Identitate, interculturalitate şi multiculturalism în literatura română şi europeană

Anul II, sem. I

Masterand: Cană E. Monica

Identificarea modalităților de receptare a unui scriitor în reviste de specialitate

înainte și după 1989. Repere: forma de interpretare a scrierii / aspecte care țin de
ideologie / cum erau receptați / tip de propagandă și efectele acesteia.

Mihail Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai importanţi prozatori români
din prima jumătate a secolului XX, în creaţia sa regăsindu-se influenţe ale curentelor
literare dominante în România perioadei respective, începând cu cel semănătorist, apoi
poporanist şi terminând cu realismul socialist din anii 1950. Începând din 1904 şi apoi
în toată perioada interbelică, Sadoveanu s-a dovedit un scriitor foarte prolific şi talentat,
cu un abil simţ politic, care l-a ajutat să se poziţioneze confortabil, fără a-şi asuma
riscuri sau responsabilităţi deosebite. Oportunismul politic nu l-a părăsit nici după 1944,
astfel încât simţind de ce parte va fi puterea în ţară s-a raliat imediat comuniştilor şi de
partea URSS, conferind prin prestigiul numelui său credibilitate şi onorabilitate
partidului comunist, care l-a numit în schimb în funcţii politice înalte, dar fără putere
reală. Toate aceste angajări politice i-au asigurat lui Mihail Sadoveanu un „trai dulce
boieresc”, la adăpost de orice griji materiale specifice multor scriitori de talent din
generaţia sa.
Poziţia sa de director al ziarelor de stânga Adevărul şi Dimineaţa la sfârşitul
perioadei interbelice i-a facilitat lui Sadoveanu agajarea postbelică în Partidul Comunist
Român. În afara funcţiilor şi onorurilor girate cu numele său în beneficiul comuniştilor,
Sadoveanu a publicat mai multe romane (Mitrea Cocor, Nicoară Potcoavă, Păuna
Mică), reportaje, articole, a susţinut conferinţe în scop exclusiv propagandistic, toate
mult sub valoarea literară a precedentelor sale creaţii. Prima angajare
propagandistică a lui Mihail Sadoveanu s-a produs în timpul Primului Război Mondial.
În perioada interbelică, în pofida apartenenţelor şi funcţiilor politice deţinute,
Sadoveanu nu s-a remarcat prin angajări propagandistice deosebite, precumpănitoare
fiind preocupările şi realizarile sale literare şi francmasonice. În schimbul unor
consistente avantaje materiale, Sadoveanu a susţinut propagandistic  regimul comunist
şi sovietizarea României prin celebra conferinţă „Lumina vine de la Răsărit”  care l-a
aşezat în rândul conformiştilor odioşi şi al trădătorilor de patrie. De frică şi din
oportunism, Sadoveanu va face curte ocupantului într-un fel voalat (prin volumul de
proze Fantezii răsăritene, 1946) ori direct şi cinic (prin volumul de Impresii de
călătorie în URSS, Caleidoscop, 1946). A contribuit la campania demagogică de
câştigare a ţărănimii prin articole bine stipendiate, executate prompt la solicitările
1

Partidului (la care aderase în secret). (...) deşi nu avusese răgazul nici să asimileze cât
Page
Identitate, interculturalitate şi multiculturalism în literatura română şi europeană
Anul II, sem. I
Masterand: Cană E. Monica

de cât doctrina marxist-leninistă şi nici să-şi adapteze habitudinile stilistice regulilor de

fier ale realismului socialist. Din această combinaţie de neputinţe a rezultat „Păuna
Mică” (1948)” (Negrici, 2010, Literatura română sub comunism. 1948-1964, Cartea
Românească, p. 179).
Cel mai cunoscut şi ruşinos roman de propagandă comunistă şi prosovietică
semnat de Sadoveanu rămâne „Mitrea Cocor” (1949) care a constituit şi prima
ecranizare a cinematografiei socialiste. Volumul este „un Bildungsroman al realismului
socialist, pecetluit cu fraze extrase parcă direct din Scânteia” având în plus şi girul
sovieticilor ce i-au acordat Medalia de aur a păcii. În sfera aceleiaşi tematici s-a înscris
şi „Aventuri în Lunca Dunării” (1953) despre colectivizare, pentru ca cerinţele
ideologice ale propagandei comuniste să se regăsească şi în genul care l-a făcut celebru,
romanul istoric, ,,Nicoară Potcoavă” (1952) fiind scris într-o puternică tentă pro-rusă,
cu inflexiuni ale conflictului social dintre ţărani şi boierimea hrăpăreaţă din vremea lui
Ioan Vodă cel Cumplit.
Opera sa a fost supusă criticii literare de-a lungul vremii stârnind aprecieri dar și
critici, în egală măsură. Nu puțini au fost criticii care au apreciat creația sa, ce se întinde
pe o perioadă de o jumătate de secol, având, potrivit lui Garabet Ibrăileanu, “amploarea
unei întregi literaturi, a literaturii întregi a unui popor, ca și cea populară”. Aprecierea
acestuia îndreptățește caracterizarea lui George Călinescu care considera că “esența
operei lui Sadoveanu stă în dimensionalitate, în grandoare”. Raportat la curentele
literare, Mihail Sadoveanu a fost caracterizat de critica literară drept un realist cu
viziune romantică și un romantic care aduce detalii ca un realist, un contemplativ.  
O amplă analiză a creației sadoveniene este conturată în lucrarea ,,Sadoveanu sau
utopia cărții”, publicată în anul 1976, de către criticul literar Nicolae Manolescu. Aici,
analiza atotcuprinzătoare a operei lui Sadoveannu, desfășurată în amplă contextualizare,
biografică, literară, inclusiv scriptural europeană – filosofia, universul, arta, povestirile,
„de ce nu avem roman”, pseudokynetikos, descrierea Moldovei, utopia cărții, cum
enunțau titlurile capitolelor – demonstra, întrucâtva surprinzător pentru cititorul tânăr
de-atunci, cum proza lui Sadoveanu urmează „un drum triumfător al livrescului”.
Nicolae Manolescu conturează o monografie atipică, preocupat fiind de a vedea cum
participă Sadoveanu la literatura contemporană, prin ce se aseamănă şi prin ce se
deosebeşte de ea, de a deduce filosofia scriitorului, viziunea lui asupra omului şi a
societăţii, pe care se clădesc o idee de artă şi în cele din urmă un stil. A urmărit a
2

scrie ,,o carte de critică în care constituirea textului critic să fie simultană cu
Page

reconstituirea textului literar…o carte care să fie totodată un studiu și o antologie,

Identitate, interculturalitate şi multiculturalism în literatura română şi europeană
Anul II, sem. I
Masterand: Cană E. Monica

familiarizand pe cititori cu o operă și cu explicarea ei”.Criticul remarca faptul că, deși

ni se creează impresia că povestitorii rememorează faptele trăite, “accentul cade pe
puterea de fabulație, care joacă un rol mai mare decât memoria. Personajele se prefac
a-și aminti, în fond ele inventează”.“Povestirea sadoveniană oprește timpul, creând
în jurul omului, povestitor și ascultător, un spațiu magic care-l protejează. Eroii nu
povestesc spre a-și ușura sufletul, ori spre a reda viața, ci pentru a se sustrage vieții și
morții. Niciodată arta povestirii n-a fost mai rafinată în simplitatea ei”, concluza
N.Manolescu.
Tematic vorbind, o parte din opera lui Sadoveanu se inspiră din viaţa modernă.
Mai ales romanele propriu-zise (care nu constituie operele lui cele mai originale) au
subiecte de actualitate. Potrivit lui Manolescu se observă neaderenţa sufletească a
scriitorului la societatea industrială, la capitalism şi la maşinism. Evoluţia socială ce se
declanşează pe la jumătatea secolului trecut şi se prelungeşte câteva decenii după 1900
ridica tuturor problema conservării acelor tradiţii de viaţă pe care rapidele prefaceri
economice le periclitau, şi, deopotrivă, problema acceptării necesităţii istorice.
Sadoveanu însuşi ne apare sfâşiat între paseism, expresie a inaderenţei, şi sentimentul
progresului inevitabil. În publicistica lui se remarcă adesea un bun simţ politic, o
încercare de a înţelege şi explica. Multe din articole reprezintă rezonabile luări de
atitudine ale unui spirit liberal şi democrat, care îşi acceptă timpul, deşi îl critică, şi pare
convins că ceasornicul istoriei nu poate fi dat înapoi.
Potrivit lui Nicolae Manolescu, Sadoveanu e capabil să dea impresia că
povestirea e mereu aceeaşi, când, în fond, ea e de fiecare dată alta:,,Pe sute de pagini se
repetă aceleaşi scene, aceiaşi eroi, aceleaşi peisaje: fiind necontenit altele, noi,
proaspete. Geniul lui Sadoveanu este al variaţiunii pe o temă. Invenţia nu e în subiect
ci în protocolul istorisirii.”
În perioada regimului comunist, Mihail Sadoveanu, „Ceahlăul literaturii române”
a fost unul dintre scriitorii nelipsiţi atât din manualele pentru şcoală şi liceu, cât şi din
librării şi biblioteci, constituind un fel de monstru sacru despre care se putea vorbi doar
la superlativ şi fără a se menţiona implicările sale politice de dinainte de război.
Despre aceeaşi perioadă de creaţie a scriitorului, criticul Nicolae Manolescu (şi
nu numai el) își modifică opinia după anii 1989, considerând că „Sadoveanu nu mai
rezonează la elevi, pentru că e un autor depășit” și că „puţinul publicat de Sadoveanu
după al Doilea Război, cu excepţia parţială a romanului Nicoară Potcoavă, este
3

lamentabil literar şi moral” (Manolescu, 2010, Istoria critică a literaturii

Page

române, Paralela 45, p. 598). Atitudinea criticilor vremii este vădit atacată de către
Identitate, interculturalitate şi multiculturalism în literatura română şi europeană
Anul II, sem. I
Masterand: Cană E. Monica

descendenții familiei lui Sadoveanu care semnalează faptul că în România se urmărește

distrugerea operei sadoveniene și totodată eliminarea acesteia din școlile românești,
printr-o campanie bine pusă la punct de la centru (Nicolae Manolescu, Alex Ștefănescu,
Andrei Pleșu, etc.):,,Dacă o persoană publică ca Nicolae Manolescu își permite ca să
facă aceste afirmații publice iresponsabile și halucinante, atunci acest lucru trebuie ca sa
fie un semnal de alarmă pentru educația copiilor români! Dacă Nicolae Manolescu îl
socotește “depășit” pe Mihail Sadoveanu, atunci domnia sa este obligată și trebuie ca să
declare maculatură, studiul său socotit drept “coroana sa literară”, cartea numită
“Sadoveanu şi Utopia cărţii, 1976″…!”, susține nepotul lui Sadoveanu.
De asemenea, criticul își face cunoscută opinia sa despre ”omul” Sadoveanu, în
România Literară, nr. 41 din 2001:”Regimul comunist l-a tratat cu toate onorurile pe
marele scriitor, aproape septuagenar în momentul introducerii cenzurii şi a realismului
socialist. Autorul ”Luminii vine de la răsărit” s-a numărat printre puţinii intelectuali
importanţi care n-au suferit din cauza rigorilor politice şi ideologice. Din contra, el a
profitat, şi material, şi moral, de pe urma lor. Operele publicate de Sadoveanu după
război sînt, cu excepţia unei povestiri din volumul Fantezii răsăritene (scrisă, totuşi,
înainte) şi a romanului Nicoară Potcoavă, lipsite de orice valoare… Considerat
colaboraţionist şi reproşîndu-i-se pasivitatea cu care, aflat pentru o vreme în Consiliul
de Stat al R.P.R. şi în capul altor instituţii comuniste, a primit abuzurile, crimele, chiar,
ale regimului, mai mult, că şi-a trăit bătrîneţea în huzur moşieresc, pe cînd confraţi ai
săi piereau în închisoare, autorul Baltagului pare sortit astăzi unui lung purgatoriu,
deloc favorabil recitirii şi reeditării operei sale… Pe drept cuvînt au protestat contra
lui unii critici contemporani. Sadoveanu nu merită a fi pus la index, deşi cinica
nepăsare cu care a întîmpinat oroarea comunistă şi calmul olimpian cu care a
beneficiat de favorurile unui regim care-i interzisese pe Blaga, Hortensia Papadat-
Bengescu, Vasile Voiculescu, Ion Vinea, Ion Barbu, ca să mă refer doar la cîţiva care
mai erau în viaţă în anii ’50, sînt condamnabile fără circumstanţe atenuante…”
Nu se poate face o evaluare precisă a impactului propagandistic al scrierilor pro-
sovietice şi pro-comuniste sadoveniene asupra publicului românesc din anii 1950, însă
dintre marii scriitorii şi oameni de litere interbelici care ulterior au acceptat colaborarea
cu regimul comunist (Tudor Arghezi, George Călinescu, Camil Petrescu etc.) 
Sadoveanu a fost cel care a acceptat contra unor importante beneficii materiale, cele
mai multe şi înalte funcţii în nomenclatorul comunist şi a semnat cele mai deşănţate
4

texte de propagandă  în slujba odioasei conduceri comuniste ce a asuprit spațiul și

Page

neamul românesc timp de decenii.

Identitate, interculturalitate şi multiculturalism în literatura română şi europeană
Anul II, sem. I
Masterand: Cană E. Monica

Bibliografie:

1.https://istoriaincomoda.wordpress.com/2012/12/08/stranepotul-marelui-sadoveanu-
pe-mail/
2.https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Manolescu
3.http://revisteaua.ro/utopia-cartii/
file:///C:/Users/user/Downloads/pdfcoffee.com_nicolae-manolescu-sadoveanu-sau-
utopia-cartii-pdf-free.pdf
4.https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/biografii-comentate-xlvi-mihail-sadoveanu-un-
ceahlau-al-propagandei-comuniste-de-calin-hentea-11914473

5
Page