Sunteți pe pagina 1din 1

Ilie Moromete

Opera literara Morometii a fost scrisa de Marin Preda si publicata in perioada postbelica a literaturii romane
in doua volume, primul volum in anul 1955, iar al doilea in anul 1967. Opera este bazata pe viata scriitorului.
Morometii apartine genului epic si este un roman social obiectiv postbelic.
Personajul Ilie Moromete este personajul principal al primului volum si secundar celui de-al doilea. Volumul
1 il contureaza pe Ilie Moromete in mod complex, cap de familie, dominand copiii din prima si a doua casnicie
cu autoritate, cu o pozitie centrala in lumea satului, fiindca era cel mai inteligent si abil dintre tarani. Spre
deosebire de alte personaje, isi ascundea gesturile prin puterea disimularii. Volumul 2 il gaseste pe Ilie
Moromete ca personaj secundar si un om dominat de timpul schimbarilor. Isi pierde cele doua valori, familia si
pamantul, ca urmare moartea personajului reprezinta o stingere a lumii satului arhaic.
El este caracterizat direct de catre narator si alte personaje sau autocaracterizare ori indirect prin limbaj, gesturi,
fapte, atitudini fata de alte personaje sau prin nume.
Caracterizarea directa facuta de narator arata ca Ilie Moromete era cu zece ani mai mare decat Catrina si
acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea
cuiva. Chiar la inceutul romanului, in scena cinei Moromete statea parca deasupra tuturor. In alt loc, naratorul
spune ca Moromete avea uneori obiceiul de a se retrage pe undeva prin gradina si de a vorbi singur.
Caracterizarea directa facuta de alte personaje sugereaza perceptia diferita asupra personajului. Sotia sa,
Catrina ii reproseaza lenea si placerea vorbei, sora sa Guica ii poarta pica deoarece recasatorindu-se, ea a fost
obligata sa se mute din casa, ramanand singura, in timp ce Cocosila, prietenul sau ii zice mereu Esti prost!,
calificativ ce ascunde, insa pe de o parte simpatia, iar pe de alta parte invidia fata de inteligenta si
spontaneitatea personajului.
Procedeul autocaracterizarii ramane definitoriu prin marturisirea facuta de Moromete doctorului, cu o
sublima trufie a omului ce si-a respectat conditia si menirea Domnule, eu intotdeauna am dus o viata
independenta!.
Caracterizarea indirecta prin limbaj arata schimbarile majore si dramatice prin care trece personajul: la
inceput are placerea de a povesti cu lumea, raspunzand in multe cuvinte la salutul oamenilor, ulterior este
poreclit Mutul, nu se mai putea vorbi cu el, spuneai una si el asculta si ai fi zis ca intelegea, ca sa te
pomenesti pe urma ca raspunsurile pe care le dadea veneau din alta parte. El este un disimulat, care vorbeste
singur, fiindca nu considera ca merita cineva sa-i asculte gandurile. Disimularea este o reactie defensiva,
ulterior devine o a doua natura a personajului, aratand instrainarea tragica .
Caracterizarea indirecta prin ganduri, idei arata ca este indragostit de viata, o vede ca pe un spectacol, o
contempla, crede ca timpul e rabdator, iar cand vede ca s-a inselat tot nu se teme de trecerea sa Moromete nu
gasea in el nicio frica fata de trecerea anilor.
Caracterizarea indirecta prin atitudini fata de oameni sugereaza ca isi iubeste copiii, dar e mai bine sa-i tina
din scurt. Incearca sa-si indrepte greselile facute fata de ei, recunoaste ca marea lui greseala a fost ca nu l-a lasat
sa faca mai departe scoala pe Niculae, fiul sau cel mic. Nu intelegea lumea fiilor cei mari, dar e convins ca se
vor schimba mai tarziu. El se simte mandru si dispretuitor fata de Balosu pe care il injura intotdeauna (in gand)
pentru dorinta de imbogatire. Se simte superior si nu-si poate stapani pornirea de a fi ironic cu cei care nu-l
inteleg. Atitudinea de sef absolut al familiei este subliniata in timpul cinei.
Caracterizarea indirecta prin gesturi sau chiar mersul sau tradeaza starile sale de meditatie Isi lasa fruntea
in pamant si mersul i se incetini. Era mersul lui cand se gandea si cand nu mai vedea nimic in jur. Supararea,
linistea, nedumerirea, veselia fortata, neputinta sunt prezente in comportamentul omului, subliniate de gesturi si
de o mimica expresiva
Caracterizarea indirecta prin idealuri si valori arata ca personajul are o conceptie de viata parte, centrata pe
ideea libertatii spirituale si considera ca omul este dator sa tina la rostul si menirea lui, chiar daca este bun sau
rau. Personajul este considerat cel din urma taran adevarat.
Caracterizarea indirecta prin fapte a personajului spune ca el continua sa fie preocupat de politica si dupa ce
se instaleaza comunistii la putere. Fiind inteligent, prevede marile schimbari dramatice si le impartaseste
prietenilor sai. Faptele savarsite de Moromete sunt cele ale unui taran obisnuit cu familie si griji. El merge la
camp, dar nu se omoara cu munca, vorbeste cu vecinii, il viziteaza pe altul si isi bate copiii cand acestia intrec
masura. Important pentru acest taran nu este ceea ce face, ci cum face sau cum le prezinta intamplarile celor
care-l asculta. Ceea ce face, in mare parte, se modifica in functie de ceea ce simte, de starea lui, de aceea devine
o nedumerire pentru cei din jurul sau. .El ii interzice fiului sau cel mic, Niculae, sa mai mearga la scoala,
considerand ca nu-i aduce niciun beneficiu, iar acesta se instraineaza de familie. In al doilea volum, cei doi
raman certati, Moromete moare, iar Niculae viseaza ca s-au impacat.Avand in vedere aceste caracteristici,
Moromete are o complexitate care il aseamana cu un intelectual veritabil, fiind considerat un taran filosof.