8/14/2019 Marin Preda - Morometii (Comentariu - BAC)

Morometii

de Marin Preda
Marin Preda, prozator care isi desfasoara activitatea literara preponderent in a2a jumatate a secolului XX,
debuteazacu volumul ‘Intalnirea din pamanturi’, volum alcatuit din proza scurta respectiv nuvele si scurte povestiri.
Acest debut aminteste de Liviu Rebreanu care la fel pana la marile scrieri epice a debutat cu proza scurta. Aparitia in
1955 a primului volum din ‘Morometii’ a atras atentia asupra dimensiunilor talentului prozatorului si dupa cum
remarca criticul Eugen Simion foarte repede se pronunta cuvantul capodopera. Dupa aceasta aparitie tot ceea ce va
scrie Preda pana la sfarsit se va raporta, vrand nevrand, la ‘Morometii’. Volumul 2 apare in 1967 probabil datorita
intentiei scriitorului de a face posibila publicarea unei carti in care se prezinta intr-o viziune extrem de realista
perioada framantata din viata satului din timpul stalinismului.

Scriitor care apara conditia literaturii realiste, Marin Preda considera ca proza n-ar avea niciun inteles inafara unor
notiuni ca istorie, adevar si dreptate. Dupa ce volumul de proza scurta ‘Intalnirea din pamanturi’ prefigureaza
motive, intamplari si personaje din lumea satului, se poate trage concluzia ca una din obsesiile fundamentale a
creatiei autorului o reprezinta destinul taranului roman.

Actiunea primului volum se petrece, dupa cum insusi autorul afirma, cu cativa ani inaintea celui de-al 2lea Razboi
Mondial cand ‘timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare’ intr-un sat din Campia Dunarii Silistea-Gumesti, satul natal
al scriitorului.

Daca in deschiderea primului volum se fixeaza timpul si locul actiunii, se va constata ca pe parcurs timpul are o
functie paradoxala, nu mai are rabdare pentru ca in finalul volumului referirea este tot la timp ‘3 ani mai tarziu,
izbucnea cel de-al2lea Razboi Mondial. Timpul nu mai avea rabdare.’ si se va produce in sanul taranimii schimbari
fulgeratoare ce vor pune in cumpana destinul milenar al taranimii.

Primele pagini ale romanului sunt construite in concordanta cu timpul sugerat initial si un sfert din paginile cartii vor
prezenta evenimente intr-un interval de timp scurt: de sambata seara pana duminica noaptea, adica de la
intoarcerea morometilor de la camp pana la fuga fiicei Balosului cu Birica. In aceste pagini scriitorul decupeaza scene
de mare simplitate, nareaza lent, staruie asupra amanuntelor si gesturilor, totul se desfasoara dupa un anumit tipic,
nimic nu este spontan si astfel se creeaza impresia de ceremonial ca si cum viata acestor oameni s-ar derula dupa o
ordine prestabilita, dupa un cod stravechi. Familia morometilor se intoarce de la camp, fiecare din membrii familiei
isi are rostul lui, cina in familie pare a fi ceremonialul unei familii vechi care si-a conservat mentalitatile si aceasta
scena precum si altele reprezinta adevarate documente de scena taraneasca din satul romanesc traditional incat se
poate crea impresia unei monografii. Modul acesta de distributie a substantivelor epice prin care se prezinta o
familie ca cea a Morometilor este foarte sugestiv pentru cititor. Asezarea la masa, autoritatea tatalui, opozitia dintre
copiii familiei si apoi dintre copiii lui Ilie Moromete si Catrina, locul lui Niculae in familie, indarjirea dintre frati, toate

acestea transmit o stare de criza latenta si prefigureaza un conflict ce se va declansa curand.

Gospodaria Morometilor pare solida si grija lui Ilie, capul familiei, este sa mentina aceasta familie intacta. Spre
deosebire de taranii prezentati de Liviu Rebreanu in romanul ‘Ion’ unde pamantul reprezinta chestiunea esentiala in
 jurul careia se construiesc si se mutileaza destine, aici, in romanul lui Marin Preda, taranul nu mai e stapanit de ideea
de a avea pamant ca sansa a fericirii sale. Ilie Moromete are 2 loturi, al lui si al Catrinei si multime de copii care sa-l
munceasca si mica lui proprietate ar fi vrut s-o pastreze insa n-a intuit disensiunile din interiorul familiei si nici faptul
ca datoriile amanate, impozitele, il vor coplesii.

In romanul ‘Morometii’ personajele intra in actiune gata formate si acest mod de prezentare a lor seamana cu o
reprezentare dramatica iar viziunea artistica a lui Preda devine deseori scenica, fapt ce creeaza un puternic
sentiment al autenticitatii.
Romanul nu se impune printr-un anume fir epic ci este alcatuit din secvente care compun un tot unitar. Intoarcerea
de la camp, o zi de duminica la tara, taierea unui salcam, drumul spre fierarie, o adunare in poiana Iocan, plata
impozitelor, evenimente culturale precum hora sau calusul, toate acestea si altele par a fi niste fapte banale insa ele

http://slidepdf.com/reader/full/marin-preda-morometii-comentariu-bac 1/2
 8/14/2019 Marin Preda - Morometii (Comentariu - BAC)

ilustreaza adevarata viata a satului romanesc din Campia Dunarii din preajma celui de-al2lea Razboi Mondial, o
comunitate in care se gaseste si familia lui Ilie Moromete. Alcatuita din copii proveniti din casnicii diferite, Paraschiv,
Achim, Nila si Tita si Niculai si Ilinca copii lui Ilie si Catrina.

Eroul romanului, Ilie Moromete, este portretizat in miscare si se contureaza prin suma detaliilor acumulate pe
parcurs, procedeul principal fiind cel al dedublarii sau disimularii. E suficient sa stea pe stanoaga sau sa iasa la drum,
pornind spre mijlocul satului, in poiana lui Iocan sau la pravalie pentru a totul se deruleaza ca intr-un adevarat
spectacol. Aparent dur, totusi, eroul tradeaza o anumita sensibilitate, pentru el lumea e plina de persoane pe care le
contempla, pe care le analizeaza si in prezenta carora isi pune in valoare placerea de a vorbii. Insa dialogurile lui
Moromete devin nu o data adevarate capcane deoarece cel mai adesea una spune si alta gandeste.

Exista si o alta fata a lui Moromete in consens cu trasaturile lui care-l particularizeaza si mai mult personajul este un
disimulat, stapaneste arta de a-si desincroniza in mod voit gandurile si vorbele, de a mima gesturi si opinii false
pentru a sonda partenerul de dicutie si a se distra pe seama prostiei, a ingamfarii si a limbajului acestuia sau pentru a
se ascunde pe sine. Semnificativa este comedia jucata in fata agentilor fiscali care-i stricasera discutia de duminica.
Intr-n curte, trece pe langa cei 2 functionari, isi striga sotia care era la biserica, il striga pe Paraschiv desi stia ca nu
este acasa pentru ca apoi sa spuna simplu si concis : ‘N -am’, cere o tigara, este servit, agentul taie chitanta pe care
dupa ce Moromete o primeste se uita la ea mirat si cu un aer nevinovat spune: ‘P ai nu ti-am spus ca n-am?’. Dupa
insistentele agentilor va da 1000 lei desi avea toata suma pe care o datora insa prefera sa joace si in fata unui
moment mai putin placut. Disimulatia lui Moromete nu este numai o reactie defensiva, ea devine o a2a natura a
personajului si uneori reactiile lui sunt derutante pentru ceilalti ca si in scena cu Nila la taierea salcamului sau
raspunsul dat la Cocosila daca poarta la care lucra Paraschiv este gata.

Atitudinea lui Moromete tradeaza un sentiment de instrainare observabil mai ales in relatia lui cu cei 6 copii pe care-i
iubeste dar isi cenzureaza orice induiosare fata de ei. In situatii mai delicate ca de exemplu premierea lui Niculae
caruia i se face rau, Moromete isi devoaleaza sentimentele prin gesturi stangace care-i tradeaza sensibilitatea.

Pentru Ilie Moromete in momentul in care Paraschiv, Nila si Achim se vor desprinde de sub influenta tatalui
inseamna iesirea dintr-o anumita stare, dintr-o aparenta liniste si confruntare ci o criza in familie. Ar fi vrut sa-si
mentina familia unita, multumindu-se cu pamantul si gospodaria pe care le are. Pamantul inseamna pentru el
demnitate sociala si umana, bucuria de a fi liber si independent, posibilitatea de a privi viata ca pe un lucru de a carui
secret trebuie sa te patrunzi. Eroul lui Preda este un contemplativ si drama lui este drama taranimii dintr-un moment
istoric in care se iese din satul bazat pe economie autarhica, se trece la capitalism si in viata satului pentru ca dupa
cel de-al2lea Razboi Mondial satul sa cunoasca efectele unei lumi, societati ostile cand taranului i se ia pamantul iar
satul cunoaste primejdia desfintarii.

Sfarsitul lui Ilie Moromete asa cum remarca un critic literar, este sfarsitul unei mentalitati de origine arhaica.
Detronat cu brutalitate de timpul care devine nerabdator, el este un ‘rege fara tara’, criza in instraineaza de fosta lui
ipostaza, eroul isi intelege finalmente drama ceea ce face din el un personaj superior.

Scena mortii lui Moromete din volumul 2 asa cum afirma Eugen Simion ‘E  tot ce s-a scris mai miscator pe aceasta
tema grava in literatura romana’. 

http://slidepdf.com/reader/full/marin-preda-morometii-comentariu-bac 2/2