Nicolae Mărgineanu (psiholog)

Nicolae Mărgineanu (născut la  22 iunie 1905, Obreja, în apropiere de Blaj –

decedat  13 iunie 1980, Cluj) a fost un psiholog român. A publicat studii de
psihologie a persoanei, psihometrică, psihologie matematică, psihologie a științei,
psihologie aplicată în marea industrie. A fost tatăl regizorului Nicolae
Mărgineanu și al Danielei Țăranu, soția academicianului clujean Cornel Țăranu.
Nicolae Mărgineanu a urmat școala primară din Blaj .În 1927 obține licență și
doctorat în filosofie, specialitatea psihologie în 1929 al Universității Regele Ferdinand I
din Cluj, cu mențiunea "magna cum laude", fiind îndrumat de profesorul Florian
Ștefănescu-Goangă. Ulterior a efectuat stagii post universitare de specialitate
la Leipzig, Berlin, Hamburg, în 1929, la Paris, în 1930 și la Londra, în 1935. S-a
reîntors în țară și a ocupat catedra de psihologie a Universității "Regele Ferdinand I" din
Cluj. A fost de asemenea cercetător științific și bursier al fundației Rockefeller la
Universitățile Duke, Yale, Columbia și Chicago în perioada 1932-1943. Nicolae
Mărgineanu a fost închis în anul 1948, pentru activitatea sa în Asociația Româno-
Americană (A.R.A.), ce a constat într-o serie de conferințe susținute în America și în
informarea părții americane din cadrul Comisiei Aliate de Control despre situația
Transilvaniei; cu alte cuvinte, a ajuns în închisoare fiindcă și-a folosit talentul persuasiv
pe lângă americani pentru ca Transilvania să revină României.
Profesor de psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, a fost arestat în 1948,
acuzat de înaltă trădare, condamnat la 25 de ani de închisoare (trecând prin infernul
pușcăriilor: Malmaison, Jilava, Pitești, Aiud și Gherla), din care a executat 16 (vezi
volumul memorialistic Amfiteatre și închisori, publicat la editura Dacia, 1991). Este
autorul tratatului de Psihologia persoanei; a fost unul dintre primii cercetători în
domeniul psihologiei muncii, s-a implicat în organizarea pe baze psihologice ale
centrelor de reeducare și a organizat prima rețea a școlilor de ucenici. A scris mai multe
cărți despre anii petrecuți în închisoare, un volum autobiografic și un alt
volum, Amfiteatre și închisori, despre profesorii universitari alungați de la catedră sau
închiși de comuniști.
A corespondat cu mari psihologi ai secolului al XX-lea, cum ar fi, de exemplu,
Gordon W. Allport (1897-1967).
Nicolae Mărgineanu a fost, împreună cu diplomatul Vasile Stoica, vicepreședinte
al Asociației Româno-Americane (A.R.A.), în cadrul cărei a ținut o serie de conferințe
în America despre situația și frontierele istorice ale Transilvaniei și a însoțit delegația
americană venită în vizită în România la solicitarea premierului de atunci, dr. Petru
Groza, de a face lobby pe lângă Comisia Aliată de Control cu privire la situația
frontierelor Transilvaniei. După ieșirea din detenție, a fost încadrat documentarist la
Biblioteca Filialei Academiei, apoi numit director al Institutului de Științe Pedagogice
și, în fine, reintegrat la catedra de psihologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, în
perioada ministeriatului lui Mircea Malița. Între 1971-1980 a fost profesor suplinitor
al fostei sale catedre. În 1971 devine profesor invitat la Universitatea din Bonn. În 1972
devine profesor invitat la Universitatea din Hamburg. Invitat al fundației Rockefeller în
anii 1979-1980. Diagnosticat cu cancer se întoarce în țară unde moare pe 13 iunie 1980.