REFERAT BUNICUL A FOST, BUNICA ESTE, IONEL TEODOREANU

Comentariu "Bunicul a fost, bunica este" de Ionel Teodoreanu

In multe dintre operele sale, Ionel Teodoreanu a nfatisat cu duiosie, cu farmec si sensibilitate lumea
minunata a copilariei, uneori fcndu-si loc si umorul blnd, ngaduitor, n acest univers infantil
cuceritor prin candoarea personajelor.
Primului volum al romanului "La Medeleni" "Hotarul nestatornic" (1925) si volumului "Ulita
copilariei" (1923) li se alatura din acest punct de vedere si n casa bunicilor (Cartea Romneasca,
1938), opera socotita de unii comentatori o scriere memorialistica.
Constituit din mai multe parti ["In casa bunicilor", "Curcubeul", "Octave"), volumul "In casa
bunicilor" nfatiseaza atmosfera casei batrnesti, chipurile, preocuparile si comportamentul
bunicilor n relatia lor cu nepotii, pornind de la unele elemente autobiografice, mbracate nsa n
aura basmului.
"Bunicul a fost, bunica este" deschide povestirea titulara a volumului si aduce n prim plan
imaginea bunicilor.
Infatisnd mai nti vizita copiilor nsotiti de parinti la bunici, scriitorul insista asupra nemultumirii
celor dinti fata de sfaturile primite:, Sa nu vorbiti tare si nentrebati, sa nu rdeti prosteste, sa nu
puneti mna pe lucruri, sa nu v-atingeti de pisici, sa nu faceti obraznicii..." Nemultumirea lor este
ndreptatita, caci "prizonieri ntre ochelarii bunicilor si ochii parintilor", ei nu se mai simt copii.
Este prezentat apoi bunicul, avnd, mai nti, n vedere trecutul. El a fost procuror general, n fata
caruia "nimeni nu crcnea", primar si decanul avocatilor, fiind si decorat de regele Carol. Acum
bunicul este alb "ca un copacel nins si zmbeste; are ceas de aur cu muzicuta, ochelari cu rama de
aur si sta".
Bunica a fost si ea "strasnica femeie". Dovada frumusetii bunicii este imaginea ei din tinerete
zugravita de "portretul doamnei frumoase din salon, de lnga portretul cu decoratii al bunicului".
Privindu-l, copiii si dau seama ct de batrna este bunica ("cta vechime e n fosta mireasa a
bunicului").
Felul n care bunicii se adreseaza unul altuia strneste rsul copiilor, dar sunt nevoiti sa-si
aminteasca de sfatul parintilor: , Sa nu...".
Toate aceste aspecte zugravite de Ionel Teodoreanu concura, n primul rnd, la realizarea portretelor
"cuconului Alecu" si "a coanei Elencu", prezentate pe un ton anecdotic, din care nu lipseste
comentariul povestitorului, generator de umor: "Sta acasa toata ziua. E foarte bine sa fii bunic.
Bunica a fost si ea tnara, adica a fost mireasa cnd bunicul nu era bunic, cnd tata nu era tata, si
cnd copiii tatei nu erau deloc."
In al doilea rnd, se poate constata ca aici faptele narate trec pe plan secundar copilul cu
preocuparile lui, acesta fiind mai ales un observator atent si ngaduitor a ceea ce se afla si se
ntmpla n jurul sau, acceptnd, ba resemnat, ba cu placere, aceasta postura.
Desi scrierea are un evident caracter memorialistic, autobiografic, se observa totusi caracterul ei
literar, nclinatia spre exprimarea metaforica, proprie lui Ionel Teodoreanu, denumita de critica
"medelenismul" scriitorului. Prezenta chiar n scrierile cu un pronuntat caracter epic, exprimarea
metaforica este cu att mai justificata aici, cu ct scopul autorului este acela de a reliefa trasaturile

personajelor, psihologia lor: "bunicul e ca o poveste", "el e tot ca un copacel nins", "mintea copiilor
se ncetoseaza de ate de paianjeni mai colbaite de ct cele din pod", "cta vechime e n fosta mireasa
etc.
In ciuda orizontului ei restrns, literatura lui Ionel Teodoreanu si-a pastrat tocmai prin aceasta
trasatura specifica, "o anumita tinuta artistica, necaznd niciodata sub un nivel respectabil". (Ov.S.
Crohmalniceanu)