Discurs

Mihail Dolgan – Critica asupra lui Mihai Cimpoi, personalitate de primă mărime a criticii române
contemporane

Mihail Dolgan s-a născut la. 5 februarie 1939, Rediul Mare, raionul Dondușeni,  și a decedat la

2 mai 2013, a fost un critic literar din Republica Moldova, istoric literar, doctor habilitat în
filologie, profesor universitar și membru al Academiei de Științe a Moldovei.
Din 1946- pînă în 1953 - Face școala primară de 7 ani din satul Rediul Mare pe care a absolvit-
o cu eminență.
Din 1953- pînă în 1956 - Școala medie din orășelul Dondușeni. A absolvit-o cu eminență.
Din 1958- pînă în 1963 - studiază la Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Istorie și
Filologie, Secția de Limbă și Literatură Moldovenească. Diplomă cu mențiune.
1970 - Susține la Chișinău teza de candidat Problemele metaforei poetice în poezia
contemporană moldovenească, obținând titlul de candidat în științe filologice (doctor). 1991 -
Susține la Chișinău (pentru prima dată în limba română) teza de doctor habilitat în filologie în
baza lucrărilor publicate: Idee și imagine poetică (1971), Conștiința civică a poeziei
contemporane (1976), Poezia contemporană moldovenească din anii '20-'30 (1979), Crez și
măiestria artistică (1982), Poezia contemporană moldovenească și problemele vieții (1987) și
Poezia: adevăr artistic și angajare socială (1988). Tema referatului științific: Lirica civică
moldovenească. Probleme ale adevărului artistic și ale poeticii. Printre operele sale se găsesc :
„ Eminesciene, Druțiene, Vierene”; „ Fețele nevăzute ale manuscriselor de poezie”; „Metafora
este poezia însăși”.
Acesta a publicat 50 de cărți (monografii individuale, tratate de istorie a literaturii,
antologii, dicționare, enciclopedii ) și peste 900 de studii, articole, cronici literare . Mihail
Dolgan rămâne un nume sonor pe tărâmul literar românesc, care a trăit în idealuri eminesciene.
Interesul său pentru viața și opera lui Mihai Eminescu, dar și pentru alți scriitori de valoare din
arealul românesc Vocația sa de critic, nu numai în literatură, dar și în viața academică, a rezultat
cu studii interpretative originale.

Eu am ales să analizez critica scrisă de Mihail Dolgan asupra criticului şi istoricului literar,
eseist, filozof al culturii Mihai Cimpoi. Astfel am observat că Mihail Dolgan îl consideră pe
Mihai Cimpoi un mare critic al literaturii române, această afirmație ne-o denotă și titlul „Mihai
Cimpoi, personalitate de primă mărime a criticii române contemporane” Autorul începe lucrarea
cu o prezentare deplină a bibliografiei lui Mihai Cimpoi, concretizându-se că el s-a născut la 3
septembrie 1942 în comuna Larga și este Membru de Onoare al Academiei Române (1991),
membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1992), membru al Uniunii Scriitorilor din
România şi al Organizaţiei Mondiale a Scriitorilor. Faptul că acesta avea să devină un om de
succes s-a observat încă de pe băncile școlii căci fiind elev la şcoala medie din satul natal și-a
publicat notiţele de lectură şi recenziile în gazeta raională “Lenineţ”, unde, între anii 1957-1958,
a activat în calitate de lucrător literar. De asemenea Mihai Cimpoi este cel care în anii 60-70 a
statornicit în Republica Moldova un nou tip de critică -critica estetico-eseistică, bazată pe
principiul călinescian al creaţiei prin cultură. Acesta meditează asupra crezului diguitor a lui
Mihai Cimpoi ce spune că “Capacitatea de a aprecia obiectiv valorile, orientările şi căutările
creatoare, fără a opera cu mijloace extraliterare, precum şi de a nu cădea în apologeticele
extreme – lauda excesivă şi tonul distructiv producător de şicane, - sunt factorii clasici ai unei
critici sănătoase, realiste, constructive” ceea ce denotă că aplicarea în practică a acestor principii
îi va feri de “presiunile” politicului şi ideologicului, de conjunctură, conformism și subiectivism.

Mihai Cimpoi operează în criticile sale cu instrumente deja cunoscute esteticii globale, el
meditează asupra problemelor existenței . În critica sa el comentează în detalii frumosul artistic
utilizat de scriitor, apreciază operele scrise într-un stil autentic, despărțindu-le de cele
contrafăcute sau prefăcute. Acest critic poate structura portretul interior al scriitorului apreciind
individualitatea sa scriitoare, menționând gama de mutații estetice și etice. Prin sistemul său
critic el încearcă să atingă un echilibru relativ între două mari curente literare precum
tradiționalismul și modernismul.

Conform principiului definitoriu al modului critic călinescian Mihai Cimpoi afirmă că critica
trebuie să fie strâns legată de cunoașterea istoriei literaturei naționale și universale pentru a
primi o perspectivă comparativă în creațiile sale obiective însă deasemenea el operează nu doar
cu unelte de lucru ale istoricului literar ci și cu cele ale criticului și ale teoreticianului estetic.
Fiind pasionat și interesat de criticul pentru marii scriitori artiști contemporani și clasici, acest
fapt l-a motivat să scrie monografii și eseuri precum „Narcis şi Hyperion” , „ Întoarcerea la
izvoare”, „Creaţia lui Ion Druţă în şcoală”, „Creaţia lui Spiridon Vangheli în şcoală”, „Brâncuşi,
poet al nesfârşirii” și „Lucian Blaga:paradisiacul, lucifericul, mioriticul”. Prin opera
„ Întoarcerea la izvoare” Mihai Cimpoi critică creația lui Grigore Vieru în care abordează temele:
dorul, principiul matern al universului, logica jocului, timpul clasic și timpul intern. Iar în opera
„Narcis şi Hyperion” acesta critică evoluţia Poetului–căutător al Fiinţei în care face o descriere
profundă a lui Eminescu ce meditează asupra pământului și cerului ,relativului și absolutului. De
asemnea a și colaborat la întocmirea volumului colectiv „Profiluri literare” și a enciclopediei în
două volume „Literatura şi Arta Moldovei ”.

În concluzie pot spune că Mihail Dolgan face o critică pozitivă despre Mihai Cimpoi,
considerândul un om cu viziune largă şi informaţie multilaterală, o intuiţie fină artistică, cu gust
şi luciditate, tact şi demnitate profesionistă, stil şi putere de demonstraţie – virtuţi alese unui
critic nativ de un remarcabil talent. Acesta îl consideră a fi un George Călinescu al zilelor
noastre, o figurã emblematicã a culturii româneşti actuale, care știe să mănuiască bine
imaginația, logica, gândirea și să înșire pe foaie idei mărețe demne de laudă .