică înaltă, lispa efectelor carcinogene, teratogene, toxice.
Indicații:
Coafaj direct
Coafaj indirect

Cimenturi pe bază de calciu – salicilat cu întărire chimică.

33. Paste pe bază de oxid de zinc. Proprietăți și indicații. Paste cu conținut

complex.
Proprietăți și indicații
Cimenturile zinc oxid-eugenol sunt denumite eugenolate și rezultă din combinația eugenolului cu oxid
de zinc.Combinația simplă a acestor materiale nu are o duritatate foarte mare în comparație cu
cimenturile fosfat de zinc ,folosirea lor fiind limitată la situațiile în care duritatea nu este o
cerință.Cimenturile ZOE au efect sedativ asupra dentinei.
Compoziție:
-pulbere :ZnO,MgO
Colofoniu-crește rezistența
Acetat ,clorură de zinc-acceleratori
Stearat de zinc –plastifiant
-lichid: eugenol pur sau esență de cuișoare (eugenol 85%)
Mod de prezentare :Cel mai frecvent aceste cimenturi se întîlnesc în sistem bicomponent pulbere-
lichid .Există însă și preparate comerciale care se prezintă sub formă pastă-pastă utilizate în special
pentru cimentarea provizorie.
Clasificare:
Tipul 1 :pentru cimentări provizorii
Clasa 1:Pulbere-lichid
Clasa 2A:Pastă-pastă care se întărește și conține eugenol
Clasa 2B:Pastă-pastă care se întărește și nu conține eugenol
Clasa 3:Pastă-pastă care nu se întărește
Tipul ll: pentru cimentări definitive
Clasa I:Pulbere-lichid
Tipul III:pentru obturații de bază și obturații provizorii
Clasa l:pulbere-lichid
Clasa II:pastă –pastă care se întărește
Tipul IV:ca liner pentru protecția plăgii pulpo-dentinare
Clasa I:Pulbere-lichid
Clasa II:pastă-pastă care se întărește
Reacția de priză: este o reacție de chelatare între ZnO și eugenol cu formarea eugenatului – 2 molecule
de eugenol interacționează cu oxidul de zinc în prezența apei formînd chelatul ,eugenolatul de
zinc.Timpul de priză este de 7-9 minute depinzînd de mărimea particulelor,tehnica de
preparare,raportul pulbere-lichid,cantitatea aditivilor și acceleratorilor.
Proprietăți:
-antiseptice,biostimulatoare,cu acțiune neodentinogenetică;
-rele conducătoare de căldură și electricitate;
-ph-ul 7-8;
-au o bună aderență mecanică,datorită tensiunii superficiale mici a eugenolului ce asigură o bună
etanșare ;
-sunt ușor de aplicat ,dar se îndepărtează cu greutate de pe pereții cavității;
Indicații:
-obturații de bază;
-coafaj indirect;
-acoperirea cu pansamente calmante și arsenicale;
-cimentări provizorii;
-obturații de canal în adaos cu alte substanțe (antiseptice,antiinflamatoare,radioopace)
Pastele curative combinate sunt paste curative ,ce constau din 3 componente(bază
uleioasă,umplutură,factor medicamentos) și posedă o acțiune bine determinată ,datorită diferitor
remedii medicamentoase utilizate asociat în prepararea pastelor.Se aplică pe tot planșeul cavității
carioase pentru o perioadă scurtă (1-2 zile).
În calitate de bază uleioasă se folosește unul din variatele uleiuri inerte (de cătină albă,de cuișoare ,de
piersică,de eucalipt).Drept umplutură servește pulberea de dentină artificială,oxidul de zinc,argila
albă.Introducerea aditivă în compoziția pastei combinate a unui factor medicamentos (preparate de
calciu,analgezice,compuși furanici..) determină principala acțiune curativă a pastei.
Obturațiile curative combinate posedă proprietăți atît antibacteriene și antiinflamatorii ,cît și
stimulatoare a plastiei.
Pastele combinate, de regulă, nu se solidifică,nu posedă rezistență mecanică suficientă,relativ rapid își
pierd activitatea.Sunt folosite în calitate de material provizoriu în perioada tratamentului „activ”,cu
înlocuirea ulterioară prin ciment de calciu sau eugenolat de zinc.

34. Modul de aplicare a pastelor curative.Mecanismele de actiune a pastelor

curative.
Pe o plcuta de sticla sau hirtie cerata se aplica o masura de pulbere si apoi o cantitate de lichid
recomandata in prospect.
Pulberea se incorporeaza dintr-o data in lichid cu ajutotul unei spatula metalice in 30 secunde.
Amestecul va fi lucios si mai viscos,comaparativ cu cimentul FOZ.
La manipularea sub presiune va avea insa acelasi grad de curgere,de aceea este importanta respectarea
raportului pulbere/lichid.Timpul de lucru 2,5-3,5 minunte.Timpul poate fi prelungit prin racirea
placutei de sticla.
Produse comerciale: -CARBOXYLATE- CEMENT , DRALA- CARBOXILAT
35.Notiunea si compozitia chimica a cimentului ionomer de sticla.Modul de
prezentare.Reactia de prize a cimentului ionomer de sticla.
Cimenturile ionomere de sticla sau glasionomerii sunt poliacrilati complecsi sau polialchiolati de sticla
rezultati din interactiunea unei solutii apoase de acid poliacrilic sau copolimeri ai acidului acrylic cu
un fluoroaluminosilicat de calciu.
Mod de prezentare intr-un system bicomponent: pulbere-lichid cu dozare manuala sau predozare in
capsule.Pulberea are are ca component de baza fluoroaluminosilicatul de calciu.
Dimensiunele particulelor pulberii variaza in functie de indicatiile materialului,de obicei 13-19
microni.
Pentru CIS-urile de sticla utilizati pentru cimentare sau obturatie prezinta particule mari.Marimea
particulelor influenteaza proprietatile fizice finale ale materialului.Pulberea este descrisa ca fiind o
sticla ion-solubila suscptibila la atacul acid cind raportul atomic Si/Al este mai mic de 2:1.
Pentru a creste radioopacitatea se adauga in pulbere bariu,strontium sau lantan.Fluorul este de
asemenea un component essential ce stimuleaza remineralizarea in structura dentara adiacenta.Lichidul
a fost reprezentat initial de o solutie apoasa de acid poliacrilic,dar in ultimul timp se utilizeaza
copolimeri acid acrilic – acid itaconic sau acid maleic –acid acrylic.
Pentru a controla manipularea si reactia de prize se adauga in lichid mici cantitati de acid tartric –
sisteme anhidre in care acidul este liofilizat si incorporate in pulbere.
Pulberea se amesteca cu apa destilata.

36.Propietatile cimentului ionomeric de sticla.Indicatii si tehnica de lucru a

cimentului ionomer de sticla.
Cimenturile ionomere de sticla adera chimic la smalt,dentina,metale acoperite de un strat superficial de
oxizi,ghips,dar nu adera la ceramic,metale nobile.
Mecanismul adeziunii se bazeaza atit pe fenomenul de difuziune cit si de absorbtie.Adeziunea este
foarte puternica intre doua substraturi(aspect confirmat in observatiile clinice).Adeziunea se realizeaza
mai bine pe medii curate.De aceea se recomanda conditionarea suprafetelor dentare inainte de
aplicarea cimentului cu o solutie apoasa de acid poliacrilic.
CIS prezinta o buna biocompatibilitate,datorita prezentei fluorului in compozitia lor.Astfel prin efectul
bacteriostatic si bactericid al eliberarii de fluor este inhibata formarea placii bacteriene si este realizata
proctetia la carie a structurilor dentare adiacente.
Raspunsul pulpei la CIS este de asemenea favorabil,chiar si in cazul unor cavitati profunde.In cazul
existentei unor deschideri ale camerei pulpare este totusi recomandata aplicarea unui strat protector de
hidroxid de calciu.
CIS prezinta o contractie volumetrica de priza de 3 %,care apare progresiv in timpul procesului de
prize.In prezenta adeziunii prin schim ionoc cu structura dentara,contractia este cntrolata,iar percolarea
marginala redusa.
Rezistenta lor mecanica variaza intre 90 si 230 Mpa(per24 h) si este mai mare decit a cimenturilor
fosfat de zinc si policarboxilat de zinc.
Duritatea creste cu proportia pulberii,dar sip e masura ce se maturizeaza.Totusi rezistenta la fracturare
este scazuta comparative cu cea rasinelor composite sau a amalgamelor,cee ace contraindica
amplasarea lor in zone de stress ocluzal.
Aceste cimenturi prezinta o culoare si o transluciditate asemanatoare structurilor dentare.In cazul
expunerii premature la apa,stratul superficial isi modifica culoarea,de aceea este important sigilarii
restaurarii imediat dupa prize si realizarea modelarii finale dupa cel putin 24 de ore.Daca aspectul
esthetic nu este satisfacator,restaurarea poate fi mentinuta ca o obturatie de baza si laminate cu rasini
composite.Majoritatea cimenturilor ionomere au o radioopacitate mai mare decit a dentine.Anumite
produse indicate pentru restaurari fizionomice sunt radiotransparente,pentru ca includerea unui
radioopacifiant le-ar altera transluciditatea.
Sunt bune izolatoare termice.
Indicatii:
-fixarea protezelor unidenatare si a puntilor
-obturatii de baza sub composite (tehnica sandwich)
-obturatii retrograde
-obturatii la dintii temporary
-obturatii provizorii de lunga durata
-obturatii de durata in zone lipsite de stress ocluzal
-obturatii de durata in cavitatile de clasa 5-a si in eroziuni cervicale
-sigilarea santurilor si fosetelor
Tehnica de lucru:
-preparea cavitatii si apoi curatirea ei
-aplicarea unui acid poliacrilic 10% pentru 10 secunde
-spalarea cu apa 10 secunde
-uscarea aenta a cavitatii pentru a nu deshidrata suprafata dentinara
-preparea cimentului: - prin metoda clasica din pulbere si lichid pe o placuta desticla sau hirtie cerata
folosind o spatula de metal sau material plastic si respectind raportul indicat de fabricant.Spatularea
trebuie sa fie rapida 15-30 secunde,pe o suprafata cit mai mica,aproximativ 3 cm pentru a Evita
evaporarea apei si a asigura omogenizarea amestecului.
- prin metoda moderna care se utilizeaza in cazul sistemelor capsulate predozate,fiind necesare aparate
de mixat si diferite dispositive de activare si aplicare pe care firmele le livreaza pentru produsele lor si
care nu se pot intrebuinta pentru produsele altor firme.
-inserarea cimentului se poate face cu o seringa in cazul materialelor cu o viscozitate scazuta,se
folosesc matrici pentru o daptare perfecta la dentina si smalt.
-dupa priza,restaurarea trebuie sa fie protejata prin aplicarea unei rasini cu viscozitate scazuta,care are
rolul de a izola de mediul buccal si de a asigura stabilitatea hidrica pentru primele 24 ore.
Produse comerciale:
-FUJI:- TYPE 1 (cimentari)
-TYPE 2 (restaurari)
-TYPE 7(Sigilari)
-Type 9(obturatii de baza )
-KETAC BOND
KETAC-FIL capsulat
-AQUACEM
-KETAC CEM
-KAVITAN

37.Clasificarea cimentului ionomer de sticla dupa Wilson si McLean(1988),dupa

G.j Mount si W.R Hume(1998).
In anul 1988 Wilson si McLEAN clasifica cimenturile ionomere de sticla astfel:
Tipul 1- chituri adezive (ionomeri cimentare)
Tipul2- cimenturi de restaurare
Tipul3- cimenturi pentru obturatii de baza.

38. Caracteristica cimenturilor ionomeri: de tip I; de tip II (cimenturi

fizionomice și armate); de tip III.
Cimenturi ionomeri de sticlă tip I ( de fixare ) –
 mărimea particulelor de sticlă redusă ( 25 microni)
 raport pulbere/lichid redus (1,5/1)
 timpul de lucru redus
 raportul de oxizi de aluminiu și siliciu mai mare
Indicații:
 fixarea incrustațiilor, pivoturilor intracanalare, fațetelor, coroanelor, punților, aparatelor
ortodontice, etc.
 Cimenturi ionomeri de sticlă tip II (de restaurare)
 rezistența mai mare
 solubilitatea cea mai mică
 raport pulbere lichid mai mare (3-5/1)
 solidificarea 3-7 min
CIS FIZIONOMICE
 se mărește raporul dintre oxizii de aluminiu și siliciu în favoarea oxidului de siliciu
 se adaugă o sticlă specialăcu dispersie înaltă care: oferă caracteristici fizionomice, dar reduce
rezistența, astfel ele nu pot fi folosite în zonele cu solicitări mari.
Indicații:
 obturații estetice la dinții frontali

CIS ARMATE
 Creșterea raportului pulbere/lichid
 Se adaugă în compoziție aditive metalice
 Au proprietăți estetice inferioare, dar rezistență mai mare.
 Se utilizează în zonele unde e nevoie de proprietăți fizice crescute, iar aspectul fizionomic nu e
important.
Indicații:
 Restaurări de durată a dinților temporari laterali, obturații temporare pe un termen de 1 an,
eroziuni ale smalțului dinților masticatori, etc.

Cimenturi ionomeri de sticlă tip II ( lineri sau obturații de bază)

 Timpul de priză și de lucru reduse
 Rezistență mecanică suficientă
 Adeziune chimică la smalț și dentină
 Radioopacitate
 Formează un strat subțire care păstrează relieful suprafeței isolate
 Poate fi gravat, dacă stratul de material e cel puțin 1 mm.

Indicații:
1. liner– izolare termică sub amalgam
2. obturație de bază – sub material composite
3. sigilante fisurale.

39. Cimenturi ionomeri de sticla cu adaos de rasini. Notiune. Compozitia

chimica. Tipurile de polimerizare. Modul de prezentare

CIS cu adaos de rășini – materiale hibride care se întăresc prin combinarea reacției acid-bază
cu cea de polimerizarea fotochimică prin adaugarea în structura lichidului cimentului ionomer
de sticlă a 15-25% rășini.
Compoziția chimică:
 Pulbere- sticlă fluoroaluminosilicată de calciu
 Lichidul- soluție de copolimer al acidului acrilic la care se adaugă 15-25% rășini sub formă de
HEMA ( 2-hidroxietil metacrilat) și un fotoinițiator.
Tipurile de polimerizare.
 Reacția de neutralizare acid-bază – reacția dintre acidul din lichid și silicat ( caracteristică
glasionomerilor)
 Reacția de polimerizare (caracteristică rășinilor)
a) Fotopolimerizare – polimerizare metacrilică fotoinițiată
b) Autopolimerizare – radicalilor liberi metacrilici fără acțiunea luminii, prin amestecarea
pulberii și lichidului, cu întărireaintegrală în zonele inaccesibile spotului luminous.
Modul de prezentare:
a) Sistem bicomponent: pulbere-lichi, pastă-lichid, pasta-pastă
b) Sistem monocomponent: o singură pasta.

40. Cimenturi ionomeri metalice. Proprietati. Indicatii. Deosebirea dintre

cimenturile ionomerice metalice conventionale de cele metalo-ceramice “Cermet”.

Cimenturi ionomeri metalice- cimenturi ionomeri în pulberea cărora se adaugă aliaje metalice
pentru a îmbunătăți proprietățile mecanice. La ele se mai adaugă 5% de oxid de titan pentru a
îmbunătăți proprietățile fizionomice.
Deosebirea: cele convenționale reprezintă doar un amestec fizic dintre particulele de sticlă și metal,
iar în cazul CERMET – apare o legătură chimică dintre metal și sticlă, atomii de matal pătrunzând în
structura sticlei prin prelucrare la temperaturi înalte.
Proprietăți: rezistența la abraziune crescută, radioopacitate,priză rapidă.
Indicații: sigilări lărgite, reconstituiri de bonturi.

41. Compomerele. Indicaţii către aplicarea compomerelor. Reacția de priză.

Compomerele – materiale formate din rășină metacrilică carboxilată și sticlă fluoraluminosilicată

drept umplutură, combinând cele mai bune caracteristici ale glasionomerului ( adeziunea chimică la
țesuturile dentare, eliberarea ionilor de fluor) și a compozitului hibrid ( stabilitatea culorii, comoditatea
aplicării, caracteristicile fizionomice).
 Se prezintă în sistem monocomponent ( pasta în capsule sau seringi), livrat împreună cu un
adeziv, pentru polimerizarea căruia este nevoie deexpunerea la lumină.
Indicaţii către aplicarea compomerelor:
 Obturații provizorii de lungă durată, obturarea cavităților carioase de clasa III-V, leziuni
carioase radiculare, obturații pe dinții temporari.
Reacția de priză: combină reacție caracteristică glasionomerilor de neutralizare acid-bază cu
polimerizarea radicalilor liberi metacrilici. Sub acțiunea luminii este polimerizat compozitul, după
îmbibarea compomerului cu umiditatea din cavitatea bucală se produce reacția acid-bază care duce la o
ușoară creștere în volum compensând contracția de polimerizarea și care fortifică structura materialului
datorită legării transversale a moleculeleor polimerice, oferă degajarea prelungită a ionilor de fluor.

42. Ormocerii. Proprietăți. Indicații.

Ormocerii sunt materiale de obturație polimerice pe bază de polisiloxan ceramic. Prin proprietățile
sale ocupă o poziție intermediară între rețeaua silicată anorganică clasică și polimerii organici. Sunt
sub formă de pastă în care este deja dezvoltată rețeaua anorganică prin policondensare. Structura
polimerică organică se dezvoltă în cavitatea bucală în urma fotopolimerizării restaurării. Pentru a
realiza adeziunea la structurile
Proprietăți
Reducerea contracţiei de polimerizare comparativ cu rășinile compozite diacrilice, un coeficient de
expansiune termică mai apropiat de cel al ţesuturilor dure dentare, polimerizează fără a lăsa monomer
rezidual, ceea ce oferă o mult mai bună toleranţă din partea pulpei sau a ţesuturilor parodontale
marginale, rezistența mecanică este foarte bună, oferă posibilitatea unei finisări de suprafață bune.
Indicații: restaurări coronare în toate tipurile de cavități, fațetări directe, sigilarea șanțurilor și
fosetelor, cimentarea aparatelor ortodontice fixe

43. Noţiune de amalgame. Clasificarea amalgamelor după: numărul metalelor

din compoziție, conținutul de cupru al aliajului de argint, particulele aliajului de
argint.
Amalgame rezultă din amestecul mercurului cu unul sau mai multe metale: Ag, Cu, Sn, Zn
Clasificare
1. După numărul metalelor din compoziţia amalgamului pot fi: binare, ternare, cuatemare.
Amalgamele binare..
Sunt rezultatele combinaţiei mercurului cu un metal:
• Mercur - Paladiu
• Mercur - Cadmiu
• Mercur - Cupru

Amalgamele ternare
Sunt rezultatul combinării mercurului cu două metale, respectiv argint şi staniu, proporţia dintre
acestea fiind la început egală.

Amalgamele cuaternare
Sunt amalgamele cele mai utilizate în practică şi au în compoziţia lor argint, staniu şi cupru. La
aceste elemente au mai fost adăugate în cantităţi mici zinc, dar şi unele metale nobile (Au, Pt).
Argintul fiind principalul constituent al aliajului, amalgamul obţinut este cunoscut sub denumirea de
amalgam de argint.

2. După conţinutul în cupru al aliajului de argint

Amalgame convenţionale, cu conţinut redus de cupru

Iau naştere prin amestecul mercurului cu un aliaj compus din:
 Argint 65-70%
 Staniu 25-30%
 Cupru 0-6%
 Zinc 0-2%
Proporţia dintre mercur şi aliaj este de 45-50%/ 50-55%.

Amalgame non-gama2, bogate în cupru. Ele conţin:

 Argint 40 - 60%
 Staniu 22 - 30%
 Cupru 13 - 30%
 Zinc 0-1%
Ele necesită o cantitate mai mică de mercur încât proporţia dintre mercur şi aliaj este de 40-45%/
55-60% şi au calităţi mecanice îmbunătăţite.

3. După particulele aliajului de argint

Aliajul care este supus amalgamării conţine nu doar diferite cantităţi de metale ci şi particule
diferite ca formă şi mărime. Particulele de pilitură care se combină cu mercurul pot fi:
 Neregulate (aşchii sau pilitură)
 Sferice sau sferoidale
 Mixte

44. Compozitia chimica a amalgamului.

 Clasic se prezinta in sistem bicomponent (pulbere și lichid), modern se prezintă sub formă de
capsule predozate

Compoziţie
Pulberea conţine:
 Argint 40-70% care creşte rezistenţa amalgamului şi reduce curgerea acestuia. El formează
împreună cu mercurul compuşi metalici care sunt responsabili de expansiunea amalgamului în timpul
prizei acestuia. Un conţinut mai mare de argint oferă amalgamului o duritate mai mare, dar el devine
mai fragil, mai dificil de manipulat, face priză rapid şi are tendinţă de expansiune. Un conţinut mai mic
determină un timp de lucru prelungit, dar rezultă un amalgam cu o duritate mai mică şi tendinţă de
contracţie. Argintul, ca principal constituent al aliajului, influenţează culoarea amalgamului. Ionii de
argint au acţiune bactericidă.
 Staniu 22-30% are o acţiune opusă argintului. El reduce expansiunea din timpul prizei
amalgamului şi permite o amalgamare mai bună datorită afinităţii sale pentru mercur şi un produs final
mai plastic însă o cantitate excesivă face amalgamul friabil. Compuşii Sn-Hg reduc rezistenţa şi cresc
coroziunea amalgamului.
 Cupru 0-30%- creşte rezistenţa mecanică şi duritatea amalgamului dentar dar reduce fluajul şi
creşte expansiunea produsului finit. în proporţie de peste 15-20 % cuprul are şi proprietăţi antiseptice.
 Zincul 0-2 % are rol de liant, măreşte rezistenţa, oferă luciu şi uşurează triturarea şi
condensarea amalgamului. Prezenţa sa în cantităţi mai mari impune o bună izolare a câmpului
operator, în caz contrar prin contaminarea cu lichid se va converti în oxid de zinc şi va determina o
expansiune tardivă excesivă a amalgamului.

Mercurul (lichidul) se găseşte în stare lichidă la temperatura camerei (de argint viu). EI are o
acţiune toxică asupra organismului uman, este volatil şi se evaporă repede atunci când este încălzit la
o temperatură moderată. Sub formă de vapori nu are miros sau culoare.

45. Metoda și aparatele de malaxare a amalgamelor. Capsulele pentru malaxarea

amalgamelor.

Metoda și aparut de malaxare a amalgamelor este amalgamatorul(amalgamamalaxatorul). Deosebim

metode clasice și moderene:

Metoda clasică : - folosind un vas cu pulbere și lichid, executăm mișcări de rotație pînă la obținerea
unui amestec neted și omogen, care după strangere prezintă o scârțiere.

Metoda modernă: - amalgamatorul, care va amesteca capsula timp de 20-40 sec., ăn dependență de
viteza vibrațiilor.

Capsulele pentru malaxarea amalgamelor sunt unidozate și reprezintă un sistem monocomponent

predozate ce conțin pulbere și lichid despărțite printr-o membranulă. Acest mod de prezentare reduce
considerabil rata de intoxicare cu mercur.

46. Noțiunea de adeziune. Principii generale privind fenomenul de adeziune.

Mecanisme fizice ale adeziunii. Mecanismele chimice privind adeziunea.

Adeziunea reprezintă contactul dintre două corpuri diferite de natură și substanță diferită. Pentru o
bună adeziune este necesar ca asupra corpurilor să acționeze o forță de atracție la nivel molecular între
 particulele de pe suprafața celor două materiale. Adeziunea este importantă prin faptul că datorită ei,
nu este nevoie de a grava dintele excesiv. Scopul final al adeziunii este de a uni un substrat solid
(țesuturile duce dentare) de alt substrat reprezentat de materialul de restaurare sau fixare.

Mecanismele fizice ale adeziunii pot fi mecanice și micromecanice. Cele mecanice presupun
realizarea anumitor forme de retenție iar cele micromecanice realizarea microretențiilor prin gravarea
cu acid fosforic. Mecanismele chimice presupun unirea prin formarea unor legături chimice între
particulele de la suprafața celor două corpuri. Legăturile chimice pot fi intramoleculare(puternice) și
intermoleculare(slabe).

47. Adeziunea la smalț, caracteristicile morfo-funcționale ale smalțului. Pregătirea

smalțului pentru adeziune.

Smalțul dentar reprezintă un țesut hipermineralizat ce acoperă și protejează țesuturile subiacente.

Prisma de smalî reprezintă unitatea structural funcțională a smalțului și este reprezentată de cristale de
hidroxiapatită, orientate pentru a proteja și a rezinsta presiunilor masticatorii.

Scopul pregătirii smalțului este de a obține o suprafață favorabilă cu o energie de suprafață înaltă și
umectabilitate crescută. Soluția de acid fosforic de 85% crește considerabil retenția reșinilor pe
suprafața smalțului. Acizii aplicați pe suprafața smalțului de concentrație mult mai mici, sunt capabili
la fel să demineralizeze și să dezolve matricea anorganică de hidroxiapatită formând micropori și
microfisuri. Atunci când smalțul este tratat cu acid fosforic de concentrație înaltă se produce o reacție
de tip acid-bază cu formarea unor săruri solubile de fosfat de calciu producându-se o pierdere
ireversibilă de substanță dură.

48. Adeziunea către dentină, caracteristicile morfo-funcționale ale dentinei.

Variante de țesut dentinar. Factorii de care depinde fenomenul de adeziune.

Dentinta reprezintă osubstanță mineralizată care constituie masa principală a dintelui, ea prezintă
numeroși tubuli dentinari de calibru și densitate diferită. Astfel numărul lor este mai mare în porțiunea
coronară a dentinei, iar diametrul este mai mare în regiunea pulpei decât în apropierea de smalț și fibre
colagenice(fibre de legătură). Din aspect chimic, dentina este constituită din substanțe minerale
organice, mai puțin anorganice și apa( pe care o și poate reține în tubulii săi). Dentina are rolul de a
transmite excitațiile pulpei dentare.

Variante de țesut dentinar :

 Dentina primară superficială – tubulii au deametrul cel mai mic,iar fibrele colagenice sunt de o
cantitate maximă, acest tip este un substrat de adeziune foarte eficient.
 Dentina primară medie – este substrat adeziv eficient, deoarece dentina intertubular prezintă fibre
colagenice hidroxi apatită și apă în cantități medii.
 Denitina primară profunfă – reprezintă substrat cel mai deficitar,doarece au densitatea și deametrul
tubulilor dentinari crescut cât și un volum crescut de apă.
 Dentina scleroasă – este hipermineralizată și adecvată pentru adeziune, ea se formează ca raspuns
pulpar la agresiunile externe, ex.: caria sau abreziunea.
 Dentina terțiară de reacție – este în contact strâns cu pulpa dentară, substrat adeziv slab, nesigur, se
formează ca răspuns la agresiunile externe medii.
 Dentina terțiară de reparație – are o structură neregulată cu o minimă cantitate de tubuli dentinari, nu
este indicată pentru adeziune, se formează în urma agresiunilor externe severe(carii,fracturi,etc.)
 Dentina dinților tratați endodontic .

Fenomenul de adeziune depinde de :

 Suprafețele implicate în adeziune

 De natura adezivului(biocompatibilitatea).
 Materialul de restaurare(compatibilitate cu adezivul utilizat).
 Manoperele utilizate(aparatura utilizată trebuie să corespundă tehnic aplicării sistemului adeziv).
 Producătorul(produsele trebuie să posede instrucțiuni clare și precise).

49. Clasificarea sistemelor adezive în funcție de (generații, tipul polimerizării,

numărul etapelor de aplicare, pH-ul, materialul de restaurare care necesită
adeziune).
Clasificarea sistemelor adezive în funcție de generație :

 Prima generație de adezivi

 A doua generație de adezivi
 A treia generație de adezivi
 A patra generație de adezivi
 A cincea generație de adezivi
 A șasea generație de adezivi
 A șaptea generație de adezivi
Clasificarea sistemelor adezive în funcție de tipul polimerizării :

 Autopolimerizabile
 Fotopolimerizabile
 Cu mecanism duplu ( auto și foto)
Clasificarea sistemelor adezive în funcție de etae de aplicare :

 Cu aplicare în 3 timpi
 Cu aplicare în 2 timpi
 Cu aplicare într-un timp
Clasificarea sistemelor adezive în funcție de pH-ul :

 Moi (aprox. pH=2)

 Tari (pH mai mic-egal de 1 )
Clasificarea sistemelor adezive în funcție de materialul de restaurare care necesită adeziune :

 Adezivi pentru amalgame

 Adezivi pentru cementuri ionomeri de sticlă(condeționeri)
 Adezivi pentru compozite
 Adezivi pentru compomeri

50. Generația III de adeziv (noțiunea de primer și adeziv). Generația IV,

caracteristica, procedura gravării, avantaje și dezavantaje.
 Generația a III-a a inițiat gravarea cu acid a dentinei și a autilizat un primer separat pentru a penetra
tubulii dentinari și pentru a crește puterea de adeziune. Sistemul adeziv era compus din 3 părți: gravant
(acidul fosforic în concentrație redusă), primer și adeziv. Primerul reprezintă monomer bifuncțional
într-un solvent volatil(alcool, dizolvant, sau apă), are rolul de a penetra tubulii dentinari și de a elimina
apa odată cu evaporarea sa, uscând dentina. Adezivul este o rășină cu puteri de adeziune înalte.
Avantaj: - a permis adeziune bună la dentină. Prima generație care a permis adeziunea la ceramică si
metal.
Dezavantaj: - durabilitate scurtă.

Generația a IV-a de adezivi dentare reprezintă generația adeziunii umede. Producerea gravării cănstă
în aplicarea pentru 15 sec. a acidului după care dentina se clătește și se menține umedă, aceasta
permite o adeziune mai bună și o sensibilitate post operatorie scăzută.

Avantaje: - adeziunea bună la smalț, dentină umedă, metal ceramică.

Dezavantaje: - etape multiple legate de măsurarea exactă și amestecarea componentelor, tind să
reducă puterea de adeziune.

51. Generația V de adeziv, caracteristica, direcții, avantaje și dezavantaje.

Generația VI, caracteristica, avantaje și dezavantaje.
Generația a V-a de adeziv constă într-o etapă și este cea mai populară de adezivi. Ea prezintă două
direcții:
1. Gravarea cu acid fosforic,apoi aplicarea primerului care este intr-o soluție unică cu adezivul. Acidul
fosforic în această direcție prezintă o agresivitate către țesuturile dure dentare mult mai mare decât
acidul în combinație cu primerul.
2. Aplicarea acidului într-o soluție cu primerul, apoi aplicarea adezivului.

Avantajul : - primerul combinat cu acidul pot fi aplicați pe dentina umedă.

- timpul scurt de lucru
- adezivii aderă bine la smalț dentină, ceramică și metal
Dezavantaj : - tehnica de aplicare sensibilă.

Generația a VI-a este caracterizată prin eliminarea gravării cu acid fosforic, pentru ca ulterior să se
elimine sensibilitatea post operatorie, dar în schimb prin introducerea primerulor autogavanți. Această
generație prezintă 2 tipuri de adezivi:
 Primerul și adezivul sunt etape separate, prezintă priză dublă.
 Gravantul, primerul și adezivul sunt într-un singur flaconaș și sunt doar fotopolimerizabile.
Avantajul : - nu necesită gravare, prezintă adeziune bună la dentină, metal și porțelan.
Dezavantaje: - incidență mare a fracturilor la suprafață cu smalțul.
- adeziune reală la smalț.

52. Noțiunea de materiale compozite. Clasificarea materialelor compozite după

Lutz și Phillips, clasificarea lui Willems
 Compozit reprezintă o combinație din mai multe substanțe cu proprietăți diferite de cele inițiale a
materialelor din care este compus.
Clasificarea după Lutz și Phillips – în dependență de dimensiunile particulilor :

- Compozite cu macroumplutură – particule de la 0,1-100 microni

- Compozite cu microumplutură – particule de 0,04 microni
- Compozite hibride – umplutură de diferite dimensiuni
-

53. Faza organica a materialelor compozite (BIS-GMA, UDMA, DGMA,

TGDMA). Faza anorganica. Agenti de cuplare silanici initiatori de polimerizare,
stabilizatori, coloranti si pigmenti.

Faza organica este un sisem complex chimic compus din :

-monomer de baza- compusi dimetacrilici cu masa moleculara mare, aromatic, care introdusi in
compozitie, le imbunatatesc proprietatile : contractie la polimerizare mica,absorbtie redusa a apei,
aderenta la tesuturile dentaretoxicitate minima pentru pulpa, viscozitate mare.

-monomer de dilutie- reprezinta ≈25% din totalul masei organice si sunt compusi cu una doua sau trei
grupe polimerizabile, care au o masa moleculara mica.

-sistemul de initiere al reactiei de polimerizare reprezentat de catre substante care pun in libertate
radicali liberi.

-aditivi- compusi chimici, alcatuiti din inhibitori de polimerizare , stabilizatori la radiatiile U V,

pigmenti si coloranti care asigura aspectul fizionomic.

Faza anorganică este alcatuita din : cuart cristalin, silice coloidala, aluminosilicati, florura de bariu,
particule sintetizate din fibra de sticla.

Agenți de cuplare silanici- compusi biofunctionali capabili sa realizeze legaturi chimice atit cu
matricea organica, cit si cu umplutura.

54. Rasini diacrilice compozite cu macroumplutură (clasice și moderne). Rasini

diacrilice compozite cu microumplutura. Rasini diacrilice hibride. Modul de
prezentare (pulbere- lichid; pasta-lichid; pasta-pasta; pasta introdusa in seringi).
Rășini diacrilice compozite cu macroumplutură (clasice) –contin pulberi cu granulatii de cuart de
20-25 microni, dar care pot ajunge si pina la 100 de microni.

Rășini diacrilice compozite cu macroumplutură (moderne) – se caracterizeaza prin utilizarea altor

tipuri de umplutura, de dimensiuni mai mici. Acestea prezinta o duritate mai mica, rezistenta la uzura
si compresiune buna.

Rășini diacrilice compozite cu microumplutură contin particule realizate din silice coloidala si care
permit o finisare mai buna cu obtinerea unor suprafete neede, mai putin vulnerabile la depunerea placii
bacteriene si la impregnarea coloristica desuprafata in timp. Proprietatile lor mecanice nu sunt ft bune ,
fiind mai vulnerabile la abraziune, cu un modul de elasticitate scazut.
Rășini diacrilice hibride combina calitatile fizice ale compozitelor cu particule traditionale cu cele
estetice ale ale compozitelor cu microumplutura.

Modul de prezentare ;

pulbere- lichid - pulberea contine faza anorganica si initiatorul, iar lichidul este format din monomeri
de baza si de dilutie

pastă-lichid – la care trebuie de respectat raportul indicat de producator

pastă-pastă – pentru care se amesec cantitati egale din cele 2 paste, pe o foaie de hirtie speciala, cu o
spatula de material plastic.

pastă introdusă în seringi – sistem monocomponent, fotopolimerizabil.

55. Rasini compozite cu initiere prin radiatii ultraviolete. Rasini compozite cu

initiere prin radiatie vizibila incoerenta (halogen).
Rășini compozite cu inițiere prin radiații ultraviolet – primele rasini cu initiere prinradiatii. Faza
organica a acestor compozite un fotosensibilizator in proportie de 2%. La iradierea cu ultravioletele
furnizate de o lampa speciala, fotosensibilizatorulabsoarbe radiatia ultraviolet si se descompune in
radicali liberi care initiaza polimerizarea monomerilor, deci intarirea rasinilor. Compozitele cu acest
system de initiere sunt livrate subforma unei singure paste introdusa intr-o seringa.

Rășini compozite cu inițiere prin radiație vizibilă incoerentă (halogen) – au fost introduce
datorita aparitiei compozitelor cu microumplutura, care necesita o putere de patrundere in profunzime
mai mare decit radiatiile ultraviolete. Faza organica a compozitului contine un system de initiere
specific, care absoarbe lumina si reactioneaza cu amina organica furnizind radicalii liber ice initiaza
polimerizarea monomerilor.

56. Compozite cu inițiere cu radiații vizibile coerente (laserul). Rășini diacrilice

cu sistem dublu de inițiere. Biocompatibilitatea (răspunsul pulpar, mircrofisurile,
iritația datorată luminii activatoare, răspunsul țesutului gingival).
Compozite cu initiere cu radiatii vizibile coerente (laserul)

Laserul reprezinta solutia cea mai buna pentru polimerizarea rasinilor diacrilice, deoarece acesta
emite coerent, monocromatic, unidirectional si are o putere de penetrabilitate mult mai mare (5-6 mm).
Pentru polimerizarea compozitelor sunt utilizati laserii cu argon care asigura un grad inalt de
polimerizare, imbunatatind calitatile mecanice ale compozitului.

Rasini diacrilice cu sistem dublu de initiere atat autopolimerizabile cat si fotopolimerizabile

(cimenturile diacrilice) se prezinta ca doua paste.Fotoactivarea initiaza polimerizarea, iar activarea
chimica o continua si completeaza reactia de priza. Necesitatea initierii foto determina posibilitatea
unui timp de lucru prelungit, iar zonele profunde la care nu ajung radiatiile luminoase sunt
polimerizate cu ajutorul sistemului de initiere chimica.
57. Materiale de obturaţie radiculare. Clasificare. Materiale pentru obturația
canalelor radiculare temporarăpe bază de hidroxid de calciu. Indicații.
Proprietăți. Modul de prezentare.
Obturaţia radiculară reprezintă faza finală a tratamentului endodontic şi are ca scopuri:
1. închiderea ermetică a canalelor radiculare pe toată lungimea şi lăţimea lor,
până la apex, pentru a împiedica infectarea parodonţiului apical;
2. blocarea germenilor microbieni în canaliculele dentinare;
3. asigurarea vindecării bontului apical, închiderii apexului şi cicatrizarii
osteitelor periapicale.

Clasificare:
După Constantin Andreescu:
1. Paste plastice, care fac priza in canal
2. materiale din grupa cementurilor pe baza de oxid de zinc-Eugenol
3. Paste pe baza de oxid de zinc-eugenol
4. Cimenturi oxifosfat de zinc
5. Bachelite
6. Paste ermetice pe baza de rășini expozide
7. Paste cu hidroxid de calciu
8. Paste plastice, care nu fac priza in canal
9. paste cu acțiune antiseptica de durata
10. Paste cu acțiune biologica
11. Materiale cu duritate
12. conuri de gutaperca
13. Conuri de argint
14. Conuri din rășini sintetice
Dupa consistentă:
• sealer
• Filler
Clasificarea lui Ivanov:
• pe baza de rezorcina-formalina
• Pe baza de rășini expozide
• Pe baza de oxid de zinc-Eugenol
• Paste pe baza de hidroxid de calciu
• Ciment fosfat
• Pasta pe baza de oxid de zinc-Eugenol
• Materiale pe baza de metilacrilate
• Cimenturi glassionomere

Hidroxidul de calciu este utilizat in coacăzele directe, in tratamentul endodontic datorită ph-ului
puternic alcalin: 11-12. Acesta favorizează descompunerea țesutului necrotic si eliminarea secreției
apicale. Indicatii: paradontitele apicale cronice, apexificarea dinților permanenți, necroza și gangrena
pulpara, tratamentul fracturilor radiculare orizontale, tratamentul cailor false. Proprietăți: efect
bactericid, distruge țesuturile necrotizate, stimulează osteo, dentino și cementogeneza, conductibilitate
termică redusă. Mod de prezentare: sub forma unei paste care nu se întărește pe canal, poate fi obținut
in cabinet prin amestecarea unei pulberi de hidroxid de calciu cu ser fiziologic sau xilină 2%. Pentru a
creste acțiunea antibacteriană se adaugă sulfat de bariu și alte substanțe antimicrobiene. Se prezintă in
sistem bicomponent: pasta-pasta sau sisteme incapsulare.

58. Materiale pentru obturarea temporară pe bază de pastă iodoformată.

Indicații. Proprietăți. Modul de prezentare. Materiale pentru obturarea temporară
pe bază de pasta de paraformaldehidă. Compoziție. Indicații. Proprietăți. Modul
de prezentare.
 Pasta iodoformată se obține prin amestecarea a câteva picături de soluție Walkhoff cu iodoform și
oxid de zinc până se obține consistența dorită.

Propreitati:
• Effect antiseptic puternic si de lunga durata
• Rezorbtia accentuată
• Daca depaseste apexul este iritanta si poate da un abces medicamentos

Indicatii:
• Pentru obturarea canalelor la dintii temporary infectati unde rezorbtia materialului se realizeaza
concomitant cu rezorbtia radacinii
• In tratarea dintilor la care exista secretii apicale persistente urmand ca sa fie inlocuita ulterior

Pasta cu paraformaldehida-triopasta GYSI

Este utilizata ca pasta mumifianta pentru amputatia devitala, sauobtruratia rediculara dupa extripari
devitale in care au fost cateterizate partial. Desi aplicarea ei este extrem de simpla este utilizata din ce
in ce mai rar, datorita eficacitatii variabile si a incertitudinii asuora zonei de actiune.
Compozitia:Paraformaldehida 20%,tricrezol 10%, creolina 20%, glicerina 4%, oxid de zinc46%

59. Materiale pentru obturarea de durată. Caracteristica.Materiale pentru

obturarea de durată сare se introduc moi pe baza ionomerilor de
sticlă.Caracteristica.Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe
bază de materiale derivate din gutapercă.

Materiale pentru obturarea de durată-sunt materiale reprezentate fie de o pasta[care se adapteaza

morfologiei canalului], fie de un corp dur[pentru a ameliora calitatea de sigelare a obturatiei].
Dupa consistenta lor in timpul aplicarii in canal se impart in:
-materiale care se introduc moi si se intaresc ulterior pe canal
-materiale care se introduc tari

Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe baza ionomerilor de sticlă.
Poate fi folosit ca material de obturatie de canal,datorita faptului ca prezinta un coeficient de contractie
de priza mic si o inchidere etasata.Timpul de priza este de 3-5 min ceea ce necesita manopere
rapide.Dezobturarea canalului este imposibila daca ionomerul de sticla nu contine conuri de
gutaperca.Materialele pe baza ionomerilor de sticla au o buna toleranta din partea paradontiului apical.

Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe bază de materiale derivate din gutapercă.
Aceste materiale rezulta din solubilizarea gutapercii in solventi organici.
Se cunosc:
1.Cloroperca – este preparata extemporaneu prin dizolvarea in cloroform a gutapercii, pana se obtine o
pasta care se introduce in canal cu acul Lentullo.
I se poate adauga si iodoform pentru a deveni antiseptica si radioopaca.
Dupa intarirea in canal da o contractie marcanta, motiv pentru care se aplica si con de gutaperca solid.
2.Eucaperca – este obtinuta din solubilizarea gutapercii in ulei de eucalipt. Se utilizeaza ca si
cloroperca.

60. Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe bază de rășini
epoxidice.Modul de prezentare. Proprietăți.
Mod de prezentare:
Se prezinta in sistem bicomponent pulbere/lichid sau pasta/pasta care se amesteca si este introdusa in
canal cu acul lui Lentulo unde se intareste in 24-30 ore.
Proprietati:
-sunt radioopace
-realizeaza o inchidere a canalelor recipienta in cazul unei uscari perfecte si a dozarii cu mare precizie
a componentelor materialului
-in caz de depasire produce reactii paradontale cu durata de 3-4 zile
-greselile de dozare au consecinte negative .
O cantitate mica de pulbere duce la aparitia de bule de aer care influenteaza calitatea inchiderii.
O cantitate mare de pulbere produce deficit in manipularea materialului sis cade etanseitatea obturatiei

61. Materiale ce includ produşi cu acţiune antiseptică. Irigații și medicație

intracanalară (soluție de irigare, lubrifianți, agenți chelatori).

Paste cu actiune antiseptica indelungata

Desi puternic antiseptice, resorbindu-se in canal se folosesc numai pentru obturatii provizorii pe timp
de 2-3 saptamani.
Exemple :
-pasta iodoformata Walkhoff,
-pastele Rockle’s,
-triopasta Gysy ,
-pastele Asphalin I si II, etc.
Toate acestea se introduc pe canal cu ace Lentullo.

Solutiile de irigare:au rolul de a antrena dentritusurile din canal si a facilita eliminarea lor
mecanica\
Proprietati ideale:
-sa nu fie toxice
-sa fie lubrifianti
-sa aiba actiune solvent
-sa aiba actiune antimicrobiana
Lubrifiantii:faciliteaza manipularea instrumentului endodontic in timpul tratamentului mecanic de
canal si reduc fortele de torsiune ale instrumentului.In acest scop se utilizeaza: sapunul lichid,glicerina\
Agentii chelatori :
De ex.
EDTA –sunt acizi care au posibilitatea de a inlatura resturile anorganice din canalele greu permiabile.