Subiectul

Partea principala de propozitie care arata cine savrseste actiunea exprimata de predicatul verbal, cine suporta actiunea unui verb la diateza pasiva sau cui i se atribuie o nsusire ori o caracteristica exprimata prin numele predicativ. Altfel spus, subiectul este partea principala de propozitie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului sau care arata despre cine sau despre ce se vorbeste n propozitie. Exemple Elevul nvata. Mihai este laudat de profesor. El este elev. Toti sunt harnici. - Raspunde la ntrebarile: ce (=cine?) despre cine (ce) ni se spune ca? - Subiect pot avea si verbele care stau la modul infinitiv sau gerunziu: Vine vremea de a pricepe omul ce-i bun si ce-i rau. B. CLASIFICARE I. Subiect exprimat (cnd apare n propozitie): 1. simplu (exprimat printr-o singura parte de vorbire): 2. multiplu (exprimat prin doua sau mai multe parti de vorbire coordonate ntre ele): a) propriu-zis: Ion si Maria sunt elevi. b) grupat: Mama si tata, fratii si surorile te iubesc. c) disjunctiv: Mihai sau Ion merge la scoala? II. Subiect neexprimat (nu apare n propozitie): 1. subnteles (este exprimat, de obicei, ntr-o propozitie anterioara, iar substantivul respectiv sau un pronume personal de persoana a III-a, singular ori plural se subntelege): Elevul nvata 1/ si scrie. 2/ (n propozitia a doua subiectul este subnteles - elevul) Mergeau la scoala. (ei) 2. inclus (este cuprins n terminatia formelor personale de persoana I si a II-a singular si plural ale verbului cu functie de predicat (se subntelege pronumele personale de persoana nti si a doua singular sau plural): nvatam o poezie. (noi) nvatati lectia. (voi) 3. nedeterminat (cnd nu se indica precis persoana care face actiunea, subntelegndu-se pronumele nehotart cineva:

Scria n ziare. Spunea la radio. Aceste subiecte nedeterminare sunt neidentificate sau neidentificabile (din exemplele anterioare). Exista si subiecte nedeterminate care sunt generale si se raporteaza la orice persoana, avnd o valoare generala: Cum ti vei asterne, asa vei dormi. (pers. a II-a sg.) Nu traim ca sa mncam, ci mncam ca sa traim. (pers. I. pl.) Aici se mannca bine. (pers. a III-a sg. a unui vb. reflexiv impersonal) Subiectul nedeterminat poate fi si exprimat prin: a) pronume personal, de persoana a II-a singular Ce e rau si ce e bine. Tu te-ntreaba si socoate. b) substantivul omul cu valoare generala De-ar sti omul ce-ar pati. 4. inexprimabil (nu se poate exprima, deoarece actiunea nu poate fi atribuita unei persoane si propozitia n-are subiect): Afara ploua 1/ si tuna. 2/ Aceasta categorie de subiect se ntlneste n propozitiile care au predicatul exprimat printr-un verb impersonal ca nteles si unipersonal ca forma care se refera la fenomene ale naturii. n vorbirea (creatia) populara aceste verbe pot avea un subiect intern: Ploaia ploua, sau un subiect obisnuit daca sunt folosite cu sens figurat: El tuna si fulgera de suparare. OBSERVAIE: Se vorbeste si despre un subiect gramatical si unul logic. Primul este obiectul de studiu al gramaticii, iar cel de-al doilea al logicii. De aceea, n gramatica subiectul logic este complement de agent (El a fost chemat de profesor.) sau complement indirect (Calatorului i sade bine cu drumul.). C. MODALITI DE EXPRIMARE Subiectul se exprima prin: 1. substantiv comun sau propriu, simplu sau compus, n cazul N.: Stelele au rasarit. Floarea-soarelui a fost recoltata. A sosit si Maria. 2. locutiune substantivala n cazul N.: Te copleseau aducerile aminte.

3. adjectiv substantivizat n cazul N.: Harnicul nvata. Cel lenes sta. 4.pronume de orice fel (cu exceptia celui reflexiv) n cazul N.: El este elev. (pronume personal) Dumnealui este profesor.(pronume personal de politete) nsuti ai fost acolo. (pronume de ntarire) Ai mei au plecat. (pronume posesiv) Acesta mi este coleg. (pronume demonstrativ) Fiecare nvata. (pronume nehotart) Care lipseste? (pronume interogativ) Nu stiu 1/ care lipseste. 2/ (pronume relativ) Nici unul n-a lipsit. (pronume negativ) 5. numeral n cazul N.: Doi nvata. (numeral cardinal) Al treilea deseneaza. (numeral ordinal) Amndoi au plecat (numeral colectiv) Se ia o doime din ntreg. (numeral fractionar) Se ia cte una din bile si se introduce n urna. (numeral distributiv) 6. verb si locutiune verbala: E usor a scrie versuri. E dificil a baga de seama totul. (infinitiv) Nu e greu de nvatat. E greu de luat parte la concurs. (supin) Se aude cntnd. (gerunziu) 7. interjectie: Se auzea cirip-cirip! D. SITUAII SPECIALE DE EXPRIMARE A SUBIECULUI I. Subiect cantitativ (exprima ideea de cantitate): Au venit la concurenti. II. Subiect reluat (exprimat si a doua oara printr-o alta parte de vorbire): Vine el tata. Elevul 1a/ care nvata, 2/ acela ia note bune. 1b/ III. Subiect izolat: Norocul, lui nu-i trebuie ochi. E. TOPICA SUBIECTULUI I. Subiectul sta de obicei naintea predicatului, dar poate sta si dupa acesta. II. naintea predicatului sta ntotdeauna cnd este exprimat prin pronume interogativ-relativ sau prin verb la infinitiv ntr-o propozitie n care numele predicativ este exprimat tot printr-u verb la infinitiv: Cine lipseste? Nu se stie1/ cine lipseste.2/

III. Dupa predicat sta ntotdeauna cnd predicatul este un verb de declaratie n vorbire directa sau cnd apare n stilul povestitorilor, n constructii afective, cnd este subiectul unui verb la infinitiv sau n propozitii subordonate care ncep cu un pronume (adverb) relativ cu functie sintactica de nume predicativ: Vino repede, i zise el. Au venit la copii!. Vine vremea de a pricepe omul ce este bine si ce este rau. Cine esti tu? Nu stiu1/ cine esti tu.2/ Lumea ramne1/ cum este ea.2/ IV. Subiectul poate fi si intercalat ntre partile unei locutiuni verbale, ntre verbul copulativ si numele predicativ: Pe el l-am pus eu la cale. Sa fie el sanatos. F. PUNCTUAIA SUBIECTULUI I. ntre partile subiectului multiplu, coordonate prin juxtapunere sau prin orice conjunctie, cu exceptia lui si, ori, sau, nerepetate, se foloseste virgula: Ion(,) Maria si Ileana sunt elevi. Nu numai el(,) ci si ea nvata bine. II. ntre subiect si predicat nu se foloseste virgula daca nu exista alte parti de propozitie intercalate: Alexandru nvata. III. ntre partile subiectului multiplu nu se foloseste virgula daca sunt coordonate prin conjunctiile si, sau, ori nerepetate ori prin locutiunile si cu, mpreuna cu: Ileana sau Maria sa vina? Luna si cu stelele vegheau ntinderile. SUBORDONAT SUBIECTIV Definiie: constituie n fraz o realizare propoziional a subiectului. Ex. nvingtorul a primit trofeul. Cine a nvins/ a primit trofeul/. Propoziia subiectiv este cerut de urmtoarele elemente regente: 1) verb personal: Cine se scoal de diminea/ departe ajunge./ 2) verbe i construcii impersonale: a) verbul impersonal a trebui: Trebuie/ s citesc aceast carte./ b) Verbe reflexive impersonale: Nu se cade /s nu-i respect pe cei n vrst./ c) Expresii verbale impersonale alctuite din verbul copulativ a fi + adverb sau locuiune adverbial sau verb la supin: E bine /c ai nvat i c tii./ E de prisos /s-i mai explic./ Ar fi de dorit /ca eforturile s ne fie rspltite./ d) verbe personale folosite ca impersonale, singure sau precedate de pronume

personale n dativ sau acuzativ: Rmne / s scriem tema./ Nu conteaz /c ai greit./ Era/s pierd banii./ mi place /s citesc./ i ajunge /ct ai lucrat astzi./ Ne doare /c nu te putem ajuta./ V-a convenit/s plecai./ e) verbe pasive folosite ca impersonale: Este dovedit /c abuzul de medicamente este duntor./ f) Locuiuni verbale impersonale: I-a venit la socoteal /s-mi cear datoria./ 3) adverbe i locuiuni adverbiale predicative: firete, desigur, probabil, pesemne, poate, negreit, cu siguran, fr ndoial etc. Negreit /c voi reui n via./ Fr ndoial /c va veni./ Atenie: Subiectivele care determin verbe personale sunt introduse doar prin pronume i adjective pronominale relative i nehotrte: Care elev nva ia premiu. Oricine rspunde bine / ia not mare./ Orice copil nva/ tie. Expresiile verbale impersonale pot avea n componena lor i un alt verb copulativ: A ajuns imposibil /s-i mai petreci concediul la mare/. Rmne de dorit /ca Mihai s mai citeasc un roman./ Elemente introductive: 1. pronume i adjective pronominale relative: a) n nominativ: Cine fuge dup doi iepuri / nu prinde niciunul./ b) n acuzativ cu prepoziie: Pe care l-a mucat cinele/ se teme i de ltrtur./ c) n dativ: Cui i-e fric de orice nor / nicio cltorie nu face. Care om urmrete binele/ binele gasete. 2. pronume i adjective pronominale nehotrte: a) n nominativ: Oricine ntreab / nu greete./ b) n acuzativ: Pe oricine am chestionat / mi-a rspuns./ c) n dativ: Oricui i-am povestit / m-a neles./ Orice om muncete / ctig./ 3. conjuncii subordonatoare: c, s, cas, dac, de: Firete/ c o s vin./ Trebuie/ s citeti mult./ i plcea/ ca fiecare copil s scrie tema zilnic./ Nu se tie/ dac vine./ Mi-e indiferent/ de vii acum sau mine./ 4. adverbe relative: unde, cnd, cum, ct: Nu conteaz/ unde pleci./ Ne intereseazi/ cnd vei sosi./ E de neles/ cum a reuit n via./ Nu e suficient/ ct ai lucrat. Not: Conjuncia compus cas, cnd introduce o propoziie subiectiv nu se poate folosi dect disociat prin intercalarea unor pri de propoziie: Trebuie ca fiecare elev s nvee. Regenta unei subiective poate fi intercalat n subordonat: Ei/ trebuie/ s plece la munte./ Privirea lui/ mi se prea/ c m mustr./ Verbul impersonal a trebui admite acordul doar la pers. a III-a plural, cnd subiectul subordonatei este antepus: Ei/ trebuiau/ s plece./ Topica i punctuaia. Propoziia subordonat subiectiv poate sta nainte sau dup regent. Indiferent de locul fa de regent, propoziia subiectiv nu se desparte prin virgul de aceasta. Folosirea virgulei este admis ca mijloc de clarificare a unor fraze care ar permite interpretri diferite sau cnd subiectiva este reluat n regent printr-un pronume demonstrativ:

Ce i-e scris,/ n frunte i-e pus./ Cine a lipsit,/acela nu tie./ Propoziia insuficient este, cel mai adesea, o regent (principal sau secundar) care cere obligatoriu un determinant. Insuficiena poate fi : a. semnatic: Poate/ c va mai sta./ b. sintactic (regentele subiectivelor sau predicativelor etc.). Insuficiena este mare cnd regenta are drept subiect o subiectiv i este urmat de o predicativ: Ceea ce dorete/ este/ s intre la liceu. Dac i-ai scris bunicii / nseamn / c n-ai uitat-o.//

Predicatul Predicatul este partea principala de propozitie, fara de care o comunicare nu se poate realiza, si care atribuie subiectului o actiune, o stare, o insusire, o calitate. Raspunde la intrebarile : ce se spune ?, cum este ? sau chiar cine este ? puse subiectului. Exemple : Elevul invata (Ce se spune despre elev ? Invata) Cartea aceasta este interesanta . (Cum este cartea aceasta ?Este interesanta) Acesta este inginerul-sef. (Cine este acesta ? Este inginerul-sef). Predicatul este de doua feluri : A.Predicat Verbal B.Predicat Nominal A.Predicatul Verbal Predicatul verbal se exprima prin : 1.Verb la moduri personale : indicativ , conjunctiv , conditional optativ , imperativ , la toate cele trei diateze :activa, reflexiva, pasiva a)Indicativ Prezent : -Baiatul meu citeste o revista .(diateza activa) -El isi aminteste de vacanta . (reflexiva ) -Poezia este compusa de tine . (pasiva) Imperfect : -Noi mergem catre scoala. (activa) -El se gandea la examen. (reflexiva) -Cantecul era interpretat la pian de doi copii.(pasiva) Perfect Simplu : -Tu citisi repede scrisoarea .(activa) -Ea se gandi la prietenii ei .(reflexiva) -Poezia fu recitata de acesta .(pasiva) Perfect compus : Tu ai cumparat o carte.(activa) El s-a spalat pe cap.(reflexiva)

Casa a fost zugravita de mine.(pasiva) Mai mult ca perfectul : Voi admiraserati indelung aceste rochii.(activa) Noi ne amintiseram de prietenii nostrii.(reflexiva) Cartea fusese citita deja de tine.(pasiva) Viitorul I : Eu voi cumpara o carte.(activa) Tu te vei imbraca elegant.(reflexiva) Poezia va fi recitata de autor.(pasiva) Viitorul II : Tu vei fi vazut spectacolul.(activa) Ea se va fi imbracat cu rochia alba.(reflexiva) Cartile acestea vor fi fost citite de noi.(pasiva) Viitorul popular : Tu o sa mergi la teatru.(activa) El o sa-si aminteasca de noi.(reflexiva) Cartea o sa fie citita de elev.(pasiva) b) Conjuctivul : Prezent : (eu)sa citesc aceasta carte.(activa) (tu)sa-ti amintesti de parinti.(reflexiva) (el)sa fie respectat de prieteni.(pasiva) Perfect : (eu)sa fi citit aceasta carte.(activa) (tu)sa-ti fi amintit de parinti.(reflexiva) (el)sa fi fost respectat de prieteni.(pasiva)

c) Conditional optativ : Prezent : As citi aceasta carte.(activa)

Mi-as aminti de parinti(reflexiva) El ar fi respectat de prieteni.(pasiva) Perfect : A-s fi citit aceasta carte.(activa) Mi-as fi amintit de parinti.(reflexiva) El ar fi fost respectat de prieteni.(pasiva) d)Imperativ : Citeste ! Cititi ! (activa) Spala-te ! Spalati-va ! (reflexiva) Fii respectat ! Fiti respectati ! (pasiva) Predicatul verbal poate avea forma afirmativa sau negativa, dupa cum este insotit sau nu de adverbul de negatie nu .Daca predicatul este insotit de adverbul de negatie nu ,spunem ca el este la forma negativa.Adverbul nu este simpla marca a formei verbului, nu are functie sintactica si nu schimba flexiunea sau functia sintactica a verbului. Exemple : Eu nu citesc, tu nu te speli, el nu este respectat de prieteni. 2.Locutiuni verbale, cu verbul component la un mod personal Locutiunile verbale sunt grupuri de cuvinte in structura carora intra un verb, au inteles unitar si se comporta morfologic si sintactic ca un verb :a-si aduce aminte(a-si aminti), a-si baga mintile in cap (a se cuminti), a o lua la sanatoasa(a fugi) etc. De frica lupului, noi am luat-o la sanatoasa. Nu-ti mai aduceai aminte de fostii colegi. (nu-ti aminteai) 3.Interjectii predicative : Interjectia are valoare verbala, deci poate forma predicat verbal. Iepurile tusti ! din tufis. ( a sari) Tu poc ! o palma. 4. Verbul a fi cand inseamna : a exista, a se afla, a se gasi, a se petrece, a se intampla, a consta, a valora, a se duce, atrai, a-si avea originea, a dura etc La facultatea noastra sunt studenti straini. Caietul este pe masa. In acest magazin este marfa proaspata. Cat e kilogramul de cartofi ?

5.Adverbe si locutiuni adverbiale predicative : desigur, fireste, posibil, probabil, natural, evident etc. Fireste 1/ca te voi astepta in gara.2/ 1=PP 2=SB Lipsa predicatului verbal sau nominal In anumite enunturi, predicatul verbal sau o parte din predicatul verbal ori nominal (verb auxiliar, verb copulativ, sau nume predicativ) poate lipsi, fara a afecta comunicarea.Partile lipsa se subinteleg din context. a) Predicatul verbal poate lipsi : -in propozitii cu valoare imperativa : Alarma !,Foc !,Hotii !, Pericol de moarte !, Pericol de electricitate ! etc. -predicat verbal exprimat intr-o propozitie anterioara : Copilul fuge prin gradina 1/si catelul dupa el. 2/ Pentru propozitia 2, predicatul este verbul fuge subinteles din context. -verbul auxiliar lipseste : Ai citit 1/ si invatat toata cartea 2/ (ai invatat) b) O parte a predicatului verbal poate lipsi : -verbul copulativ lipseste : Baiatul era inalt si frumos, iar sora lui, cuminte si ascultatoare (era cuminte si ascultatoare). -numele predicativ lipseste : Daca esti serios, si eu sunt. (sunt serios) Pentru ca tu te-ai facut medic, si eu ma fac. (medic) Lipsa predicatului verbal sau a verbului copulativ este marcata grafic in propozitie prin linia de pauza sau virgula. In fata mea- padurea deasa, in spate, prapastia. In fata mea era padurea deasa, in spate se gasea prapastia. B.Predicatul Nominal Predicatul Nominal se exprima prin verbe copulative si nume predicative. Verbele copulative sunt verbele care nu pot forma singure predicatul, adica nu au putere de predicatie, propozitia este incompleta daca nu se adauga un nume predicativ, care indica, numeste ce este, cum este, cine este (devine, ajunge, pare,etc.) subiectul.

Se mai numesc verbe nepredicative . Ele sunt : a fi, a deveni, a se numi, a iesi, a se face, a ajunge, a ramane, a se naste, a parea, a insemna, a constitui. Exemplu : El este elev. Tu vei deveni inginer. (n-ar avea inteles propozitiile daca am spune : El este. El va deveni.De aceea e necesar numele predicativ.) Nota bene ! In anumite situatii verbele copulative devin predicative, formeaza singure predicatul. Verbul a fi este predicativ cand are sensurile : -a exista, a se afla, a trai Exemplu Era odata o baba.(traia) -a se intampla :Ce-o fi o fi. -a trece (despre timp) : Sunt multi ani de atunci. -a costa : Merele sunt opt lei. -a dura : Cat va fi pamantul.. -a se duce : Am fost la rau. Verbele a ajunge , a ramane , a iesi nu sunt copulative in urmatoarele situatii : A ajuns acasa. A iesit din casa. A ramas acasa. Numele predicativ Este partea de vorbire care ajuta la formarea predicatului nominal, Se exprima prin : -substantiv la Nominativ,Genitiv, Acuzativ : El este elev.(N) Caietele sunt ale Irinei.(G) Florile sunt pentru Cristina.(Ac) -adjectiv : Tu esti harnic. -numeral de diferite feluri : Banca lui este a doua. Voi sunteti doi. Au ramas cate trei. -pronume de diferite feluri:

Tu esti acela.(pronume demonstrativ) Florile sunt pentru tine.(pronume personal) -verbe la moduri nepesronale : Infinitiv : Dorinta lui este de a citi. Supin : Fapta ta este de laudat. -adverbe :Ea este altfel. -interjectii :Este vai de el. Numele predicativ poate fi : -simplu -multiplu(cand se exprima prin mai multe parti de vorbire) Exemplu Fata babei era sluta, lenesa, rea. Acordul predicatului cu subiectul Predicatul verbal se acorda cu subiectul in persoana si numar : El citeste.(persoana a-III-a, singular, ca si subiectul) Predicatul nominal -verb copulativ-in persoana si numar -nume predicativ- in gen, numar,caz Acordul predicatului nominal cu subiectul multiplu : -cand elementele subiectului sunt nume de fiinte, genul masculin este cel care se impune : Monica si Victor sunt veseli. -cand subiectul multiplu este exprimat prin substantive de genuri diferite, la plural, si nu sunt nume de fiinte, substantivul subiect cel mai apropiat de verb impune forma numelui predicativ : Muntii si campiile sunt frumoase. Salcile si stejarii sunt ramurosi.

Propoziia subordonat predicativ (PR)

Elemente definitorii 4) PR se obine prin extensia unui nume predicativ; 5) Ea ndeplinete funcia de nume predicativ pe lng un verb copulativ din regent; 6) Propoziia regent are un predicat nominal incomplet; 7) Prin contragere, se obine un nume predicativ; 8) PR nu are element de relaie specializat. e.g. Dup terminarea colii, va ajunge ce dorete. ATENIE! e.g. Prietenul meu este politicos, aa cum l tii. Dac verbul copulativ are nume predicativ, subordonata nu mai poate fi PR. Elemente regente PR poate avea element regent un verb copulativ fr nume predicativ. e.g. Se pare c e obosit. Elemente de relaie 9) Conjuncii subordonatoare: Cltoria prea c nu se mai termin. 10) Prepoziii: Problema este dac va gsi drumul. 11) Pronume relative: ntrebarea este cine se afl acolo. 12) Adverbe relative: Dificultatea va fi unde stm la caban. 13) Adverbe nehotrte: Meritul este al oricui se pregtete. ATENIE! ntre dou sau mai multe PR se poate stabili un raport: 14) De juxtapunere: Datoria elevului este s nvee, s ia notie, s fie atent. 15) Adversativ: coala pare c este mic, dar c e luminoas. 16) Conclusiv: ntrebarea este cine face referatul, aadar, cine va fi autorul. 17) Disjunctiv: Daniel a ajuns ce a vrut el sau ce au dorit prinii. 18) Copulativ: Problema este dac a ajuns la caban i dac s-a instalat. Extensia numelui predicativ Modificri: 19) Apare un predicat; 20) Apare un element de relaie (ce, cum, dac); 21) Apare o propoziie subordonat; 22) Propoziia este echivalentul numelui predicativ. El a devenit blond. El a devenit cum bnuiam.

Contragerea PR Modificri: 23) Dispare un predicat; 24) Dispare elementul de relaie; 25) Dispare o propoziie subordonat; 26) Propoziia regent primete un nume predicativ, echivalent al PR. e.g. Nu este pentru cine se pregtete. Nu este pentru prieteni. Topica PR este aezat aproape totdeauna dup regent. e.g. Problema este pe cine vor pune comandant. Punctuaia PR nu se desparte prin nici un semn de punctuaie de regenta ei.
e.g. Copilul se fcea dup cum sperau prinii.

ATRIBUTUL
A. DEFINIIE Partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume sau numeral): Elevul harnic nvata. Noi, elevii, mergem n excursie. Doi dintre ei au plecat. Raspunde la ntrebarile: care? ce fel de? ct? cta? cti? cte? al (a, ai, ale) cui? al (a) ctelea (cta)? Atributul se recunoaste dupa ntrebari si dupa termenul regent, iar felul lui se stabileste dupa partea de vorbire prin care se exprima. B. CLASIFICAREA ATRIBUTELOR 1. Atributul substantival se exprima printr-un substantiv propriu-zis sau provenit din alte parti de vorbire ori prin numeral cu valoare substantivala si se mparte n: a) atribut substantival genitival care sta n cazul G, fara prepozitie sau locutiune prepozitionala si se exprima prin: - substantiv comun sau propriu: Cartea elevului este ngrijita. - numeral cardinal ordinal, colectiv, distributiv si fractionar: Meritele celor trei sunt de necontestat. b) atribut substantival prepozitional, care sta n cazurile Ac, G si D, precedate de prepozitii sau locutiuni prepozitionale si se exprima prin: - substantiv comun sau propriu: Cartea de citire este pe banca. Oameni asemenea parintilor lui, rar gasesti.

- numeral cardinal, ordinal, colectiv, fractionar, distributiv:Cartile de la cei doi au fost interesante. Mergem n grupuri de cte doi. Sanctiunile mpotriva celor doi au fost aspre. Succesul datorita celor doi a fost impresionant. c) atribut substantival apozitional, care aduce o explicatie, face o precizare s sta n toate cele cinci cazuri, exprimndu-se prin: - substantiv comun sau propriu: Elevul Popescu nvata. Pe elevul Popescu l-am vazut n oras. Pe colegul meu, pe Mihai, l-am vazut n parc. I-am dat vecinului meu, lui Gigel, o minge. Cartea baiatului sau, a studentului, mi-a folosit. Baiete, elevule, vino la mine! - numeral cardinal, ordinal, colectiv, fractionar: Colegii mei, doi dintre ei, au fost la meci. Se ia aceasta parte, o doime, din ntreg. i dau copilului, celui de-al doilea, o minge. Cartile lor, ale amndurora, mi-au fost de folos. d) atribut substantival n Ac. si D. fara prepozitie: Satisfacerea un timp a doleantelor este o necesitate. Am asistat la nmnarea de medalii unor sportivi. 2. Atributul pronominal se exprima prin pronume de diverse feluri si are aceleasi feluri ca si atributul substantival: a) atributul pronominal genitival Cartile lor se afla pe banca. b) atribut pronominal prepozitional: Cartile de la el sunt interesante. Lauda de sine nu miroase a bine. De care carte citesti? c) atribut pronominal apozitional: Colegii, ei, n-au fost de acord cu propunerea facuta. Pe fratele meu, pe el, nu l vorbeste nimeni de rau. Baiete, tu de acolo, vino repede! d) atribut pronominal n dativ fara prepozitie: Paru-i atingea pamntul. Atribuirea de premii acestora le-a strnit invidia. - atributul pronominal, cu exceptia celui apozitional, nu se acorda cu termenul regent.

3. Atributul adjectival se exprima prin adjective propriu-zise, prin adjective pronominale si prin parti de vorbire cu valoare adjectivala: - adjective propriu-zise, la orice grad de comparatie: Elevul harnic nvata. - adjective pronominale posesive, de ntarire, demonstrative, nehotarte, interogative, relative, negative: Cartile mele sunt noi. El nsusi a fost acolo. Toti copiii sunt acolo. - numerale cardinale, ordinale, colective, distributive, multiplicative: Doi elevi nvata. Al treilea elev citeste. Amndoi copiii au plecat. -verbele la participiu si gerunziu acordat: Cartea citita mi-a placut. Cosuri fumegnde polueaza atmosfera. - atributul adjectival se acorda ntotdeauna n gen, numar si caz cu termenul regent. 4. Atributul verbal se exprima prin verbe la modurile infinitiv supin si gerunziu neacordat: Elevii au datoria de a chiuli. Problema de rezolvat n-a fost dificila. Pomi gemnd de rod strajuiesc soseaua. 5. Atributul adverbial se exprima prin adverbe cu sau fara prepozitii si prin locutiuni adverbiale: Sportivii exerseaza mersul napoi. Baiatul de acolo este prietenul meu. Stationarea n fata este interzisa. 6. Atributul interjectional se exprima prin interjectie: Strigatul bravo! se auzea pe tot stadionul.

Apozitia
1. Este un cuvnt sau o construcie mai larg, care reia i explic, detaliaz un alt cuvnt: Cinele lui, un lup, l nsoea pretutindeni. Am plecat cu Alexandru, vrul meu dinspre mam. Apoziie = atribut? Dei n cele mai multe cazuri cuvntul reluat i explicat este un substantiv, apoziia depete sfera atributului, adic termenul explicat poate fi un adverb, un verb, un adjectiv etc: L-am auzit lamentdu-se, adic plngndu-se de felul cum era tratat. L-au gsit a doua zi tot acolo, adic n an. i deodat a aprut el: nenorocitul, houl, condamnatul, cel dispreuit de toi. Gustul fructului era ciudat, adic dulce-amrui. Cazul apoziiei. De regul, apoziia care explic un substantiv sau un pronume este n cazul nominativ. [stil.] Mai rar, ea poate repeta cazul cuvntului explicat, dar aceast exprimare este nvechit, popular sau apare n limbajul poetic: I-a lsat o cas motenire lui Radu, lui fecioru-meu. Adverb + apoziie. Uneori apoziia este anunat de un adverb explicativ: adic, anume, bunoar, ca: Am doi frai, anume Radu i Mircea. Ai putea s-mi dai un ajutor, bunoar la splat vasele. [stil.] Apoziia precedat de adverb apare mai ales n limba familiar, vorbit. 2. Explicaia sau detalierea unui cuvnt poate fi uneori extins la nivelul unor propoziii, juxtapus sau legat de principal fie prin conjuncii (ca, s, cas), pronume relative (mai ales ceea ce) sau adverbe relative: Mi-a venit o idee: mpachetm i plecm imediat.

A venit cu o propunere: s renunm la cumprarea casei i s lum o main. M-a minit cu neruinare, ceea ce m-a nfuriat. Ca i n cazul apoziiei, propoziia cu aceast valoare poate fi anunat sau nu de un adverb explicativ: A nceput s se poarte ciudat, adic ncearc s m evite. S-a pregtit temeinic pentru concert, adic a exersat i a compus piese noi. 3. Locul apoziiei Att apoziia ct i propoziia cu aceast valoare se plaseaz ntotdeauna dup cuvntul pe care l explic (vezi exemplele de mai sus).

Propozitia atributiva apozitiva

Propozitia atributiva apozitiva este propoziia atributiv care determin n regent: - substantive: Mai am un singur dor/ n linitea serii/ s m lsai s mor - pronume cu valoare de substantiv: Asta s faci, adic s-i scrii tema. - Numerale cu valoare de substantiv: Dintre toate temele i rmne una: s nvei poezia Luceafrul i care ndeplinete rol de atribut apoziional. Se introduce prin juxtapunere, adverbele anume i adic, conjuncii subordonatoare, pronume relative i adverbe relative. 1.Juxtapunerea: Mare bucurie am n suflet: am ajutat pe cineva. 2.Adverbele anume i adic: Simt razele soarelui n felul meu, adic pictez un cerc galben de foc. 3.Conjuncii subordonatoare: c (De alminteri observ un lucruC la intrarea n aciune suntem n continuu n linie naintat - s i ca s (Am o rugminte: s (ca s) se stabileasc orarul). 4.Pronume relative: Vreau s aflu o chestie: Cine m apreciaz/ care nva/ ci vor lua premiu. 5.adverbe relative: Vreau d am de la voi o precizare: cnd sosii/ unde vei pleca. Topica i punctuaia Propoziia atributiv apozitiv st ntotdeauna dup substantivele, pronumele i numeralele pe care le determin. Propoziia atributiv apozitiv se poate separa de regent prin: - dou puncte: Mai am un singur dor: / n linitea serii/ S m lsai s mor/ La marginea mrii (Mihai Eminescu, Poezii). - virgul: Se cina cum de s fac el fapte de care nu mai fcuse n viaa lui, s-i bea

adic i simurile. linie de pauz: A spus un lucru- c m ajut.

Complementul Complementul este partea secundar de propoziie care determin un verb, unadjectiv, un adverb sau o interjecie. Complementele se clasific n : complemente necircumstaniale directe i indirecte i complemente circumstaniale de loc, de timp, de mod, de scop, de cauz, consecutiv, condiional, instrumental. I) Complementul direct - arat obiectul asupra cruia se exercit direct aciunea exprimat de verb. ntrebri : pe cine?,ce?, ultima dintre ele ntlnindu-se i n cazul subiectului. Diferena se face astfel: dac propoziia are un subiect exprimat sau neexprimat, atunci partea de vorbire care rspunde la ntrebarea ce ? este complement direct. Complementul direct se exprim prin: a) substantive, pronume sau numerale n cazul acuzativ precedate sau nu de prepoziia pe. ex.: Am vzut-o pe eleva mea n parc. vb. pr. prep.+subst.Ac Pe cei doi i cunosc bine. prep. nr.card. pr. vb. b) verb la modurile infinitiv,supin sau gerunziu. ex.: Aud cntnd. vb. vb. gerunziu Obs.: dac un verb accept CD atunci el este un verb

tranzitiv. II) Complementul indirect - arat obiectul asupra cruia se rsfrnge indirect aciunea exprimat de verb. Se clasific n : - complement indirect n dativ; - complement indirect cu prepoziie. Complementul indirect n dativ (cui?) se exprim prin substantive, pronume sau numerale n cazul dativ. ex. : Dau copiilor cte o bomboan. vb. subst. Acestuia i s-a fcut foame. pr. dem.D vb. Complementul indirect cu prepoziie (pe ce?, cu cine ?, cu ce ?, de cine ?, de ce ?, pentru cine ?, pentru ce ?, despre cine ?, despre ce ?) se exprim prin : - substantive, pronume sau numerale n cazul acuzativ cu prepoziie ; ex. : Vorbete despre tine frumos. vb. prep.+pr.pers.Ac. - verb la un mod nepersonal ; ex. : S-a plictisit de ateptat . vb. vb.la supin - adjectiv precedat de prepozitie ; ex. : Din gri s-a fcut alb. adj.Ac. Exist un tip special de complement indirect n genitiv exprimat prin substantive, pronume sau numerale precedate de prepoziii. ex.: Au complotat contra acestuia. vb. pron. dem.G. III. Complementele circumstaniale arat circumstana(mprejurare) n care se petrece aciunea.

Pot fi: a). complement circumstanial de loc; ntrebri: unde?, de unde ?, pn unde ?. Se exprim prin: 1) substantive, pronume sau numerale n cazul acuzativ precedate de prepoziie; ex.: Mergem la coal . prep.+subst.Ac CCL 2) substantive, pronume sau numerale n cazul genitiv precedate de prepoziiile: deasupra, de-a lungul, dedesubtul, de jur mprejurul, n stnga ; ex.: Deasupra acestuia locuiesc eu. prep.+pr.dem.G. 3) substantive in cazul dativ (D locativ); ex.: Stai locului! 4) pronume personal sau reflexiv n cazul dativ (posesiv); ex.: naitea-mi se ntindea o pdure. prep.+pr.D.posesiv 5) adverbe si locuiuni adverbiale de loc; ex.: Aici nu mai avem ce face. adv.de loc b). complement circumstanial de timp; ntrebri : cnd?, de cnd ?, pn cnd ?, de ct timp ?. Se exprim prin : 1) substantive, pronume sau numerale n cazul acuzativ cu sau fr prepoziie; ex.: Dou zile a lipsit. subst.Ac. Dup el a venit i mama. prep.+pron.Ac. 2) substantive, pronume sau numerale n cazul genitiv precedate de

prepoziie; ex.: Nu mai bea apa naintea mesei . prep.+subst.G. 3) adjective cu prepoziie; ex.: De mic era neastmprat. adj.Ac. 4) adverbe i locuiuni adverbiale de timp; ex.: Ieri a nceput s plou. adv.de timp 5) verbe la un mod nepersonal; ex.: nainte de a scrie nva ! prep.+vb.la infinitiv c). complement circumstanial de mod; ntrebri: cum ?, n ce mod ?. Se exprim prin : 1) substantive pronume sau numerale n cazul acuzativ precedate de prepoziie; ex.: Lucreaz cu grij. prep.+subst.Ac. 2) substantive pronume sau numerale n cazul dativ precedate de prepoziie; ex.: Se poart asemenea celor doi. prep.+nr.D. 3) adverbe i locuiuni adverbiale de mod; ex.: A nvat bine astzi. adv.de mod 4) interjecie; ex.: Merge lipa-lipa. interj. 5) verb la un mod nepersonal; ex.: Vine alergnd. vb.G. d). complement circumstantial de cauza;ntrebri:din ce

cauz?, din ce pricin?. Se exprim prin: 1) substantive, pronume sau numerale n cazul acuzativ precedate de prepoziie ex.: A luat-o la goan de fric. prep.+subst.Ac. 2) substantive, pronume sau numeral n cazul genitiv precedate de locuiunile prepoziionale din cauza sau din pricina. ex.: Din cauza alor si a ntrziat la coal. loc.prep.+pron.pos. G 3) adjectiv n cazul acuzativ ex.: De lene ce este nici nu-i spal vasele. adj. Ac. 4) verb la un mod nepersonal ex.: Alergnd dup tramvai a czut. vb. ger. 5) locuiunile adverbiale de cauz: pentru aceasta, de aceea, de-aia. ex.: De aceea a lipsit de la coal pentru c este bolnav. loc. Adv. e). complement circumstanial de scop;ntrebri:cu ce scop?.Se exprim prin: 1) substantive, pronume sau numerale n cazul acuzativ precedate de prepoziie. ex.: A cules flori toat ziua pentru cei doi. prep.+nr.Ac 2) substantive, pronume sau numerale n cazul genitiv precedate de locuiunile prepoziionale cu scopul, n scopul. ex.: n scopul obinerii unor rezultate foarte bune muncete din greu. loc.prep.+subst.G 3) verb la un mod nepersonal.

ex.: A plecat la pia pentru a-i cumpra fructe. vb.inf. 4) locuiunile adverbale de scop:de aceea, pentru aceea, de-asta, de-aia. ex.: De-aia nu a venit la mine, ca s nu ne certm. loc.adv.
SUBORDONATA COMPLETIV DIRECT 1. DEFINIIE. CARACTERISTICI Subordonata completiv direct este subordonata care ndeplinete funcia sintactic de complement direct pe lng un verb tranzitiv, o locuiune verbal tranzitiv sau o interjecie predicativ. Am vzut c a primit o scrisoare. Are de gind s vin in ospeie. Iat ce am gsit eu. Subordonata completiv direct rspunde la aceleai ntrebri la care rspunde i complementul direct (pe cine? Ce?). 2. REGENTUL SUBORDONATEI COMPLETIVE DIRECTE Subordonata completiv direct are ca elemente determinate, n propoziia regent, urmtoarele pri de vorbire: - un verb tranzitiv: Nimeni nu tia / ce se intimplase. I-am spus / s vin cit mai repede. - un verb dublu tranzitiv: L-am rugat s m ia i pe mine I-a anunat c nu mai sosete. un verb reflexiv tranzitiv: i-a zis / c nu mai poate atepta. Se intrebau ce s povesteasc celor venii. - o locuiune verbal (cu sens tranzitiv): Il ddea de gol / pe cine minea. Am bgat de seam / c drumul era strjuit de meri. - o interjecie predicativ: Poftim / ce i-ai dorit.

Uite / ce zice ea. Iat / cum stau lucrurile 3. ELEMENTE INTRODUCTIVE Subordonata completiv direct poate fi introdus n fraz prin urmtoarele categorii de mijloace: a) prin conjuncii subordonatoare: c, s, ca...s, dac (mai rar). i dumneata vrei s spui / c nu-i mai aduci aminte de mo Procor? (M. Sadoveanu). Deodat simi / cum c pe marginea patului su ede cineva... (M. Eminescu). i Scoroamb povesti popii cum i-a luat msurile (V. Voiculescu). Imi cere / s-l mai atept citeva zile. I-a spus / ca s aib grij de el. Am hotrit cu toii / ca fiecare s fac cite ceva. Afl / dac se vor intoarce pin miine. Nu tie / de-i vis. b) prin pronume i adjective pronominale relative propriu-zise sau relativ interogative (cine, ce, care, cit, cel ce, ceea ce): El excludea / ceea ce s-a intimplat mai tirziu. Apreciez / pe cel ce spune adevrul. Eu singur n-am / cui spune nebunul meu amor (M. Eminescu). El cunoate / ce are de fcut. Uite / cite necazuri imi faci. El cunoate / care este adevrul. c) prin adverbe relative propriu-zise sau relativ-interogative (cind, unde, cum). tie / unde se gsete magazinul central. tie / cum trebuie s se comporte un student. tie / cind trebuie s vin la lecii. d) prin locuiuni conjuncionale subordonatoare: cum c, precum c: Nu tia / cum c trebuie s plece urgent. Au aflat / cum c dumanul era pe aproape. Aflase / precum c copilul ei nu e vinovat. Zicea suprat / precum c n-au mai dat nici astzi pe la dinsul. 5. TOPICA I PUNCTUAIA Ca determinativ obligatorie a verbului, topica sintactic (nemarcat) a completivei directe este de a fu plasat imediat dup regentul su: El intreab / cine a scris scrisoarea; El spune / c a scris o carte. Trebuie s menionm ns c nu ntotdeauna subordonata completiv direct urmeaz imediat dup verbul regent, ea fiind desprit de regent de alte poziii sintactice: Ofierul a ordonat soldailor / s respecte programul; Mama le-a spus dragilor ei copii / s fie cumini. Subordonata completiv postpus nu se izoleaz. Subordonatele completive directe introduse prin pronume i adverbe relativ interogative

pot preceda uneori propoziia regent: Unde se dusese, nimeni nu tia; Cind/cum/unde pleac, nu mi-a spus. Subordonatele completive directe antepuse prepoziiei regente se izoleaz. SUBORDONATA COMPLETIV INDIRECT 1. DEFINIIE. CARACTERISTICI Subordonata completiv indirect este subordonata care ndeplinete funcia sintactic de complement indirect pe lng un verb tranzitiv, o locuiune verbal, un adjectiv sau o interjecie predicativ din propoziia regent. De exemplu: Scriu i eu / cui mi-a scris. A avut grij / s-l scoale mai devreme. E un om ingduitor / fa de cine greete. 2. REGENTUL SUBORDONATEI COMPLETIVE INDIRECTE Subordonata completiv indirect are ca elemente determinate, n propoziia regent, urmtoarele pri de vorbire: - un verb tranzitiv sau intranzitiv: Ca s vd un chip se uit Cum alearg apa-n cercuri (M. Eminescu). I-a dat / cui i-a cerut A rmas acolo / pentru cine venise.
un verb la diateza pasiv:

Sint convins / c nu vine. Au fost ajutai / s culeag fructe. - un verb copulativ + un nume predicativ (= predicat nominal): Pentru cine o cunoate Toate-s vechi i nou toate (M. Eminescu) Cui ii place / cafeaua ii pare un deliciu. Eti liber / s acionezi. - o locuiune verbal (tranzitiv sau intranzitiv): A adus elogii /cui le merit. N-are habar / de ce facem noi. Nu are idee / unde locuim noi. - un adjectiv calificativ: Doritor / s fac excursii Este o comisie / favorabil / celor ce s-au pregtit.

- o interjecie (predicativ): Na / pentru cine te-a trimis. Vai / celor ce ne fac ru. i pe neateptate pleosc una / cui spuse asta. 3. ELEMENTE INTRODUCTIVE Subordonata completiv indirect poate fi introdus n fraz prin urmtoarele categorii de mijloace: a) prin conjuncii subordonatoare: c, s, ca...s, dac, de. Nu s-a gindit / c51-l va deranja. Era bucuroas / s52-l primeasc. Se teme / ca lucrurile s53 nu ia o alt intorstur. S-a gindit serios / dac procedeaz corect. b) prin locuiuni conjuncionale subordonatoare54: cum c, ca nu cumva s: Nu m indoiesc deloc / cum c au luat-o pe alt drum; Ii era team / ca nu cumva s-l piard. c) prin pronume i adjective relative (de obicei n D. sau n Ac.): care, cine55, ce, cite, cel ce, ceea ce, cei ce, cele ce: Nu s-a sinchisit / de oricite observaii a primit. d) prin adverbe relative: unde, cind, cum, incotro, cit. Nu-mi aduc aminte / cind s-a intimplat. Se mira / cum a reuit s scrie poezii. Nu are idee / incotro a plecat. Nu-mi dau seama / unde m aflu. Te uit / cum ninge decembrie (G. Bacovia). 4. TOPICA I PUNCTUAIA COMPLETIVEI INDIRECTE Subordonata completiv indirect st, de obicei, n postpoziia verbului regent: M gindesc / s plec la studii in strintate Nimeni nu se interesa / cum mergea cu coala lui (M. Sadoveanu) Uneori, n anumite interese stilistice, completiva indirect preced propoziia regent: De ce m-am temut, n-am scpat (M. Sadoveanu) Propoziia completiv indirect se izoleaz de regent numai n urmtoarele cazuri: - Dac propoziia subordonat indirect este antepus regentei, se poate aplica un semn de punctuaie, preponderent, virgula: Dac va exista o alt ans, / voi mai medita. - Dac propoziia subordonat indirect este juxtapus: Incerc s meditez: vor mai exista i alte anse.

Propozitia subordonata circumstantiala de loc

Rolul n fraza ndeplineste functia de complement circumstantial de loc aratnd locul ( n sensul descris la complement) n care se petrece actiunea din propozitia regent. Cuvntul determinat Verb: Vei pleca1/ unde ti spun eu.2/ Locutiune verbala: A luat-o la fuga1/ ncotro vedea cu ochii.2/ Interjectie: Hai1/unde ne-am propus!2/ Adjectiv: Victorioasa,1/ oriunde joaca,2/ echipa a ctigat campionatul.1/ Elemente jonctionale Adverbe relative cu sau fara prepoziii (unde, de unde, pna unde, ncotro, dincotro, ct) sau compusele lor nehotrte (oriunde, orideunde, orincotro, oridincotro): Unde intra soarele,1/ nu intra medicul.2/ A plecat1/ ncotro a vazut cu ochii.2/ A umblat1/ ct e lumea de mare.2/ Orincotro priveti,1/ vezi locuri pitoreti.2/ Pronume si adjective pronominale relative: care, ce, cine, ct(ct, ci, cte) cu prepoziii: Plecam1/ la cine ne-a invitat.2/ Am fost cazati1/ la ce hotel am dorit.2/ Ne-am ndreptat1/ spre care ne-a invitat.2/ Ne-am ndreptat1/ spre care coleg ne-a invitat.2/ Pronume si adjective pronominale nehotrte: oricine, oricare, orice, orict, cu prepoziii: Se duce cu placere1/ la oricare l cheama.2/ Se duce cu placere1/ la oricare coleg l cheama.2/ Topica Sta, de obicei, dupa regent. Cnd se insista asupra ei, sta naintea regentei: Astazi ne putem duce1/ unde vrem.2/ Unde vreau eu,1/ acolo sa mergi!2/ Punctuatia Atunci cnd urmeaza dupa regent, de obicei, nu se desparte prin virgula. Antepus, despartirea prin virgula este obligatorie cnd apare corelativul acolo: Unde nici nu ne-am gndit(,)1/ acolo a aparut.2/ Daca este intercalat si este aezat naintea predicatului regentei, se izoleaza prin virgule: Elevii(,)1/ unde au vrut(,)2/ puteau merge n parc.1/

Propozitia circumstantiala de mod

Indeplineste rolul unui complement circumstantial de mod, aratand cum se desfasoara actiunea sau cum se prezinta o insusire exprimata prin propozitia regent Cuvantul determinat din propozitia regent: Verb A citit compunerea cum a putut Locutiune verbala A luat-o la sanatoasa Adjectiv Tu din tanar precum esti tot mereu intineresti Adverb Mai bine sa fie ce zice baba decat ce arata visul meu Felul si elementele jonctionale Subordonata circumstantiala modala propriu-zisa- arata fie modul cum se desffasoara actiunea exprimata printr-un verb, fie calitatea sau cantitatea unei actiuni sau insusiri. Este introdusa prin: cum,precum,cat,dupa,cat, ce In caz deincendiu fiecare se salveaza cum poate Precum ai aflat si tu el este campionul Subordonata circumstantiala modala de egalitate sau de inegalitate arata print-o comparatie cum se desfasoara actiunea sau cum este insusirea exprimata in propozitia regent Elementele relationale sunt: cum, precum, decat Cum nu se da ursul scos din barlog asa nu ma dadeam eu dus din Humulesti. Subordonata circumstantiala modala de masura arata masura actiunii sau cum insusirea din regenta se dezvolta treptat in raport cu actiunea exprimata in propozitia subordonata. Este introdusa prin: pe masura ce, cu cat.de ce Topica. Poate sta atat inainte cat si dupa regent Punctuatia. De obicei se desparte prin virgula de regenta. Nu se desparte prin virgula cand corelativul ,,asa sta inaintea adverbului relativ,, cum.