Alexandru Macedonski - 

Universul poetic

Alexandru Macedonski s-a nascut la Bucuresti, in 1854, fiind contemporan cu Mihai

Eminescu si intreaga generatie a scriitorilor clasici, de care, insa, s-a deosebit, prin
structura sa umana si prin conceptia literara, in mod radical.

In 1870, cand Mihai Eminescu isi formuleaza principiile poetice (in « Epigonii »), Al.
Macedonski debuteaza (in « Telegraful roman » de la Sibiu) cu « Dorinta poetului ». Considerat
drept un scriitor de tranzitie, imbinand elementele romantice (preponderente) cu cele simboliste
si chiar parnasiene, poet, prozator si dramaturg, Al. Macedonski s-a impus indeosebi prin
versurile sale, dovedindu-si talentul creator din adolescenta, ca si Eminescu.

Al. Macedonski scrie rondeluri (poezii cu forma fixa), dar si psalmi, de inspiratie biblica,
dupa modelul crestin al poeziei religioase scrise de mitropolitul Dosoftei al Moldovei. In aceasta
privinta, poetul nu numai ca l-a ajutat pe Tudor Arghezi sa debuteze, dar l-a si anticipat in lirica
sa de esenta religioasa.

Poemul « Noaptea de decemvrie », care domina prin complexitate tematica si prin

realizare artistica celelalte “Nopti” este mentionat prima oara in 1902, in revista autorului
intitulata « Forta morala » si reprodus ulterior in volumul « Flori sacre », recenzat, la aparitie, de
E. Lovinescu in « Convorbiri literare », criticul remarcand in mod deosebit aceasta creatie
artistica.

Al. Macedonski este teoreticianul curentului simbolist (un al doilea fiind apoi Ovid
Densusianu de la revista « Vieata noua »), dar detine si meritul de a fi racordat poezia
romaneasca la noua miscare europeana. In 1880, al a scos revista « Literatorul », in carea
publicat articolele sale teoretice despre arta simbolista si innoirea versificatiei.

“Literatorul” a fost una dintre revistele prestigioase ale epocii dinainte si dupa intaia
conflagratie mondiala. A aparut cu regularitate, in doua momente distincte, primul intre anii
1880-1905 si al doilea intre 1918-1919.

Cea dintai perioada de aparitie, care a durat un sfert de veac, a fost considerata drept
aceea care a inaugurat simbolismul autohton, incurajand tinerele talente literare afiliate noului
curent cultural. In 1892 ii va aparea in paginile acesteia, articolul “Poezia viitorului”, adevarat
manifest simbolist. Alexandru Macedonski si-a subintitulat revista “Organ al gruparii
intelectuale”, indicand, prin aceasta, dorinta de a se adresa, cu precadere, intelectualitatii din
epoca. Dincolo de firea lui narcisiaca, de temperamentul eruptiv si inegal, de umorile lui
variabile, Alexandru Macedonski ramane unul dintre fauritorii constiintei estetice a literaturii
romane moderne.