Comentariu la articolul 43 din Codul Civil

Comentariu

1.
Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu restrânsă sunt minorii sub 14 ani
şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească. Vârsta prea fragedă şi lipsa
discernământului provocată de cauze de natură patologică sau biologică sunt
inaptitudini naturale ale individului. Aceste slăbiciuni umane, care îl împiedică să
decidă singur şi în mod rezonabil cu privire la persoana şi gestiunea bunurilor
sale, reclamă protecţia minorilor şi a celor puşi sub interdicţie judecătorească 368.
Dreptul incapacităţilor are o misiune nobilă care vine din sentimente nobile.
Astfel, protecţia celui mic şi a celui slab se întemeiază pe solidaritate, milă,
compasiune, dragoste faţă de semeni.369 El trebuie să realizeze un echilibru între
protecţia celor slabi şi securitatea circuitului civil. De aceea legea stabileşte ca
remediu tehnica reprezentării incapabilului, la care se asociază tehnica autorizării
instanţei de tutelă, analizată supra.
368
F. Terré, D. Fenouillet, op. cit., p. 439.

369
Ph. Malaurie, L. Aynés, op. cit., p. 222.

2.
Tehnica reprezentării folosită aici este intim legată de mijloacele de ocrotire a
persoanei fizice şi administrarea bunurilor altuia. Astfel, în cadrul reglementării
autorităţii părinteşti, art. 501 C. civ. stipulează că părinţii au dreptul şi
îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum şi de a-l
reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz. Art.
502 C. civ. trimite la tutelă şi prevede că dispoziţiile care reglementează
exercitarea tutelei cu privire la bunuri se aplică şi în cazul autorităţii părinteşti,
cu excepţia art. 140 C. civ. În cadrul reglementării tutelei, art. 142 alin. (1) C.
civ. dispune că tutorele acţionează în calitate de administrator însărcinat cu
simpla administrare a bunurilor minorului, dispoziţiile în această materie fiind
aplicabile în mod corespunzător, dacă nu se prevede altfel. Ca şi administratori
ai bunurilor incapabililor, părinţii sau tutorii, după caz, exercită puteri asupra
bunurilor acestora. În conţinutul acestor puteri intră puterea de reprezentare a
incapabilului în actele juridice civile. Aşadar, reprezentarea nu este doar un drept
sau doar o îndatorire, ci este mai mult decât atât, este o putere juridică. După
cum se va vedea, atât părinţii cât şi tutorii au puteri juridice asupra bunurilor
celor aflaţi sub protecţia lor, în calitate de administratori ai bunurilor altuia, cât
şi puteri asupra persoanelor aflate sub ocrotirea lor.
Tehnica reprezentării presupune un transfer legal de putere de la incapabil
către o altă persoană. Astfel, actul este încheiat de către o altă persoană care
acţionează în numele incapabilului. Este cazul părinţilor, tutorelui sau
curatorului.
În acest context, calitatea de reprezentant legal al incapabililor o pot avea
părinţii, tutorele, curatorul incapabilului. În cazul bunurilor dobândite de minor
cu titlu gratuit, calitatea de administrator o va avea curatorul ori cel desemnat
de către testator sau donator prin actul de dispoziţie sau, după caz, numit de
către instanţa de tutelă. Astfel, incapabilul poate avea doi reprezentanţi legali cu
puteri partajate în funcţie de modul de dobândire al bunurilor.
 3.
Incapacitatea minorilor şi a celor puşi sub interdicţie judecătorească nu este
absolută. De la regula potrivit căreia incapabilii nu pot încheia singuri acte
juridice civile există excepţii, derogări stabilite de lege. Astfel, persoanele lipsite
de capacitate de exerciţiu restrânsă pot avea iniţiativa şi, deci, încheia personal
şi singuri, anumite acte juridice patrimoniale: acte de conservare şi actele de
dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la momentul
încheierii lor.
4.
De asemenea, ei pot încheia acte juridice privind munca, îndeletnicirile
artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau
a tutorelui, precum şi cu respectarea dispoziţiilor legii speciale, dacă este cazul.
Însă, spre deosebire de minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă, care
exercită singur drepturile şi obligaţiile izvorâte din aceste acte şi poate dispune
singur de veniturile sale, minorul sub 14 ani nu exercită singur drepturile şi
obligaţiile şi nu dispune singur de venituri. Această interpretare rezultă din faptul
că norma de trimitere se referă numai la art. 42 alin. (1) C. civ. În această
ipoteză ne punem întrebarea cum ar putea părintele sau părinţii să exercite
drepturile şi obligaţiile izvorâte din actele juridice menţionate la art. 42 alin. (1)
C. civ., care au caracter intuitu personae? Poate părintele să presteze activitatea
artistică, muzicală, sportivă în locul copilului? În orice caz, considerăm că
aplicarea art. 42 alin. (1) C. civ. şi în cazul minorului sub 14 ani, fără controlul
instanţei de tutelă, poate încuraja exploatarea minorului de către părinţi sau alţi
beneficiari şi poate încălca standardul interesului superior al copilului. Spre
exemplu, o fetiţă în vârstă de 10 ani înscrisă la o şcoală de gimnastică poate fi
supusă unor reguli stricte de alimentaţie şi antrenament, unui efort sporit de
antrenament sportiv care, la un moment dat, îi pot afecta în mod definitiv
dezvoltarea biologică, prin oprirea creşterii în înălţime sau modificări hormonale
care îi suprimă capacitatea reproductivă. Privite din altă perspectivă, aceste acte
juridice pot fi afectate de un dezechilibru semnificativ: indemnizaţia plătită de
clubul sportiv poate fi vădit disproporţionată în raport cu activitatea copilului şi
cu beneficiile patrimoniale şi nepatrimoniale ale clubului de pe urma
performanţelor copilului sportiv. Cu toate acestea, actele juridice încheiate de
părinţi cu diverse structuri sportive scapă controlului instanţei de tutelă, în mod
absolut nejustificat. Nu există nicio raţiune pentru excluderea acestor acte grave
de la autorizarea instanţei de tutelă. Dimpotrivă, faptul că acestea au ca scop, cu
preponderenţă, exploatarea inteligenţei corporale (sport, dans, muzică, balet,
pictură), care implică integritatea fizică şi psihică a copilului, ar fi trebuit să fie
supuse autorizării instanţei de tutelă.
5.
Uneori, lipsa unei reglementări etatice este suplinită printr-o reglementare
sportivă - drept aplicabil raporturilor juridice care se nasc într-o anumită ramură
a sportului, care are aceeaşi forţă juridică precum legea, privită stricto sensu.
Exempli gratia, a se vedea Regulamentul FIFA privind statutul şi transferul
jucătorului, care, în art. 19-20 reglementează protecţia jucătorilor de fotbal
minori, precum şi Regulamentul privind activitatea intermediarilor, care în art. 7
pct. 8 reglementează obligaţiile intermediarului în cazul în care jucătorul care se
transferă sau se achiziţionează este minor. În preambulul Regulamentului privind
statutul şi transferul jucătorului, FIFA arată că protecţia minorilor se impune
având în vedere că de-a lungul timpului s-a constatat exploatarea minorilor
jucători de fotbal de către cluburi şi, în numeroase cazuri, abandonul lor pe
străzi, în străinătate, de către cluburile unde au fost transferaţi sau înscrişi.
Totodată, FIFA arată că nu întotdeauna transferul unui jucător minor în
străinătate este în interesul superior al minorului, deşi pare avantajoasă pentru
dezvoltarea carierei sale sportive.
Iată, deci, de ce susţinem că aceste acte nu ar trebui lăsate doar la discreţia
părinţilor, ci ar trebui să fie supuse autorizării instanţei de tutelă, garantul
interesului superior al minorului.
6.
În privinţa bunurilor incapabililor, reprezentantul legal are puterea să încheie
singur actele juridice civile în numele incapabilului, inclusiv pe cele care pot fi
făcute singur de către cel lipsit de capacitate de exerciţiu. Limitele acestei puteri
sunt următoarele: legea şi natura actului. În ceea ce priveşte prima limită,
includem aici:
(i) toate cazurile prevăzute de lege în care încheierea actului este supusă
autorizării instanţei de tutelă (spre exemplu: acte de înstrăinare, împărţeală,
ipotecare sau de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, renunţarea
la drepturi patrimoniale, orice alte acte care depăşesc dreptul de administrare);
prohibiţiile cu caracter absolut: donaţiile, garantarea obligaţiilor altuia (art. 146
alin. (3) C. civ.);
(ii) prohibiţii cu caracter relativ: încheierea de acte juridice între reprezentant
sau soţul, o rudă în linie dreaptă sau surorile tutorelui, pe de o parte, şi cel
incapabil (art. 147 C. civ.);
(iii) acte cu caracter strict personal, precum recunoaşterea copilului.
7.
În dreptul contemporan, sub influenţa evoluţiei drepturilor şi libertăţilor
omului, care reclamă recunoaşterea autonomiei personale şi patrimoniale a
copilului, se remarcă multiplicarea derogărilor sau excepţiilor de la regula
incapacităţii minorilor sub 14 ani. Astfel, în dreptul familiei sunt consacrate
următoarele obligaţii în sarcina părinţilor: obligaţia de a-l asocia pe copil la toate
deciziile care-l privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate (art.
483 alin. (2) C. civ.); obligaţia de a coopera cu copilul şi de a-i respecta viaţa
intimă, privată şi demnitatea (art. 488 alin. (2) lit. a) C. civ.); obligaţia de a lua
în considerare opinia copilului (art. 488 alin. (2) lit. b) C. civ.). De asemenea,
art. 264 alin. (1) C. civ. stipulează că în toate procedurile administrative sau
judiciare care-l privesc, audierea minorului în vârstă de 10 ani sau chiar sub
această limită de vârstă, după caz, este obligatorie. În acelaşi timp, art. 264
alin. (4) C. civ. prevede că opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în
raport cu vârsta şi gradul său de maturitate. Toate aceste prevederi legale
reiterează dispoziţiile din Convenţia internaţională a drepturilor copilului de la
New York. Pe bună dreptate s-a afirmat că promovarea drepturilor copilului
participă la o mutaţie normativă a sistemului juridic, a cărei valoare rămâne să
fie demonstrată370.
370
F. Terré, D. Fenouillet, op. cit., p. 344.

Bibliografie
 F. Terré, D. Fenouillet, Droit civil. Les personnes, Dalloz, Paris, 2012, ed. A 8/
Ph. Malaurie, L. Aynés, Les personnes, La protection des mineurs et des
majeurs, Defrénois, Paris, 2010, ed. a 5-a.
SCHEAUA Marius;RIZOIU Radu;BODU Sebastian;TRAILA Doru;DUB Mircea;TEC Lavinia, Codul
Civil – Comentat si adnotat. Despre legea civila. Despre persoane. Art. 1-257 din 07-iun-2018,
Rosetti