Crăciun (Szabo) Raluca Veronica

Anul I 2023-2024

Dimensiunile Educației

Conţinuturile educaţiei au fost şi sunt exprimate prin diferite sintagme:

„laturile educaţiei”, „componentele educaţiei”, „discipline educative” sau
„dimensiuni ale educaţiei”, acestea din urmă fiind considerate ca exprimând
caracterul sistemic, multideterminat şi dinamic al activităţii de formare-dezvoltare
a personalităţii. Pe această bază s-au cristalizat cele cinci faţete ale educaţiei în
conformitate cu finalităţile macro şi microstructurale care angajează proiectarea
acestora pe baza unor valori umane fundamentale (binele moral, credinţa
religioasă, adevărul ştiinţific, frumosul artistic, sănătatea fizică etc). 1
Domeniile educaționale (Dimensiunile educaționale) reprezintă ansamblul
valorilor pedagogice fundamentale: bine, adevăr, frumos, util, sacru, etc. care
conferă activității de formare-dezvoltare a personalități umane un cadru
dimensional stabil realizat/ realizabil la nivelul sistemului și a procesului de
învățământ. Acest cadru dimensional stabil, dezvoltat în funcție de valorile
pedagogice fundamentale evocate, vizează următoarele conținuturi generale ale
educației, prezente, în mod obiectiv, la nivelul oricărei activități instructiv
educative:
1. Educația intelectuală
2. Educația morală
3. Educația religioasă
4. Educația estetică

1
Palicica Maria, Gavrilă Codruţa, Ion Laurenţiu, “PEDAGOGIE”, Editura Mirton Timişoara, 2007
 5. Educația fizică
6. Educația tehnologică
7. Educație profesionala
8. Educația sexuală
Dimensiunile corespund dimensiunilor esențiale ale formării ființei umane.
Lucrând în învățământul special am optat să descriu Educația intelectuală,
deoarece clasa la care predau este formată din elevi cu deficiențe intelectuale.

Educația intelectuală

Educația intelectuală2 reprezintă o componentă a acțiunii intelectuale care

constă în transmiterea valorilor umaniste și științifice de la societate la individ, o
activitate de formare-dezvoltare a personalității prin asimilarea de cunoștințe și
formarea structurilor cognitivite necesare prelucrării acestor cunoștințe (gândire,
imaginație, memorie, etc.). Educația intelectuală face trecerea de la înțelegerea
noțiunilor, teoriilor, principiilor la intelectualizarea personalității.
Este latura sau dimensiunea cognitivă a educaţiei care contribuie la
asimilarea valorilor umaniste şi ştiinţifice, precum şi la dezvoltarea capacităţilor
intelectuale, a funcţiilor cognitive şi instrumentale. Rezultă din această definiţie
două aspecte fundamentale: unul informativ, care se referă la cantitatea şi calitatea
informaţiei ştiinţifice şi urmăreşte ce se asimilează şi transmite, iar celălalt
formativ, care are în vedere efectele asimilării informaţiei asupra intelectului uman
în dezvoltarea sa.
Educaţia intelectuală se referă la ansamblul influenţelor educative realizate
în scopul formării și dezvoltării dimensiunii cognitive al personalităţii. Conform

2
intellectus (lat.) = minte, gândire, rațiune, capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a opera cu noțiuni
sau concepte
DEX-ului, intelectul este definit drept capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a
avea o activitate raţională.

OBIECTIVELE EDUCAȚIEI INTELECTUALE

Obiectivele educației intelctuale sunt:

a. Informarea intelectuală
b. Formarea intelectuală

a. INFORMAREA INTELECTUALĂ
Urmărește asimilarea de către elevi a valorilor culturale și semnificației lor
sociale și umane, având anumite caracteristici, cum sunt: viteza schimbărilor,
globalizarea, transdisciplinaritatea, etc.
A informa din punct de vedere intelectual nu înseamnă a acumula în orice fel
cât mai multe cunoştinţe. Informarea intelectuală trebuie să fie legată de idealul
educaţional astfel încât să se asigure un echilibru între diferitele forme de
cunoştinţe: umaniste, realiste, teoretice, practice, de cultură generală, de
specialitate, opţionale, facultative, fundamentale, aplicative etc.

b. FORMAREA INTELECTUALĂ
Se referă la dezvoltarea capacităților cognitive (cunoștere, observare,
formarea operațiilor mintale, memorare, comunicare, etc.); dezvoltarea
potențialului creativ, fortificarea voiței; însușirea metodelor și tehnicilor de muncă
intelectuală.
Formarea intelectuală se desfăşoară în strânsă interdependenţă cu procesul
de informare. Odată cu transmiterea informaţiei se urmăreşte activarea şi
dezvoltarea gândirii, a spiritului de observaţie, a intereselor de cunoaştere şi a
creativităţii.
Formarea intelectuală presupune stabilirea unei interacţiuni informare-
subiect în vederea stimulării transformărilor şi restucturărilor psihice; astfel
informaţia constituie un mijloc în vederea dezvoltării proceselor şi capacităţilor
intelectuale necesare actului creativ uman.
Educația intelectuală reprezintă nucleul valoric al personașității, realizabil
prin dobândire a trei tipuri de competențe:
 Competențe informaționale – se pot dobândi prin metode și tehnici
care asigură receptarea, asimilarea și stocarea cunoștințelor;
 Competențe operatorii – presupune prelucrarea (primară și secundară)
a informațiilor;
 Competențele de comunicare (oral și scris) a informațiilor dobândite;
ele vizează capacitatea de exprima clar și precis, într-o manieră
originală proprie cele învățate.

Bibliografie
1 Palicica Maria, Gavrilă Codruţa, Ion Laurenţiu, “Pedagogie”, Editura Mirton
Timişoara, 2007
2. Daniela Crețu, Adriana Nicu ,,Pedagogie-pentru definitivat și gradul didactic
II”, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu 2009
3. Tatiana Șova, “Pedagogie-Suport de curs”, Universitatea de Stat „Alecu Russo”
din Bălţi Facultatea de Știinţe ale Educaţiei, Psihologie și Arte Catedra De Știinţe
Ale Educaţiei