Morometii-Marin Preda

Marin Preda la fel ca si Ioan Slavici si Liviu Rebreanu si-a scris romanele pornind de la o
ampla activitate nuvelistica mai ales ca inca din primele opere se configureaza obsesia
fundamentala a creatiei sale reprezentata de destinul taranului roman.
Volumul de nuvele`Intalnirea din pamanturi`prefigureaza prin teme si motive,intamplari
si personaje,tema romanului Morometii ,care in cele aproape 1000 de pagini surprinde
povestea unei familii de tarani din `Campia Dunarii`,aceasta cunoscand pe parcursul unu
sfert de secol o simbolica destramare.
Acest roman este structurat in 2 volume :1-1995/2-1967,distanta de 12 ani dintre cele 2
volume fiind marcata textual si de faptul ca au teme diferite(1-destinul familiei2-intervine
mult politica)
Caracterul realist al acestui roman este probat de o serie de elemente,dintre care amintim
imaginea satului si a familiei de tarani,ancorata intr-un timp si spatiu real dar si faptul ca
toate personajele sunt`asa cum marturisea insusi autorul`transfigurari ale oamenilor din
realitate`.
Caracterul modern al acestui roman este justficat de crearea unei noi tipologii,cea a
taranului filosof,accentul fiind pus pe familie si nu pe individdar side faptull ca pamantul
nu mai este prin amploarea lui singura sursa a fericirii rurale,mentinerea intacta a
proprietatii fiind cea in care depinde demnitatea si sansa de a fi fericit.
Inca din titlu romanului`Morometii` intelegem ca accentul cade pe familia Moromete,o
familie care tinde sa traiasca in acord cu realitatea marcata generic prin incipit.
Incipitul este reprezentat de afirmatia`in campia Dunarii,in cativa ani inaintea celui de-al
doilea razboi mondial,se pare ca timpul era foarte rabdator cu oamenii,viata se scurgea
fara conflicte majore` din care intelegem ca in spatiul epil al romanului personajele
traiesc in acord cu ideea de ceremonial arhaic,neintervenind nici o schimbare care sa le
bulverseze echilibrul sufletesc,fiind asadar surprinsa o existenta rurala fara conflicte.
Primele pagini ale romanului sunt construite in perfecta concordanta cu timpul sugerat,iar
un sfert din actiunea primului volum se petrece de sambata seara pana duminica noaptea.
Marin Preda a afirmat ca intotdeauna atunci cand a scris a admirat o creatie
preexistenta,tatal lui fiind in cazul acestui roman modelul de la care a pornit in
configurarea`eroului sau preferat`.
Ilie Moromete reprezinta un simbol al familiei taranesti intr-o perioada in care demnitatea
sociala si sansa de a fi fericit nu mai depind de cat de mult pamant ai.Este demn de
remarcat profilul personajului care inca din primele pagini se defineste prin autoritate
trasatura de care poate mentine controlul atat in plan familial cat si in planul societatii.In
acest sens prima secventa care particularizeaza aceasta trasatura este reprez.de cina
familiei deoarece pana si la masa Moromete incearca sa domine.
De ex. Scaunul lui era plasat pe pragul dintre 2 odai,dominand cu privirea pe toti cei
inghesuiti la masa veche si mult prea mica fara sa tolereze vreun comentariu care sa ii
prejudicieze statutul de lider.Pe de alta parte,tot din aceasta secventa desprindem firea
conservatorista a eroului care nu accepta schimbarile,masa si scaunele fiind mult prea
mici pt copiii familiei Moromete.
Observam ca exista anumite neintelegeri intre membrii familiei,mai ales intre
copii,cauzele conflictelor fiind raportate fie de diferenta de varsta fie ca provin din
casatoria anterioara.
Nu putem ignora nici relatia tensionata dintre Catrina si cei trei baieti ai lui

Moromete,Achim,Paraschiv si Nila,o relatie care este urmarita din umbra de catre sora lui
Moromete,Maria,care nu o tolera pe Catrina.
Treptat,aceste conflicte pun in miscare actiunea,dar nu izbucnesc decat in momentul in
care`timpul nu mai are rabdare`.
Pt a ne forma o imagine de ansamblu despre personalitatea lui Moromete trebuie sa le
urmarim reactiile atat in plan familiai cat si in planul comunitatii prin intermediul
lui,autorul creand de fapt imaginea`ultimului taran` diferit de toate celelalte personaje
create anterior in literature romana.
In cadrul acestui roman scriitorul decupeaza scene de o mare simplitate din viata taranilor
si nareaza lent insistand pe fiecare amanunt,gests au replica.
Astfel,totul pare sa se desfasoare dupa un tipic anume,mai ales ca`nimic nu e spontan`si
tocmai din acest motiv se creaza impresia de ceremonial taranii orientandu-se parca dupa
un cod stravechi.
Pt a ne forma o imagine de ansamblu trebuie sa-l vizualizam p Moromete in momentele
cheue ale existentei sale mai ales ca scriitorul il particularizeaza prin gesturi simple.
Un prim moment important pt personalitatea eroului este legat de secventa in care familia
Moromete se afla la masa,cina fiind un bun prilej pt cititor sa observe atat autoritatea cat
si conservatorismul liderului care nu accepta sa fie contrazis.
Alaturi de aceasta secventa apar si alte scene antologice,adevarate documente de viata
rurala,desi intentia scriitorului nu a fost sa faca etnografie si poate din acest motiv forta
romanului rezida in adancimea ei psihologica cu atat mai mult cu cat,se insista pe analiza
circuitului sufletesc subteran al protagonistilor.
In primele capitole se sugereaza potentiala destramare a familiei chiar daca tatal nu pare
sa inteleaga pericolul real al vesnicelor datorii amanate,prozatorul neincepandu-si
povestea de la cap,ci dintr-un punct oarecare din desfasurarea ei.
O consecinta a unui asemenea mod d a scrie este reprezentata de faptul ca personajele
sunt gata formate,mai ales ca intra direct in actiune fara nici o pregatire prealabila,si
evolueaza conform firii lor.
Pe de alta parte aceasta modalitate tradeaza inclinatia inspre reprez. Dramatica viziunea
artistica a lui M.Preda,fiind adeseori scenica,ceea ce va induce un puternic sentiment al
autenticitatii.
Un element care atesta caracterul modern al acestui roman rezida in faptul ca este pt
ptima data cand taranul nu mai e stapanit de ideea d a avea pamant ca sansa a fericirii sale
ci de al pastra.
Pe de alta parte,originalitatea acestui roman este legata si de faptul ca scriitorul pare sa
vada semnificatia ascunsa a faptului banal cotidean creand impresia ca ne-am afla in fata
unor ritualuri satesti.
Nu putem ignora o idee definitorie pt erou,avand in vedere ca in relatie cu satul
individualitatea lui Moromete se dezvaluie pregnant,iar ceea ce in familie parea o ipoteza
devine o confirmare pt ca el are trasaturi care il plaseaza deasupra tuturor.
Eroul este portretizat in miscare,interesant fiind ca oamenii si lucrurile din jur nu-l lasa
indiferent,iar sinsibilitatea lui vibreaza,elementul inedit fiind reprezentat si de maniera
comica in care le vorbeste oamenilor mai ales cand isi bate joc de prostie.
Scena care-l defineste profund in relatia lui cu comunitatea se petrece in poiana fierariei
lui Iocan,unde oamenii se adunau in zilele de duminica si de sarbatoare asteptandu-l cu
nerabdare pe Moromete care asemenea unui actor discuta cu un inimitabil umor despre

politica.Simpatia spontana cu care este intampinat faptul ca discutiile nu incep fara el,si
greutatea cuvantului sau dovedesc ca prestigiul sau este real si unanim
recunoscut.Datorita unor trasaturi cum ar fi
inteligenta,sociabilitatea,ironia,umorul,fantezia,darul de a vedea dincolo de lucru si
bucuria contemplatiei,Ilie Moromete este taranul inedit perceput ca observator al vietii
dar si ca moralist.
Nu putem face abstractie de faptul ca Ilie Moromete este un disimulat cu atat mai mult cu
cat stapaneste arta de a-si desincroniza in mod voit gandurile si vorbele,de a mima gesturi
si opinii false pt ca astfel isi sondeaza partenerul de discutie si-n acelasi timp se ascunde
pe sine.
Ilustrativa in acest sens este comedia jucata in fata agentilor fiscali,pe care ii innebuneste
printr-o manevra de ignorare pt ca in final pe un ton calm sa spuna`N-am !`.
Disimulatia lui Moromete nu este insa numai o reactie defensiva ci devine o a doua
natura pt ca desi e un individ sociabil de o mare curiozitate intelectuala are un
comportament bizar,si de aceea adevarata lui fire trebuie dedusa din gesturi si reactii.O
alta secventa care-l particularizeaza pe Moromete este cea din care desprindem nevoia de
a-si exprima afectiunea in mod direct cand fiul sau ia premiul 1 la scoala desi nu gaseste
modul potrivit pt a-si demonstra iubirea paterna,fiind uimit si mandru in acelasi timp de
reusita lui Niculaie.
Atitudinea lui Moromete va crea un fenomen de instrainare,de o dureroasa intensitate
care poate fi observat cu precadere in relatiile cu cei 6 copii.
El isi iubeste copiii si le vrea binele dar isi cenzureaza orice gest de afectiune sau
induiosare fata de ei,fiind uimit in momentul in care copiii prin atitudine sau vorbe ii
reproseaza atitudinea mult prea dura si neimplicarea afectiva.
Una dintre marile iluzii ale lui Moromete este creatia lui in posibilitatea comunicarii
traind cu impresia ca oamenii il inteleg,sau cel putin nevasta si copiii,motiv pt care este
uimit cand acestia il interpreteaza altfel decat se stie el.Prabusirea gospodarie salese va
produce si din aceasta cauza pt ca fiii lui nu ii inteleg planurile fiind animati de alte
ganduri mult mai realiste si mai conectate la realitatea timpului in care traiesc.
Astfel,fuga celor 3 la Bucuresti confirma k Paraschiv,Nila si Achim au puterea de-a se
deprinde de sub influenta tatalui,si in virtutea politicii de echilibru a micii
proprietati`iluzia cea mai mare a lui Moromete intra intr-o stare de criza.Nu putem ignora
nici faptul ca pt Moromete pamantul inseamna demnitate sociala si umana,dar si bucuria
de a fi liber,independent,asigurandu-i in acelasi timp oportunitatea de a se gandi si la
altceva decat la ziua de maine pt ca crede cu tarie ca viata este un spectacol,iar oamenii
trebuie cunoscuti dincolo de aparente.Pe de alta parte nu putem face abstractie de o
trasatura in virtutea careia eroul lui Marin Preda traieste o drama a
contemplativitatii,adica,asa cum explica autorul`traieste drama omului care fara a
dispretui activitatea isi da seama ca insul care e numai activ,isi consuma viata ssi nu
intelege nimic din ea pt ca devine robul actiunii`.
Asa cum precizeaza autorul,sfarsitul lui Moromete este sfarsitul unei mentalitati arhaice
mai ales ca eroul conserva o lume si imagineaza o alta in care sa poata trai.Detrinat cu
brutalitate de timpul care devine nerabdator,eroul poate fi echivalat cu ultimul taran,dar si
cu `un rege fara tara`,iar pt ca inaintea mortii isi intelege drama el poate fi perceput ca un
personaj superior.
In contextul literaturii romane,`Morometii` poate fi considerat singurul roman in care

taranul nu mai este studiat prin prizma perfectei adaptari la mediu,fiind scos din
cunoscutul traseu stereotip si constrans sa mediteze la adevarata sa conditie.
M.Preda este un prozator care la fel ca si Liviu Rebreanu considera ca forta unei carti
rezida in formele de expresie considerand ca in ea trebuie descoperite expresiile
purtatoare de specific national.