Caracterizarea lui Ilie Moromete

Ilie Moromete este personajul principal al romanului lui Marin Preda.

Pentru construcția acestui personaj, Marin Preda l-a folosit ca model
pe tatăl său, Tudor Călărașu. Ilie Moromete este tipul țăranului
inteligent, reflexiv, care trăiește într-o lume bine definită, despre care
își pune întrebări. El are o familie numeroasă, este cu zece ani mai
mare decât soția lui, Catrina, are pământ pe care vrea să-l păstreze.
Pământul îi asigură nu numai respect în societate, ci și libertate. Este
exponentul unei lumi patriarhale, a satului românesc tradițional. |În
primul volum, Moromete apare ca un om respectat, atât în familie cât
și în sat. Fiind un tată autoritar, locul lui în casă este pe pragul celei
de-a doua camere, pentru a-i putea urmări cu privirea pe toți. Este
ascultat de familia lui, chiar dacă există o anumită criză de
comunicare. În sat, merge în poiana lui Iocan, unde discută politică
împreună cu ceilalți țărani: Cocoșilă, Dumitru lui Nae, Parizianu.
Acolo, este apreciat pentru umorul său de calitate. Este un
contemplatic, îi place să vadă lumea ca pe un spectacol, astfel încât
poate fi văzut stând pe podișcă, în fața casei, unde contemplă gesturile
oamenilor și are mereu câte o vorbă sau o glumă de spus. Când Bălosu
îl întreabă de ce nu taie salcâmul, îi răspunde ”ca să se mire proștii”.
Dacă alt om îl întreabă dacă poarta la care lucra Paraschiv este gata, îi
spune”nu, mai trebuie un vițel, să se uite la ea”. O altă trăsătură de
caracter a lui Moromete este disimularea, adică ascunderea
adevăratelor gânduri și întenții. El are iluzia că poate comunica cu
familia lui, dar, din păcate, nu este înțeles. Fiii mai mari pleacă la
București, soția îl părăsește. Momentul în care își bate fiii cu parul
arată eșecul comunicării cu familia. Nu știe să-și arate sentimentele, ca
în scena în care Niculae ia premiul întâi, dar se îmbolnăvește și tatăl
său trebuie să-l ducă acasă de la serbarea școlară. Moromete vărbește
cu copilul ca și cu un străin, fiindă nu știe ce să facă, vazându-și
copilul bolnav. În alte situații, disimularea îi aduce avantaje, ca în
scena cu plata fonciirii. Când vine Jupuitul după bani, Moromete
strigă la Catrina și la Paraschiv, care nu erau acasă, după care se
întoarce și spune ”n-am bani. Ce să fac dacă n-am?”
Atitudinea față de pământ este foarte importantă, fiind vorba de
respectul între oameni, de sursa de viață și de libertate, în schimb, față
de bani manifestă dispreț, de aceea apar conflicte cu fiii săi.Banii îi
limitează libertatea și-i distrug modul tradițional de viață. Din acest
motiv, nu-i merge negustoria pe care încearcă să o facă la un moment
dat. În volumul al doilea, Moromete rămâne cu aceeași viziune a
satului tradițional. Vrea să-i aducă fiii acasă, să facă din ei niște țărani,
dar nu reușește, fiindcă mentalitățile lor sunt diferite. Nu este de acord
cu dispariția satului tradițional, de aceea apar și discuțiile cu Niculae.
Toate acestea vor duce la însingurarea lui totală și, implicit, la moartea
sufletească a personajului. Totuși, prin faptul că nu renunță la ideile
sale despre pământ, își păstrează libertatea, de aici afirmația din final
”eu întotdeauna am dus o viață independentă”.
Mijloacele de caracterizare: directă: un om la 40-50 de ani, cu o
familie mare, cu 10 ani mai în vârstă decât soția lui.
Caracterizarea indirectă: vorbe, fapte, replicile date cu umor celorlalți,
scenele semnificative. Fonciirea, discuțiile cu Niculae, cina,
monologul din jurul șirei de paie.
Concluzie: Moromete este tipul țăranului cu o inteligență peste medie,
refleziv, care își pune întrebări asupra evenimentelor și a existenței.