Caracterizarea personajului Ilie Moromete din romanul ,,Moromeții” de Marin

Preda

Perioada postbelică marchează în literatură o perioadă în care este întrerupt procesul

de europenizare început din secolul al XIX-lea prin efortul de consolidare a națiunii române.
După cel de-al Doilea Război Mondial, România intră în sfera de influență sovietică, lucru
care a favorizat instaurarea doctrinei marxist-leniniste în spațiul românesc. Acest lucru a
însemnat distrugerea fundamentelor modernității și înlocuirea lor cu o artă artificială denumită
,,pentru mase” sau mai simplu, proletcultism. Astfel, literatura devine un mijloc de
propagandă a ideologiei comuniste și de răspândire a politicii naționaliste. Marin Preda este
un reprezentant al perioadei postbelice, care a reușit în ciuda tuturor împrejurărilor, să își
publice o parte din textele sale. El publică primul volum din „Moromeții” în anul 1955, după
care se va instala o pauză destul de lungă până la publicarea celui de-al doilea roman în 1967.
Totuși, el mai publică și alte scrieri precum : „Risipitorii”, „Delirul”, „Cel mai iubit dintre
pământeni”, „Viața ca o pradă”.
Romanul ,,Moromeții” se încadrează în realism, acesta fiind un curent literar care se
afirmă a secolul al XIX-lea în culturile europene, reprezentând o metodă de creație în
literatură și artă, caracterizată prin redarea plauzibilă, obiectivă a realității și prin apropierea
creației de viață. Temele pe care romanul le abordează sunt : tema familiei țărănești din satul
Siliștea-Gumești, tema trecerii timpului, tema țărănimii românești în perioada comunismului
și în cea interbelică. Romanul este împărțit în două volume. Primul volum, alcătuit din trei
părți, abordează situația familiei Moromete din perioada interbelică. Cel de-al doilea volum al
romanului abordează familia Moromete în perioada comunismului, însumând cinci părți.
Personajul Ilie Moromete transmite în mod indirect viziunea autorului cu privire la
comunism și a familiei țărănești din acea vreme, Marin Preda recunoscând că personajul lui
Ilie Moromete este chiar o proiecție a tatălui său. În acest sens, Moromete are rolul de a
evidenția condiția și mentalitatea pe care o aveau bărbații din acea perioadă, care erau atât de
atașați de proprietățile lor, care ulterior, urmau să le fie confiscate de către regimul comunist
aflat în expansiune în partea de est a Europei.
Din punct de vedere topologic, Moromete este tipul țăranului aparte, care este unul
dintre singurii din sat care știe să citească și totodată, care este capabil să intre în politică.
Statutul său social este acela de țăran mijlocaș, care are pământ, le asigură traiul, casă cu
acareturi, oi şi cai, cu 6 copii, stimat de colectivitatea rurală, deosebit de ceilalți prin
complexitate sufletească, prin gândire superioară, prin spiritul contemplativ. Din punct de
vedere moral, acesta este sarcastic, familist, naiv în legătura cu planul fiilor, ia decizii
dezechilibrate in relația cu soția Catrina; Personajul își apără cu consecvență principiile de
existența ,,omul e dator să-şi apere rostul lui, chit că cine știe ce s-o alege de rostul ăsta.”
Valorile în care crede el sunt: unitatea familiei, munca, proprietatea, independența economică
și de gândire, reflecția, umorul, ironia, valori ce ilustrează filosofia sa proprie de viață.
Psihologic, acest personaj este inteligent nativ, contemplativ, disimulant, ironic. Înclinația sa
spre contemplarea lumii şi meditația lui asupra naturii umane, spirit reflexiv, își pune
întrebări și caută răspunsuri atât în planul relației cu copiii, cât și în raport cu sensul devenirii
lumii. Dimensiunea reflexivității se manifestă pregnant și în contextul invaziei brutale a
comunismului. Totuși, el trece printr-o acută criză interioară.
Trăsătura sa dominantă de caracter este dibăcia, deoarece el reușește să iasă basma
curată din majoritatea situațiilor problematice în care este implicat, chiar dacă în finalul vieții
sale va fi ,,pedepsit” cu singurătatea. Astfel, de fiecare dată când Jupuitul vine după fonciire,
Moromete știe cum să dreagă lucrurile încât să mai amâne plata acesteia măcar pentru
următoarea perioadă de timp. De aici, putem observa dibăcia sa cu ajutorul căreia reușește să
rămână și cu lucrurile proprii în casă, dar și cu fonciirea încă neplătită.
O secvență narativă care caracterizează acest personaj este scena tăierii salcâmului,
moment în care tot satul se va mira de gestul făcut de Moromete. El taie salcâmul pentru a
achita o parte din datoriile familiei, fără a vinde pământ sau oi ,,Se pare că nimeni nu
înțelegea că hotărându-se în sfârșit plecarea lui Achim la București însemna că trebuie să li se
facă celor trei pe plac până la capăt, să nu se mai atingă nimeni de oi și cum altceva nu aveau
ce vinde, salcâmul trebuia tăiat. Mai ciudat era că nici cei trei în cauză nu înțelegeau; încât
răspunsul lui Moromete că a tăiat salcâmul <<ca să se mire proștii>> nu era o batjocură
întâmplătoare la adresa fiilor.” De aici, putem desprinde faptul că Moromete era o persoană
descurcăreață, deoarece a știut cum să facă rost de banii fără a vinde pământurile și totodată se
reliefează și firea sa sarcastică, prin prisma faptului că îi ia în derâdere pe cei trei fii ai săi care
rămân mirați și șocați de decizia tatălui lor de a tăia salcâmul.
O altă secvență narativă, în cadrul căreia se realizează o caracterizare directă a
personajului este momentul în care Jupuitu vine la Moromete după fonciire. Acesta este
nevoit să tragă de Moromete pentru ca acesta să îi dea bani pentru fonciire, pe care și așa o
amâna de mult timp. Moromete încearcă de fiecare dată să mai amâne plata fonciirii, lucru
care îl enervează în mod evident pe Jupuitu. Acesta afirmă în mod direct despre Moromete
„Rasă de om ca dumneata n-am mai pomenit! Sărac nu eşti, copii mici n-ai, bolnav nu eşti!
Toată lumea plăteşte loturile, numai dumneata o întinzi ca gaia-maţu de mai bine de
cincisprezece ani”. Astfel, chiar și Jupuitul îl recunoaște pe Moromete ca fiind extrem
de ,,viclean” prin faptul că se sustrage de la plata fonciiirii de mai bine de cincisprezece ani.
Din relația sa cu celelalte personaje, desprindem faptul că Moromete vrea să se situeze
mereu într-o poziție favorabilă față de oricine. Dacă e să avem în vedere personajul de
contrast, respectiv pe Bălosu, Moromete tinde mereu să fie superior acestuia și cel puțin
independent față de acesta, deși împrejurările îl fac de atâtea ori să apeleze la ajutorul lui
Bălosu. Mai ales în scena tăierii salcâmului, Moromete trăiește niște sentimente de rușine și
umilință, știind că el taie salcâmul pentru a lua bani de la Bălosu.
În incipitul primului volum al romanului, Moromete este o fire sarcastică, care este pus
pe șotii mereu cu oamenii din sat și care vorbește mereu cu cine trece pe drum, însă putem
observa o schimbare semnificativă a sa în cel de-al doilea volum al romanului. Moromete nu
mai este firea veselă și sociabilă de altă dată, iar familia sa s-a destrămat într-un mod cât se
poate mai dramatic. Acesta va sfârși în cele din urmă singur și fără niciun ajutor din partea
persoanelor care în vremurile trecute erau membrii ai familiei sale.
Moromete poartă prin însuși personajul său, mesajul legat de importanța pețuirii
familiei, care în cazul neglijării acesteia, poate să conducă la o tristă și amară singurătate, iar
unificarea familiei de altă dată poate deveni cel mai probabil imposibilă.
 În concluzie, viziunea autorului asupra acestui personaj este una destul de subiectivă,
având în vedere faptul că Ilie Moromete este o proiecție a lui Tudor Călăraşu, tatăl lui Marin
Preda. Astfel, Marin Preda își proiectează în mod evident supărările pe care tatăl său i le-a
produs, dar și regretul legat de tatăl său pe care și-ar fi dorit poate, să îl prețuiască și să îl vadă
cu alți ochi mai ales în ultima perioadă a vieții acestuia. Dacă ar fi să privim în mod
comparativ lucrurile, putem pune în balanță personajul lui Ilie Moromete cu cel al Marei din
romanul ,,Mara” scris de Ioan Slavici. Ilie Moromete este mai puțin receptiv la nevoile fiilor
săi, în timp ce Mara este foarte receptivă și știe să pună banii deoparte pentru a le oferi
copiilor săi zestre și un trai relativ decent în ceea ce îi privește. Din acest punct de vedere,
ambele personaje țin la copiii lor, însă Mara reușește să își contabilizeze mult mai bine banii
decât ar ști Moromete.