LIMBA NOASTRĂ
Pe planeta ce din Cosmos
de Elena Podoleanu
Nu e grai în lumea largă
Cum e graiul românesc,
Limba ce-o vorbesc mi-e dragă,
Ea-i avutul strămoşesc.
A vorbit-o Ştefan Sfântul,
O vorbim şi noi, fireşte,
Şi se va vorbi tot timpul,
Cât românul mai trăieşte.
ȚARA MEA
de Otilia Cazimir
Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!
Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.
ROMÂNIA
Pe planeta-nvăluită
De-ntuneric și de soare,
România, de milenii,
Stă la margine de mare.
Pe planeta unde fiii
Vor să crească-n pace, frați,
România neclintită
Stă la poale de Carpați.
Pare o mărgea albastră,
Nu e țară mai frumoasă
Cum e România noastră.
UN CÂNTEC PENTRU ȚARĂ
Un cântec pentru țară
Mi-e drag să scriu și eu;
În loc de portativ
Aș vrea un curcubeu.
Pe el să nu pun note,
Ci doar sclipiri de stea
Să știe-ntreaga lume
Ce mândră-i țara mea.
ȚARA MEA
de Andrei Ciurunga
Cât de mândră-i țara mea!
Munți cu creștetul de nea
Și cu poale de smarald,
Unde-i soarele mai cald.
Dealurile - numai vii,
Râd în struguri aurii,
Șesurile-s mări de grâu,
Spicele ne trec de brâu.
Marea, valuri care vin
De departe, din senin,
Și se sparg și iarăși fug...
Iar în jur e doar belșug.
STEAGUL NOSTRU
de Mircea Pop
Am cinci ani și jumătate,
Dar, cu creioane colorate,
Eu știu desenul cel mai drag:
Al țării mele mândru steag.
Albastru, galben, roșu – iată,
E gata steagul meu îndată.
Mai desenez lângă drapel
O inimă! Chiar lângă el!
TRICOLORUL
de Irimie Străuț
Din culori de curcubeu
Împletite în cunună,
Trei cu dragoste-mi aleg,
Pentru patria străbună.
Trei culori, ca trei petale,
Le alătur și-mi fac steag:
Roșu, galben și albastru,
Tricolorul țării drag.
TRICOLORUL
de Aurora Luchian
Voi, copii, luaţi aminte:
Fiecare ţărişoară
Are-n frunte-un preşedinte,
La fel ca şi a mea ţară.
Ţărişoara ştim că are
Şi un falnic tricolor,
Sunt culori naţionale,
Cunoscute tuturor.
Culorile ţării mele
Le recunosc dintre mii,
Sunt frumoase ca trei stele
Şi cred că şi tu le ştii.
Roşul e al macilor
Galben e al grânelor,
Albastu-i cer, albăstrele
Şi e steagul ţării mele!
PORTUL ROMÂNESC
de Eugen Frunză
Mult îmi place şi iubesc
Portul nostru românesc.
Albă ia cu altiţe,
Cu cicori şi lămâiţe
Şi bundiţa ca un lan,
Picurată cu mărgean
Şi cu spice şi cu fluturi,
De la vechile-nceputuri.
Desenat cu ac vrăjit,
Râde brâul vălurit,
Sub sumanul gros de lână,
Cu flori negre de fântână;
Chiar şi traista, uneori,
Parcă scapără de flori.
PORTUL MEU
Portul meu cel românesc
E ușor să îl ghicești.
Fata-i îmbrăcată în ie,
Fota-i strânsă în betelie.
La mijloc cu cingătoare
Și obrajii ca o floare.
Băieții au toți ițari,
Cușme uite-așa de mari,
La mijloc cu brâie late,
Strâns legate într-o parte
Și se leagănă în joc
Uite-așa, așa cu foc.