GOE - CARACTERIZARE, D-L GOE DE ION LUCA CARAGIALE

D-l Goe. . .

De I . L Caragiale

Scriitorul surprinde in schita “D-l Goe…” un nou aspect al educatiei gresite

primite de copiii din unele familii instarite din societatea romaneasca de la sfarsitul
secolului al XIX-lea.

Personajul principal, Goe, un fel de Ionel mai evoluat este infatisat in timpul
calatoriei sale la Bucuresti, in relatie cu familia si persoanele din jurul sau. Ironia
scriitorului fata de erou este evidenta inca din titlu, prin contrastul creat intre imaginea
unui copil de scoala primara si apelativul “domnul” care ilustreaza atitudinea familiei fata
de acesta. Cele trei puncte de suspensie din titlu atrag atentia asupra caracterului
personajului si sunt o invitatie la a reflecta asupra faptelor prezentate. Atitudinea satirica
a autorului se ghiceste si in determinarile ironice care insotesc numele personajului: “d-l
Goe”, “tanarul Goe”.

Elev cu rezultate slabe la invatatura, “tanarul Goe” este dus la Bucuresti, cu

prilejul sarbatorii nationale de la 10 mai, ca sa nu mai ramana repetent si anul acela.
Cele trei doamne care-l insotesc cu o deosebita grija, oferindu-i aceasta nemeritata
recompensa sunt: mamitica, tanti Mita si mam’mare.

Baiatul poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie cu inscriptia “Le

formidable” si sub panglica palariei, biletul de calatorie infipt cochet de tanti Mita fiindca
“asa tin barbatii biletul”. Asteapta nerabdator sosirea trenului, pe peronul garii din urbea
X. Nerabdator si obisnuit sa porunceasca, Goe comanda incruntat ca trenul sa
soseasca mai repede. Mam’mare incearca sa-l linisteasca sarutandu-l si potrivindu-i
incantata palaria: “Vezi ce bine-i sade lui – zice mam’mare – cu costumul de mariner?”

In admiratia declarata a doamnelor, Goe le intrerupe cu obraznicie si fara

menajamente “discutia filologica”, facandu-le proaste si corectandu-le, dar intr-un mod
gresit, cu termenul “mariner”. In contrast cu situatia sa de repetent, mam’mare
recunoaste cu admiratie “cultura nepotului”: “Apoi de! N-a invatat toata lumea carte ca
d-ta!”

Trenul soseste, doamnele isi gasesc locuri in compartiment, iar Goe ramane pe
corridor “cu barbatii”.

Avertizat prieteneste de un tanar bine intentionat sa nu mai scoata capul pe

fereastra, copilul ii raspunde obraznic, refuzand cu incapatanare sa ia in seama sfatul
primit. Este parca jignit de modul in care i se adresase (“mititelule”) si de gestul ocrotitor
de a-l trage putin inapoi: “Ce treaba ai tu uratule?”. Raspunsul jignitor si gestul
necuviincios de a se stramba la strain sunt urmate de o purtare sfidatoare la adresa
celui care indraznise sa-l contrarieze: se agata cu mainile de vergeaua de alama si
scoate iar capul afara. Dar, ingrozit, isi retrage capul gol si incepe “sa zbiere” dupa
doamne. Poruncitor, batand cu picioarele si urland si mai tare, Goe cere ca trenul sa
opreasca fiindca ii zburase palaria.

Controlorul, gasindu-l pe Goe fara billet, amenita sa-l coboare la prima statie
daca doamnele nu vor plati biletul si amenda. Admonestandu-l pe tanarul care ii
atrasese atentia, ele incearca sa ia apararea copilului. “Ce e vinovat baiatul daca i-a
zburat palaria?”. In cele din urma biletul si amenda sunt platite. Mamita il cearta pe copil
zguduindu-l de mana. Mam’mare ii ia apararea spunand ca este “simtitor” si il smuceste
spre ea. Clatinat de vagon, Goe se loveste cu nasul de clanta compartimentului si
incepe din nou sa urle., fiind repede consolat de insotitoare.

Cunoscandu-si nepotul, bunica fusese prevazatoare si-i luase inca o bereta

asorata cu uniforma. I-o asaza pe cap, scuipandu-l sa nu-l deoache si “il saruta dulce”.
Incidentul fusese uitat, doamnele privind cu admiratie copilul. Numai mamita pare a fi
mai severa. Aratandu-se suparata, ea se preface ca plange, iar Goe o admonesteaza
sever: “Las’ ca stiu eu ca te prefaci!”. In final, mamita ii ofera copiului ciocolata pentru
impacare.

Profitand de nesupravegherea familiei, Goe, iese pe coridor sa manace

“ciucalata”, ramane blocat in “compartimentul unde intra doar o singura persoana”.
Eliberat de controlor, baiatul nu este certat ca plecase fara sa ceara voie, ci este sarutat
dulce de cele trei cucoane.

Mam’mare se hotaraste sa stea pe coridor, pe un geamantan strain, sa-l

“pazeasca pe Goe ca sa nu i se mai intample ceva . Acesta, neobosit in nazbatii, se
suie pe geamantan si trage semnalul de alarma. La zguduitura puternica a trenului care
se opreste brusc, tanti Mita iese speriata din compartiment, temandu-se de o noua
isprava a nepotelului. Dar controlorii nu-l descopera pe faptas, constatand doar ca
maneta fusese trasa din acelasi vagon in care marinelul isi pierduse palaria. In scurt
timp, mam’mare “dormea“ in compartiment cu puisorul in brate, de teama sa nu mai
plateasca o noua amenda.

Familia soseste cu o mica intarziere la Bucuresti. Toate neplacerile calatoriei si

spaimele cucoanelor sunt uitate, iar Goe si familia pornesc cu trasura “la bulivar”.

GOE - CARACTERIZARE

Goe este un copil de scoala, apartinand unei familii instarite, care se pretinde a fi
din inalta societate. El se dovedeste certat cu invatatura, dar si cu bunele maniere. Este
imbracat intr-un elegant costum de marinar, purtand o palarie cu inscriptia “Le
formidable”, si avand sub panglica palariei biletul de calatorie infipt cochet de tanti Mita
fiindca “asa tin barbatii biletul”. Desi eforturile familiei merg in directia prezentarii lui ca
un tanar “domn”, comportarea si limbajul baiatului sunt ale unui copil obraznic si
rasfatat. Vestimentatia lui si a familiei le arata aroganta, dorinta de a parea din lumea
buna, desi limbajul si faptele ii contrazic permanent.

Obisnuit sa fie recompensat si cand nu merita, el primeste cadou calatoria la

Bucuresti de 10 mai, pentru a nu mai ramane repetent. Purtarea lui pe peronul din
urbea X cand comanda incruntat sa vina trenul ne arata ca era deprins sa porunceasca
si sa i se faca pe plac. Dorintele ii erau indeplinite de toata familia, chiar daca unele
sunt imposibil de realizat (aducerea trenului in gara) si sunt exprimate pe un ton lipsit de
respect.

Lipsa lui de educatie, de politete, apare in contrast cosmic cu admiratia declarata

a doamnelor. El le intrerupe cu obraznicie “discutia filologica”, facandu-le proaste si
pretinzand ca la corecteaza cu termenul gresit de “mariner”. Doamnele, in schimb,
neluand in seama insulta baiatului, recunosc „cultura acestuia” („Apoi de! N-a invatat
toata lumea carte ca dumneata!”). Ironia autorului apare permanent in sublinierea
contrastului dintre modul cum apare Goe in ochii familiei, un „tanar” destept, invatat,
frumos si cu educatie aleasa, si ceea ce este el in realitate, un baietel lenes si obraznic,
lipsit de educatie, care a ramas repetent. Supunerea si respectul exagerat al doamnelor
sunt ridiculizate de scriitor. Raspunsul impertinent al lui Goe spulbera insa orice indoiala
in legatura cu educatia primita: „Vedeti ca sunteti proaste amandoua?” Nici bunica, nici
matusa nu se supara pe baiat, nici mama nu-l mustra, ba in plus, doamnele ii admira
stiinta de carte si inteligenta: „E lucru mare cat e de destept”.

Baiatul arata aceeasi lipsa de respect si fata de alte persoane, cum ar fi tanarul
care il sfatuieste sa nu mai scoata capul pe fereastra. Raspunsul si gestul jignitor de a
se stramba la strain sunt urmate de o purare sfidatoare la adresa celui ce indraznise sa
il contrazica.

Incurajat de familie, care se dovedeste incapabila sa-l educe, Goe face ce vrea,
nu intra in compartiment, ci ramane pe coridor „cu barbatii”.

Urletele, tipetele, batutul din picioare arata nu cat este de „simtitor”, ci modul
exagerat de a-si exprima sentimentele sau de a-si impune vointa. Acesta este felul de a
fi al unui copil rasfatat, care speculeaza sentimentele si slabiciunile familiei sale. Cand
nu-i convine ceva, protesteaza pana cand i se face pe plac si este repede consolat:
„Ad’, sa-l pupe mam’mare”. Nu i se spune ca greseste, iar el nu lasa nici un moment
impresia ca si-ar da seama de acest lucru.

Neascultator si neastamparat, Goe nu recunoaste nici o autoritate in familie, face

numai ceea ce vrea, punand deseori pe jar intreaga familiei. Nazbatiile si incurcaturile in
care intra sunt repede uitate si iertate, sau chiar mai mult, sunt interpretate ca dovezi
clare ale desteptaciunii: „E ceva de speriat, parol!”.
 Comportamentul sau din ce in ce mai obraznic nu e sanctionat de nimeni din
familie. Nu stie sa se comporte in societate si nici nu este invatat sa o faca. Fuga de
raspundere, obraznicia si aroganta caracterizeaza personaliatatea in formare a lui Goe,
care se dovedeste a fi un Ionel mai evoluat.

Autorul surpinde cu finete si ironie trasaturile de caracter ale lui Goe ,atat prin
fapte, gesturi, comportament, cat si prin limbaj sau prin tonul folosit. Caracterizat atat
indirect cat si direct, Goe este tipul copilului rasfatat si obraznic.

Vazut in relatiile cu familia, dar si cu personajele din jurul sau, personajul Goe ne
dezvaluie cotrastul dintre aparenta si esenta.

Schita este o opera epica in proza de dimensiuni reduse, cu o actiune restransa

la care participa un numar mic de personaje surprinse intr-un moment semnificativ al
existentei lor.

Caracteristici:

 actiunea simpla, concentrata, redusa la un singur episod care cuprinde punctul

culminant si deznodamantul

 personaje putine, sumar caracterizate

 moduri de expunere folosite: naratiunea (principal) si dialogul (secundar)

 cuprinde mici „scene” din viata cotidiana 44267tnb72ksq5t

 surpinde gesturi, atitudini, fapte, stari sufletesti, sitautii caracteristice

ex: „Vizita...” de I.L. Caragiale

***********************************************************************************************

D-l GOE

(Caracterizare)

Printre aspectele de viata zugravite de I.L. Caragiale in schitele sale este si cel referitor
la educatia copiilor in familie si la scoala, aspect evidentiat cu deosebita arta in schite
ca „Vizita”, „D-l Goe”, „Bacalaureat”.

Schita „D-l Goe” poarta numele personajului principal Goe, caruia i se adauga apelativul
D-l, „domnul”, evident cu intentii satirice, caci prin comportarea sa, Goe, nu este un
adevarat domn ci doar un copil rasfatat si obraznic. El participa la toate momentele
actiunii, faptele „importante” fiind savarsite de el, pe cand celelalte personaje
reactioneaza functie de nazbatiile „puisorului”. Astfel el este prezentat atat in asteptarea
trenului, in timpul calatoriei, cat si in timpul sosirii la Bucuresti.

Autorul nu scapa din vedere nici unele amanunte de tip vestimentar, precizand ca
tanarul Goe poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie cu inscriptia pe
panglica „Le Formidable” si sub panglica biletul de calatorie, infipt de tanti Mita ca „asa
tin barbatii biletul”. Vestimentatia nu evidentiaza gustul pentru frumos, ciaroganta
afisata ostentativ de un copil al carui singur „merit” este acela de a fi ramas repetent.
58331cne37ddg4u

Goe este rasfatat, obraznic, needucat, lenes si nu iubeste invatatura si de aceea

ramane repetent.Fara a avea vreun merit deosebit, el este obisnuit de familie, sa
fie recompensat si atunci cand nu e cazul, sa primeasca totul neconditionat – de
aceea i se pare normal ca si trenul sa soseasca atunci cand doreste el.

Obraznicatura crede ca e foarte destept, asa cum crede, de fapt, intreaga

familie: „e lucru mare cat e de destept! zice mam-mare”. Se adreseaza jignitor mamei
si bunicii atunci cand intra in discutie forma corecta a substantivului marinar „- Vezi ca
sunteti proaste amandoua?. Nu se zice nici marinel nici mariner.”

Lipsa de buna crestere si de bun simt dovedeste si cand tanarul binevoitor il sfatuieste
sa nu scoata capul pe fereastra – „Ce treaba ai tu uratule? Zice mititelul smuncindu-se”.
nd331c8537dddg

Urletele, tipetele, zbieretele sunt modul sau „firesc” de a se manifesta ori de cate ori
nu-i convine cate ceva sau cand se afla in pericol, la care se adauga bataile din picioare
si cu pumnii: „sa opreasca” zbiara cand vrea sa opreasca trenul; urla cand se loveste
de clanta usii; da bubuituri cu pumnii cand se blocheaza la toaleta.

Este micul tiran al familiei, supunandu-le pe cele trei doamne la adevarate presiuni
psihologice.

E un mic excroc in devenire, el speculeaza cu abilitate sentimentele si slabiciunile

familiei, profitand de dragostea exagerata a bunicii si de inconsecventa mamei.

E socotit de ai sai deosebit de destept si de sensibil. „Ce faci soro, esti nebuna, nu
stii ce simtitor e?”.

Goe este un Ionel mai evoluat, reprezentand o etapa de trecere catre pleiada de
Ionesti, Georgesti si Mitici, si apartine acelei categorii din care se vor recruta mai tarziu
politicienii vremii.

Insusirile lui Goe sunt evidentiate prin felul de a vorbi, prin relatiile cu celelalte
personaje si prin parerea acestora despre el. Autorul isi exprima dezaprobarea si
dispretul total fata de personaj, fata de educatia gresita primita in familie si la scoala.
Goe reprezinta si pe copilul rasfatat dintotdeauna.

Cracterizarea personajelor

I. Goe

Goe este infatisat in toate momentele actiunii fiind personajul principal. Personajul
principal este infatisat de catre I.L. Caragiale ca fiind rasfatat, obraznic, needucat, lenes
si un copil caruia nu-i place invatatura. Faptul ca este obisnuit sa fie recompensat de
familie, chiar atunci cand nu merita si sa primeasca totul la comanda si neconditionat,
evidentiaza ca este rasfatat. Este foarte obraznic, ingamfat si se crede foarte destept.
De aceea se adreseaza jignitor mamei si bunicii. Urletele, tipetele, zbieretele constituie
modul sau de a se manifesta. Le supune pe cele trei doamne presiuni psihologice foarte
mari si este tiranul familiei. Dar el arata si niste insusiri de mic escroc. Speculeaza cu
abilitate sentimentele si slabiciunile familiei, profitand de dragostea exagerata a bunicii
si de inconsecventa mamei. El are impresia ca este destept pentru ca este socotit de ai
sai ca fiind foarte destept si sensibil. Insusirile lui Goe sunt evidentiate prin fapte, prin
felul de a vorbi, prin relatiile cu celelalte personaje si prin parerea acestora despre el.
Goe reprezinta pe copilul rasfatat dintotdeauna.

II. Mama-mare, mamitica si tanti Mita

Cele trei cucoane au trasaturi asemanatoare deoarece apartin aceleiasi familii si

aceleiasi clase sociale. Ele vor sa dea impresia ca sunt din cea mai inalta clasa sociala.
Desi ele erau frumos gatite nu puteau ascunde lipsa de educatie si de cultura. Ele sunt
arogante dar au pretentii alese. Goe este „opera ” gravelor greseli de educatie ale celor
trei doamne.