ISTORIA IDEILOR/PARADIGMELOR EDUCAȚIONALE

ELLEN KEY

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ” ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE ȘI EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR SATU MARE

CRĂCIUN (SZABO) RALUCA-VERONICA

ANUL I 2023-2024
 “Va merita această denumire din două puncte de vedere: prin faptul că persoanele
mature vor înțelege , în sfârșit, spiritul copiilor și prin aceea că puritatea spiritului
copilăresc va persista la persoanele mature. Numai atunci vechea societate va putea să
reînnoiască”. (Secolul copilului, Ellen Key)

Născută Ellen Karolina Sofia Key

11 Decembrie1849
sat Parish, Municipiu Västervik, Suedia
Decedată 25 Aprilie 1926 (vârsta 76)
Ellen Keys Strand, în Alvastra, Suedia
Rude Emil Key (tata)
Sophie Posse (mama)

Ellen Key, 1910

 BIBLIOGRAFIE ȘI OPERA
• Ellen key s-a născut la data de 11 decembrie 1849 în Suedia şi a avut parte de un început educativ destul de modest, fiind educată acasă de
către mama sa şi mai apoi de către două guvernante (una germană şi una franceză). Între anii 1865-1866 urmează cursurile unei şcoli
private din Stockholm, iar mai târziu, între anii 1868-1872 şi doar în perioada trimestrelor de iarnă (deoarece era secretara particulară a
tatălui său) urmează „cursurile educative pentru femei adulte ale lui Jenny Rossander” din Stockholm, după care, călătorind în mai multe
ţări printre care, Germania, Austria, Elveţia, Italia, Anglia, Franţa, îşi face o imagine de ansamblu asupra sistemelor de educaţie din ţările
vizitate.

• Se integrează rapid în mişcarea feministă datorită ideilor sale pacifiste şi ca luptătoare tenace pentru drepturile copilului şi pentru ridicarea
fiinţei umane la adevărata sa demnitate. A debutat cu unele eseuri literare şi a devenit cunoscută publicului larg prin intermediul
pamfletului „despre libertatea cuvântului şi a tiparului” (1889), iar treptat numele şi cărţile ei au devenit subiectul unor discuţii aprinse.
Dintre scrierile sale mai ample cu conţinut general notăm: „Individualism şi Socialism” (1896), „Imagini ale gândirii” (1898), „Fiinţe
umane” (1899), „Liniile vieţii” volumele I-III (1903-1906), „Neutralitatea sufletelor” (1916), etc.

• De asemenea, a scris şi publicat şi lucrări cu caracter pedagogic cum ar fi „Psihologia şi logica femeilor” (1898), însă cea mai importană
lucrare „Secolul copilului”, publicată în anul 1900, a declanşat din punct de vedere educativ în istoria pedagogiei un val de reforme privind
îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ.

• S-a stins din viaţă în data de 25 aprilie 1926.

 COPILUL ÎN VIZIUNEA AUTORULUI
“MAJESTATEA SA COPILUL”
Necesitatea de a respecta libertatea
acestuia de a acţiona conform
cerinţelor naturii sale, evitând
constrângerile;
Subliniind importanţa implicării
copiilor în activităţile familiale
zilnice, Key consideră că aceştia se
vor simţi valorizaţi şi vor deveni mai
responsabili şi respectabili atât în
relaţiile cu părinţii cât şi cu alţi copii .
Copilului i se va permite să se
manifeste liber doar până în punctul în
care se izbeşte de drepturile celorlalţi.
Fiecare copil să poată deveni un
individ liber şi independent cu
apreciere faţă de semeni, fiind de
părere că trebuie să existe un echilibru
între egoismul copilului care este
justificat până la un anumit nivel, dar
echilibrat cu aprecierea faţă de
semeni.
 ȘCOALA VIITORULUI
~ un vis, nu un plan de reformă ~

Grădinița și școala primară să fie înlocuite

cu educația făcută în familie;

Grădinița – un loc în care copiii să aibă “tot atâta libertate ca și puii de pisică sau
cățelușii, jucându-se în voia lor, imaginându-și singuri jocurile” supravegheați de o
femeie experimentată care va interveni doar în cazul în care copiii ar fi gata să-și facă
vreun rău;

Activitatea personală este esenţială în educaţie, de aceea, copilul va

fi lăsat să vadă, să observe, să descopere, fie că este vorba de
munca intelectuală, fie de cea fizică.

Biblioteca școlii va fi sala de
studiu cea mai mare, cea mai
frumoasă, cea mai importantă;
Educaṭia ar trebui să se facă în
familie, fiind o premisă a
respectării individualităṭii
copilului, până la 15 ani, când ar
urma frecventarea şcolii;
Să-i trezim copilului sentimentul
de independenţă, să-i stimulăm
curajul de a se îndepărta de căile
obişnuite, să-l eliberăm de un fel
de a vedea unanim acceptat, de
opiniile comune, de obiceiurile
curente, de un sentiment general;
Școala va prezenta subiecte de
studiu, dar nu le va impune
nimănui;
 ÎNVĂȚAREA
ȘCOALA VIITORULUI
~un vis, nu un plan de reformă~

Desenul să fie Matematica se va

preda în timpul
învățat de toți, ca iernii, iar
modalitate de primăvara și vara se
expresie a gândirii; va studia natura;

Existența unui loc Legatul cărților,

pentru dans și tâmplăria,
pentru jocurile grădinăritul –
libere; gimnastică
naturală;
 EDUCAȚIA ÎN CONCEPȚIA AUTORULUI
O şcoală pentru toţi, în
sensul că se va face
educaţie tuturor, dar după O amplă pledoarie aduce Ellen Key și în
un plan special destinat favoarea democratizării educației “A lăsa
fiecărui individ.
Nu se vor da natura să lucreze liniștit și încet, a veghea
note şi nici Un astfel de învăţământ va numai ca munca naturii să fie susținută de
nu vor exista propune mai multe materii
examene; de studiu, dar nu le va condiții înconjurătoare: iată în ce constă
impune, fiecare elev educația”.
urmând să aleagă ce Trebuie încurajată dezvoltarea unei teorii
ȘCOALA doreşte;
despre educaţie, care să se întemeieze pe
VIITORULUI cunoaşterea temeinică a personalităţii
Această şcoală va dispune de copilului: „lucrul cu totul nou în epoca
grădină, legătorie de cărţi, noastră este studiul psihologiei copilului şi
ateliere de tâmplărie, spaţiu de Nu va avea clase, ci
joacă; totul este dispus astfel şcoli utilate cu teoria educaţiei care derivă de aici”.
încât copilul să descopere materialul pentru
singur. studierea anumitor
teme;

Climat de libertate şi
iubire, pentru dezvoltarea
forţelor inepuizabile ale
copilului.
 PROFESORUL ÎN VIZIUNEA AUTORULUI
“Numai acela care știe șă se joace cu copiii poate fi în stare să-i învețe ceva.”
„Bunul educator care nu va da niciodată un ordin
pentru care să nu aibă un motiv întemeiat , chiar
dacă copilul nu-i convins de acest lucru, el tot
trebuie să asculte şi dacă întreabă pentru ce,
răspunsul este foarte simplu: pentru că toţi, chiar
şi persoanele mature, trebuie să asculte de ceea
ce este drept şi să se plece în faţa necesităţii”.
Rolul adultului se referă la organizarea mediului care
să permită manifestarea liberă, ocrotindu-l de
influenţe dăunătoare.
Ar trebui ca educatorul să treacă
cu vederea greşelile copilului, iar
intervenţiile lui să nu vizeze
decât organizarea mediului, care
să-i permită manifestarea liberă.
Regimul autoritar, bazat pe
constrângere şi pedepse, este
repudiat (respins) în favoarea
unui climat de libertate şi iubire,
pentru dezvoltarea forţelor
inepuizabile ale copilului.
 FINALITĂȚI
SCOPUL ȘCOLII CONFORM LUI ELLEN KEY
 METODE - STRATEGII

Procesul instructiv-educativ
să fie dominat de activitatea
personală a elevului, de
contactul nemijlocit cu
realitatea
Observația și munca
personală a copilului ca
mijloc de educație

Școala să ocupe parte mică,

Jocul îl ajută pe adult să îl
iar căminul partea cea mai
cunoască pe copil
mare din timp
 PRINCIPII ALE EDUCAȚIEI
Şcoala nouă, pe care o propune Ellen Key, ar trebui să se întemeieze pe următoarele principii:

Asigurarea Munca
unei personală pe
specializări toată perioada
ȘCOALA şcolarizării
NOUĂ

Concentrarea Contacte cu
în jurul realitatea în
anumitor timpul tuturor
materii studiilor
şcolare
Ellen Key ajunge să stabilească scopul educației:

• “Trebuie să-l învățăm pe copil cât mai curând posibil ce înseamnă libertatea și primejdiile
alegerii persoanele, dreptul și responsabilitatea voinței personale, condițiile și datoriile
experienței personale.”

• “Rezultatul cel mai frumos al educației este de a plasa pe fiecare individ, singur, în fața
conștiinței.”
Ea este cea mai cunoscută pentru cartea ei “Barnets arhundrade (1900)”, care a fost tradus
în limba engleză în 1909 Ellen Key nu a fost interesată doar în educație. Ca scriitor a acoperit un
domeniu larg: literatură și artă, religie și politică, vot femeilor, problema căsătoriei, pace și așa mai
departe. Producția ei considerabilă este formată din eseuri și recenzii, precum și cărți și articole
scurte cu privire la aceste subiecte.
 O reacție critică deosebit de incisivă, însoțită de o pledoarie pentru o nouă atitudine față de
copil, întâlnim la scriitoarea suedeză Ellen Key. Acesta publică, în 1900, lucrarea Secolul copilului,
în care aducea o serie de acuze învățământului tradițional. Un prim aspect pus în discuție este
tendința de sufocare a naturii copilului, de formare a unor oameni care aspiră mai mult să
semene între ei, decât să se diferențieze, dispuși mai degrabă să urmeze vechile tradiții, decât să
creeze noi valori.
De asemenea, este condamnat autoritarismul întâlnit în școală, ale cărei activități pun în
prim plan actul conducerii copilului de către educator. Unei astfel de educații, care îl lipsește pe
copil de posibilitatea de a-și manifesta individualitatea și de a-și dezvolta originalitatea, Ellen Key
propune un fel de individualism fundamentat pe ideea libertății.
Datorită neajunsurilor constatate, ea consideră că este necesară căutarea unui nou sistem
de educație, care să pună în centrul preocupărilor sale copilul și particularitățile proprii vârstei lui.
LEGI ALE EDUCAȚIEI
 DIMENSIUNI ALE EDUCAȚIEI

ÎNVĂȚĂMÂNTUL RELIGIOS
• Ellen key subliniază că “factorul cel mai demoralizator al educației este învățământul religios”.
• “Ideea conform căreia omul nu este în stare să facă binele prin propriile sale forțe – de aceea trebuie să
ceară ajutorul lui Dumnezeu – este moralmente deprimantă. (...) A se crede iremediabil păcătos face ca
omul să rămână păcătos”

EDUCAȚIA PERMANENTĂ
• De reținut din paginile lucrării lui Ellen Key, este şi ideea necesităţii că şcoala să le cultive tinerilor acele
calităţi utile în perspectiva educaţiei permanente.

• “Numai atunci şcoala va deveni locul unde se învaţă pentru viaţă, când ea va pregăti tinerii să continue
singuri, tot timpul vieţii, opera de instruire începută.”
 FUNCȚII ALE EDUCAȚIEI

• formarea unor copii liberi, în

Fun
cția funcție de individualitățile
for fiecăruia;
mati
vă
• dezvoltarea valorilor morale
Fun
cția încă de la vârsta timpurie
axiol prin puterea exemplului
ogic
ă
 PENTRU GENERAȚIILE VIITOARE
“CARACTERUL SACRU AL GENERAȚIILOR”
“Fiecare om să-și trăiască viața din plin și cu demnitate și să lase după sine o descendență
capabilă de a continua o existență asemănătoare.”
GENERAȚIA VIITORARE ȘI MUNCA FEMEILOR
Maternitatea este
elementul
estențial al naturii
femeii.

Femeia va deveni A șterge copiii la nas,

mama decât după a-i mângâia, a-i bate
ce se va fi educat – rutină milenară –
ea însăși în toate acestea nu
vederea înseamnă educație.
maternității.
 CRITICI ADUSE EDUCAȚIEI ȘI ȘCOLII TRADIȚIONALE
Lucrarea reflectă o “filosofie asupra vieții, lumii, naturii <antiraționalistă, liberală și individualistă totodată,
destul de nebuloasă și utopică> și îndeamnă la regândirea educației și dezvoltarea unei mișcări educative
centrate pe copil”.
• Metodele • Ocupă
folosite prea mult
timp din zi
Învățarea
în care Reprimarea
copilul era naturii
văzut ca un proprii a
element copilului
pasiv
Manifestările
instinctelor Nu
rele sunt dezvoltă
refulate, dar moralitate
nu
transformate
a
• Separarea
elevilor de
sex diferit
 Critici aduse educației și școlii tradiționale

• „O INTELIGENŢĂ MAI PUȚIN VIE, O PUTERE DE MUNCĂ SCĂZUTĂ,

CAPACITĂŢI DE ASIMILARE MICŞORATE FAŢĂ DE CELE DĂRUITE DE NATURĂ,
IATĂ, ÎN CELE MAI MULTE CAZURI, REZULTATUL CELOR ZECE SAU
DOISPREZECE ANI DE ŞCOALĂ…”

• „TENDINŢA DE SUFOCARE A NATURII COPILULUI, DE FORMARE A UNOR

OAMENI CARE ASPIRAU SĂ SEMENE ÎNTRE EI ÎN LOC SĂ SE DIFERENŢIEZE,
DISPUŞI SĂ PERPETUEZE VECHIUL FĂRĂ A-L AMENDA SAU ÎNLOCUI”
Bibliografie:
•Albulescu, Ion, Doctrine pedagogice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007
•CSORBA, DIANA, ȘCOALA ACTIVĂ – PARADIGMĂ A EDUCAȚIEI MODERNE,
EDITUA DIDACTICĂ ȘI PEDAGOGICĂ, BUCUREȘTI, 2011;
•Cucoş, Constantin, Istoria pedagogiei, Editura Polirom, Iaşi, 2001
•Key, Ellen, Secolul copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
•Stanciu, Ion Gh., O istorie a pedagogiei universale şi româneşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1977
•https://en.wikipedia.org/wiki/Ellen_Key
•Dr. Maria Claudia Cuc, Doctrine Pedagogice, Curentul Educația Nouă