SCHITA – argumentare

D-l Goe…
De I.L. Caragiale
I.L. Caragiale, cel mai important dramaturg roman, este si autorul unor opere in proza de
mici dimensiuni, cu personaje putine si actiune redusa in timp, inspirate din viata unei categorii
sociale: mica burghezie de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Este vorba despre ciclul “Schite”din
care face parte si opera “D-l Goe…”
Opera literara in proza, de dimensiuni redusse, cu o actiune simpla care intr-un stil concis
prezinta un singur episod semnificativ din viata unuia sau a mai multor personaje se numeste
schita. Caracteristicile schitei: - proportii restranse
- plasarea actiunii intr-un spatiu limitat
- durata scurta a actiunii
- actiune lineara, desfasurata pe un singur plan narativ
- numarul mic de personaje
- imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea
Naratorul prezinta intamplarile prin care Goe, un copil rasfatat , trece pe durata unei
calatorii cu trenul la Bucuresti .Modurile de expunere folosite stabilesc succesiunea
evenimentelor in timp si in spatiu si scot in evidenta direct sau indirect, trasaturile
personajelor.Naratiunea simpla redusa la minimum, fixeaza spatiul (trenul care merge de la gara
din urbea x spre Bucuresti) si timpul (durata calatoriei). Atentia cititorului este captata de
evenimentele prin care trece Goe: isi pierde palaria sub a carei “pamblica” se afla biletul de tren,
se incuie in toaleta, trage semnalul de alarma, oprind trenul
Personajul principal este caracterizat in mod indirect: un copil rasfatat, obraznic, neascultator si
needucat pe care cele trei femei, contrazicandu-se, se dovedesc incapabile sa-l educe. Ele insele ,
lipsite de educatie vad in faptele lui Goe dovezi al desteptaciunii “puisorului” si il rasplatesc cu
“ciucalata”. Neastamparat, Goe nu stie si nu este invatat sa se comporte in societate. Cucoanele
savarsec grave greseli de educatie: inverseaza raportul munca-recompensa, indeamna la fuga de
raspundere (mam’mare se preface ca doarme cu puisorul in brate pt a nu fi
amendati.).Caracterizarea directa se realizeaza prin descriere. Caragiale face portretul exterior al
personajelor: “cele trei dame sunt frumos gatite” iar “tanarul Goe poarta un frumos costum de
marinar, oalarie de paie cu inscriptia pe pamblica < Le formidable> si sub pamblica biletul de
calatorie infipt de tanti Mita.” Pe parcursul actiunii, in propozitii sau expresii scurte este descrisa
atmosfera din tren si sunt prezenatate personajele episodice. Autorul isista asupra contrastului
dintre ceea ce vor personajele sa para (persoane educate si politicoase) si ceea ce sunt cu
adevarat (lipsite de educatie si incapabile sa-i ofere lui Goe un model de comportament civilizat.
Atitudinea fata de copil se exprima prn gesturi neadecvate. Dupa fiecare pozna a puisorului il
saruta “dulce” , il scuipa sa nu-l deoache si se minuneaza de inteligenta lui. Fiidn o opera epica,
autorul isi exprima indirect sentimentele prin intermediul actiunii si al personajelor. Alaturi de
naratiune si descriere este folosit dialogul din care rezulta indirect trasaturile de caracter ale
personajelor> Goe este obisnuit sa primeasca totul la comanda, chiar si trenul trebuie sa se
supuna la porunca lui. Isi dovedeste lipsa de educatie prin modul cum se adreseaza mamei si
bunicii in discutia filologica de pe peron cand le spune ca sunt proaste amamdoua, iar tanarului
din tren I se adreseaza cu apelativul “ uratule”. Comportarea necivilizata a baiatului este
incurajata de atitudinea admirativa a cucoanelor: “e lucru mare cat e de destept!”. Cucoanele
folosesc cuvinte frantuzesti, pentru a impresiona, insa le pronunta gresit , intre ele se adreseaza
cu formule specifice limbajului de mahala: “tato”, “soro”, “esti nebuna”.
Intamplarile si personajele sunt prezentate ironic de catre narator. Motivul pentru care
copilul este dus la Bucuresti de 10 mai se dovedeste ridicol “ca sa nu mai ramaie repetent si anul
acesta “. Goe este numit cu apelativul “domnul” pentru a sugera ca orice ii este permis copilului
tratat ca un om matur.Umorul rezulta din contrastul dintre aparenta si esenta evidentiat prin
intamplari si limbaj.
Faptele se deruleaza in ritm alert . Apar momentele subiectului : expozitiunea care fixeaza
locul, timpul si personajele. Intriga o constituie motivul calkatoriei iar desfasurarea actiunii
cuprinde faptele lui Goe , dovezi de proasta crestere.Punctul culminant il constituie tragerea
semnalului de alarme ce produce o panica generala in randul pasagerilor iar deznodamantul il
reprezinta sosirea la Bucuresti in Gara de Nord, unde cucoanele si Goe se suie intr-o trasura,
cerand birjarului sa fie dusi la “bulivar”.
Cititorul se amuza pe seama intamplarilor si a personajelor, dar primeste prin intermediul
ironiei naratorului, un semnal pentru a medita asupra inportantei pe care o are educatia.