Comedia – personaj

Stefan Tipătescu

I.L Caragiale, mare clasic al literaturii romane, cel mai important dramaturg al nostru se
remarca prin talentul exceptional in ceea ce priveste realizarea personajelor, prin care “face
concurenta starii civile” (G. Ibrăileanu).
A creat personaje vii, reprezentative pentru societatea timpului sau, fiecare avandu-si
identitatea bine prezentata, trasaturi specifice, modul sau de a fi, de a gandi, de a se exprima.
Personajele sale sunt tipuri umane privite in complexiatea lor.
Stefan Tipătescu, prefectul judetului este tipul junelui prin, al primului amorez. Arogant, el
traieste sentimentul abandonarii unei cariere stralucite in favoarea partidului.
Este instruit si inteligent, dar are un temperament nestapanit, impulsiv, devenind chiar
violent, asa cum se intampla intr-una dintre confruntarile cu Nae Caţavencu. Insusirile personajului
sunt evidentiate direct de Zaharia Trahanache, care precizeaza ca este “ bun baiat, cu carte, dar iute “
Tipătescu foloseste in exprimare un limbaj corect, al unui om instruit. Este unul dintre stalpii
puterii locale, caruia ii apartine totul si de aceea uneori incalca legea si accepta compromisuri.
Administreaza judetul ca pe propria mosie, ii ordona lui Pristanda sa-l aresteze, fara un motiv legal,
pe Catavencu, caruia ii ofera apoi in schimbul scrisorii functii si chiar mosia Zavoiul. Cenzureaza
corespondenta si opreste depeşele care nu-i conveneau. Aceasta postura a sa de a dispune de tot.
dupa bunul plac, este caracterizata prin vorbele lui Pristanda: “ moşia moşie, foncţia foncţie, coana
Joiţica coana Joiţica” de aici rezulta si imoralitatea personajului care isi insala pana si prietenul, prin
relatia pe care o intretine cu sotia acestuia, adica ignorand legea prieteniei. O iubeste sincer pe Zoe,
careia ii propune sa fuga impreuna, pentru a scapa de scandal. O dojeneste insa cu asprime pentru
pierderea scrisorii: “ pentru nerozia pe care ai facut-o tu… La atata lipsa de judecata, sa-ti spun
drept, nu ma asteptam”.
Stie sa-l faca servil pe Pristanda, ii accepta micile inselatorii cum este cea cu steagurile si
caruia ii spune: “tu nu esti baiat prost; o mai cârpeşti de ici, de colo; daca nu curge ,pica…. Las’ca
stim noi! (…) mie-mi place sa ma serveasca functionarul cu tragere de inima.”
Oscileaza intre dorinta de ascensiune politica si sentimentele fata de Zoe si, dovedind
luciditate, dar si la insistentele acesteia, accepta sustinerea candidaturii lui Caţavencu. Stapaneste o
adevarata arta a disimularii: fata de Trahanache se preface ca nu stie nimic de existenta scrisorii si
este indignat de asemenea plastografie”: “- Nu se poate! O sa-i rup oasele! Il impusc! Ii dau foc!”.
Fata de Farfuridi si Brânzovenescu pozeaza in victima, iar fata de Caţavencu devine violent pentru a-
l impresiona , schimbandu-si apoi atitudinea cand interesele personale i-o cer. Dispune, dupa bunul
plac, de putere, propunandu-i lui Catavencu un loc in comitetul permanent, postul de “advocat” al
statului, locul de primar, de epitrop-efor si o moşie. Isi pierde usor cumpatul si il da afara pe
Cetateanul turmentat, dar brusc devine politicos si interesat cand aude de scrisoare . Il ironizeaza pe
acesta ca si pe Catavencu indemnandu-l: “trebuie sa-ti dai votul lui onorabilul d.Caţavencu. Pentru
asa alegator, mai bun ales nici ca se putea.”
Apreciaza cu luciditate fiecare situatie si cantareste cu exactitate fiecare personaj. Se stie
superior tuturor, raspunde scurt si taios, dispretuieste lumea din care de fapt face si el parte: “ Si- l
aleg pe d Agamiţa Dandanache! Iaca pentre cine sacrific atata vreme linisteaa mea si femeii pe care
o iubescc. Ce lume! Ce lume! Ce lume!
Personajul este caracterizat preponderent indirect, prin actiune, fapte, atitudini, gesturi, limbaj
si indicatii scenice.
Desi Caragiale ii reliefeaza defectele si viciile, personajul este privit cu ingaduinta,
neincadrandu-se in tagma poiticienilor demagogi si inculti.