Conditia Taranului Ion-Morometii

In contextual literaturii romane,atat in poezie cat si in proza,lumea satului si problematica

taranului roman,indifferent de timpul si spatial evocat in opera,au ocupat permanent un
loc important.
Chiar daca,mediul rural si conditia taranului au fost valorificate in lit. Romana din cele
mai vechi timpuri,avand un impact chiar asupra evolutiei noastre ca popor,nu putem
ignora nici incercarea unor scriitori de a substitui acest cadru cu cel al orasului in ideea de
a aduce un suflet nou.Eugen Lovinescu este primul critic literar care a preciat romanul lui
L Rebreanu`Ion` afirmand ca este cea mai puternica creatiune epica obiectiva din
Lit.Romana,in virtutea faptului ca a promovat ideea de modernizare a literaturii.
Asadar,2 capodopere ale lit.romane interbelice respectiv postbelice reprezentative si
spatiul rural,sunt`Ion -LR si `morometii` de M preda.
Trebuie sa precizam ca,inca din incipitul romanului lui LR se configureaza imag. Satului
ardelean din primele 2 decenii ale sec xx`o perioada in care te numeai om,numai daca
aveai pamant`,in acest plan Ion fiind un simbol al colectivitatii rurale.
Pe de alta oarte,nu putem face abstractie nici de faptul ca satul Ardelean Pripas,un
substituit imaginar al Prislopului din realitate este ierarhizat economic in cele doua
categorii-sarantocii si fruntasii.
In celalalt plan al romanului`Morometii` accentual cade pe destinul unei familii de tarani
care traieste in accord cu timpul,care are infinita rabdare cu oamenii,perioada anterioara
celui de-al 2 lea Razboi Mondial,influentand modul de existenta al oamenilor care pot sa
traiasca dupa un ceremonial arhaic.
Din acest motiv se acorda o atentie deosebita momentelor deprinse din viata simpla de la
tara,fiind decupate secvente,uneori banale,ce confirma insa structura traditionala a satului
si a familiei doar mentalitatile fiind schimbate.Am putea spune astfel,fara a gresi,ca I
Moromete este liderul temut si autoritar,conservator dar si sociabil in felul lui de a gandi
si de a reactiona,fiind inchisa o lume in care noul nu are ce caut.
Evolutia celor doua personaje si relatiile pe care le stabilesc ce cei din jur depind de
spatiul in care sunt ancorate,de timp,si de contextul social,politic si economic al
vremii.Eroul lui Rebreanu este prezentat ca un tanar patimas,decent si umil la
inceput,insa in virtutea lipsei experientei se lasa dominat de instinctul de stapanire al
pamantului,dragostea pt acesta transformandu-se intr-o obsesie care duce la
dezumanizarea eroului,prejudiciindu-l definitiv dpdv moral,social si afectiv.
Daca pamantul este la inceput pt Ion un ideal,iar noi consideram justa dorinta de a-l
dobandi avand in vedere compromisurile si haosul pe care-l provoaca in lumea satului,nu
putem sa-i oferim circumstante atenuate,ci dimpotriva,sa-l dispretuim pt modul in care,in
virtutea tineretii,devine egocentric si profita de sentimentele celor din jur.
Datorita compromisurilor ne schimbam radical parerea fata de Ion,din tanarul
decent,transformandu-se intr-un parvenit,incapabil sa relationeze cu cei din jur,cu atat
mai mult cu cat instinctul proprietatii ii inhiba sensibilitatea.Se pare ca,este tipul omului
care-si doreste tot ceea ce nu-i apartine-pamantul si Florica-provocand astfel conflicte in
intreaga comunitate.
Total diferit de Ion,Ilie Moromete are maturitatea necesara care-l ajuta sa-si pastreze
integritatea morala si chiar daca,prin prisma mentalitatii de viata si a caracterului nu
reuseste sa comunice foarte bine cu membrii familiei sale,nu-l putem acuza deoarece el
are impresia ca este inteles si respectat.

Desi isi iubeste copiii isi asuma voluntar rolul de parinte este un introvertit contrar firii
sale sociabile si placerii de a comunica,fiind comod,dar nu inactiv,astfel incat toate aceste
coordonate il particularizeaza in contextul lumii satului.
Spre deosebire de Ion,Ilie M. Este respectat in lumea satului,oamenii avand incredere in
acesta si respectandu-i punctul de vedere,poiana fierariei lui Iocan fiind spatiul in care
eroul se comporta asemenea unui actor iar in romanul lui Rebreanu,acest cadru fiind
substituit de hora satului.
Chiar daca,Moromete este un simbol al ultimului taran care mai credea ca locul taranului
este la sat pt a muncii pamantul,iese putin din tiparele acestei categorii sociale fiind
incadrat in tipul taranului filosof.
Pe de alta parte nu putem omite 2 adevaruri viabile in contextul celor doua romane,unul
ilustrand faptul ca dobandirea pamantului-cat mai mult daca se poate-influenteaza
fericirea taranului,iar a 2a realitate rezida intr-o asertiune conform careia sansa de a fi
fericit poate depinde de maniera sau modalitatea in care taranul reuseste sa-si pastreze
intacta proprietatea agrara.
Asadar,in contextul acestor romane,cei doi scriitori si-au propus sa surprinda o imagine a
taranului si a satului traditional romanesc,aceste repere fiind influentate de timpul si
spatiul evocate in fiecare opera,disocierile fiind generate de implicarea sau neimplicarea
afectiva a creatorului in actul de creatie.
De exemplu Liviu Rebreanu atunci cand il creaza pe Ion marturiseste ca ramane detasat
de intreaga evolutie a eroului,el fiind urmarit din perspectiva naratorului abstract,in timp
ce M.Preda se implica afectiv in crearea eroului sau,asa cum il numeste pe Moromete
perspectiva subiectiva fiind probata si de afirmatia scriitorului ce vede in personajul creat
modelul tatalui sau.
Probabil ca, si in virtutea acestor aprecieri,cele doua personaje,ancorate in aceeasi
tipologie,dar atat de diferite comportamental,social si familial nu pot si analizate decat in
contextul realist al spatiului in care apar,iar simbolic devin exponentele unor lumi rurale
in care priprietatea agrara avea rolul decisiv.
Ilie Moromete ramane in cea mai mare parte a romanului,tipul taranului roman,apreciat in
comunitate,datorita reperelor rurale,autoritatii,conservatorismului,inteligentei,spiritului
critic si cultului pt familie.Din pacate,in virtutea firii introvertite,traieste iluzia
comunicarii cu propria-i familie,neintelegand nevoia de afectiune a celor care trebuiau sa
inteleaga ca iubirea se simte si nu se manifesta prin gesturi formale.
Tehnica disimulatiei si predispozitia de a-si bate joc de prostie,nesanctionate la nivel
moral si nici social,sunt substituite in romanul lui Liviu Rebreanu de tendinta lui Ion de
a-si bate joc de sentimentele celor din jur,disimulatia in cazul lui fiind justificata de
sintagma`scopul scuza mijloacele` idee ce ar putea confirma si ancorarea eroului in
tipologia parvenitului.
In acest cadru,insa,Ion reprezinta si tipul individului egocentrist considerand ca i se
cuvine totul,ipocrizia,snobismul si de ce nu insensibilitatea la nevoile celor din
jur,transformandu-l treptat intr-un om care-si merita pe deplin soarta,moartea lui fiind o
consecinta a tuturor faptelor imorale comise pe parcurs.
Spre deosebire de finalul romanului`Ion` deznodamantul primului volum al
romanului`Morometii` surprinde imaginea lui Ilie Moromete,un om imbatranit devreme
ce poarta imprecnata cu chip suferinta pierderii familiei,fiind`ultimul taran`asa cum se
autodefineste,mai ales ca,pare sa fie singurul care mai crede in valorile traditionale ale

unui sat,care pierde batalia cu noua lume a orasului pe care taranul nu o poate accepta.
In acord cu evolutia celor doi protagonisti si cu problematica satului in care sunt
ancorati,Liviu Rebreanu si Marin Preda,raman indiscutabil,doi scriitori de referinta ai
literaturii romane,operele lor depasind bariera limitata a timpului si a spatiului intrand in
eternitate si fiind in unanimitate apreciati de criticii litarali care le-au recunoascut
valoarea.