Ce este subiectul?

Ce este subiectul? Potrivit definiției, acesta este partea principală de propozitie care
arată cine face acțiunea sau despre cine se vorbește. Cu alte cuvinte, subiectul este
partea principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.
La ce întrebări răspunde subiectul?
Ca să aflăm subiectul dintr-o propoziție trebuie pusă una dintre următoarele întrebări: cine?
ce? sau despre cine se vorbește în propoziție? Cu toate acestea, există propoziții în care
subiectul răspunde și la alte întrebări cum ar fi: care, câți.
Exemplu: Ana are mere. Cine are mere? Răspuns: Ana (subiect).
Pe masă se află o carte. Ce se află pe masă? Răspuns: o carte (subiect).
Andreea, mâine, va face curățenie. Despre cine se vorbește în propoziție? Răspuns: Andreea
(subiect).
Sorin a plecat. Care a plecat? Răspuns: Sorin (subiect).
Trei au plecat. Câți au plecat? Răspuns: trei (subiect).
!!!!!! Subiectul nu are o poziție fixă în propoziție, el se poate afla la începutul, mijlocul sau
sfârșitul acesteia.
Clasificarea subiectelor
Într-o propoziție subiectul poate fi prezent sau absent. Astfel, avem subiecte exprimate sau
neexprimate. Subiectul exprimat poate fi simplu, multiplu sau dezvoltat, iar cel neexprimat
poate fi inclus, subînțeles, nedeterminat sau impersonal.
Mijloace de exprimare ale subiectului
Subiectul poate fi exprimat prin mai multe părți de vorbire cum ar fi: substantiv, locuțiune
substantivală, numeral, pronume, verb, interjecție.
Exemplu: Ninsoarea este un fenomen foarte frumos. (ninsoarea – substantiv)
Mă copleșesc aducerile aminte. (aducerile aminte – locuțiune substantivală)
Al doilea fotbalist nu a mai jucat. (al doilea – numeral)
El e cel mai bun dintre noi. (el – pronume)
A citi este o plăcere. (a citi – verb)
Câteodată se aude la vecini ham-ham! (ham-ham – interjecție)
Felurile subiectului
Subiectul poate fi de patru feluri într-o propoziție: simplu, multiplu, inclus și subînțeles.
Subiect simplu, exemplu: În camera alăturată se aud bubuituri.
Subiect multiplu, exemplu: Sorin, Claudiu și Ana fac lecțiile la limba română.
Subiect inclus (dedus din desinențele de persoana I și a II-a, singular și plural, ale verbului
predicat), exemplu: Am învățat să ascult mai bine. (Cine a învățat? Răspuns: eu).
Subiect subînțeles (dedus din propozițiile anterioare), exemplu: Olguța răsuci cheia, apăsă
clanța și răsări în prag. (în propozițiile 2 și 3 subiectul e subînțeles din propoziția 1: cine
apasă? cine răsări? – Olguța, ea).
Subiectul este partea de propoziție care arată despre cine se vorbește în propoziție.
La ce întrebări răspunde subiectul?
Subiectul răspunde la întrebările: cine? ce? sau despre cine se vorbește în propoziție.
Exemple:
1. Ioana face curățenie în clasă.
2. Ea udă florile.
3. Pe bănci, elevii așează cărțile.
4. În fața băncilor se află catedra.
5. Mâine, Nicușor va șterge praful.
!!!În prima propoziție se vorbește despre Ioana. Acest cuvânt este o parte de propoziție și o
aflăm foarte ușor cu ajutorul întrebării cine? Cine face curățenie în clasă? (Ioana)
!!!În a doua propoziție se vorbește despre ea (care ține locul cuvântului Ioana). Cine udă
florile? (ea)
!!!În propozițiile următoare, de asemenea, se vorbește despre: elevii, catedra, Nicușor. Aflăm
aceste părți de propoziție punând întrebarea cine?, întrebarea ce? sau întrebarea despre cine se
vorbește în propoziție?
Cuvintele despre care ni se comunică ceva în propozițiile de mai sus se
numesc subiecte. Subiectul este o parte de propoziție.
În primele două exemple, subiectul se află la începutul propoziției. În propozițiile a treia și a
cincea, subiectul se află la mijlocul propozițiilor, iar în cea de-a patra la sfârșit.
Prin ce este exprimat subiectul?
Subiectul poate fi exprimat prin:
- substantiv în N. (comun și propriu)
Ploaia încetase.
Olguța se ridică de pe pat.
- numeral în N. (cardinal și ordinal)
Nu cânta una, cântau zece, cincisprezece.
Al doilea a rămas pe loc.
- pronume în N. (personal, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ, nehotărât,
negativ)
El e domnul cel vestit.
- He, he! Să fie sănătos dumnealui.
O, asta nu se va trece așa!
Cineva a tras semnalul de alarmă.
- verb la infinitiv
Nu se poate ști¹/ cine a tras manivela²/.
- verb la supin:
E ușor de constatat acest lucru.
Cazurile subiectului
Cazul Nominativ (N)
Maria și Mirabela sunt două fetițe cu multă imaginație..
Maria nu poate să miște picioarele.
Cine a terminat cartea?
Nu știm care este vinovat.
Ce se aude?
Am întrebat cine face gălăgie.
Cazul Acuzativ (Ac)
Cu toții au plecat la biblioteca.
Au mai plecat dintre concurenți.
Au mai venit dintre ei.
Problema este înțeleasă de cine este atent.
Eu am văzut pe cine a certat.
Ei n-au venit din cauza a ceea ce s-a întâmplat.
Cazul Genitiv (G)
Ai casei au plecat în vacanta.
Ai Mariei se înțeleg de minune.
Am angajat pe fata cui a meritat.
Eu știu din cauza cui a plecat din oraș.
Dativ (D)
Eu dau note mari cui merită.
Am transmis felicitări oricui a răspuns la telefon.
Clasificarea subiectului
În funcție de locul din propoziție:
 Subiect exprimat (când apare în propoziție)
Andrei merge la mare.
Calul și măgarul sunt mamifere erbivore.
 Subiect neexprimat (nu apare în propoziție)
- Subînțeles (dedus din context, din propozițiile anterioare în care este
exprimat): Olguța răsuci cheia¹/, apăsă clanța²/ și / răsări în prag³/. (în
propozițiile 2 și 3 subiectul e subânțeles din propoziția 1: cine apasă? cine răsări?
- Olguța, ea)
- Inclus (dedus din desinențele de persoana I și a II-a, singular și plural, ale
verbului predicat):
Și ascult de la răcoare Pitpalacul. (cine? - eu)
Și stăpânirea țării noastre cu nimenea n-o împărțim. (cine? - noi)
Te-nalți în slăvi mai sus ca niciodată. (cine? - tu)
Auzit-ați de-un viteaz... (cine? - voi)
 Subiect nedeterminat (în propoziția 1)
Spune la meteo, că va ninge.
Sună la ușă, iar tu nu răspunzi.
Unde dai și unde crapă.
 Subiect zero
Ploua. Ninge. Se înnoptează. Nu-mi pasă. Îmi pare bine. Îmi pare rău. Mi s-a
luat.
Felurile subiectului (după structură)
- simplu (exprimat printr-o singură parte de vorbire):
Dar deodată se aud bubuituri în ușa compartimentului.
- multiplu (exprimat prin două sau mai multe părți de vorbire de același fel sau diferite, în
relația cu același predicat):
Aici stejarii, brazii și fagii trufași înalță capul lor spre cer.
- subiect repetat (anticipat sau reluat):
Vine el tata și vei vedea ce o să spună!
Cinstea, pentru dânșii, ea nu există.
- Subiect dezvoltat:
Nu-i cine conduce.
N-are cine veni.
- Subiect complet: A deveni medic e lucru mare.
- Subiect incomplet: A deveni ce-ți dorești e lucru mare.
!!! Observație: Subiectul se poate afla în orice loc al propoziției.
1. Între componentele subiectului multiplu se pune virgulă sau conjuncția și:
Elena, Maria și Ioana se pregătesc pentru lecții.
2. Nu trebuie confundat complementul care răspunde la întrebarea ce?, aflat înaintea
predicatului, cu subiectul care răspunde la aceeași întrebare, aflat după predicat:
Zăpada o spulberă vântul.
zăpada: Ce? - Complement
vântul: ce? (cine?) - subiect
3. Stă întotdeauna în cazul nominativ.
Acesta nu este exprimat în următoarele împrejurări:
a) când este subînţeles din cele spuse mai înainte;
b) când este inclus în desinența verbului (sunetele care, la verb, servesc pentru formarea
persoanelor și a numerelor).
Când predicatul prepoziției este un verb impersonal, care redă fenomene ale atmosferei (a
ploua, a tuna, a fulgera, a ninge etc.), propoziția nu are subiect, deoarece acțiunea exprimată
de astfel de verbe nu poate fi atribuită unei persoane:
Când plouă, pe câmp se întrerupe orice activitate.