Caracterizarea lui Goe

I.L. Caragiale, cel mai important dramaturg roman, este si autorul unor opere in proza de mici
dimensiuni, cu personaje putine si actiune redusa in timp, inspirate din viata unei categorii sociale:
mica burghezie de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Este vorba despre ciclul “Schite”din care face
parte si opera “D-l Goe…”
O tema importanta abordata in schite este cea referitoare la educatia copiilor in familie si la
scoala, aspect infatisat cu deosebita arta in “D-l Goe…” si “Vizita…”
Schita are ca titlu numele personajului principal caruia i se adauga apelativul “domnul”, evident
cu intentii satirice, caci prin comportarea sa, Goe este tipul copilului rasfatat si obraznic. De fapt, si
punctele de suspensie utilizate dupa titlu, lasa cititorului posibilitatea sa sesizeze, inca de la inceput,
ironia scriitorului care se indreapta asupra personajului titular.
Goe este personajul principal al schitei, participa la toate momentele subiectului, faptele
“importante” fiin savarsite de el, pe cand celelalte personaje reactioneaza in functie de nazbatiile
“puisorului”. Astfel, el este prezentat atat pe peronul garii din urbea X, asteptand trenul impreuna cu
cele trei cucoane, protectoarele sale, in timpul calatoriei, cat si in momentul sosirii in Bucuresti.
Portretul fizic al personajului este realizat prin descriere directa de catre autor, care insista
asupra unor amanunte de ordin vestimentar, precizand ca: “tanarul Goe poarta un frumos costum de
marinar, palarie de paie cu inscriptia pe pamblica < Le formidable> si sub pamblica biletul de
calatorie infipt de tanti Mita, ca < asa tin barbatii biletul>”. Vestimentatia copilului nu evidentiaza
gustul pentru frumos, ci aroganta afisata ostentativ de Goe, cu sprijinul familiei. Personajul, al carui
singur “merit” este acela de a fi ramas repetent este caracterizat in mod indirect prin fapte, limbaj ,
atitudine. Atentia cititorului este captata de evenimentele prin care trece Goe: isi pierde palaria sub a
carei “pamblica” se afla biletul de tren, se incuie in toaleta, trage semnalul de alarma, oprind trenul.
Se dovedeste un copil rasfatat, obraznic si neascultator iar cele trei femei, contrazicandu-se, sunt
incapabile sa-l educe. Ele insele, lipsite de educatie, vad in faptele lui Goe dovezi ale desteptaciunii
“puisorului” si il rasplatesc cu “ciucalata”. Goe este un copil lenes, nu iubeste invatatura si de aceea
ramasese repetent. Este obisnuit de familie sa fie recompensat, sa primeasca totul la comanda si
neconditionat. De aceea, i se pare normal ca si trenul sa soseasca la porunca lui: “- Mam’mare ! de
ce nu mai vine ? … Eu vreau sa vie!”.
Obrazincatura se crede foarte destept, parere impartasita si de cucoane: “ E lucru mare cat e de
destept!- zice mam’mare”. Se adreseaza jignitor cucoanelor atunci cand este vorba de forma corecta
a substantivului marinar: “Vezi ca sunteti proaste amandoua”. Aceeasi lipsa de respect si de bun-simt
manifesta si fata de straini , deorece atunci cand tanarul binevoitor il sfatuieste sa nu scoata capul pe
fereastra, riposteaza indignat: “Ce treaba ai tu, uratule! zice mititelul smucindu-se”.
Urletele, zbieratele sunt modul sau firesc de a se manifesta ori de cate ori nu-i convine ceva sau
cand se afla in pericol, la care se adauga bataile din picioare ori cu pumni: “ Sa opreasca! zbiara si
mai tare Goe, batand cu picioarele.”
Goe este micul tiran al familiei, deoarece cucoanele fac totul pentru a-l multumi. Speculeaza cu
abilitate sentimentele si slabiciunile familiei in folosul sau, pentru a face in permanenta obraznicii.
Profita de dragostea exagerata a bunicii si de inconsecventa mamei, fiind tot mai obraznic si mai
neastamparat. In ciuda insolentei, a lenei si a incapacitatii sale intelectuale, Goe este socotit
inteligent:” Ti-ai gasit pe cine sa inseli!”, “Apoi, de! n-a invatat toata lumea carte ca d-ta!” si
sensibil: “ Ce faci soro , esti nebuna? nu stii ce simtitor e?”.
Prin intamplarile imaginate, prin replicile cele i le atribuie lui Goe , autorul isi exprima
dezaprobarea fata de personaj, fata de educatia primita in familie, unde totul ii este permis copilului
tratat ca un adult.
Goe este rezultatul greselilor de educatie facute de cucoane ce inverseaza raportul munca-
recompensa, indeamna la fuga de raspundere(mam’mare se preface ca doarme cu puisorul in brate
pentru a nu fi amendati), dovedesc indulgenta exagerata.
Cititorul se amuza pe seama intamplarilor si a personajelor, dar primeste prin intermediul
ironiei naratorului, un semnal pentru a medita asupra inportantei pe care o are educatia.