PEDAGOGIA FREINET

PF – “pedagogie populara”
 Cuprinde nu numai tehnicile Freinet, ci si idei
si concepte
 Cerceteaza, experimentand, materiale si
tehnici de lucru adaptabile oricarei situatii
scolare
 Se adreseaza, nepolitizand, oricarui profesor
implicat, oricarei comunitati didactice
rationale
 Valorifica idei ale “pedagogiei noi” (Decroly,
Cousinet, Ferriere) dar mai ales incercarile
experimentale ale colegilor practicieni
 Pedagogie “populara” si
generala

 “valabila la toate nivelurile, in toate cazurile,

pentru toate mediile, pentru formarea copiilor,
cat si pentru formarea invatatorilor, pentru tot
ceea ce alcatuieste viata”
 Provoaca setea pentru cunoastere si activitate
(“pedagogia calului caruia nu-i este sete”,
“pedagogia calului care galopeaza catre
lucerna si catre adapatoare”)
Fundamentele pedagogiei lui
C. Freinet
 Experientele din timpul copilariei (1):
* Peisajul
* Observarea lumii
* Viata satului dominata de marea lege
a muncii si a intelepciunii taranesti
 Dorinta/pasiunea sociala de a lupta
pentru ridicarea materiala si spirituala a
oamenilor simpli (2)
 Experienta (3) traita la numirea sa ca
invatator la scoala din Bar - sur Loup: “banci
asezate in randuri rigide, podium pentru
invatator, cuiere fixate in perete, tabla pe
trepied…ferestre asezate atat de sus incat
sfideaza curiozitatea fireasca a copiilor.. De-a
lugul zidurilor cenusii sunt cateva harti ale
Frantei, sistemul metric, exercitiile de lectura,
intr-un colt o numaratoare cu bile colorate…
mobilier prafuit, simbol al nemiscarii si al
linistei”; elevul cu o atitudine pasiva si amorfa
 Primele sale incercari pedagogice (4):
* scoate pe copii din clasa
* ii duce la mestesugari, pe camp
* desfasoara lectiile in aer liber
* scrie pe tabla o scurta expunere a plimbarii
pe care copiii o citesc, copiaza, ilustreaza
Ideile Scolii active (activismul si
individualizarea invatarii) (5) dar si ale lui
Rabelais si Pestalozzi (6)
Noutatea Pedagogiei Freinet
 Schimba relatia profesor – elev
 Elevul devine constient de propriile nevoi, de propriul
potential, de propriile limite
 Important nu este a sti, nici macar a descoperi, ci a
cerceta
 Cadrul didactic “ajuta”elevul sa avanseze
 Spontaneitatea copilului trebuie sa se transforme in
cultura
 In scoala, o atmosfera de colaborare, de intelegere,
de solidaritate reciproca atat intre elevi cat si intre
profesori
 Necesitatea schimbarii
 “Educatia reprezinta adaptarea la mediu a
fiecarui individ care aspira la eficienta fiintei
sale”
 Mediul social se schimba (progresul tehnic,
democratizarea vietii, etc)
 Scoala trebuie adaptata nu de la o generatie
la alta, ci de an la an, de la zi la zi
 Pregatirea copilului pentru o societate
armonioasa si echilibrata, pentru o
comunitate rationala;dezvoltarea maximala a
personalitatii sale
 Factorii dezvoltarii
personalitatii
 Potentialul uman: potentialul maxim de
viata care exista in fiecare om si
“insufleteste fiinta umana sa urce fara
oprire, sa creasca, sa se perfectioneze,
sa stapaneasca mecanismele si
instrumentele, pentru a dobandi
maximul de putere asupra mediului care
o inconjoara”
 Conditiile ambientale: ‘atmosfera favorabila,
iluminata de o lumina puternica si de o
afectiune atenta”
 Puterea vitala are efect in masura in care
“natura din jurul individului, adultii, grupurile,
intreaga organizare sociala faciliteaza nevoia
de a-si pune puterea in slujba infloririi vietii,
integrand fiinta in fericirea individuala si in
armonia sociala”
 Nevoile fiintei umane printre care
”nevoia de a inainta cu ajutorul
incercarilor, de cunoastere si de
cucerire”, “ curiozitatea care impinge
catre o permanenta insatisfactie…catre
ameteala infinitului” ( conditia
dezvoltarii si a educatiei –
satisfacerea nevoilor)
 Scopul educatiei
 Dezvoltarea individului prin satisfacerea
puterii vitale; sprijinirea satisfacerii nevoilor
 Libertatea individului, dar nu o libertate in
sine ci una presupusa de viata reala si de
munca, libertatea de a alege
 Dezvoltarea maximala a personalitatii pt
trairea vietii (care nu este “o stare” ci o
“devenire”)
 Tatonarea experimentala
 Proces personal de identificare a solutiilor
necesare satisfacerii nevoilor
 Interventia educativa ajuta, dirijeaza
incercarile copilului care, altfel, ar repeta
experientele, ar reparcurge drumuri parcurse
de altii, ar repeta greseli (ar fi compromise
progresul si integrarea individului in civilizatia
contemporana)
 Interventia educativa consta in organizarea
mediului in care copilul traieste isi si
implineste experientele
 Tatonarea inteligenta
 Mediul educational trebuie sa
presupuna “bariere de ajutor”, “nu prea
indepartate pentru a se putea sprijini
copiii daca au nevoie, dar nu prea
apropiate pentru a se pastra un spatiu
suficient pentru dezvoltarea si realizarea
copilului; destul de inalte, daca exista
intr-adevar pericolul de a fi depasite”
 Educatie - Natura
 Pentru a descoperi “liniile de viata care
vor regenera scoala” va trebui sa
imitam natura careia trebuie sa-i fim
“niste smeriti supusi”
 Supunere fata de natura
 Incredere in natura, “in opera ei, in
puterea ei de reactie si de creatie”
 Valorificarea trecutului
 Jocul si Munca
 Copilaria nu se caracterizeaza printr-o nevoie
exclusiva de joc
 Jocul nu este distractie nici compensatie
 Dupa luarea de contact cu mediul copilul
pleaca la cucerirea lumii pentru a servi acest
mediu potentialului sau de viata (pt a
determina modificari intentionate, pt a
provoca rezultate precise, deci munceste
 Munca- joc: caracter creativ, neconstrangator,
autogratificant (copilul ajuta adultul intr-o
atmosfera nu de obligativitate, ci de joaca)
 Jocul si munca se confunda, el fiind o forma
de munca adaptata la necesitatile functionale
ale copilului si desfasurata intr-un mediu si
intr-un ritm adaptat copilului
 Munca este orice forma de activitate
 Educatia muncii: “scoala prin viata, pentru
viata, prin munca” Decroly
 Scoala si Munca
 Activitati manuale de baza (munci agricole,
cresterea animalelor, prelucrarea metalelor,
filatura, tesutul, cusutul, constructia,
comertul)
 Laboratoare de activitate evoluata socializata
si intelectualizata: explorare, cercetare,
documentare, creatie, exprimare (verbala,
grafica, artistica) si comunicare
 Rolul invatatorului
 “nu exista educatie efectiva daca, intr-un mod sau
altul, adultul nu participa la formarea copilului sau
adolescentului”
 Impulsioneaza potentialul copilului
 Organizeaza mediul material si social
 Intervine direct pentru a ajuta copilul sa exprime idei,
ganduri, sentimente, intr-o forma desavarsita si
semnificativa
 Traieste acelasi sentiment de participare si de
plenitudine care ilumineaza si umanizeaza munca
adultului