UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ,,DIMITRIE CANTEMIR,,

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

STUDENT:MANEA MARIANA-CRISTINA

Secolul copilului
de Ellen Key
 Sfarșitul secolului al XIX-lea avea sa evidențieze, din
punct de vedere pedagogic , câteva tendințe, considerate
„primele semne ale unor schimbări ce urmau sa apară în
educație”
 Elementul care a marcat definitoriu intrarea într-un nou
ev din punct de vedere pedagogic este lucrarea „Secolul
copilului”, scrisă de Ellen Key apărută, providențial, in
1900 si precedată de cuvintele atât de actuale după o sută
de ani: „Tuturor părinților care au speranța să poata
forma un om nou in secolul care vine” .
 Răsunetul pe care l-a stârnit în epocă nu se datorează atât
noutații ideilor, cât, mai ales, asiduitatii cu care autoarea
încearca să promoveze, concomitent cu aspra critică pe
care o realizează la adresa școlii si pedagogilor
tradiționali, un nou sistem de educație. 
Practic, propune reorganizarea învățământului ca o
„școală nouă”, întemeiată pe patru pietre unghiulare:
 -o specializare prevăzută acolo unde se întalnesc
aptitudini personale bine determinate;
 -concentrarea în jurul anumitor materii, în anumite
epoci;
 -munca personală pe toată perioada școlară;

 -contacte cu realitatea în timpul tuturor studiilor

școlare.
 Se poate constata caracterul surprinzator de novator al
concepției sale, chiar și pentru vremea noastra. Cu toate
acestea, lucrarea pătrunde în memoria istoriei prin
virulenta cu care autoarea s-a raportat la sistemul școlar
instituționalizat.
 In capitolul intitulat „Educația”, Eleen Key formulează câteva
idei cu rol de principii pentru gândirea pedagogica ce începea să
înmugurească:
 -„ Crima pedagogica curenta este aceea de a reprima natura
proprie a copilului, de a nu-l lăsa în voia lui si de a-i suprapune
natura adultului”
 - „In raporturile strânse dintre copii si părinți aproape
întotdeauna lipsește cea mai profundă trăsătura caracteristică a
dragostei, adică înțelegerea” 
 - „Singurul și adevăratul punct de plecare în educația copilului,
din care vrem să facem o ființă socială, este de a-l trata ca atare,
oferindu-i în același timp curajul de a deveni o ființă
individuală”
 Dintre cele mai clare neajunsuri evidențiate de autoare,
reținem: tendința de înăbușire a naturii copilului; formarea
unor oameni care aspirau mai mult să semene între ei decât să
se diferențieze, apți, mai degrabă de păstrare si conservare
decât de schimbare și inovare,  caracterul hiperautoritar al
educației care urmărea o socializare excesiva, prin intermediul
dirijismului exagerat.
 Școala viitorului ocupa un loc foarte important în analiza realizată
de E. Key. Ea va fi, dupa autoarea citată, o școala pentru toți, va
continua educația tuturor, dar dupa un plan special destinat fiecărui
individ. Efortul dascălului va fi unul organizatoric, el preocupându-
se de asigurarea condițiilor unui învățământ activ, în care observația
personală a elevilor este obligatorie si ea nu se substituie
conferintelor si observatiilor profesorului. Autoarea va insista pe
necesitatea ca elevul sa fie ajutat sa-și constituie propriul său stil de
muncă intelectuală într-o manieră autentic euristică „munca sa
importanta va fi să învețe elevul sa-și facă propriile sale observații,
să-și facș singur temele, să găsească el singur mijloacele de a folosi
cărtile, dicționarele, hârtile, să învingă singur dificultățile întâlnite
și să obțină astfel singura recompensă morală a eforturilor sale: o
înțelegere mai mare, o forta cucerita!”