Caracterizarea lui Dima

Personajul este participantul la acțiunea unei opere epice și reprezintă un

tip semnificativ, o individualitate cu trăsături fizice și morale distincte, puse
în lumină de un șir de întâmplări situate într-un anumit context temporal și
social.
Protagonistul fragmentului citat din opera literată “Elevul Dima dintr-a
șaptea” scrisă de Mihail Drumeș, Dima, poate fi clasificat ca personaj
principal, pozitiv și individual.
Autorul nu oferă un porter fizic al acestuia, lăsând cititorul să își contureze
în minte imaginea unui elev de liceu. Totuși, trăsăturile morale ies puternic
în evidență.
Prin autocaracterizarea realizată de Dima, se poate observa că băiatul este
foarte atașat de familia sa, care a avut, probabil, o influență majoră asupra
lui. De aceea, faptul că se află departe de cei dragi îl întristează și îi provoacă
un sentiment de nostalgie, așa cum recunoaște prin fraza: “mi-e dor de
mama, de moș Ioniță, de Grivei, de toți ai mei”.
De asemenea, tot cu ajutorul caracterizării directe iese în evidență faptul că
acesta se simte părăsit, neputând să dezvolte un sentiment de apartenență
față de internatul în care locuia: “Aici mă simt singur, străin, părăsit”.
Sensibilitatea lui Dima se face cu ușurință remarcată pe tot parcursul
textului, dar este mai clară ca oricând în citatul: “Ce vreme frumoasă era ieri.
Și acum… Păcat!”. Acesta arată că până și evenimentele considerate
neînsemnate de către cei mai puțin sentimentali îl afectează cu ușurință.
Principalul mod de caracterizare pe care l-a abordat scriitorul este
caracterizarea indirectă. Astfel, ea ne oferă multiple detalii asupra
caracterului personajului.
Băiatul era un bun observator. Deși își putea exprima cu ușurință și claritate
opiniile, știa când să se limiteze la observarea activă și analizarea situațiilor
din jurul său. Un exemplu e cearta dintre Domisol și Magotu, în cadrul căreia
nu a intervenit, ci doar a privit atent conflictul.
Cu siguranță caracteristica de bază a lui Dima e inteligența. Acesta poate
oricând purta o conversație pe un subiect complex, demonstrația fiind
conversația cu Șoimarul, în urma căreia protagonistul își spune: “Mă bucur
că am găsit un coleg cu care să mă pot întreține în limba lui Voltaire”.
În fragmentul dat, băiatul își începe maturizarea. Este nevoit să plece de
acasă, are primele sentimente față de o fată și învață să se integreze într-un
nou mediu, printre necunoscuți. Cu alte cuvinte, se află în perioada dintre
sfârșitul adolescenței și începutul vieții de adult. Prin urmare, acesta încearcă
să descopere lumea din jur, să își formeze noi opinii, dar, mai ales, să își
lărgească orizontul cultural. I se pare nefiresc ca alții să nu își dorească
același lucru, de aceea se și gândește: “Nu-mi pot închipui cum un elev poate
să doarmă în timpul orelor”.
Nu în ultimul rând, băiatul este respectuos față de cei din jur. El se așază
lângă Magot, în spatele clasei, deși nu își dorește acest lucru. Mai apoi, când
domnul director îl roagă să se mute în prima bancă o face, în ambele cazuri
din politețe.
În concluzie, personajul Dima, deși este o fire complexă, are ca trăsătură
dominantă de caracter inteligența, ceea ce îl încadrează în tipologia umană a
persoanei înțelepte.