Ţara mea

de Otilia Cazimir

Frumoasă mi-e ţara străveche,

Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!

Frumoasă mi-e ţara cea nouă,

Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.

Sub cerul Moldovei măreţe 

Sunt case frumoase de lut ,

Sunt lanuri întinse cu grîne
Şi oameni iubiţi de trecut .
Sunt lacuri cu lacrimi de sînge 
Vărsate aici de strămoşi ,
Ogrăzi cu bunei şi bunele 
Ce-şi deapănă viaţa voioşi .
Pe ţărna Moldovei uitate
Sunt cîmpuri şi iarbă cu flori
Sunt lacrimi de mamă vărsate
Sub lună , sub stele şi-n zori .
Sunt oameni cu sufletul mare
 Şi-o dragoste mare de ţară ,
Sunt fii şi fiice isteţe , 
Sunt zile trudite de vară .
Pe dragul meleag al Moldovei 
Noi creştem , visăm şi iubim ,
Ne ducem destinul cu toţii
Pe vechiul nostru tărîm .
Moldova mi-e patria-mamă ,
E stilpul casei de lut , 
E zbuciumul inimii mele
E cuibul în care-am crescut !

Mi-i casă Moldova

E pace în iarbă,
E linişte-n frunză.
Munceşte pămîntul
Făr'să se-auză.

Domol curge Nistrul

Din munte spre mare.
Spun unii că-i mic,
Pentru mine e mare.

Mi-i casă Moldova,

Pămîntul mi-i sfînt –
Să-l apăr de rele,
Prin muncă să-l cînt…

Şi codrii, frumoşii,
În zările-albastre
Doinească-ne neamul
Şi faptele nastre.
V. Nedelescu