MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CECETĂRII Al REPUBLICII

MOLDOVA
Creșa-Grădiniță nr.1 ,,Lăcrămioară”, s. Puhoi, r. Ialoveni

Aprobat: Coordonat:
Director__________Natalia ȚURCANU Metodist:___________Galina
CEMACENCO

COMUNICARE
către Consiliul pedagogic nr. 3
Tema: Educarea creativității
la copii de vârstă preșcolară
Alexandra NOGAILÎC, educator

2022
 Creativitatea este capacitatea de a modela experienţa în forme noi şi diferite,
capacitatea de a percepe mediul în mod plastic şi de a comunica altora experienţa
unică rezultată. R.L.Murray, 1959
Creativitatea este dispoziţia de a crea, care există în stare potential la toţi
indivizii şi la toate vârstele în strânsă legătură cu mediul socio-cultural.
S.E.Golan, 1963
Prin creativitate se înţelege, de obicei, capacitatea gândirii umane de a găsi
soluţii noi, de a da naştere unor idei sau lucruri necunoscute anterior (cel puţin
pentru individ). P. Popescu-Neveanu, 1970
Din punct de vedere etimologic, termenul de creativitate îşi are originea în
latinescul creare = a naşte, a zămisli, a crea, a făuri; în psihologie, prin acest
termen se înţelege capacitatea de a produce noul, dispoziţia generală a
personalităţii spre nou, o anumită organizare a proceselor psihice în sistemul de
personalitate. Imaginația este funcția psihică esențială procesului de creație și
trebuie să aibă următoarele însușiri:
- fluiditate ( multitudini de imagini / idei);
- plasticitate ( ușurința de a schimba abordarea, când cea utilizată înainte nu dă
rezultate);
- originalitate( noutatea, raritatea statistică a soluției);
Imaginația trebuie să figureze alături de educarea gândirii.
Prin creativitate se înţelege capacitatea sau aptitudinea de a realiza ceva original.
Actul creator este însă un proces de elaborare prin invenţie sau descoperire, cu
ajutorul imaginaţiei creatoare, a unor idei sau produse noi, originale de mare
valoare şi aplicabile în diferite domenii de activitate. Dacă a fi creativ înseamnă a
găsi soluţii pentru a face altfel activităţile comune, a veni cu idei noi la probleme
vechi, a recompune structuri noi din elemente desuete, atunci avem nevoie de
creativitate. Avem nevoie de creativitate pentru a reuşi în ceea ce ne propunem
pentru că viaţa întreagă este un şir de probleme pentru care nu există reţete
universal valabile.
Citatul „Copiii trebuie învățați cum să gândească, nu ce să gândească”(Margaret
Mead) subliniază importanța pe care o au metodele moderne în dezvoltarea
gândirii critice şi a creativității copilului.
În didactica modernă, dar și în procesul instructiv-educativ, un rol esențial revine
învăţării centrate pe copil, bazate pe creativitatea şi stimularea participativă a
acestuia, cu scopul definirii şi implementării potenţialului său creativ.
Idealul educativ și obiectivele învățământului, progresele din metodologia
științei, promovarea tehnicilor cercetării științifice în activitatea de învățare,
cultivarea independenței preșcolarilor în dobândirea și elaborarea de noi
cunoștințe, obligă educatorul la o restructurare și prelucrare didactică a
conținutului, nu doar în pregătirea prealabilă a activităților, ci chiar în procesul
realizării efective a acesteia. Reușita depinde de pregătirea de specialitate, dar mai
ales de pregătirea psihopedagogică, de concepția științifică care călăuzește munca
educatorului cu copiii.
 Stăpân pe metodologia didactică, cadrul didactic utilizează cultura profesională
pentru a crea din conținutul activităților un cadru de stimulare a activității de
cunoaștere și de cultivare a creativității copiilor în elaborarea de noi cunoștințe,
uzând de forța capacității creatoare a profesiei sale. Pentru ca în procesul
desfășurării activităților didactice activitatea desfășurată de preșcolari să contribuie
la formarea și informarea lor, se impune ca educatorul să realizeze un proces
creator neîntrerupt de prelucrare logică și psihologică, o operație de continuă
esențializare și interdisciplinarizare a cunoștințelor dezbătute. În acest proces,
cultura psihopedagogică pusă în acțiune susține capacitatea de creativitate a
cadrului didactic și relevă ceea ce numim adesea ,,vocație profesională”.
Stimularea creativităţii este un demers socio-educaţional complex, ce cuprinde
simultan fenomenele de activizare, antrenare, cultivare şi dezvoltare prin
actualizarea virtualităţilor creative, pentru accederea lor de la posibil la real, prin
afirmarea efectivă.
Receptivitatea şi curiozitatea copilului, bogaţia imaginaţiei, tendinţa sa spontană
către nou, pasiunea pentru fabulaţie dorinţa lui de a realiza ceva constructiv creativ
pot fi “alimentate” şi împlinite efectiv, pot fi puse adecvat în valoare prin solicitări
şi antrenamente corespunzatoare care astfel pot oferi multiple elemente pozitive în
stimularea şi cultivarea potenţialului creativ propriu vârstei preşcolare.
priu vârstei preşcolare.
Jocul şi învăţarea oferă copilului nenumarate prilejuri de a combina şi recombina
reprezentările pe care le dispune propriile sale imagini, ascultand poveşti, basme,
poezii, reconstruieşte mental principalele momente ale naraţiunii, le inversează, le
omite, le amplifică şi inventează altele noi. Astăzi, mai mult ca oricând,
munca are un caracter creator, iar cunoştinţele şi tehnicile se înnoiesc continuu,
grădiniţa şi şcoala având sarcina să-i pregătească pe copii pentru a face faţă noilor
cerinţe, să găsească mijloacele cele mai eficiente pentru dezvoltarea creativităţii.
Procedeele care stimulează procesul căutării, al descoperirii, care trezesc
curiozitatea şi interesul copiilor, contribuie la formarea unei gândiri originale şi
productive, însuşiri despre care se vorbeşte tot mai mult în pedagogia
contemporană.
Vârsta de 3-6 ani se caracterizează printr-un remarcabil potenţial creator. În
această acţiune, de mare răspundere, se înţelege că educatoarelor din grădiniţă le
revine misiunea de a depista de timpuriu posibilităţile creative ale copiilor şi de a
crea toate condiţiile optime de dezvoltare. Se ştie că la preşcolari şi nu numai,
creaţia ca proces mental declanşat şi susţinut de creativitate se materializează în
performanţele pe care le ating copiii în privinţa cunoaşterii progresive a experienţei
sociale care circulă, în privinţa modului în care singuri rezolvă situaţiile
conflictuale apărute în propria gândire între cunoscut şi necunoscut. Ceea ce
realizează ei în activitatea ludică (în joc, desen, modelaj, activităţi practice) sunt
acte de creaţie numai pentru ei nu şi pentru alţii, aşa cum cere între altele creaţia
propriu-zisă.
Jocul, ca activitate fundamentală a copilăriei, oferă copilului câmp larg de
combinare şi recombinare a propriilor reprezentări de care dispune la un moment
dat.
 La vârsta preşcolară, jocurile de construcţie alcătuiesc o variantă importantă a
jocurilor specifice acestei vârste. Aflate în corelaţie cu toate variantele jocului
accesibile copiilor, acestea contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor, la
perfecţionarea şi dezvoltarea deprinderilor motrice, la dezvoltarea spiritului de
observaţie, stimulează procesul căutării şi descoperirii, trezesc curiozitatea,
contribuind la formarea unei gândiri originale şi productive, a imaginaţiei
creatoare, la dezvoltarea motivaţiilor, a intereselor, la educarea în spiritul dragostei
pentru muncă. În jocurile sale de construcţii, copilul se sprijină pe observaţiile
exterioare. Transpunându-se imaginar într-unul din cele mai impresionante
domenii ale muncii oamenilor, acela al construcţiilor, copiii mânuiesc, de cele mai
multe ori simbolic, materialele şi uneltele miniaturale întâlnite, îşi încearcă
îndemanarea şi priceperea cerute de acţiunea începută. Îşi exersează pe această cale
imaginaţia şi gândirea creatoare, spiritul de observaţie, emoţiile şi sentimentele
superioare, cât şi capacitatea de a duce la bun sfârşit lucrul început deja, de a lega
între ei raporturi social-morale promovate de societatea în care trăiesc. În jocurile
de construcţie se întâlnesc cele mai fanteziste lucrări: nave spaţiale, roboţi, sateliţi,
case cu forme ciudate, oameni care pot face acţiuni imposibile în lumea reală
(zboară, se topesc, se volatilizează şi dispar, folosesc anumite substanţe sau energii
pentru a-i “învia” pe cei “morţi” în diferite bătălii etc.
În jocurile de creație, copiii sunt pe rând : mame, taţi, educatoare, doctori,
vânzători, poliţişti, cosmonauţi, constructori, şoferi, mecanici, brutari, farmacişti,
zidari etc. Dacă la început se joacă după regulile impuse de adult, mai târziu jocul
şi regulile acestuia se îmbogăţesc, devin mai complexe: numărul participanţilor se
măreşte sau se micşorează în funcţie de necesităţi, se crează personaje noi, inedite,
obiectele primesc alte funcţii. Jocurile lor, în virtutea experienţei sociale de care
dispun, sunt jocuri imitative, dar există o nuanţă de creativitate şi în imitaţie. În
jocurile sale, copilul are rol de adult, îmbrăcând categorii diversificate (rol de
educator, de părinte, de doctor etc). Conţinuturile jocului de rol sunt influenţate la
aceasta vârstă, atât de impresiile directe, dar mai ales de unele elemente educative
din basme şi povestiri.
În jocul cu subiecte din basme şi povestiri, copiii transpun fapte povestite,
având prilejul de a reproduce conţinutul respectiv, nu numai prin cuvânt, dar şi prin
alte mijloace de expresie (gesturi, mimică), de a-şi exersa imaginaţia şi gândirea
creatoare. Copiii interpretează atât roluri pozitive cât şi negative. În desfăşurarea
jocului, accentul cade pe interpretarea rolului, pe timbrul vocii, pe mimică şi
pantomimă, pe imitaţie şi improvizaţie. Improvizând, copilul îşi găseşte cadrul de
afirmare şi dezvoltare. Lăsat să se manifeste liber, el improvizează deosebit de
frumos întrucât improvizaţia copilului se sprijină pe fantezie, pe experienţa activ
însuşită, pe mobilitatea minţii, a cuvântului şi a gestului. Improvizaţia copilului
este o formă de manifestare a creativităţii sale prin care îşi realizează dorinţele de
moment. Prin joc, copiii ajung la diferite descoperiri, îşi antrenează capacităţile de
a acţiona creativ, deoarece strategiile jocului sunt, în fond, strategii euristice, în
care se manifestă isteţimea, spontaneitatea, inventivitatea, iniţiativa, îndrăzneala
etc.
 Jocul didactic, pentru a ramane joc, adică pentru a fi antrenant şi vioi. trebuie să
includă elementele de joc. Acestea pot apărea şi din îmbinarea activităţii cu unele
situaţii imaginare, prin determinarea copiilor de a crea, lăsându-le liberă
imaginaţia, încurajându-le spontaneitatea şi dezvoltându-le spiritul de observaţie.
Creativitatea verbală se exprimă prin fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea şi
elaborarea vorbirii. Pornind de la unele concepte de bază, copilul va fi stimulat prin
intermediul jocului didactic să construiască expresii verbale, să le găsească cât mai
multe semnificaţii, să le combine în construcţii cât mai bogate, mai suple şi
diversificate. Copilul de vârstă preşcolară se joacă cu cuvintele, este atras de
anumite sonorităţi, creează uneori cuvinte pentru a-şi compensa lacunele în
exprimare. Răspunzând unor sarcini simple (denumirea unor cuvinte care încep cu
o silabă dată), copilul dovedeşte fluenţă şi flexibilitate verbală.
Activităţile artistico-plastice sunt modalităţi eficiente de stimulare a actului
creator prin toate formele de organizare. Ca modalitate artistică de exprimare,
desenul reprezintă pentru copii cu totul altceva decât pentru adulţi. Copilul vede
lumea cu ochii proprii şi numai după aceea începe să o perceapă aşa cum o vede
adultul. Aceasta nu înseamnă că desenele copilului sunt expresia unei percepţii
denaturate a realităţii obiective. În procesul desenării, copilul se identifică cu
propria experienţă şi astfel, descoperă propria sa cale de cunoaştere şi expresie.
Copilul se joacă cu creioanele pe hârtie chiar de la vârste la care nu ştie să ţină în
mână nici creionul, nici hârtia; dă jocului o semnificaţie, imită din activitatea
adultului şi treptat, pe măsură ce-şi formează deprinderi de lucru (cu creionul,
pensula, hârtia), deseneaza forme noi, crează fără a mai imita în totalitate. Unele
dimensiuni ale creativităţii (fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare) le
intalnim, din plin, in desenele lor. În desen copiii redau imagini care reflecta
realitatea înconjuratoare. Jocul cu diverse culori sau forme este jocul apropierii de
sensuri multiple ale lumii reale, dorite si imaginate.
Şi modelajul este îndrăgit de copii înca de la grupa mică. În lucrările de modelaj
ei reprezintă subiecte diverse, realizează lucrări originale, despre aspectele
concrete ale realităţii înconjuratoare. Materialul variat (lut, plastilină colorată) şi
procedeele diverse însuşite de catre copil (aplatizare, adâncire, lipire, îndoire,
împletire, suprapunere etc) îi ajută să creeze teme variate, originale și deosebit de
reușite..
Copilul de varstă prescolară este caracterizat ca fiind un bun observator al
realităţii, de cele mai multe ori acesta amestecă realul cu creaţia fanteziei sale,
aspect remarcat şi in cadrul activităţilor practice. Aceste activităţi sunt foarte
atractive pentru copil, pentru că îl pun în situaţia de a domina însuşirile particulare
ale materialelor, de a-şi exercita imaginatia şi funcţiile creatoare. Destul de repede,
copilul îsi insuşeste tehnicile de lucru într-o activitate practică, dupa care o poate
desfăşura liber. Dacă activităţile practice se vor desfăşura in condiţii favorabile,
adică se vor amenaja spaţii adecvate, materiale variate şi un ambient atractiv,
activităţile practice pot constitui cadre favorabile pentru manifestarea creativităţii
copilului. După ce copiii au fost iniţiati cu tehnica de lucru şi şi-au format
deprinderile practice (înşirare, lipire, bobinare, înnodare, îndoire, tăiere tratarea
suprafeţelor, îmbinare, festonare, împletire, cusături, ţesături) aceştia vor fi capabili
să realizeze produse originale, inedite..
Dimensiunile creativităţii verbale – originalitatea, fluiditatea, flexibilitatea vor
face salt semnificativ la această vârsta prin desfăşurarea atractivă a activitătilor de
educarea limbajului. Activitatea de povestire (povestirile dupa un şir de ilustraţii,
povestirile cu început dat create de copii, povestiri compuse după jucarii sau
personaje îndrăgite, povestiri după desenele copiilor, povestirea creată în relaţie cu
o situaţie – problemă sau dilematică, povestirea cu transfer de cunostinţe) are
valenţe formative şi informative. Copiii asimilează diferite informaţii, dar în
acelaşi timp prin povestiri, poveşti şi basme li se satisface nevoia de cunoaştere şi
afectivitate, se stimuleaza imaginaţia şi se constituie cadrul optim de exersare a
capacităţii creatoare. Evenimentele reale ale copilariei sunt transformate în lumea
poveştilor prin intermediul fanteziei, al imaginaţiei lui debordante. Gustul pentru
peripeţii, pentru întamplari fantastice, pentru exagerari, este specific acestei
perioade. Pornind de la un fapt simplu ( o întamplare, un personaj, o jucarie), copiii
creaza cu o deosebita placere o povestire, îmbinand realul cu imaginarul. În
povestirile lor, copiii au o înclinaţie pentru dialoguri care animă relatarile. Sunt
fascinaţi de dialoguri cu animale, obiecte, fenomene cu care ei sunt convinşi ca pot
vorbi. Cuvintele povestirilor exprimă trăirile afective ale copiilor, creând o lume
miraculoasă. Povestind un basm cunoscut, păstrand motivele povestirii iniţiale,
copiii pot modifica într-un fel original conţinutul ei, pot face transferuri ale
personajelor de la o poveste la alta, îmbogăţindu-l cu elemente personale.
Lectura dupa imagini costituie un mijloc eficient de stimulare a potenţialului
creativ atunci când este desfasurată corespunzator. “Citirea” conţinuturilor nu se
limiteaza doar la descrierea imaginilor sau la enumerarea elementelor din tablou, ci
poate deveni o autentică creaţie verbală. Elementele de creativitate pot fi realizate
prin întrebari problemă, care solicită copiii la un anumit tip de investigaţie, la a
găsi cauzele unor fenomene prezentate în imagine sau a-şi imagina urmările unor
fapte prezente. Toate aceste manifestări creative ale copilului sunt originale în
raport cu experienţa sa individuală, constituind premise pentru viitoarele produse
creative.

Tehnicile de creativitate pot fi utilizate în toate domeniile de activitate: activități

matematice, activități de educare a limbajului, activități de educație pentru
societate, educație muzicală, educație plastică,, educație practică etc. Pentru
găsirea de idei noi se apelează cel mai des la: brainstorming, diagrama Venn, turul
galeriei, studiul de caz, explozia stelară, pălăriile gânditoare, jocul didactic.
Tehnicile, din punct de vedere practic, pot fi de creativitate individuală și de grup.
Ultimele sunt fructuoase pentru că se pot identifica multe legături noi între
elemente ( obiective, evenimente) , aparent fără relații între ele.Un grup de
preșcolari poate veni cu elemente noi și tot ceea ce trebuie făcut este ca împreună
cu educatoarea să aplice un sistem de reguli care să permită identificarea
legăturilor dintre ele.
Aceste metode parcurg o succesiune de pași:
- prelucrarea problemei
- culegerea de informații
- ordonarea informațiilor
- rafinarea informațiilor
- ,,digerarea” informațiilor
- producerea de idei
- prelucrarea ideilor
Prin folosirea tehnicilor de creativitate în grup se stimulează creația de idei,
obținându-se nu numai suma ideilor, ci și altele generate sau îmbogățite de ale
celorlalți, înlăturarând ideile negative de orice fel.
Brainstorming-ul, studiul de caz, jocul de rol, problematizarea, ciorchinele, cubul
sunt metode de lucru ce stimulează creativitatea, fiind compatibile cerinţelor
didacticii moderne, în actualul sistem educaţional.
Pălăriile gânditoare- reprezintă metoda care are un rol deosebit în dezvoltarea
creativității. Copiii se pot exprima liber în funcție de culoarea pălăriei. Această
metodă presupune folosirea în joc a șase pălării de diferite culori:
- pălăria albastră – este liderul -coordonează jocul;
- pălăria albă –este povestitorul – informează;
- pălăria verde- o reprezintă gânditorul- generează idei noi:
- pălăria roșie –arată sentimentele personajelor-spune ce simte;
- pălăria neagră – este criticul -corectează greșelile;
- pălăria galbenă - realizează finalul.
Pentru ca jocul să fie înțeles de copii , educatoare dă explicații necesare și
concise.În funcție de culoarea pălăriei ei expun cazul.
Metoda ,,Pălăriile gânditoare în activitatea de educare a limbajului cu
tema ,,Călătorind prin lumea poveștilor” :
Desfășurarea activității :
Grupa de preșcolari a fost împărțită în șase echipe .Fiecare ehipă a primit câte o
pălarie (roșe, albă, albasrtă, neagră, galbenă , vede) fiindu-le explicate sarcinile
fiecarei culori a pălăriei.Copiii fiecărei echipe trebuie să colaboreze între ei pentru
a da răspunsuri cât mai corecte. Pentru acest joc a fost aleasă povestea ,,Fata babei
și fata moșului”
Se prezintă copiilor plicul primit de la Moș Nicolae. Acesta conține imagini cu
secvențe și personajele din poveste.După o scurtă conversație despre conținutul
acestei povești a fost anunțată tema activității propriu-zise sub formă de joc.
Exemple:
- pălăria albă - povestește pe scurt textul
- pălăria albastră – caracterizează pe ,,fata moșului” în contradicție cu ,,fata babei”
- pălăria roșie – arată care este personajul pozitiv și bunătatea acesteia;
- pălăria neagră – descrie personajul negativ al poveștii
- pălăria verde – oferă soluții personajului negativ
- pălăria galbenă – găsește un alt final textului
Brainstorming (,,furtuna gândurilor”) este tehnica care corespunde cel mai
mult cerințelor enumerate.Constă într-o activitate la care participă 10-15 preșcolari
care au capacitatea de a accepta idei, oricât de trăsnite ar fi. Se anunță problema,
iar preșcolarii încep să ofere soluții. Ideile nasc alte idei, ajungându-se la un număr
impresionant de idei, unele chiar îndrăznețe și pe care nici unul dintre preșcolarii
prezenți nu le-ar fi putut găsi de unul singur.
Această metodă presupune trei etape:
1. Formularea și identificarea problemei stabilindu-se data și locul faptei
2. Stabilirea sarcinilor de lucru
3. Înregistrarea și evaluarea ideilor
Metoda brainsrorming in proiectul tematic ,,Primăvara”. ,,Când
spun ,,Primăvară” mă gândesc la …”
Întrebări adresate preșcolarilor:
- Ce se întâmplă cu natura?
- Cine se întoarce din țările calde?
- Ce floare vestește sosirea primăverii?
- Ce se întâmplă cu zăpada?
- Ce sărbătorim primăvara?
- Ce activități fac oamenii în grădini?
- Cum încălzește soarele?
- Ce se întâmplă cu viețuitoarele?
- Care sunt legumele care se coc primăvara?
- Dar fructe?
Educatoarea notează soluțiile găsite de preșcolari.
Metoda ,,Cubul” este o metoda care dezvoltă creativitatea preșcolarilor. Aceasta
poate fi aplicată individual, în perechi sau în grupuri solicitând gândirea
preșcolarilor.
Educatoarea realizează un cub pe ale cărei fețe sunt scrise: descrie, compară,
asociază, analizează, aplică, argumentează. Pentru ca jocul didactic propus să fie
înțeles , educatoarea dă explicațiile necesare pentru fiecare față a cubului.
Metoda ,,Cubul” în jocul didactic interdisciplinar ,,Cubul lui Azor”:
Desfășurarea activității: Preșcolarii au fost împărțiți în grupuri de câte șase.
Fiecare grup au avut sarcina de a analiza tema aleasă ,,Azor”. Prin aruncarea
cubului fiecărui grup îi revine câte un număr de pe fața cubului și câte o sarcină de
rezolvat. Fiecare răspuns va fi notat de către educatoare la tabla magnetică cu
imagini reprezentând răspunsul dat.
1. Descrie! –( Ce este acesta? – un animal care crește pe lângă casa omului)
2. Compară! – ( Cu ce alt animal care crește pe lângă casa omului îl putem
compara pe Azor?)
3. Asociază! ( Cu ce se aseamănă cățelul cu pisica?)
4. Analizează! ( Care sunt părțile componente ale cățelului , dar ale pisicuței)?
5. Aplică! ( Cum ne comportăm Azorel pentru a fi prietenul nostru?)
6. Argumentează! ( Animalele de casă sunt prietenii oamenilor?)
Problematizarea
Întrebarea fiind : „ ce consecinţe am avea dacă pe pământ ar fi mereu ziuă?” copiii
au dat următoarele răspunsuri:
-nimeni nu s-ar mai culca vrodată, şi vom sta tot timpul trezi, (de aici tot felul de
întâmplări interesante)
- nu am mai aprinde luminile (artificiale)
- nu ar mai fi războie
- nu ar mai fi poluarea aşa de mare
- am reuşi să folosim numai energie solară
- am călători tot timpul
- ne-am juca toată ziua
-ar muri animalele de noapte
-plantele ar creste atât de mari încât ar deveni uriaşe.
Se adevereşte astfel ceea ce şi Guilford ( Roşca 1980) enunţă că „produsul
creativ se datorează procesului învăţării deoarece învăţarea creează posibilitatea de
a căuta şi descoperi informaţii.” Folosirea acestor metode nespecifice, chiar dacă
nu ar duce momentan la progrese evidente pentru un anume obiect de învăţământ,
sunt importante deoarece creează ceea ce se numeşte o ,, atitudine creativă” şi mai
ales,, atitudinea de a căuta şi găsi problemă”, aspect cu rol hotărâtor în asimilarea
tematică a oricărei ştiinţe.

CONCLUZII FINALE
Vârsta fanteziei debordante a tuturor posibilităţilor, a personalităţii în formare
oferă un spectru neaşteptat de larg de realizare a obiectivului fundamental
educaţional, şi anume acela de integrare normală, armonioasă în mediul natural
precum şi în cel social.
Educarea gândirii ştiinţifice la copii, formarea capacităţii de investigare şi
descoperire sunt obiective majore ale învăţământului contemporane care se pot
realiza dacă se ţine seama de o serie de principii psihopedagogice: independenţa
dintre învăţare şi dezvoltare intelectuală, stimularea activismului propriu al
copilului, iniţierea copiilor printr-o dirijare sistematică – în aspectele esenţiale ale
învăţării care să le ofere ulterior posibilitatea de a acţiona independent în activităţi
investigative de tip creativ, relaţia dialectică între învăţare şi gândire, dintre
activitatea teoretică şi cea experimentală, dintre planul informaţional şi cel
operaţional.
Creativitatea este o capacitate complexă şi fundamentală a personalităţii, care,
sprijinindu-se pe date sau produse anterioare, în îmbinarea cu investigaţii şi date
noi, produce ceva nou, original, de valoare şi eficienţă ştiinţifică şi social uitlă, ca
rezultat al influenţelor şi relaţiilor factorilor subiectivi şi obiectivi, adică a
posibilităţilor (şi calităţilor) persoanei şi a condiţiilor ambientale ale mediului
socio-cultural.
Ea poate fi considerată şi ca atitudine, dispoziţie a intelectului de a elabora idei,
teorii, modele noi, originale. Gândirea este procesul cognitiv cel mai important,
fiind apreciat îndeosebi prin crativitate. ,,Gândirea, ca o capacitate de prim ordin a
personalităţii există ca gândire umană numai prin creativitate.” (I.Kant).
Elementele esenţiale prin care se poate consta existenţa creativităţii sunt:
flexibilitatea , noutatea şi originalitatea; fluenţa; senzitivitatea (sensibilitatea
senzorială).
 Putem vorbi deci de creativitatea (ca potenţial) copilului de varstă preşcolară,
remarcată în diferite activitati specifice vârstei şi de stimularea ei în toate
momentele zilei.
Stimularea potenţialului creativ se poate face prin satisfacerea şi dezvoltarea
disponibilităţilor de care dispune copilul: imaginaţie liberă şi debordantă,
curiozitate, trebuinţă de autoexprimare, de independenţă, de investigare, de
cunoaştere şi de progres întalnite la vârsta preşcolară. Potenţialul creativ este o
trăsătura ce există latent în fiecare copil şi care poate fi dezvoltată într-un mediu
socio-educaţional stimulativ.
Adulţii care se ocupă de creşterea, educarea şi formarea preşcolarilor, pot fi
responsabili pentru stimularea creativităţii acestora. Aceştia, prin trăirile afective
pe care le declanşeaza faţă de copil, prin forma de motivaţie pe care o stimulează,
prin încurajările şi aprecierile manifestate faţă de conduita activă a copilului,
contribuie la dezvoltarea capacităţii lor creative. Nu este deloc indicate poziţia sa
autoritară, oarecum despotică, creând blocaje afective, copii nu îndrăznesc să pună
întrebări, se tem de eşec, de ironii. Autoritatea unui educator nu se bazează pe
constrângere, pe frică, ci pe competenţa sa profesională, pe obiectivitatea sa
ireproşabilă. El trebuie să fie apropiat de copii, îngăduitor şi să încurajeze
imaginaţia, sugestiile mai deosebite.
În consecinţă, creativitatea copilului poate fi stimulată prin modalitaţi
pedagogice concrete prin toate tipurile de activităţi desfăşurate în grădiniţă, în toate
domeniile experienţiale şi in toate momentele zilei fiind generatoarea unui proces
de dezvoltare major in plan cognitiv, afectiv, atitudinal si comportamental.
Bibliografie:
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/259-264_11.pdf
http://dir.upsc.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/2877/
Conf_UPSC_2021_Vol_III-p217-220.pdf?sequence=1&isAllowed=y
https://dokumen.tips/documents/rolul-metodelor-interactive-in-stimularea-
creativitatii-in-scopul-lucrarii.html
http://libruniv.usarb.md/xXx/reviste/tehnocop/continut/Tehnocop_1(22),2020/
tehnocopia1(22)2020-019-027.pdf
https://www.psihohipnoza.ro/dezvoltarea-creativitatii-la-prescolari/