Revista Amfiteatru Economic: Academia de Studii Economice Din Bucureşti Facultatea de Business Și Turism

Revista Amfiteatru Economic
Academia de Studii Economice din Bucureşti

Facultatea de Business și Turism
Volumul XXII ● Februarie 2020 ● Nr. 53
Apariție trimestrială
Revista Amfiteatru Economic este clasificată şi recunoscută

de către Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice în categoria A
Tematica viitoarelor două numere:
• Revista nr. 54/2020 – Universitatea sustenabilă
• Revista nr. 55/2020 – Managementul riscului sustenabilității firmelor
Principalele baze de date internaţionale în care este indexată

revista:
Clarivate Analytics (2008)
- Social Sciences Citation Index
- Social Scisearch
- Journal Citation Reports/Social Sciences Edition
EBSCO Publishing (2009)
ProQuest LLC (2012)
DOAJ – Directory of Open Access Journals (2010)
EconLit – Journal of Economic Literature (2006)
SCOPUS – Elsevier B.V. Bibliographic Databases (2008)
IBSS – International Bibliography of the Social Sciences (2006)
RePEc – Research Papers in Economics (2004)
Cabell’s Directory of Publishing Opportunities (2006)
(Business Directories – Economics and Finance)
ISSN 1582-9146 www.amfiteatrueconomic.ro

BOARD EDITORIAL
Redactor-şef
Vasile Dinu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România; Academia Oamenilor de Știință din România
Secretar general de redacție
Laurenţiu Tăchiciu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Redactori
Constantin Brătianu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România; Academia Oamenilor de
Știință din România
Cristina Circa, Universitatea de Vest din Timișoara, România
Mladen Čudanov, University of Belgrade, Belgrad, Serbia
Dan-Cristian Dabija, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România
Cristian-Mihai Dragoş, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România
Irina Drăgulănescu, University of Studies of Messina, Messina, Italia
Judit Oláh, University of Debrecen, Hungary
Madălina Dumitru, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Valentin Dumitru, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Raluca-Gina Gușe, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Valentin Hapenciuc, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, România
Nicolae Lupu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Alexandru Nedelea, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, România
Marieta Olaru, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Gheorghe Săvoiu, Universitatea Pitești, România
Cătălina-Soriana Sitnikov, Universitatea din Craiova, România
Nicoleta Tipi, The University of Huddersfield, Huddersfield, Marea Britanie
Horst Todt, Universitatea Hamburg, Germania
George-Sorin Toma, Universitatea Bucureşti, România
Aharon Tziner, The Academic College of Netanya, Netanya, Israel
Cristinel Vasiliu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Călin Vâlsan, Bishop’s University, Sherbrooke, Québec, Canada
Milena-Rodica Zaharia, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Consiliu științific
Dan-Laurenţiu Anghel, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Andrej Bertoncelj, University of Primorska, Koper, Slovenia
Yuriy Bilan, University of Szczecin, Szczecin, Polonia
Slobodan Cerovic, University Singidunum, Belgrad, Serbia
Ung-il Chung, The University of Tokyo, Tokyo, Japonia
Emilian Dobrescu, Academia Română, Bucureşti, România
Veselin Draskovic, University of Montenegro, Kotor, Muntenegru
Romualdas Ginevicius, Vilnius Gediminas Technical University, Vilnius, Lituania
Nicolae Istudor, Academia de Studii Economice din București, România
Daniel Glaser-Segura, College of Business, Texas A&M University – San Antonio, SUA
Petkovska Tatjana Mirchevska, University St. Cyril and Methodius, Skopje, Macedonia
Puiu Nistoreanu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Ilona Obrsalova, University of Pardubice, Pardubice, Cehia
Rodolphe Ocler, ESC Chambery, Chambery-Savoie, Franța
Bogdan Onete, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Giovanni Palmerio, Lumsa Università, Roma, Italia
Rodica Pamfilie, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
József Popp, University of Debrecen, Hungary
Idowu Samuel, London Metropolitan University, Londra, Marea Britanie
Ion Stancu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Daniel Stavarek, Silesian University, Karvina, Republica Cehă
Dalia Streimikiene, Vilnius University, Vilnius, Lituania
Nicola Yankov, D. Tsenov Academy of Economics, Svishtov, Bulgaria
Fondatori
Vasile Dinu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Sandu Costache, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Birou de redacţie
Irina Albăstroiu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Mihaela Bucur, Academia de Studii Economice din București, România
Simona Margareta Bușoi, Editura Academiei de Studii Economice din București, România
Răzvan Dina, Academia de Studii Economice din București, România
Raluca Mariana Grosu (Secretar de redacţie), Academia de Studii Economice din București, România
Silvia Răcaru, Editura Academiei de Studii Economice din București, România
Violeta Rogojan, Editura Academiei de Studii Economice din Bucureşti, România
Cuprins
Eveniment. O carte de pionerat în domeniul cercetării economice românești ............... 5
Nicolae Istudor
Achiziții ecologice: realități și perspective ....................................................................... 11

Vasile Dinu
Achiziții ecologice: realități și perspective

Adoptarea planurilor naționale de achiziții ecologice
din perspectiva economiei circulare ................................................................................. 15
Marian Siminică, Marioara Avram, Luminița Popescu și Roxana Loredana Avram
Implicațiile achizițiilor ecologice asupra pieței muncii din România

în contextul tranziției spre economia ecologică ............................................................... 28
Daniela Paşnicu și Vasilica Ciucă
Achizițiile ecologice prin certificarea Forest Stewardship Council (FSC).

Percepțiile firmelor private din România și disponibilitatea lor de a cumpăra ........... 42
Dacinia Crina Petrescu, Florina Bran, Carmen Valentina Radulescu
și Ruxandra Malina Petrescu-Mag
Achiziţiile ecologice efectuate de managerii din industria hotelieră.

O abordare a principalilor factori determinanţi ............................................................ 58
Mirela Ştefănică, Ana Iolanda Vodă, Rodica Cristina Butnaru, Gina Ionela Butnaru
și Mircea Gabriel Chiriţa
Analiză bibliometrică asupra domeniului achizițiilor publice ecologice ....................... 72

Simona Roxana Pătărlăgeanu, Mihai Dinu și Marius Constantin
Achizițiile publice ecologice în literatura de specialitate ................................................ 83

Ionela Corina Chersan, Valentin Florentin Dumitru, Cătălina Gorgan și Vasile Gorgan
Angajamentul în achizițiile verzi: antecedente și rezultate

pentru IMM-urile producătoare din Iran ...................................................................... 103
Ramin Bashir Khodaparasti, Hooshmand Bagheri Garabollagh și Reza Mohammadpour
Managementul achizițiilor ecologice în întreprinderile mici și mijlocii

cu activitate de producție din țarile în curs de dezvoltare ............................................ 104
Tetiana Ivanova
Analiza realităților, evoluției și perspectivelor dezvoltării urbane ecologice

din punct de vedere internațional ................................................................................... 105
Fernando Barriuso și Beatriz Urbano
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 3

Interferențe economice
Aplicarea principiilor Bushido – codul samurailor în companiile din România ........ 107
Nobumichi Watahiki, Yoshikazu Matsui, Violeta Mihaela Dincă și Iulia Waniek
Stilurile de leadership ca predictori ai atitudinilor față de muncă:

o legătură mediat-moderată ............................................................................................ 119
Or Shkoler și Aharon Tziner
Strategiile și abordările financiare ale guvernului chinez

pentru internaționalizarea învățământului superior chinez......................................... 120
Frank Okai Larbi, Ma Zaoming, Chen Xianzhe și Hu Yating
Re-inovare din eșec, diferențe de mediu instituțional și performanța firmei:

evidențe din China............................................................................................................ 121
Zhuang Xiong, Pengju Wang și Yu Zhao
Amfiteatru Economic vă recomandă

Mijloace de natură legislativă vizând stimularea achizițiilor ecologice
în sectorul public. Studiu critic pe cazul României ..................................................... 123
Ionel Bostan, Cristina Mihaela Lazăr și Nicoleta Asaloș
Evenimentele culturale de mare amploare:

factor de întărire a conștiinței ecologice ......................................................................... 141
Iuliana Cetină, Silvia Elena Cristache, Georgeta Narcisa Ciobotar și Andrei Bădin
Bune practici privind calitatea aerului, poluarea și impactul

asupra sănătății la nivelul Uniunii Europene ................................................................ 158
Daniela-Ioana Manea, Emilia Țițan, Mihaela Mihai, Simona-Andreea Apostu
și Valentina Vasile
Bune practici referitoare la inovarea socială în contextul evoluției e-government..... 177

Vasja Roblek, Mirjana Pejić Bach, Maja Meško și Tine Bertoncel
4 Amfiteatru Economic
EVENIMENT
O carte de pionerat în domeniul cercetării economice românești

Prof. univ. dr. Nicolae Istudor,
Rector, Academia de Studii Economice din București, România
În data de 12 decembrie 2019, cu ocazia decernării premiilor Academiei Române ,

pentru anul 2017, se acordă lucrării „A concepe, a redacta și a publica un articol
știinific. O abordare în contextul cercetării economice” Ediția a II-a, 2017,
Premiul „Victor Slavescu”
Autori
Prof. univ. dr.

Vasile Dinu,
Redactor-șef
al revistei
Amfiteatru
Economic
Prof. univ. dr.

Gheorghe Săvoiu,
Redactor
al revistei
Amfiteatru
Economic
Prof. univ. dr.

Dan Cristian
Dabija,
Redactor al
revistei Amfiteatru
Economic

Lista de premiere a Academiei Romane pentru 2017 (Se dă la Secțiunea XI. Știinţe economice, juridice şi sociologie)
https://academiaromana.ro/premiileAR/liste/2017.pdf
Filmul decernării premiilor (La minutul 53 începe acordarea premiilor la Secția XI. Științe economice, juridice şi sociologie, iar
la minutul 55 se poate vedea premierea autorilor).
https://www.youtube.com/watch?v=luN2Ym6n2jk&feature=share&fbclid=IwAR2iwu6_bv26REQnOmKlwqJzrC9qq93GsVuGv-
qqWb8T9QtPqPQezG1ADXQ

Date importante
Editura: ASE – București
Domeniul ştiinţific – economic
Număr pagini – 457
Structura lucrării:
• Argument;
• Prefață;
• Cuprins;
• Capitole:
 Cercetarea economică și comunicarea rezultatelor acesteia,
în contextul general al cercetării științifice;
 Structura și optimizarea citării unui articol științific;
 Redactarea unui articol științific;
 Plagiatul, legislația antiplagiat și etica cercetării;
 Evaluarea performanței științifice în mediul universitar economic;
 Baze internaționale de date în domeniul ştiinţelor economice;
 Criterii relevante în alegerea revistelor științifice din domeniul
economic.
• Cuprins (engleză, franceză și germană);
• Bibliografie la fiecare capitol.
Actualitatea temei
Cartea a apărut ca un răspuns al dezbaterilor academice de mare actualitate
din ultimii ani privind îndeplinirea criteriilor de promovare a cadrelor didactice
universitare și a cercetătorilor, respectiv necesitatea publicării unor articole
care să corespundă exigențelor științifice europene în dpmeniu. În ultimul timp
au fost aduse în prim-plan elemente de noutate cum ar fi: reviste din fluxul principal
de publicații (mainstream journals), factor de impact, scor absolut de influență,
indicele Hirsch (H-index), articolelor științifice publicate în reviste recunoscute
internațional care au o pondere mare în cadrul criteriilor de promovare. De asemenea,
cartea de față răspunde și dezideratului de actualitate al mediului universitar
românesc cu privire la introducerea în planurile de învățământ a unor cursuri de
scriere a lucrărilor științifice, lucru care în curriculum-ul universităților valoroase
din străinătate a fost inclus de mult timp. Totodată, această lucrare vine în
întâmpinarea unor cerințe ale învățământului universitar românesc de mare
actualitate cu privire la etica în domeniul cercetării.
Inovația sau noutatea, ca aspect definitoriu al apariției cărții, o constituie
rezultatul sinergic al expertizei științifice, didactice, dar și administrative a
autorilor (redactori la revista Amfiteatru Economic, un jurnal din fluxul principal de
publicații, indexată și cotată Web of Science). Cei trei autori au înțeles provocările,
carențele, greutățile și, uneori, neajunsurile atât de natură conceptuală, cât mai ales
metodologică, cu care se confruntă diferiți cercetători, în special cei tinerii
(masteranzi, doctoranzi, asistenți etc.), dar nu numai, în conceperea, realizarea și
redactarea articolelor științifice în sfera științelor economice și a administrării
afacerilor. De aceea, prin lucrarea de față, autorii au dorit să le ofere tuturor acestora
un compendiu de bune practici în conceperea, redactarea și publicarea unui articol
științific economic.
O altă problemă de actualitate care i-a preocupat pe autori este și diminuarea
unui anumit decalaj între țările emergente (cum este și România) și cele
dezvoltate economic, care se resimte semnificativ și sub raportul vizibilității și
diseminării rezultatelor cercetării economice, deoarece una dintre cauzele acestei
stări de lucruri rezidă din abilitarea mai modestă a celor implicați în cercetare în ceea
ce privește maniera de concepere, redactare și publicare a articolelor științifice.
Scopul lucrării
Autorii lucrării și-au propus, de la bun început, să-și limiteze tratarea
subiectului la cerințele unui articol științific. Nu este abordată, în mod deliberat,
problematica unor lucrări de mai mari dimensiuni precum tratate, monografii,
manuale etc. Rațiunea acestei delimitări este cerută de fixarea precisă a destinației
lucrării. Sprijinindu-se pe reglementările internaționale și naționale în domeniul
evaluării performanței științifice în cercetarea economică autorii subliniază rolul de
lider jucat de articolele științifice în evaluarea cercetătorilor, în detrimentul
lucrărilor științifice de mai mare întindere.
Autorii lucrării abordează sistematic procesul de concepere, redactare și
publicare a unui articol științific, printr-un demers logic, pornind de la provocările
clasice și moderne ale cercetării științifice economice actuale, trecând la descrierea
elementelor structurale ale unui articol științific și a cerințelor privind redactarea
sa, prezentând apoi aspecte relevante referitoare la deontologia cercetării şi a
publicării, pentru, ca în final, să se refere la modalitățile de diseminare a
rezultatelor investigaţiilor derulate. Scopul acestui demers este acela de a oferi
sugestii practice pentru îmbunătățirea muncii de elaborare și publicare a
articolelor științifice.
Lucrarea se adresează unui public larg, dar bine structurat, de la segmentul
studenților din ciclul Bachelor la cel al masteranzilor, de la doctoranzi la cercetătorii
și cadrele didactice din domeniul științelor economice și din cel al administrării
afacerilor, într-un cuvânt întregului personal academic superior din domeniu interesat
în diseminarea performantă a roadelor cercetărilor întreprinse. Dacă sub raportul
categoriilor de public țintă există o adresabilitate clar conturată la nivel național, prin
faptul că lucrarea beneficiază de un cuprins și câte un rezumat în limbile engleză,
franceză și germană, ea poate suscita interesul și al cercetătorilor din câmpul
economic din țările Europei Centrale și de Est.
Obiectivul general
Cartea este destinată în principal tinerilor cercetători, doctoranzilor,
masteranzilor, studenților, dar și cadrelor didactice universitare interesate în
elaborarea și publicarea de articole științifice în reviste de prestigiu din fluxul
principal de publicații, indexate și cotate în baze de date relevante pentru
comunitatea științifică internațională. Ea are ca obiectiv principal de a aduce în
prim-plan o serie de bune practici în conceperea, redactarea și publicarea unui

articol științific pentru domeniul științelor economice și administrarea
afacerilor, privind următoarele aspecte: etapele procesului de elaborare a unei
lucrări științifice economice; aspectele tehnice dar și formale care trebuie avute în
vedere în redactarea efectivă a lucrării; modalitățile de diseminare a informațiilor
prin selectarea celor mai reprezentative reviste științifice economice în funcție de
diferite criterii și coroborarea lor cu sistemul actual de performanță economică
universitară și selectarea criteriilor reprezentative pentru alegerea revistelor
științifice economice relevante.
Originalitate
Originalitatea lucrării rezidă în prezentarea integrată și sinergică nu doar a
aspectelor care țin de elaborarea, redactarea și publicarea unui articol științific, ci și
a celor privind: modul eficient de comunicare a rezultatelor cercetării științifice;
etica cercetării, plagiatul și modalitățile concrete de identificare și prevenire a
acestuia; evidențierea criteriilor de alegere a revistelor în vederea publicării;
modalități de optimizare a citărilor în vederea creșterii performanței științifice.
Lucrarea este un demers original, înscriindu-se printre lucrările de pionierat în
științele economice din România.
Structura lucrării
Fiecare dintre cele șapte capitole ale lucrării abordează o temă distinctă în procesul de
căutare a adevărului, prin cercetarea științifică, până la transpunerea acestuia în
pagină, în modul cerut de o deontologie profesională desăvârșită.
Pentru a înscrie obiectul tematic al lucrării – cercetarea economică – în
contextul general al demersului științific, primul capitol al cărții este consacrat
structurii tipologice și particularităților cercetării economice moderne. Considerăm
important de relevat optica în care tratează autorii cercetarea științifică economică
contemporană, marcată de inter- trans- și multidisciplinaritate. Ea se datorează
schimbării de paradigmă în abordarea proceselor și fenomenelor economice, de la o
abordare de tip unilateral la una cu caracter integrativ. Este de subliniat, de asemenea,
rolul măsurării fenomenelor și al validității teoriei drept componente esențiale ale
cercetării economice.
Un loc distinct și bine conturat ocupă termenii cheie specifici unei cercetări
economice abordați pe patru cicluri succesive de investigare. Această preocupare
pentru clarificări terminologice ajută cititorul la o interpretare corectă a
instrumentarului de lucru folosit în întreaga lucrare. Conștienți de semnificația
comunicării pentru procesul de diseminare a rezultatelor cercetării științifice în
domeniu, acesteia i se rezervă o parte consistentă din lucrare, fiind tratată atât
conceptual, cât, mai ales, operațional, spre a veni în sprijinul cititorului avizat.
Capitolul al doilea al lucrării pornește de la morfologia componentelor
structurale ale unui articol științific, grupate în elemente de pre-text (titlu, autori,
cuvinte cheie, clasificare JEL), elemente de text (introducere, corpul articolului,
rezultate, discuții) și elemente de post-text (concluzii, bibliografie, anexe). Criteriile
scientometrice de evaluare a unui articol științific sunt apoi tratate pe larg pentru
optimizarea citării unui astfel de material, fapt ce sprijină diseminarea sa. În prim
plan sunt aduse bazele internaționale de date de mare anvergură (Clarivate Analytics
fost Thomson Reuters, în cadrul Web of Science și Elsevier în Scopus) evidențiindu-
se semnificația indicelui Hirsch pentru recunoașterea internațională a valorii unui
articol științific. Întregul demers se particularizează exemplificativ pentru domeniul
științelor economice și al administrării afacerilor.
Redactarea articolului științific reprezintă corpul celui de al treilea capitol al
lucrării. Recomandările la adresa stilului științific de redactare, însoțite de numeroase
exemplificări se continuă cu cele la adresa redactării bibliografiei. Demn de semnalat
este distincția, ce se cere făcută, între lista de referințe și lista bibliografică.
Clarificările privitoare la modalitățile de citare: sistem autor-număr și, respectiv
autor-dată (sistemul Harvard), prin detalierile exemplificative folosite, acoperă
întreaga paletă a situațiilor întâlnite în literatura economică. Se realizează și distincția
între manierele de citare într-un articol științific, respectiv într-o comunicare la o
conferință științifică. Capitolul este finalizat cu utile reguli de tehnoredactare.
O temă ce stârnește dezbateri aprinse legate de etica cercetării este cea a
plagiatului și a legislației anti-plagiat, căreia autorii îi consacră cel de-al patrulea
capitol. Problema protecției proprietății intelectuale aste esențială în lumea
postmodernă, în care acționează pericolul colajului. A decupa din locuri multiple
„citând corect” și punând lucrurile cap la cap duce la obținerea unei „veritabile”
recenzie a literaturii, dar nu la un document științific original. Acordând atenție
fenomenului plagiatului și precursorului său – similitudinea – se realizează un
demers în direcția eticii cercetării științifice.
Paradigma semantică a plagiatului în cercetare este dezbătută, atât conceptual
cât și sub raportul tipologiei sale. Sunt tratate și cazurile de cunoaștere comună, ce
anulează acuzația de plagiat. Este însă pregnant crezul autorilor în exprimarea
originală și consecvența cu care militează pentru respectul față de ideile originale.
Incursiunea, cu tentă istorică, în legislația anti-plagiat completează adecvat demersul
îndreptat spre protecția proprietății intelectuale. Faptul că se prezintă diversitatea
tipologică a situațiilor, de la plagierea în sine la auto-plagiere, de la auto-plagierea
instituțională la criptomnesie familiarizează cititorul cu varietatea situațiilor ce pot
apărea în redactarea unui articol științific și implicit cu nevoia de a le evita. Și aici
multitudinea cazuistică ajută la înțelegerea mai clară a fiecărei situații în parte. Căile
și mijloacele de prevenire și evitare a plagiatului încheia în mod fericit capitolul.
Capitolul cinci este consacrat evaluării performanței științifice în mediul
universitar economic din România, fenomen extrem de relevant și reprezentativ. Este
locul în care se deschide perspectiva unor dezbateri foarte actuale asupra evaluării
performanței științifice în mediul universitar economic. Ele se cer a contribui la
mutația necesară, aspect evidențiat anterior în cadrul acestei prezentări, și anume
trecerea, cu mai mult curaj, de la evaluarea cantitativă la cea de ordin calitativ a
performanței academice. Aspectele critice semnalate de autori sunt însoțite de un
bogat material exemplificativ. Nu este ocolită nici spinoasa problemă a finanțării
cercetării științifice economice și nici receptivitatea scăzută a mediului de afaceri în a
se implica în acest proces, în condiții reciproc avantajoase. Caracterul de deplină
imparțialitate a evaluatorilor nu este trecut nici el cu vederea.

Capitolul șase este dedicat abordării bazelor de date reprezentative pentru
științele economice, care contribuie la indexarea revistelor științifice. Abordarea
monografică a acestui aspect se constituie într-un semnificativ mod de orientare a
cercetătorului, ce dorește să-și valorifice rodul investigațiilor proprii. În aceeași cheie
de abordare se supune dezbaterii modul de stabilire a profilului științific al unei
reviste pentru ca autorul să dispună de informațiile necesare realizării celei mai bune
opțiuni în vederea publicării materialului propriu. Maniera de calcul a indicatorilor
scientometrici, ai celor mai importante baze internaționale de date, ajută cititorul în
alegerea pe care urmează să o realizeze.
Ultimul capitol al lucrării se încheie cu analiza criteriilor relevante ale alegerii
unei reviste științifice economice. De la vizibilitatea revistei la costurile asociate
publicării, de la specificul tematic al revistei sau al fiecărui număr la durata totală de
timp până la publicare și multe alte elemente permit cititorului să realizeze o
radiografie a factorilor de care se cere să țină seama în situația în care se decide să
publice un articol științific.
Subliniem consistența suportului bibliografic, ce însoțește fiecare capitol,
reprezentând un ghid de resurse documentare de valoare.
Concluzii
Ideea triplă de unicitate, necesitate și oportunitate a acestei lucrări rămâne
corelată cu efortul sistematic întreprins de către autori de a prezenta cercetarea
complexă din economie cu simplitate şi în termeni ușor de înțeles, respectiv cu
variate exemple practice care cresc valoarea sa de utilizare. Cititorul regăsește și
poate folosi cu succes bogăția de idei, explicații și exemple prezentate, ele
integrându-se perfect într-o logică și o coerență specifică demersului rațional, lucid și
creativ al lucrărilor științifice valoroase.
Ca o remarcă finală, ar trebui subliniate creativitatea aplicativă, optimizarea
structurală și anticiparea realistă a oportunității acestei cărți, simultan cu dorința
împlinită a autorilor de a prezenta cu simplitate și într-un limbaj ușor de înțeles
aspectele esențiale ce țin de elaborarea unui articol științific, interesant prin conținut
și atractiv ca formă de prezentare, deci cu șanse sporite de a fi acceptat și publicat
într-o revistă de prestigiu din fluxul principal de publicații economice (mainstream
economics journals).
În concluzie, putem spune că acei cititori, cu precădere cercetători și cadre
didactice universitare, dar mai ales tinerii cercetători din domeniul științelor
economice și al administrării afacerilor care doresc consacrarea științifică au în fața
lor o lucrare pragmatică și utilă tuturor în același timp.
Vă rugăm să citați acest articol astfel:

Dinu, V., 2020. Green Procurement: Realities and Prospects. Amfiteatru Economic, 22(53),
pp. 11-13.
DOI 10.24818/EA/2019/53/11
Achizițiile ecologice sunt procesele prin care clienții iau în calcul factorii de mediu
atunci când cumpără produse, servicii sau lucrări, cu scopul de a reduce impactul asupra
sănătății și asupra mediului înconjurător. Expresia Achiziții ecologice semnifică un proces
de alegere prin care cumpărătorii urmăresc să achiziționeze bunuri, servicii și lucrări cu un
impact redus asupra mediului pe tot parcursul ciclului lor de viață, în comparație cu
bunurile, serviciile și lucrările cu aceeași funcție primară care ar fi altfel achiziționate.
Într-o economie modelată de cerere, achizițiile ecologice reprezintă o presiune
importantă în favoarea dezvoltării durabile. Grija față de mediu a entităților achizitoare este
transferată furnizorilor lor, dar și furnizorilor acestora din urmă, printr-un efect
multiplicator care are tendința de a difuza în întreaga economie. Promovarea achizițiilor
ecologice și introducerea în procesul de achiziție a unor criterii privind protecția mediului,
va permite îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor oferite cetăţenilor, promovarea
modelelor de producţie şi consum durabile precum și încurajarea dezvoltării şi aplicării
tehnologiilor curate prietenoase cu mediul, reducând cantitatea de deşeuri, emisiile de gaze
cu efect de seră şi poluarea, ducând în final la realizarea unui mediu mai curat şi la
încurajarea modelelor durabile de comportament. De asemenea, se poate asigura un avantaj
în ceea ce priveşte inovarea şi dezvoltarea tehnologiilor de vârf, menţinând astfel
competitivitatea industriei şi mediului de afaceri. Totodată, achiziţiile publice verzi pot
încuraja utilizarea produselor/serviciilor cu eticheta ecologică a Uniunii Europene, ceea ce
însemnă achiziția de produse şi servicii cu performanţă mare din punct de vedere al
protecţiei mediului.
Achizițiile ecologice sunt relevante atât pentru sectorul public, cât și pentru cel
privat. În achizițiile publice, preocuparea pentru includerea criteriilor de mediu în atribuirea
contractelor s-a intensificat în ultimul deceniu. De exemplu, statele membre ale Uniunii
Europene – cu excepția Estoniei, Greciei, Ungariei, Luxemburgului și României –
adoptaseră până în 2017 planuri naționale de acțiune pentru achiziții ecologice și durabile.
În sectorul privat, multe companii practică achizițiile verzi, ca parte a politicii lor de
responsabilitate socială.
În ciuda progreselor incontestabile înregistrate in ultimii ani, inițiativele din
domeniul achizițiilor ecologice îmbracă un caracter mai degrabă punctual decât sistematic,
iar gradul de extindere și cuprindere a acestora este insuficient cunoscut. Sunt necesare mai
multe cercetări pentru a evalua implicațiile economice și sociale ale achizițiilor ecologice,
cu atât mai mult cu cât condițiile pieței se schimbă rapid, oferind noi soluții și mai multe
opțiuni. În plus, contribuția cercetătorilor este necesară pentru a ajuta responsabilii pentru
politici publice, liderii de afaceri și practicienii din domeniul achizițiilor să ia decizii
informate și să depășească provocările practice.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 11

Plecând de la aceste considerente, revista Amfiteatru Economic a invitat cercetătorii
cu preocupări în domeniu să propună spre publicare lucrări de cercetare care să contribuie
la mai buna cunoaștere a modului de implementare a principiilor achizițiilor ecologice la
nivelul sectorului public și al celui privat precum și a impactului aplicării acestor principii
asupra firmelor, economiei și societății.
Articolul, Adoptarea planurilor naționale de achiziții ecologice din perspectiva
economiei circulare, face o analiză a impactului adoptării planurilor naționale de achiziții
ecologice asupra economiei circulare la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene
pentru perioada 2007-2018 pornind de la trei ipoteze potrivit cărora impactul adoptării
acestor planuri este pozitiv asupra creșterii economice, asupra emisiilor de CO 2 și asupra
economiei circulare.
Adoptarea achizițiilor ecologice are implicații asupra pieței muncii ca urmare a
transformărilor care apar în structura economică. Lucrarea Implicațiile achizițiilor
ecologice asupra pieței muncii din România în contextul tranziției spre economia
ecologică asigură o mai bună înțelegere a conceptului și politicilor privind achizițiile
ecologice precum și a implicațiilor asupra pieței muncii românești în tranziția către
economia ecologică prin intermediul achizițiilor ecologice. Analizele întreprinse în articol
oferă o caracterizare a pieței muncii românești, o anticipare și o mai bună înțelegere a
modului în care schimbările structurale survenite în economie prin adoptarea achizițiilor
ecologice pot reconfigura piața muncii.
Firmele pot contribui la realizarea obiectivelor de sustenabilitate prin achizițiile lor
atunci când optează pentru cele ecologice. În lucrarea față, autorii s-au concentrat asupra
achizițiilor produselor certificate de către Forest Stewardship Council (FSC). Faptul că nu
există statistici public disponibile cu privire la valoarea achizițiilor ecologice pe țări, la nivelul
UE și nici cu privire la achiziționarea produselor FSC, articolul Achizițiile ecologice prin
certificarea Forest Stewardship Council (FSC). Percepțiile firmelor private din România
și disponibilitatea lor de a cumpăra, subliniază că singura modalitate de a înțelege piața
produselor FSC este studierea percepțiilor și intențiilor firmelor de a cumpăra astfel de
produse. Studiul de față face referiri la comportamentul (activități și percepții) firmelor din
România legat de achizițiile de produse certificate FSC și dacă percepțiile firmelor pot prezice
disponibilitatea consumatorilor de a înlocui produsele convenționale cu cele certificate FSC în
condiții egale de preț.
Plecând de la observația că în ultimii ani s-au intensificat preocupările pentru
protejarea mediului și dezvoltarea unui comportament ecologic în rândul operatorilor din
industria turismului, articolul Achiziţiile ecologice efectuate de managerii din industria
hotelieră. O abordare a principalilor factori determinanţi, abordează achizițiile ecologice
din perspectiva managerilor de hoteluri, prin analiza relațiilor dintre acestea și atitudinea
pro-mediu, problemele de mediu și beneficiile care îi motivează pe manageri să efectueze
achiziții ecologice.
Având în vedere rolul important ce revine cercetării științifice în domeniul
achizițiilor ecologice cu privire la conștientizarea importanței acestora dar și a efectului lor
asupra dezvoltarii durabile, în acest număr al revistei avem două lucrări. O cercetare
referitoare la Analiză bibliometrică asupra domeniului achiziţiilor publice ecologice, are
drept scop determinarea interesului în zona de cercetare ştiinţifică asupra achiziţiilor
publice ecologice şi explicarea evoluţiei acestora, începând cu momentul identificării
primului document cu caracter ştiinţific publicat în acest domeniu. În acest sens, autorii au
recurs la o metodă de cercetare cantitativă ce presupune folosirea unui produs software de
specialitate în domeniul bibliometriei, VOSviewer. Cealaltă lucrare se referă la Achizițiile
publice ecologice în literatura de specialitate, care prezintă o recenzie a literaturii de
specialitate referitoare la achizițiile publice ecologice în baza de date Scopus, folosindu-se
ca metodologie recenzia tradițională împreună cu recenzia structurată a literaturii științifice.
Punerea în aplicare a principiilor achizițiilor ecologice în sectoarele publice și
private este o idee importantă în favoarea dezvoltării durabile. Lucrarea, Angajamentul în
achizițiile verzi: antecedente și rezultate pentru IMM-urile producătoare din Iran, este un
studiu corelațional care a urmărit să identifice și să analizeze antecedentele și rezultatele
adoptării practicilor de achiziții ecologice legate de produse în cadrul întreprinderilor mici
și mijlocii. Rezultatele și sugestiile acestui studiu pot oferi marketerilor și managerilor o
perspectivă pentru a îmbunătăți performanțele întreprinderilor producătoare mici și mijlocii.
O altă lucrare ce se referă tot la întreprinderile mici și mijlocii este Managementul
achizițiilor ecologice în întreprinderile mici și mijlocii cu activitate de producție din țările
în curs de dezvoltare, care analizează problema gestionării achizițiilor ecologice la nivelul
întreprinderilor mici și mijlocii din țările în curs de dezvoltare, evidențiind faptul că acestea
ar trebui să acorde atenție dezvoltării și implementării achizițiilor ecologice, deoarece acest
lucru va avea un impact pozitiv asupra performanței lor.
Articolul, Analiza realităților, evoluției și perspectivelor dezvoltării urbane
ecologice din punct de vedere international, scoate în evidență faptul că există o
preocupare din ce în ce mai mare cu privire la dezechilibrul dintre urbanizare și conservarea
mediului, în condițiile în care peste jumătate din populația lumii trăiește în mediul urban,
precizîzând că dezvoltarea urbană ecologică a devenit unul dintre cele mai inovatoare și
evoluate domenii din ecologie, achiziții ecologice și mediu construit. Scopul acestui studiu
este de a oferi o perspectivă asupra realităților, evoluției și perspectivelor dezvoltării urbane
ecologice la nivel internațional.
Chiar dacă există o prejudecată a oamenilor, conform căreia produsele și serviciile
ecologice sunt mai scumpe decât cele neecologice, această opinie nu are în vedere și
întregul ciclu de viață al acestora. Deși inițial sunt mai scumpe, pe termen lung beneficiile
achiziționării produselor ecologice nu sunt limitate doar la impactul asupra mediului. Ele
includ și beneficii sociale și de sănătate precum și beneficii economice și chiar politice.
Achizițiile de produse ecologice se impun ca o necesitate și oportunitate a zilelor
noastre, reprezentând unul din pilonii de bază ai dezvoltării durabile a societății, iar
conștientizarea necesității acestora presupune crearea unui curent de gândire capabil să
transforme mentalitatea individului, indiferent de comunitatea din care face parte.
Redactor-șef,
Vasile Dinu
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 13

Cuprins

Adoptarea planurilor naționale de achiziții ecologice
din perspectiva economiei circulare ................................................................................. 15
Marian Siminică, Marioara Avram, Luminița Popescu și Roxana Loredana Avram
Implicațiile achizițiilor ecologice asupra pieței muncii din România

în contextul tranziției spre economia ecologică ............................................................... 28
Daniela Paşnicu și Vasilica Ciucă
Achizițiile ecologice prin certificarea Forest Stewardship Council (FSC).

Percepțiile firmelor private din România și disponibilitatea lor de a cumpăra ........... 42
Dacinia Crina Petrescu, Florina Bran, Carmen Valentina Radulescu
și Ruxandra Malina Petrescu-Mag
Achiziţiile ecologice efectuate de managerii din industria hotelieră.

O abordare a principalilor factori determinanţi ............................................................ 58
Mirela Ştefănică, Ana Iolanda Vodă, Rodica Cristina Butnaru, Gina Ionela Butnaru
și Mircea Gabriel Chiriţa
Analiză bibliometrică asupra domeniului achizițiilor publice ecologice ....................... 72

Simona Roxana Pătărlăgeanu, Mihai Dinu și Marius Constantin
Achizițiile publice ecologice în literatura de specialitate ................................................ 83

Ionela Corina Chersan, Valentin Florentin Dumitru, Cătălina Gorgan și Vasile Gorgan
Angajamentul în achizițiile verzi: antecedente și rezultate

pentru IMM-urile producătoare din Iran ...................................................................... 103
Ramin Bashir Khodaparasti, Hooshmand Bagheri Garabollagh și Reza Mohammadpour
Managementul achizițiilor ecologice în întreprinderile mici și mijlocii

cu activitate de producție din țarile în curs de dezvoltare ............................................ 104
Tetiana Ivanova
Analiza realităților, evoluției și perspectivelor dezvoltării urbane ecologice

din punct de vedere internațional ................................................................................... 105
Fernando Barriuso și Beatriz Urbano
Achiziții ecologice: realități și perspective AE
ADOPTAREA PLANURILOR NAȚIONALE DE ACHIZIȚII ECOLOGICE

DIN PERSPECTIVA ECONOMIEI CIRCULARE
Marian Siminică1, Marioara Avram2∗, Luminița Popescu3
și Roxana Loredana Avram4
1)2)3)
Universitatea din Craiova, Craiova, România.
4)
Universitatea de Vest, Timișoara, România.
Vă rugăm să citați acest articol astfel: Istoricul articolului

Siminică, M., Avram, M., Popescu, L. and Avram, R.L., Primit:25 septembrie 2019
2020. The Adoption of National Green Procurement Revizuit: 21 noiembrie 2019
Plans from the Perspective of Circular Economy. Acceptat: 19 decembrie 2019
Amfiteatru Economic, 22(53), pp. 15-27.
DOI 10.24818/EA/2019/53/15
Rezumat
Tendința de epuizare a resurselor neregenerabile și degradarea continuă a mediului
ambiant au fost considerate în ultimele secole drept efecte secundare acceptabile pentru
realizarea creșterii economice și pentru satisfacerea nevoilor umane în condițiile creșterii
demografice aflate pe un trend ascendent. Un răspuns adecvat la toate aceste provocări este
legat de creșterea ponderii PIB verde în total PIB, de achizițiile ecologice și de promovarea
pe scară largă a economiei circulare. La nivelul Uniunii Europene, există o legislație
corespunzătoare, există programe și pachete orientate spre implementarea achizițiilor verzi
și a economiei circulare. Există de asemenea țări „premiante” care au adoptat Planuri
naționale de achiziții ecologice înainte ca acest lucru să fie obligatoriu, țări care s-au convins
mai greu să adopte asemenea planuri, dar și țări care nu au adoptat Planuri naționale de
achiziții ecologice cum sunt Estonia, Grecia, Ungaria, Luxemburg și România.
Articolul își propune o analiză a impactului adoptării planurilor naționale de achiziții
ecologice asupra economiei circulare la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene pentru
perioada 2007-2018 cu ajutorul unui panel VAR nerestricționat (PVAR) pornind de la trei
ipoteze potrivit cărora impactul adoptării acestor planuri este pozitiv asupra creșterii
economice, asupra emisiilor de CO 2 și asupra economiei circulare. Datele preluate de pe
Eurostat și prelucrate cu ajutorul software-ului econometric E-Views 9 au permis validarea
ipotezelor de cercetare, confirmând impactul pozitiv al adoptării și implementării planurilor
naționale de achiziții ecologice asupra unor indicatori semnificativi ce caracterizează
economia circulară, fapt de natură a încuraja generalizarea preocupărilor de adoptare a unor
politici publice coerente în toate statele membre.
Cuvinte-cheie: PIB verde, achiziții ecologice, economie circulară, deșeuri, reciclare.
Clasificare JEL: F64, O13, Q28
∗
Autor de contact, Marioara Avram – marioaraavram@yahoo.com
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 15

AE Adoptarea planurilor naționale de achiziții ecologice
din perspectiva economiei circulare
Introducere
Exploatarea în ritm accelerat a resurselor fosile în condițiile caracterului limitat al

resurselor naturale, creșterea demografică și nevoia sporită de resurse energetice și de
alimente, degradarea continuă a mediului ambiant și declanșarea, deloc întâmplătoare, a unor
fenomene precum: dezghețarea calotei glaciare, frecvente incendii de păduri de o intensitate
fără precedent sau amplificarea unor fenomene meteo extreme sunt doar câteva din uriașele
provocări care au generat serioase întrebări cu privire la modelul tradițional de creștere
economică și au determinat apariția preocupărilor legate de PIB verde și economia circulară.
Apărut pentru prima dată în anul 1993, în sistemul conturilor naționale la nivelul OCDE,
conceptul de PIB verde reflectă relația dintre dezvoltarea economică și conservarea resurselor
naturale și a mediului ambiant. Conform literaturii de specialitate, PIB „desemnează valoarea
de piață agregată a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o țară într-o perioadă de
timp dată, de regulă un an” (Avram, 2012). Este de înțeles că pe măsură ce crește PIB verde
în total PIB cresc și achizițiile ecologice, respectiv acele „bunuri și servicii cu un impact
redus asupra mediului ambiant de-a lungul întregului ciclu de viață al acestora” (Neubauer et
al., 2017). Bunurile achiziționate azi pe principiul „cel mai mic preț” nu pot fi considerate
drept o alegere corectă dacă nu se au în vedere și cheltuielile ulterioare legate de
decontaminarea și curățirea zonelor în care pot fi abandonate, colectarea și reciclarea
acestora. Planurile naționale de achiziții ecologice au început să fie adoptate având la bază
politica integrată a Uniunii Europene cu privire la Environmental Life – Cycle Thinking
(COM/2003/0302 final), prima țară care a adoptat un plan național de achiziții ecologice a
fost Olanda în anul 2003, urmată de Franța în anul 2007 și de Germania, Italia, Spania în anul
2008. Majoritatea țărilor au adoptat planuri naționale, treptat până în anul 2017, făcând
excepție Estonia, Grecia, Ungaria, Luxemburg și România care încă nu au adoptat aceste
planuri de achiziții ecologice.
La nivelul Uniunii Europene, încă din anul 2004, au fost reglementate achizițiile
publice ecologice prin Directiva 2004/18/EC, revizuită și completată în anul 2014 prin
Directiva 2014/24/EU. Tot în anul 2014, au fost adoptate Directiva 2014/23/EU cu privire la
contractele de concesiune și Directiva 2014/25/EU privitoare la achizițiile operatorilor din
domeniile apă – canal, energie, transporturi și servicii poștale. Toate cele trei Directive au
avut ca termen limită de transpunere în legislația națională data de 18 aprilie 2016. Pornind
de la Directiva Eco – Design (2009/125/EC), continuând cu Directiva – cadru pentru deșeuri
(2008/98/EC) și Directiva privind depozitele de deșeuri (99/31/EC), Comisia Europeană a
adoptat, în anul 2015, Pachetul pentru economia circulară din dorința de a crește ponderea
economiei circulare în Uniunea Europeană prin acțiuni menite să protejeze resursele naturale,
să apere economiile statelor membre de fenomene precum: sărăcirea zăcămintelor,
volatilitatea prețurilor și dependența de surse de aprovizionare situate în afara Uniunii
Europene.
Pornind de la realitatea potrivit căreia grija față de problemele de mediu este bine
definită și reglementată la nivelul Uniunii Europene, în vreme ce implicarea și determinarea
autorităților naționale este diferită de la o țară la alta, acumularea unui volum de date relevant,
adecvat și suficient pentru perioada 2007-2018 permite analiza măsurii în care adoptarea
treptată a planurilor naționale de achiziții ecologice de către autoritățile naționale a contribuit
la creșterea economică și la dezvoltarea economiei circulare în Uniunea Europeană. Prezentul
articol a abordat mai multe aspecte, după cum urmează: în secțiunea 1 trecem în revistă
literatura de specialitate, prin evidențierea multiplelor direcții de cercetare care au avut ca
obiectiv central achizițiile ecologice, economia circulară și PIB verde; în secțiunea 2
prezentăm un studiu de caz referitor la impactul adoptării panurilor naționale de achiziții
ecologice asupra economiei circulare cu detalierea metodologiei de cercetare, a modelului
econometric utilizat și a rezultatelor cercetării. În finalul articolului sunt prezentate
concluziile care confirmă necesitatea continuării eforturilor de generalizare a adoptării
planurilor naționale de achiziții ecologice la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii
Europene..
1. Analiza literaturii de specialitate
Încă înainte de anul 1993, anul apariției conceptului de PIB verde în sistemul
conturilor naționale au existat preocupări pentru reducerea poluării și respectiv pentru
implicarea autorităților naționale în adoptarea unui cadru legislativ mai restrictiv. La început
literatura de specialitate a reținut faptul că o creștere a constrângerilor generate de
reglementarea aspectelor ecologice provoacă încetinirea creșterii economice. Astfel, studii
comparative (Kendrick, 1981) au evidențiat impactul negativ al reglementărilor ecologice
asupra creșterii economice în Europa, ceea ce a condus la concluzia că „privite din această
lumină reglementările guvernamentale par să dăuneze creșterii” (Dornbusch and Fischer,
1997). Pe măsură ce preocupările autorităților legate de creșterea ponderii PIB verde în total
PIB a crescut iar politicile publice focalizate în această direcție au concoct o intensitate mai
mare, au apărut și studii care au surprins relația pozitivă dintre creșterea PIB verde și creșterea
PIB nominal (Hamilton, 1994; Wong et al., 2008; Testa et al., 2016; Cheng et al., 2018).
În literatura de specialitate, problema achizițiilor ecologice a fost studiată sub
multiplele sale fațete. Astfel, o importantă direcție de cercetare a vizat managementul lanțului
ecologic de aprovizionare prin care au fost sesizate aspectele organizaționale care dau
consistență achizițiilor ecologice (Zhu et al., 2005; Srivastava, 2007; Prajogo et al., 2008;
Hsu et al., 2013). Studii recente au identificat influența Diviziei Digitale asupra generării Big
Data în contextul lanțului ecologic de aprovizionare (Gravili et al., 2018). O altă direcție la
fel de importantă, a vizat achizițiile publice durabile prin lucrări care au evidențiat rolul
deciziilor de implementare a achizițiilor publice ecologice cu impact asupra întregii vieți
economico-sociale precum: satisfacția angajaților (Snell, 2006); inițiativele guvernamentale
(Steurer et al., 2007); administrația locală (Preuss, 2009); sectorul public și privat (Walker
and Branner, 2009), precum și în mediul academic (Fuentes-Bargues et al., 2018). Au fost,
de asemenea, identificate studii referitoare la achizițiile ecologice în sectorul privat care
reflectă modul de întrepătrundere a bunelor practici între sectorul public și sectorul privat
(Carter et al., 2000; Appolloni et al., 2014), dar și barierele care pot interveni pe parcurs
(Giunipero et al., 2012) în sensul limitării achizițiilor ecologice (Walker et al., 2008;
Kaufmann et al., 2012).
O serie de cercetări au surprins rolul activității de cercetare – dezvoltare ca motor al
creșterii economice (Avram et al., 2014), în respectul mediului înconjurător și al creșterii
inteligente ( Edler and Georghiou, 2007). Alte preocupări ale specialiștilor au avut ca obiectiv
cercetarea principalelor riscuri ale achizițiilor ecologice și analiza detaliată a performanțelor
acestora la nivel microeconomic și macroeconomic (Rao et al., 2005; Green et al., 2012;
Hassan, 2013; Zhu et al., 2013; Kuei et al., 2015; Theyel et al., 2015; Gonzales-Benito et al.,
2016).
O altă direcție de cercetare, intens studiată, s-a dovedit a fi economia circulară și
reciclarea, definite ca un „design sustenabil, mentenanță, reparații, refolosire, re-
manufacturare, recondiționare și reciclare” (Geissdorfer et al., 2017) și care a reliefat rolul
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 17

major al guvernelor și al autorităților naționale și locale pentru implementarea principiilor

economiei circulare (Reike et al., 2018). Nu a fost neglijat nici aportul publicului pentru
susținerea economiei circulare, fiind important gradul de cunoaștere care poate schimba
comportamentul oamenilor pentru un mai mare respect față de mediu și generarea unui
comportament ecologic (Brătianu, 2013; Junot, Paquet and Martin-Krumm, 2017).
2. Studiu de caz: Impactul adoptării Planurilor de Achiziții Ecologice asupra economiei

circulare
2.1. Metodologia cercetării
Studiul prezentat în lucrare are la bază un panel VAR nerestricționat (PVAR), care se
potrivește cel mai bine pentru analiza unor serii de timp cross-secționale. PVAR este
considerat un instrument versatil de cercetare, deoarece permite analiza interacțiunii
dinamice dintre variabile „principalul scop al analizei de tip VAR este de a evalua efectele
diverselor șocuri asupra variabilelor din sistem” (Enache, 2015). Datele selectate la nivelul
Uniunii Europene 28, cu excepția Croației, au fost preluate de pe Eurostat pentru perioada
2007-2018 fiind prelucrate cu ajutorul software-ului econometric E-Views 9.
Variabilele au fost alese astfel încât să răspundă cel mai bine obiectivului cercetării,
după cum urmează:
• G.P.P. – respectiv introducerea planurilor naționale de achiziții ecologice – surprinde
momentul adoptării Planurilor Naționale de Acțiune pentru achizițiile ecologice și durabile.
Astfel, pentru țările care nu au adoptat Planurile naționale de achiziții ecologice variabila are
valoarea 0 pe toată perioada 2007-2018. Pentru celelalte țări, valoarea este 0 pentru
perioadele anterioare adoptării Planurilor naționale de achiziție și devine 1 începând cu anul
în care au fost adoptate planurile de achiziții verzi. În acest fel, este valorificată facilitatea
oferită de metodologia VAR prin intermediul funcției de impuls – răspuns în studierea
implicațiilor politicilor publice de mediu și achiziții ecologice. Având în vedere informațiile
prezentate în Tabelul nr.1, rezultă că pe toată perioada analizată GPP a fost considerată 1
pentru Olanda și Franța și 0 pentru Estonia, Grecia, Ungaria, Luxemburg și România. Pentru
celelalte state valoarea a fost considerată inițial 0 și a devenit 1 începând cu anul adoptării
pentru prima dată a Planului Național de Achiziții Ecologice.
• G.D.P. – P.I.B. pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare – un indicator ales pentru a
valida o ipoteză foarte importantă legată de adoptarea procedurilor de achiziții ecologice,
respectiv dacă ar putea fi afectată creșterea economică fapt de natură a justifica reticența unor
autorități naționale legate de implementarea Planurilor naționale de achiziții ecologice, cum
este cazul cu Estonia, Grecia, Luxembourg, Ungaria și România.
Au fost selectate trei variabile importante pentru economia circulară, respectiv:
• CO 2 – Tone de dioxid de carbon per capita – un indicator care măsoară incidența unui
factor poluant foarte important și dezbătut de literatura de specialitate.
• Materiale reciclate – volumul mediu de materiale reciclate, măsurate în kg per capita.
• Deșeuri – volumul mediu de deșeuri generate, măsurate în kg per capita.
Controversele evidențiate de literatura de specialitate pe tema impactului
reglementărilor cu caracter ecologic asupra creșterii economice necesită un răspuns clar
pentru a stabili dacă reticențele unor autorități naționale care încă nu au implementat planurile
naționale de achiziții ecologice sunt sau nu justificate.
Totodată, studii anterioare (Ying and Lijun, 2012) au demonstrat că achizițiile
ecologice conduc la scăderea cantității de deșeuri și la creșterea cantității de materiale
reciclate. Astfel, pornind de la cercetările prezentate anterior și pentru analiza impactului
adoptării planurilor naționale de achiziții ecologice asupra economiei circulare, au fost
formulate trei ipoteze ale cercetării:
• H1 – Impactul adoptării Planurilor naționale de achiziții ecologice asupra creșterii
economice este unul pozitiv dată fiind importanța economiei circulare pentru creșterea
sustenabilă.
• H2 – Introducerea Planurilor naționale de achiziții ecologice are un impact pozitiv
asupra emisiilor de CO 2 . Relația dintre achizițiile ecologice și emisiile de CO 2 au fost
studiate încă din anul 2010 (Abdallah et al., 2010), prezentul studiul aduce în plus o focalizare
a datelor pe măsura adoptării Planurilor de achiziții ecologice de către autoritățile naționale.
• H3 – Introducerea Planurilor naționale de achiziții ecologice are un impact pozitiv
asupra economiei circulare, reflectat atât în materialele reciclate cât și în cantitatea de deșeuri.
2.2. Model econometric
Modelulul folosit pentru cercetare este un panel VAR nerestricționat care își are
originea în funcția de producție Cobb-Douglas, modificată de Koke (2002), care consideră
producția ca fiind dependentă de factorii de input.
𝑡𝑡 𝑡𝑡 𝑡𝑡
𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡 = 𝛼𝛼2 + ∆ � 𝛽𝛽1,𝑗𝑗 𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛾𝛾1,𝑗𝑗 𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛿𝛿1,𝑗𝑗 𝐶𝐶𝐶𝐶2 1,𝑡𝑡−𝑗𝑗

𝑗𝑗=1 𝑗𝑗=1 𝑗𝑗=1
𝑡𝑡 𝑡𝑡
+ ∆ � 𝜖𝜖1,𝑗𝑗 𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝜃𝜃1,𝑗𝑗 𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + 𝑢𝑢1𝑡𝑡 (1)

𝑘𝑘=1 𝑘𝑘=1
𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡 = 𝛼𝛼2 + ∆ � 𝛽𝛽1,𝑗𝑗 𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛾𝛾1,𝑗𝑗 𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛿𝛿1,𝑗𝑗 𝐶𝐶𝐶𝐶2 1,𝑡𝑡−𝑗𝑗

𝑡𝑡 𝑡𝑡

𝑘𝑘=1 𝑘𝑘=1
𝐶𝐶𝐶𝐶2 1,𝑡𝑡 = 𝛼𝛼2 + ∆ � 𝛽𝛽1,𝑗𝑗 𝐶𝐶𝐶𝐶21,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛿𝛿1,𝑗𝑗 𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛾𝛾1,𝑗𝑗 𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 +

𝑡𝑡 𝑡𝑡

𝑡𝑡=1 𝑗𝑗=1
𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊1,𝑡𝑡 = 𝛼𝛼2 + ∆ � 𝛽𝛽1,𝑗𝑗 𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛾𝛾1,𝑗𝑗 𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝜖𝜖1,𝑗𝑗 𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡−𝑗𝑗

𝑡𝑡 𝑡𝑡
+∆ � 𝜃𝜃1,𝑗𝑗 𝐶𝐶𝐶𝐶21,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛿𝛿1,𝑗𝑗 𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + 𝑢𝑢1𝑡𝑡

(4)
𝑗𝑗=1 𝑗𝑗=1
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 19

unde:
GDP – P.I.B. per capita;
GPP – Introducerea Planurilor naționale de achiziții ecologice;
Deșeuri (Waste) – Deșeuri kg per capita;
Materiale reciclate (Recycle) – Materiale reciclate kg per capita;
CO 2 – CO 2 tone per capita.
Pentru validarea rezultatelor este necesară testarea standard recomandată de Harvey,
încă din 1990, pentru a verifica dacă sunt respectate condițiile de stabilitate, numărul optim
de lag-uri selectate, testul de autocorelație LM și testul de heteroscedasticitate. Testarea
standard pentru metodologia VAR certifică, mai întâi, că este respectată condiția de stabilitate
așa cum se prezintă în tabelul nr. 1. Acest test validează totodată sistemul de ecuații
diferențiale prezentat mai sus.
Tabel nr. 1: Condiția de stabilitate a VAR

Specificație Lag: 1
Rădăcină pătrată Module
0.997913 0.997913
0.953489 0.953489
0.841918 0.841918
-0.131825 – 0.393449i 0.414946
-0.131825 + 0.393449i 0.414946
-0.359227 0.359227
0.335015 0.335015
0.048273 – 0.115931i 0.125580
0.048273 + 0.115931i 0.125580
-0.081323 0.081323
Nici o rădăcină nu se află în afara cercului unității.
VAR satisface condiția de stabilitate.
Testarea numărului de lag-uri confirmă faptul că numărul optim de lag-uri selectate
este 1, ceea ce înseamnă că variabilele produc efecte după un an de la data introducerii
Planurilor naționale de achiziții ecologice (Tabelul nr. 2).
Tabelul nr. 2: Selecția numărului de lag-uri

Criterii de selecție a comenzilor VAR Lag
Lag LogL LR FPE AIC SC HQ
0 -1215.541 NA 12288242 30.51353 30.66241 30.57322
1 -855.2413 666.5549 2815.961* 22.13103* 23.02429* 22.48917*
2 -842.8599 21.35804 3888.879 22.44650 24.08414 23.10307
3 -824.4599 29.43990 4672.447 22.61150 24.99352 23.56652
4 -787.5200 54.48632* 3592.240 22.31300 25.43941 23.56647
5 -772.6690 20.04887 4912.880 22.56673 26.43752 24.11864
6 -742.1229 37.41899 4685.543 22.42807 27.04325 24.27843
7 -711.8106 33.34359 4688.564 22.29526 27.6548 24.44407
8 -690.5528 20.72628 6220.342 22.38882 28.49276 24.83607
* indică ordinea de întârziere a lag selectată după criteriu
unde:
LogL – Funcție logaritmică;
LR – Statistica testului modificat secvențial LR (fiecare test la nivel de 5%);
FPE – Eroare finală de predicție;
AIC – Criteriul de informare Akaike;
SC – Criteriul de informare Schwarz;
HQ – Criteriul de informare Hannan-Quinn.
Testul de autocorelație LM prezentat în tabelul nr. 3 confirmă faptul că nu este

necesară autocorelația și, prin urmare poate continua testarea VAR cu testul de
heteroscedasticitate așa cum se constată din tabelele nr. 3 și nr. 4.
Tabel nr. 3: Testul de autocorelație LM Tabelul nr. 4: Testul de

heteroscedasticitate
Testele LM de corelație în serie Teste de heteroscedasticitate pentru VAR
reziduală VAR rezidual: Fără condiții încrucișate
(doar niveluri și pătrate)
Lags LM-Stat Prob Test comun:
1 46.47578 0.0056 Chi-sq df Prob.
2 43.09525 0.0137 182.3289 135 0.0042
Probe din chi-pătrat cu 25 df.
Validarea condiției de stabilitate a VAR, urmată de selectarea numărului de laguri, a

testului de autocorelație precum și a celui de heteroscedasticitate permite descompunerea
varianței așa cum este prezentată în tabelul nr. 5.
Tabel nr. 5: Descompunerea variantei

MATERIALE
Period S.E. CO 2 GPP DEȘEURI L_GDP
RECICLATE
1 0,552262 14,99834 0,047138 1,30E-06 0,092256 84,86227
2 0,768990 15,08884 0,168999 0,006491 0,071588 84,66408
3 0,927233 15,09181 0,575392 0,006768 0,061210 84,26482
4 1,054818 15,02169 1,167381 0,005907 0,052558 83,75247
5 1,162205 14,89477 1,870267 0,004950 0,045615 83,18440
6 1,254810 14,72545 2,629446 0,004181 0,039944 82,60098
7 1,335838 14,52542 3,406227 0,003658 0,035308 82,02939
8 1,407398 14,30393 4,174050 0,003372 0,031510 81,48714
9 1,470981 14,06820 4,915380 0,003290 0,028397 80,98473
10 1,527705 13,82379 5,619250 0,003377 0,025844 80,52774
unde:
S.E. – Eroare standard;
L_GDP – Serie de date logaritmate a PIB.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 21

Este important de reținut impactul pe care îl are introducerea Planurilor naționale de

achiziții ecologice asupra creșterii economice încă din primul an, dar și orizontul lung de
răspuns al P.I.B. la stimuli oferiți de introducerea Planurilor de achiziții ecologice.
2.3. Rezultate și discuții
Ipoteza H1 se confirmă în sensul că impactul adoptării planurilor de achiziții ecologice

asupra creșterii economice este unul pozitiv și în același timp durabil așa cum se poate
observa în figura nr.1, ceea ce confirmă rezultatele unor studii anterioare (Hamilton, 1994;
Wong et al., 2008; Testa et al., 2016; Cheng et al., 2018), în opoziție cu rezultatele studiilor
comparative efectuate de Kendrick în anul 1981.
Temerile legate de încetinirea creșterii economice ca urmare a implementării unor
planuri naționale de achiziții ecologice sunt nejustificate. Autoritățile din Estonia, Grecia,
Ungaria, Luxemburg și România vor identifica odată cu adoptarea planurilor de achiziții
ecologice o sursă de creștere economică durabilă. Este adevărat că și țările care nu au adoptat
planuri naționale de achiziții ecologice au înregistrat creștere economică în perioada
analizată, în România, de exemplu, nivelul creșterii economice este printre cele mai ridicate
din Uniunea Europeană, în perioada 2017 – 2018. Această creștere economică este bazată,
însă, pe consum și nu poate fi considerată o creștere economică durabilă.
Rezultatele cercetării referitoare la ipoteza H2 arată că aceasta nu se confirmă,
introducerea planurilor naționale de achiziții ecologice nu conduce automat la reducerea
emisiilor de CO 2 , fiind infirmate parțial concluziile studiul efectuat de Abdallah, în anul
2010. Implementarea achizițiilor ecologice poate fi considerată o condiție necesară dar nu și
suficientă pentru reducerea emisiilor de CO 2 . Pentru aceasta sunt necesare modificări
structurale semnificative în politica industrială, în construcții, transporturi, protejarea
suprafețelor împădurite și în general creșterea responsabilității sociale a factorilor de decizie.
Figura nr. 2 reflectă faptul că în lipsa altor măsuri specifice, după doi ani de la introducerea
planurilor de achiziții ecologice, emisiile de CO 2 înregistrează o creștere susținută.
Figura nr. 1: Impactul GPP asupra PIB Figura nr. 2: Impactul GPP asupra CO 2
Ipoteza H3 se confirmă, introducerea planurilor naționale de achiziții verzi contribuie

pe de o parte la reducerea cantității de deșeuri per capita, iar pe de altă parte la creșterea
cantității de materiale reciclate, ceea ce constituie o confirmare a studiilor efectuate de Ying
și Lijun, în anul 2012. Achizițiile verzi contribuie din plin la reducerea cantității de deșeuri
fapt reflectat de figura nr. 3.
Figura nr. 3: Figura nr. 4:

Impactul GPP asupra deșeurilor Impactul GPP asupra materialelor reciclate
Planurile naționale de achiziții verzi conțin prevederi clare și sarcini suplimentare

legate de creșterea volumului materialelor reciclate, așa cum se evidențiază în figura nr. 4,
care reflectă impactul GPP asupra cantității de materiale reciclate per capita. Este evident că
de la an la an, planurile naționale conțin sarcini suplimentare privitoare la nivelul materialelor
reciclate, fapt reflectat și în figura nr. 4.
Concluzii
Rezultatele studiului confirmă faptul că statele care au adoptat planuri naționale de

achiziții ecologice au realizat atât creștere economică cât și reducerea cantității de deșeuri
precum și creșterea cantității materialelor reciclate, în vreme ce pentru reducerea emisiilor
de dioxid de carbon introducerea acestor planuri s-a dovedit a fi o condiție necesară dar nu și
suficientă, dată fiind amploarea fenomenului. Având în vedere faptul că printre cauzele care
au condus la neadoptarea acestor planuri naționale se menționează aspecte de natură legală
și „inerția” (Neubauer et al., 2017) unor autorități cu sarcini concrete în acest domeniu,
reacțiile punctuale din partea societății civile, a mediului academic, a publicului în general
pot fi soluții pentru conștientizarea necesității adoptării cadrului legal și mai ales pentru a
impulsiona lupta cu inerția.
Rezultatele acestei cercetări confirmă impactul pozitiv pe care îl are adoptarea
planurilor naționale de achiziții ecologice asupra creșterii economice și asupra unor indicatori
relevanți pentru caracterizarea economiei circulare. Faptul că țările care au adoptat planurile
naționale au înregistrat o creștere a PIB verde este cu atât mai încurajator în momentul în
care nu s-a făcut în detrimentul creșterii economice. Acest aspect anulează temerile celor care
consideră că o creștere a preocupării pentru achizițiile ecologice poate contraveni aspirațiilor
legate de creșterea economică, de echilibrul pieței muncii sau de echilibrul bugetar.
Creșterea economică poate conduce la creșterea veniturilor bugetare și la o mai bună
utilizare a forței de muncă. În acest sens, este necesar ca prin politici publice adecvate toate
statele membre ale Uniunii Europene să adopte planuri naționale pentru achiziții ecologice și
să înlocuiască pentru licitațiile publice criteriul „cel mai mic preț” cu criteriul „cel mai bun
preț de-a lungul întregului ciclu de viață al produsului”. Pentru aceasta, autoritățile trebuie să
își însușească valențele teoretice și practice ale expresiilor „BPQR – Best Price Quality
Ratio” și „MEAT – Most Economically Advantageous Tendering” fără să aibă nicio reticență
cu privire la impactul negativ al achizițiilor ecologice asupra creșterii economice.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 23

Impactul pozitiv al adoptării planurilor naționale de achiziții ecologice este confirmat

de creșterea materialelor reciclate și scăderea cantității de deșeuri generate per capita, în
condițiile în care acestea conțin responsabilități sporite de la an la an pentru economia
circulară atât pentru autoritățile centrale cât și pentru autoritățile municipale. În ceea ce
privește impactul adoptării planurilor naționale de achiziții ecologice asupra emisiilor de
carbon, studiul prezentat infirmă practic ipoteza H2 în sensul că introducerea acestor planuri
este o condiție necesară dar nu și suficientă pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon.
Se știe că cel mai dificil moment pentru politicile publice este cel legat de introducerea unui
plan de măsuri pe agenda publică. Planurile Naționale de Achiziții Ecologice sunt înscrise
deja pe agenda autorităților publice, dar cu toate acestea lucrurile nu se pot realiza de la sine,
fiind necesară și masa critică în măsură să demonstreze interesul major al publicului pentru
economia circulară, achizițiile ecologice și creșterea PIB verde.
Studiul prezentat în lucrare poate fi dezvoltat pentru a surprinde politicile publice
necesare pentru scăderea emisiilor de CO 2 prin focalizarea cercetărilor asupra unor
instrumente de politică industrială, de restructurări în domeniul construcțiilor și
transporturilor, de protecția și regenerarea fondului forestier și creșterea suprafețelor
împădurite.
Bibliografie
Abdallah, T., Diabat, A., Simchi-Levi, D., 2010. A carbon sensitive supply chain network
problem with green procurement. Proceedings of the 40th International Conference on
Computers and Industrial Engineering (CIE), pp.1-6. [online] Available at:
<https://dspace.mit.edu/handle/1721.1/66601> [Accessed 9 August 2019].
Avram, A., Avram, V., Avram, C.D., 2014. Research and development expenditures,
between discretionary costs and source for economic growth. Romanian Journal of
Economics, 2(48), pp.49-66.
Avram, C.D., 2012. Economie generală. Craiova: Universitaria.
Brătianu, C., 2007. Thinking patterns and knowledge dynamics. In Martins, B. & Remenyi,
D. (Eds.). Proceedings of the 8th European Conference on Knowledge Management.
Barcelona, Spain, 6-7 September, Reading, UK: Academic Conferences Ltd, pp.152-157.
Cheng, W., Appolloni, A., D’Amato, A., Zhu, Q., 2018. Green public procurement, missing
concepts and future trend – a critical review. Journal of Cleaner Production, 176,
pp.770-784.
Council Directive 1999/31/EC of 26 April 1999 on the landfill of waste. [online] Available
at: <https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:31999L0031&
from=RO> [Accessed 13 August 2019].
Directive 2004/18/EC of the European Parliament and of the Council of 31 March 2004 on
the coordination of procedures for the award of public works contracts, public supply
contracts and public service contracts. [online] Available at: <https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32004L0018&from=ro>
[Accessed 09 August 2019].
Directive 2008/98/EC of the European Parliament and of the Council of 19 November 2008
on waste and repealing certain Directives. [online] Available at: <https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32008L0098&from=RO>
Directive 2009/125/EC of the European Parliament and of the Council of 21 October 2009
establishing a framework for the setting of ecodesign requirements for energy-related
products. Retrieved online from <https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/
?uri=CELEX:32009L0125&from=RO> [Accessed 12 August 2019].
Directive 2014/23/EU of the European Parliament and of the Council of 26 February 2014
on the award of concession contracts. [online] Available at: <https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014L0023&from=RO>
Directive 2014/24/EU of the European Parliament and of the Council of 26 February 2014.
[online] Available at: <https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=
CELEX:32014L0024&from=RO> [Accessed 08 August 2019].
Directive 2014/25/EU of the European Parliament and of the Council of 26 February 2014.
[online] Available at: <https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=
CELEX:32014L0025&from=ro> [Accessed 08 August 2019].
Dornbusch, R., Fischer, S., 1997. Macroeconomia. Timișoara: Sedona.
Edler, J., Georghiou, L., 2007. Public procurement and innovation – Resurrecting the demand
side. Research Policy, 36(7), pp.949-963.
Enache, C., 2015. Modele econometrice aplicate în economia reală. București: ASE.
Environmental Life – Cycle Thinking (COM/2003/0302 final) Communication from the
Commission to the Council and the European Parliament – Integrated Product Policy –
Building on Environmental Life-Cycle Thinking. [online] Available at: <https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52003DC0302&from=EN>
European Commission, 2015. Proposal for a Directive of the European Parliament and the
Council, amending Directive 2008/98/EC on waste, COM/2015/0595 final, Brussels:
European. [online] Available at: <https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=
CELEX%3A52015PC0595> [Accessed 13 August 2019].
Fuentes-Bargues, J.L., Ferrer-Gisbert, P.S., Gonzalez-Cruz, C., 2018. Analysis of green
public procurement of works by Spanish public universities. International Journal of
Environmental Research and Public Health, 15(9). [online] Available at:
<https://www.mdpi.com/1660-4601/15/9/1888/htm> [Accessed 13 August 2019].
Geissdoerfer, M., Savaget, P., Bocken, N., & Hultink, E., 2017. The circular economy – A
new sustainability paradigm?. Journal of Cleaner Production, 143(1), pp.757-768.
Giunipero, L.C., Hooker, R.E., Denslow, D., 2012. Purchasing and supply management
sustainability: drivers and barriers. Journal of Purchasing and Supply Management,
18(4), pp.258-269.
Gonzales-Benito, J., Lannelongue, G., Ferrerira, L.M., Gonzales-Zapatero, C., 2016. The
effect of green purchasing on purchasing performance: the moderating role played by
long term, relationships and strategic integration. Journal of Business and Industrial
Marketing, 31(2), pp.312-324.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 25

Gravili, G., Benvenuto, M., Avram A., Viola, C., 2018. The influence of the Digital Divide
on Big data generation within supply chain management. The International Journal of
Logistics Management, 29(2), pp.592-628.
Green, K.W., Zelbst, P.J., Meacham, J., Bhadauria, V.S., 2012. Green supply chain
management practices: impact on performance. Supply chain Management: An
International Journal, 17(3), pp.290-305.
Hamilton, K., 1994. Green adjustments to GDP, Resources Policy, 20(3), pp.155-168.
[online] Available at: <https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/
0301420794900485> [Accessed 10 July 2019].
Harvey, A.C., 1990. The econometric analysis of time series. The MIT Press, 2nd. „ed.”
Cambridge.
Hassan, M., 2013. Sustainable supply chain management practices and operational
performances. American Journal of Industrial and Business Management, 3(1),
pp.42-48.
Hsu, C., Choon Tan, K., Hanim Mohamad Zailani, S., Jayaraman, V., 2013. Supply chain
drivers that foster the development of green initiatives in an emerging economy.
International Journal of Operations and Production Management, 33(6), pp.656-688.
Junot, A. Paquet, Y., Martin-Krumm, C., 2017. Passion for outdoor activities and
environmental behaviors: A look at emotions related to passionate activities. Journal of
Environmental Psychology, 53, pp.177-184.
Kaufmann, H.R., Panni, M.F.A.K., Orphanidou, Y., 2012. Factors affecting consumers’
green purchasing behavior: An integrated conceptual framework. Amfiteatru Economic
Journal, 14(31), pp.50-69.
Kendrick, J.W., 1981. Intenational comparisons of recent productivity trends. Contemporary
Economic Problems. Washington DC: American Enterprise Institute.
Kuei, C., Madu, C.N., Chow, W.S., Chen, Y., 2015. Determinants and associated
performance improvement of green supply chain management în China. Journal of
Cleaner Production, 95, pp.163-173.
Neubauer, C., Jones, M., Montevecchi, F., Schreiber, H., Tisch, A., Walter, B., 2017. Green
public procurement and the EU action plan for the circular economy. Retrieved online
from <http://www.europarl.europa.eu/supporting-analyses> [Accessed 7 August 2019].
Prajogo, D., McDermott, P. and Goh, M., 2008. Impact of value chain activities on quality
and innovation. International Journal of Operations & Production Management, 28(7),
pp.615-635.
Preuss, L., 2009. Addressing sustainable development through public procurement: the case
of local governmen. Supply Chain Management, 14(3), pp.213-223.
Rao, P., Holt, D., 2005. Do green supply chains lead to competitiveness and economic
performance? International Journal of Operations and Production Management, 25(9),
pp.898-916.
Reike, D., Vermeulen, W.J.V., Sjors, W., 2018. The circular economy: new or refurbished
as CE 3.0? – Exploring controversies in the conceptualization of the circular economy
through a focus on history and value retention options. Resources, Conservation and
Recycling, 135, pp.246-264.
Snell, A., 2006. Researching onboarding best practice: Using research to connect onboarding
processes with employee satisfaction. Strategic HR Review, 5(6), pp.32-35.
Srivastava, S.K., 2007. Green supply chain management: A state-of-the-art literature review.
International Journal of Management Reviews, 9(1), pp.53-80.
Steurer, R., Berger, G., Konrad A., Martinuzzi, A., 2007. Sustainable public procurement in
EU member states: Overview of government initiatives and selected cases, Final Report
to the EU High-Level Group on CSR. [online] Available at: <www.sustainability.eu/csr-
policies> [Accessed 12 July 2019].
Testa, F., Annunziata, E., Iraldo, F., Frey, M., 2016. Drawbacks and opportunities of green
public procurement: an effective tool for sustainable production. Journal of Cleaner
Production, 112, pp.1893-1900.
Theyel, G., Hofmann, K.H., 2015. Environmental practices and innovation performance of
US small and medium – sized manufacturers. Journal of Manufacturing Technology
Management, 26(3), pp.333-348.
Walker, H., Di Sisto, L., McBain, D., 2008. Drivers and barriers to environmental supply
chain management practices: lessons from the public and private sectors. Journal of
Purchasing and Supply Management, 14(1), pp.69-85.
Walker, H., Brammer, S., 2009. Sustainable procurement in the United Kingdom public
sector. Supply Chain Management: An International Journal, 14(2), pp.128-137.
Wong, J.M.W., Chiang, Y.H., Ng, T.S., 2008. Construction and economic development: the
case of Hong Cong. Construction Management and Economics, pp.815-826.
Ying, J., Lijun, Z., 2012. Study on green supply chain management based on circular
economy. Physics Procedia 25, pp.1682-1688. [online] Available at: <https://core.ac.uk/
download/pdf/82748489.pdf> [Accessed 12 July 2019].
Zhu, Q., Sarkis, J., Geng, Y., 2005. Green supply chain management in China: pressures,
practices and performance. International Journal of Operations and Production
Zhu, Q., Sarkis, J., Lai, K., 2013. Institutional – based antecedents and performance outcomes
of internal and external green supply chain management practices. Journal of Purchasing
and Supply Management, 7(1), pp.61-73.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 27

AE Implicațiile achizițiilor ecologice asupra pieței muncii din România
în contextul tranziției spre economia ecologică
IMPLICAȚIILE ACHIZIȚIILOR ECOLOGICE ASUPRA PIEȚEI MUNCII

DIN ROMANIA ÎN CONTEXTUL TRANZIȚIEI SPRE ECONOMIA ECOLOGICĂ
Daniela Paşnicu1∗ și Vasilica Ciucă2
1)
Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei
Sociale (INCSMPS), Universitatea Spiru Haret (USH), Bucureşti, România.
2)
Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei
Sociale (INCSMPS), Bucureşti, România.

Pașnicu, D. and Ciucă, V., 2020. Green Procurement Primit: 30 septembrie 2019
Implications on the Labor Market in the Context of the Revizuit: 24 noiembrie 2019
Transition to The Green Economy. Amfiteatru Acceptat: 25 decembrie 2019
Economic, 22(53), pp. 28-41.
DOI 10.24818/EA/2019/53/28
Rezumat
Adoptarea achizițiilor ecologice are implicații asupra pieței muncii ca urmare a
transformărilor care apar în structura economică. Scopul articolului este de a contribui la o
mai bună înțelegere a conceptului și politicilor privind achizițiile ecologice precum și a
implicațiilor asupra pieței muncii românești a tranziției către economia ecologică prin
intermediul achizițiilor ecologice. În acest sens, s-a făcut o analiză a situației actuale și o
alta de previziune, pe date secundare, a principalelor tendințe ale pieței muncii românești,
comparativ cu cele de la nivelul UE28, o regresie între numărul locurilor de muncă verzi și
cheltuielile pentru protecția mediului înconjurător precum și o analiză de tip cluster în țările
UE 28 pentru a surprinde percepțiile IMM-urilor privind eficiența resurselor și piețele
ecologice. Datele analizate provin din statistici oficiale EUROSTAT, la care se adaugă
datele de la CEDEFOP și cele culese în cadrul Eurobarometru 381. Din analiza datelor a
rezultat că există anumite dezechilibre structurale pe piața muncii din România, care ar
putea fi accentuate prin implementarea achizițiilor ecologice; o relație pozitivă la nivelul
UE între cheltuielile cu protecția mediului înconjurător și locurile de muncă verzi și
diferențe nesemnificative între țări privind piețele ecologice și eficiența resurselor.
Cuvinte-cheie: piața muncii, achiziții ecologice, supra-calificarea, ocupare, nevoia de

muncă, locuri de muncă verzi.
Clasificare JEL: J, J21, Q, Q57
∗
Autor de contact, Daniela Pașnicu – danielapasnicu@yahoo.com
Introducere
Achizițiile ecologice reprezintă un instrument atât de politică economică cât și de

mediu pentru structurarea și gestionarea tranziției către o economie ecologică. Obiectivul
adoptării achizițiilor ecologice este de a crea o piață de bunuri ecologice care să conducă la
îmbunătățirea calității mediului înconjurător cu impact pozitiv asupra sănătății oamenilor și
creșterii economice pe termen lung. Ca parte dintr-o mișcare mai largă către forme de
producție și consum durabile, acest instrument va sprijini actorii de pe piață în căutarea și
investiția în cele mai eficiente soluții.
Adoptarea achizițiilor ecologice în conexiune cu celelalte politici și instrumente
ecologice va avea o serie de consecințe care implică transformarea structurii economice
spre activități mai puțin poluante și mai eficiente din punct de vedere economic, cu impact
asupra competitivității și inovării. Este important de știut dacă piața muncii din România
este pregătită să susțină un proces de achiziții ecologice fără efecte negative majore.
Analizele întreprinse în articol oferă o caracterizare a pieței muncii românești, o anticipare
și o mai bună înțelegere a modului în care schimbările structurale survenite în economie
prin adoptarea achizițiilor ecologice pot reconfigura piața muncii.
În prima secțiune a articolului se prezintă complexitatea conceptuală și politică a
achizițiilor ecologice și importanța acordată în literatura de specialitate a implicațiilor
adoptării acestui instrument asupra pieței muncii, prin prisma contextului teoretic analizat.
Indicatorii și metodele de analiză, respectiv analiza pe date secundare, analiza de regresie și
analiza multivariată de tip cluster, sunt descrise în secțiunea doi. Analiza comparativă a
tendințelor existente în prezent pe piața muncii, și previziunile privind ocuparea întreprinse
în a treia secțiune a articolului au rolul de a sublinia specificitățile pieței muncii românești
și a schimbărilor care pot să apară în nivelul și structura ocupării și a cererii de muncă pe
sectoare de activitate și pe ocupații. Pentru a surprinde efectul de cauzalitate menționat în
titlu și asemănările și diferențele dintre țările UE28 privind sprijinirea participării IMM-
urilor la licitații de achiziții publice care includ cerințe de mediu și locurile de muncă verzi
create, analiza anterioară a fost completată de o analiză a corelației dintre locurile de muncă
verzi și cheltuielile cu protecția mediului înconjurător și de o analiză de tip cluster a
percepțiilor IMM-urilor din perspectiva piețelor ecologice și a eficienței resurselor.
1. Recenzia literaturii științifice
1.1. Achiziții ecologice: concept și politici

Achizițiile publice ecologice (APE) sunt definite în Comunicarea Comisiei
Europene (COM(2008) 400) ca un proces prin care autoritățile publice doresc să
achiziționeze bunuri, servicii și lucrări cu un impact redus asupra mediului, pe durata
întregului ciclu de viață al acestora. Acestea constituie un instrument important pentru a
atinge obiectivele politicii de mediu legate de schimbările climatice, utilizarea și consumul
resurselor și producția durabilă. Multe autorități publice din UE au pus în aplicare planuri
de acțiune nu doar pentru APE, dar și pentru achiziții publice durabile (APD) care
abordează pe lângă aspectele de mediu și aspecte economice și sociale. De asemenea, se
evidențiază că achizițiile ecologice durabile iau în considerare pe lângă impactul asupra
mediului și pe cel asupra societății (Ho, Dickinson și Chan, 2010; Meehan și Bryde, 2011);
Grandia și alții, 2014). În 2003, Comisia Europeană a încurajat statele membre să își
elaboreze Programe Naționale de Acțiune (PNA) pentru ecologizarea achizițiilor publice.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 29

Acestea trebuie să conțină o evaluare a situației existente și a obiectivelor ambițioase pentru

următorii trei ani, specificând ce măsuri vor fi luate pentru a le atinge. România, alături de
Estonia, Ungaria, Grecia și Luxemburg sunt statele UE care nu adoptaseră PNA până în
mai 2017 (European Commission, 2018).
Tranziția la economia ecologică este promovată de un mix de politici care sunt
interconectate și care împreună induc și proiectează schimbările structurale asociate
(Blazejczak și alții, 1999). Prin urmare, implicațiile achizițiilor ecologice trebuie analizate
în contextul celorlalte politici utilizate pentru structurarea și managementul tranziției spre
economia ecologică. Jacob, Quitzow și Bär (2015) clasifică instrumentele de politică
ecologică în instrumente bazate pe piață (drepturi de comercializare, impozite de mediu,
taxe și sisteme de depozitare, eliminarea subvențiilor care afectează mediul etc) și
instrumente de creare a pieței (achizițiile ecologice, promovarea directă a cererii,
promovarea indirectă a tehnologiilor sau sectoarelor ecologice, promovarea exportului etc).
Utilizarea instrumentelor bazate pe piață conduc la o tendință de control care urmează să fie
completată cu instrumente mai specifice (Jänicke, 2012).
Schimbările climatice, poluarea aerului și degradarea resurselor naturale de bază
afectează direct sau indirect toate sectoarele economice și pot influența creșterea economică
pe termen lung (OECD, 2016). Achizițiile ecologice au impact pozitiv asupra: obiectivelor
durabile; inovării; economiilor financiare publice; provocărilor mediului în evoluție, de
exemplu, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și economia circulară (Min și
Galle, 2005; Comisia Europeană, 2016). Jacob și alții (2015) susțin că achizițiile ecologice
conduc la o concurență efectivă bazată pe transparență între furnizorii de produse și
tehnologii ecologice și la evitarea preferințelor unilaterale pentru anumiți furnizori. În unele
lucrări se subliniază rolul deosebit al achizițiilor ecologice privind promovarea inovatiilor
prietenoase mediului în Europa (Edler și Georghiou, 2007). Prin urmare, APE constituie un
instrument important pentru a atinge obiectivele politicii de mediu dacă se are în vedere
importanța cheltuielilor sectorului public cu bunuri și servicii în Europa care reprezintă
14% din PIB (Comisia Europeană, 2016). APE stimulează ocuparea în sectorul industrial,
în special în întreprinderile mici şi mijlocii, prin dezvoltarea şi promovarea pe piață a
tehnologiilor curate iar practicarea agriculturii ecologice contribuie la revitalizarea spațiului
rural, prin crearea de noi locuri de muncă (Cazan, 2014).
Atât organizațiile din sectorul public, cât și cele din sectorul privat pun în aplicare
practici de cumpărare care includ considerațiile de mediu și sociale. În sectorul privat
achizițiile verzi sunt considerate un mijloc de îmbunătățire a produselor și operațiunilor lor
din perspectiva mediului pentru a reduce riscul, costul total și îmbunătățirea performanței
lanțului de aprovizionare. Organizațiile din sectorul privat au devenit din ce în ce mai
responsabile din punct de vedere ecologic în contextul îmbunătățirii cadrului legislativ
(Zhu, Sarkis și Geng, 2009) și au adoptat în ultimele două decenii practici de achiziții verzi
pentru produse specifice. De asemenea, acordă atenție la achiziționarea factorilor de
producție, respectiv materialele și substanțele chimice care se transmit în produsele și
serviciile oferite.
1.2 Contextul teoretic de analiză a conexiunii dintre achizițiile ecologice publice și

piața muncii
Implicațiile adoptării achizițiile ecologice asupra economiei, respectiv asupra pieței
muncii sunt analizate în literatura de specialitate în contextul mixului de politici ecologice
care contribuie la creșterea ecologică. O tranziție spre creșterea ecologică poate crea
oportunități pentru lucrători dacă provocările asociate cu această tranziție sunt bine
coordonate astfel încât să conducă la obținerea concomitentă a îmbunătățirii mediului
înconjurător și a creșterii economice. Tranziția la economia ecologică prin achizițiilor
ecologice implică transformări structurale ale producției și consumului de la nivelul întregii
economii ca urmare a introducerii noilor tehnologii care promovează activități economice
cu impact redus asupra mediului și mai eficiente din punct de vedere a utilizării resurselor
(Château, Saint-Martin și Manfredi, 2011; OECD, 2017). Această transformare economică
va implica o reconfigurare a pieței muncii care creează noi oportunități dar și riscuri de
ocupare pentru lucrători, determinate de schimbările care apar în nivelul și compoziția
cererii de forță de muncă atât pe sectoare de activitate cât și pe regiuni și categorii de
lucrători. Efectul net al politicilor ecologice asupra ocupării forței de muncă este greu de
măsurat, dar crearea și distrugerea globală a locurilor de muncă la nivelul întregii economii
tind să aibă o dimensiune similară dacă politicile ecologice sunt bine implementate (OECD,
2017). Chateau, Bibas și Lanzi (2018) și Hafstead și Williams (2018) susțin că
reglementările de mediu influențează mai degrabă distribuția sectorială și geografică a
oportunităților de ocupare și mai puțin nivelurile de ocupare de la nivel național. De
asemenea, Institute for Policy Integrity (2017) argumentează că efectele negative asupra
ocupării forței de muncă sunt relativ mai mici comparativ cu beneficiile asupra sănătății
publice. Cao, Wang și Ying (2017) concluzionează că implementarea reglementărilor de
mediu are atât impact direct cât și mediat asupra ocupării, respectiv impactul direct este
pozitiv iar impactul mediat este, pe de o parte, pozitiv ca urmare a îmbunătățirii industriale,
iar pe de altă parte negativ, ca urmare a efectelor inovării tehnologice. Introducerea
criteriilor de mediu în procedurile de achizițiile contribuie la crearea unor locuri de muncă
în sectoarele economice ecologice dar și la distrugerea altora în sectoare cu nivel mare de
poluare, efectele asupra ocupării forței de muncă în aceste sectoare putând fi semnificative
(OECD, 2017). Vona și alții (2015) sugerează pe baza unei analize empirice că
reglementarea de mediu declanșează schimbări tehnologice și organizaționale care cresc
cererea de abilități tehnice, inginerești și științifice. În contextul înăspririi politicii de
mediu, cele mai productive firme înregistrează un impuls temporar în creșterea
productivității, în timp ce cele mai puțin productive experimentează o încetinire a
productivității (Albrizio, Kozluk și Zipperer, 2017).
Succesul adoptării achizițiilor ecologice depinde de capacitatea firmelor și
lucrătorilor de a se adapta la schimbările din structura economică induse de acestea.
Influențele distribuționale ale schimbărilor structurale determinate prin implementarea
acestui instrument trebuie bine analizate și prognozate deoarece, în caz contrar, pot
submina acceptabilitatea politică a acestuia. Piața muncii și aspectele distributive sunt
dimensiuni cheie pentru a înțelege barierele în implementarea politicilor ecologice,
deoarece acestea pot avea efecte asupra distribuției venitului pe muncă, ca urmare a : 1.
rigidităților existente pe piețele muncii și 2. a impactului diferit asupra categoriilor de
sectoare și joburi (Chateau, Bibas și Lanzi, 2018). Chateau și alții (2011) argumentează că
imperfecțiunile pieței muncii afectează costurile politicii ca procent în PIB în două moduri:
prin introducerea unor costuri suplimentare din cauza șomajului crescut și prin efectul
dublu de dividend atunci când impozitele pe carbon sunt reciclate astfel încât să reducă
impozitele distorsionate pe veniturile din muncă. Identificarea lucrătorilor care sunt mai
vulnerabili din punct de vedere al ocupării și al pierderilor de venit salarial, în contextul
aplicării politicilor ecologice, reprezintă un pas fundamental pentru proiectarea politicilor
de educație și formare adecvate și a schemelor redistributive corespunzătoare obiectivelor
de creștere ecologică. Factorii de decizie care doresc să minimizeze schimbările ocupării
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 31

sectoriale a forței de muncă ar trebui să prefere standardele de performanță și nu impozitele

de mediu (Hafstead și Williams (2018). Pentru toate politicile ecologice luate în
considerare, lucrătorii cu un nivel scăzut de calificare în general vor fi mai afectați în ceea
ce privește rotația locurilor de muncă sau venitul salarial decât celelalte categorii de
lucrători (Chateau, Bibas și Lanzi, 2018).
Unii autori susțin că politicile active existente pe piața muncii acoperă în mare
măsură efectele nedorite posibile ale implementării instrumentelor ecologice, trebuind luate
măsuri suplimentare doar pentru creșterea eficienței aplicării lor (OECD, 2017). Alți autori
susțin că schimbarea structurală indusă, ecologic sau altfel, ar trebui să fie însoțită de
politici active ale pieței forței de muncă (Bowen, 2012). Funcționarea bună a pieței muncii
depinde într-o mare măsură și de corespondența abilităților, pregătirii și calificărilor
lucrătorilor cu cerințele angajatorilor, deoarece adâncirea necorespondenței acestora cresc
costurile pentru angajator, lucrător și societate în general (Pașnicu, 2019). Dintre politicile
cu impact pozitiv asupra ocupării forței de muncă care ar trebui să însoțească adoptarea
acestui instrument sunt: utilizarea fondurilor guvernamentale obținute din impozitele de
mediu pentru reducerea impozitelor pe forța de muncă; atenuarea consecințelor distribuției
nedorite și finanțarea programelor de educație și formare profsională (OECD, 2017). În
literatura de specialitate efectele instrumentelor politice ecologice asupra ocupării sunt
numite locuri de muncă verzi (Jacob și alții, 2015). Termenul locuri de muncă „verzi” se
referă la ocuparea forței de muncă într-un set restrâns de industrii care furnizează servicii
de mediu. Achizițiile ecologice sprijină crearea locurilor de muncă verzi în special în
sectoarele în care cumpărătorii publici reprezintă o pondere mare a pieței, respectiv în
construcții, servicii de sănătate sau transport (Comisia Europeană, 2016).
2. Abordare metodologică
O piață a muncii echilibrată, flexibilă, care permite lucrătorilor o tranziție ușoară și

de scurtă durată între sectoarele economice, joacă un rol important în adoptarea cu succes a
achizițiilor ecologice, în caz contrar aceasta ar putea să conducă la eșecul implementării
acestei politici. Tranziția către economia ecologică poate agrava corespondența calificărilor
pe piața muncii dacă politicile, instrumentele nu sunt proiectate și implementate
corespunzător. McGowan și Andrews (2015) sugerează că necorespondența calificărilor și
supra-calificarea sunt asociate cu o productivitate a muncii mai mică ca urmare a unei
alocări mai puțin eficientă a resurselor. În studiul (OECD, 2017) se menționează că nu se
pot trage concluzii concludente decât dacă se iau în considerare indicatorii pieței muncii dat
fiind legătura complexă dintre indicatorii economici și efectele asupra ocupării.
2.1. Obiective și indicatori utilizați

În cadrul acestei secțiuni ne-am propus să identificăm implicațiile achizițiilor
ecologice asupra pieței muncii din România în contextul tranziției spre economia ecologică.
În acest sens, am cercetat tendințele principale ale pieței muncii, actuale și viitoare prin
prisma ocupării pe dimensiuni socio-economice și a cererii de locuri de muncă pe ocupațiile
principale; am identificat o relație de cauzalitate dintre cheltuielile cu protecția mediului
înconjurător și locurile de muncă verzi, pe baza datelor statistice disponibile și am surprins
asemănările și diferențele dintre țările UE28 privind piețele ecologice și eficiența resurselor
prin prisma locurilor de muncă verzi create.
Pentru cele trei obiective specifice au fost identificați o serie de indicatori care se
găsesc menționați în tabelul 1. Sursele de date pentru indicatorii selectați sunt: EUROSTAT
(2007-2017); CEDEFOP (2019); sondajului pe IMM-uri Flash Eurobarometru 381 (2013)
pe subiectul, eficiența resurselor și pieţe ecologice. Sondajul s-a derulat pe 11207 IMM-uri
din 28 de State Membre UE, dintre care 402 IMM-uri din România. (Tabel nr. 1)
Tabel nr. 1. Indicatori pentru analiza implicațiilor achizițiilor ecologice asupra

pieței muncii din România în contextul tranziției spre economia ecologică
Dimensiuni Cod Denumire indicator An Sursa datelor
Tendințe 1.1
Rata de ocupare pe grupe mari de 2007-
EUROSTAT
actuale ale vârstă (%) 2017
pieței muncii Rata de ocupare pe medii de rezidență 2009-
1.2 EUROSTAT
pe dimensiuni (%) 2017
socio- 2007-
1.3 Rata de supra-calificare (%) EUROSTAT
economice 2017
și prognoze Creșterea ocupării pe sectoare de 2016-
privind 1.4 CEDEFOP
activitate (%) 2030
ocuparea și Cererea de locuri de muncă totale,
2016-
cererea de 1.5 noi/desființate și înlocuite din România CEDEFOP
muncă 2030
pe ocupații (mii persoane)
Corelația Cheltuiala sectorului public cu
2002-
între protecția 2.1 protecția mediului înconjurător (mlde EUROSTAT
2013
mediului euro)
înconjurător
Locurile de muncă verzi, echivalent 2002-
și locurile de 2.2 EUROSTAT
normă întreagă (mii) 2013
muncă verzi
Satisfacția față de randamentul
Flash
investițiilor făcute în ceea ce privește
3.1 2013 Eurobarometrul
eficiența resurselor (% celor care s-au
nr. 381
declarat total nesatisfăcuți)
Compania a făcut ofertă pentru o
Flash
licitație de achiziții publice care să
3.2 2013 Eurobarometru
includă cerințe de mediu (% celor care
nr. 381
nu au făcut)
Tipul de asistență pe care se bazează
Flash
Opiniile și compania pentru a fi mai eficientă din
comportamente punct de vedere al resurselor (% celor
nr. 381
le IMM-urilor care se bazează pe resursele proprii)
privind piețele Suportul public pentru acțiunile de Flash
ecologice și 3.4 eficientizare a resurselor (% celor care 2013 Eurobarometru
eficiența sunt total nesatisfăcuți) nr. 381
resurselor Compania oferă produse sau servicii Flash
3.5 verzi (% celor care nu oferă produse 2013 Eurobarometru
sau servicii verzi) nr. 381
Motivele principale pentru care
Flash
compania nu oferă produse și servicii
verzi (% celor care au indicat
nr. 381
insuficiența sprijinului public)
Lucrători cu normă întreagă care Flash
lucrează în locuri de muncă verzi (% 2013 Eurobarometru
3.7
celor care au indicat 0 lucrători verzi) nr. 381
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 33

2.2. Metoda utilizată

Metoda aleasă pentru identificarea tendințelor actuale ale pieței muncii din România
și a prognozelor privind ocuparea și cererea de muncă, pe dimensiuni socio-economice este
analiza pe date secundare. În cazul tendințelor actuale, analiza este în dinamică (2007-
2017) și comparativă cu UE28. Rata de supra-calificare a fost calculată de autori ca raport
dintre persoanele absolvente de învățământ superior (ISCED 5-8) angajate în ocupații care
nu necesită studii superioare (grupele ISCO 4-9) și persoanele cu studii superioare angajate.
Pentru a stabili o legătură între cheltuielile cu protecția mediului înconjurător și locurile
de muncă verzi a fost făcută o regresie pe aceste șiruri de date, în perioada 2003-2013.
Metoda aleasă în vederea explorării percepțiilor și comportamentelor IMM-urilor
din țările UE28 privind piețele ecologice și eficiența resurselor a fost analiza cluster.
Analiza cluster este o tehnică de analiză multivariată care cuprinde un număr de algoritmi
de clasificare a unor țări în grupe omogene. Cazurile au fost sortate în grupe pe criteriul ca
între membrii aceluiași grup să existe o asemănare mai mare comparativ cu cea dintre
membrii care se află în grupuri diferite. Metoda aleasă pentru calcularea distanței dintre țări
a fost distanța euclidiană, iar pentru măsurarea similarității între grupurile de țări a fost
utilizată metoda legăturii medii (average-linkage method). În urma aplicării algoritmului în
programul IBM SPSS 19 s-au obținut arbori de clasificare (dendograme).
3. Rezultate și discuții
3.1. Tendințe actuale ale pieței muncii și prognoze privind ocuparea și nevoia de muncă
În România, în anul 2017, ratele de ocupare ale persoanelor tinere (20-29 ani) și în
vârstă (55-64 ani) au continuat să fie mai mici decât cele înregistrate în UE28 și decât rata
totală de ocupare a forței de muncă. În 2017 rata de ocupare pentru persoanele din grupa de
vârstă 20-29 de ani era de 59,4%, iar pentru grupa de vârstă 55-64 de ani, de 44,5%.
Diferența față de rata de ocupare totală în 2017 a fost de 9,4 p.p. pentru grupa de vârstă 20-
29 ani, respectiv de 24,3 p.p. pentru grupa de vârstă 55-64 de ani. Ratele de ocupare mai
mici în cazul tinerilor, comparativ cu cele ale persoanelor din grupa de vârstă (20-64 de
ani), reflectă poziția mai puțin sigură a tinerilor pe piața muncii, care face ca angajarea lor
să fie mai sensibilă la fluctuațiile macroeconomice decât ocuparea forței de muncă în rândul
adulților. În intervalul analizat a crescut decalajul dintre ratele de ocupare a persoanelor în
vârstă de la nivel național și UE28, aceasta din urmă înregistrând o creștere semnificativă.
În UE28, în anul 2017 ratele de ocupare ale forței de muncă tinere (20-29 de ani) și în
vârstă (55-64 de ani) au continuat să fie mai mici decât rata totală de ocupare a forței de
muncă. În 2017, rata de ocupare pentru persoanele din grupa de vârstă 20-29 de ani era de
63,9%, iar pentru grupa de vârstă 55-64 de ani, de 57,1%. Diferența față de rata de ocupare
totală în 2017 a fost de: 8,3 p.p. pentru grupa de vârstă 20-29 ani, respectiv de 15,1p.p.
pentru grupa de vârstă 55-64 de ani. În vederea creșterii ocupării forței de muncă în rândul
persoanelor vârstnice, politicile nu mai încurajează pensionarea anticipată, ca în perioada
anterioară recesiunii și au evoluat în direcția intensificării diverselor forme de încetinire a
ritmului de muncă – timp de lucru redus și pensionare graduală/etapizată.
Rata de ocupare pe medii de rezidență, evidențiază impactul densității populației, în
România, începând cu 2014, decalajul ratelor de ocupare pe medii de rezidență înregistrat
în 2017 a fost de 5,2 p.p., rata de ocupare în mediul rural având o valoare mai scăzută
comparativ cu cea din mediul urban, de 67,7%. În UE28, impactul densității populației nu a
fost evident, în 2017, orașele și suburbiile înregistrând o rată a ocupării forței de muncă de
72,0%, iar în zonele rurale de 72,6%.
Ponderea persoanelor supra-calificate, în România, în 2017 era de 17,7% din totalul
persoanelor absolvente de învățământ superior (ISCED 5-8), reprezentând 314,4 mii de
persoane cu studii superioare care au lucrat în ocupații sub nivelul lor de calificare. În
intervalul analizat, 2007-2017, ponderea acestora a crescut cu 9p.p., iar numărul lor s-a
triplat. În UE28, în 2017, ponderea persoanelor supra-calificate era de 22,7% din totalul
persoanelor absolvente de învățământ superior (ISCED 5-8), reprezentând 17,8 milioane de
persoane cu studii superioare care au lucrat în ocupații sub nivelul lor de calificare.
Ponderea acestora a crescut în intervalul 2007-2017 cu 1,9% .
În perioada 2016-2030 cea mai mare scădere a ocupării se prognozează în sectorul
construcții, urmat de sectorul primar (agricultură și industrie extractivă) și utilități. Cele mai
mari creșteri se preconizează în servicii profesionale, servicii publice (sănătate, îngrijire
socială și educație, sectorul public și de apărare), de artă și recreere, precum și servicii
administrative. În sectoarele cu potențial de creare de locuri verzi, cum ar fi: agricultura
ecologică (inclusiv fermele organice); construcții durabile; păduri durabile; transport
public; energie regenerabilă; reciclarea și gestionarea deșeurilor; industria produselor de
curățenie și activități guvernamentale, ocuparea ar putea să înregistreze o îmbunătățire ca
urmare creșterii cererii pentru aceste produse în contextul implementării achizițiilor
ecologice. (Figura nr. 1)
Figura nr. 1: Creșterea ocupării în România pe sectoare de activitate,

în perioada 2016-2030 (%)
Sursa datelor: CEDEFOP (2019)
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 35

Cererea de locuri de muncă s-a determinat prin suma dintre locurile de muncă
desființate/nou create și cele rezultate ca urmare a înlocuirii persoanelor, în special ca
urmare a pensionării. Cele mai multe locuri de muncă vor apare din necesitatea de a înlocui
lucrătorii care se pensionează sau își schimbă ocupația. Grupurile ocupaționale în care se
preconizează cea mai mare cerere de locuri de muncă sunt profesioniștii și lucrătorii
calificați în agricultură și pescuit. În cadrul celor două grupe ocupaționale se poate observa
că, în timp ce în sectorul profesional diferența dintre locurile de muncă nou create și
locurile de muncă desființate este pozitivă, pentru grupa profesională „agricultori și
lucrători aferenți” va fi negativă, majoritatea locurilor de muncă rezultând din cererea de
înlocuire a persoanelor care părăsesc ocupația. Locurile de muncă din aceste grupe
ocupaționale se preconizează a reprezenta 21% și, respectiv, 26% din totalul locurilor de
muncă, în 2030. Altă grupă ocupațională în care se prognozează o creștere a cererii de
locuri de muncă ca urmare a creșterii cererii de înlocuire, în condițiile existenței unei
diferențe negative între locurile de muncă nou create și cele desființate, este cea a
„lucrătorilor meseriași”. (Figura nr 2)
Figura nr. 2: Cererea de locuri de muncă din România pe ocupații și sursa de

proveniență, în perioada 2016-2030 (mii persoane)
Sursa: CEDEFOP (2019)
3.2. Corelația între cheltuielile cu protecția mediului înconjurător și locurile de muncă
verzi
In graficul următor avem reprezentate numărul locurilor de munca verzi, echivalent
normă întreagă (in mii), in funcție de cheltuielile pentru protecția mediului înconjurător,
exprimate in miliarde de euro, pentru UE 28 în perioada 2003 – 2013. Axele au fost
scurtate, începând de la 60, respective 3000 pentru a îmbunătăți citirea. Pentru a înțelege
trendul, sau legătura dintre aceste doua variabile, a fost făcută o regresie pe aceste doua
șiruri de date. Rezultatul obținut este reprezentat cu o linie discontinua. Existența unei
relații pozitive între cele două variabile sugerează că o creștere a cheltuielilor pentru
protecția mediului înconjurător va avea ca urmare o creștere a locurilor de muncă verzi.
Acest lucru este evidențiat prin coeficientul 0,0192 care este pozitiv si statistic reprezentativ
la p = 0,95, sau 95%. In final un R2 în valoare de aproximativ 0,68 oferă regresiei un plus
de robustețe, reprezentând datele într-un procent satisfăcător. (Figura nr. 3)
Figura nr. 3: Corelația dintre cheltuiala sectorului public cu protecția mediului

înconjurător și locurile de muncă verzi, UE28, 2003-2013
Sursa: EUROSTAT (cod online: nama_10_gdp, env_ac_egss1)
3.3. Opiniile și comportamentele IMM-urilor privind piețele ecologice și eficiența

resurselor
Se observă că țările se grupează în două grupuri, ceea ce arată că nu existau
diferențe semnificative între țări, în 2013, privind piețele ecologice și eficiența resurselor.
Primul grup, în care se află majoritatea țărilor UE28 (22 țări), cuprinde țările cu ponderea
cea mai mică a IMM-urilor care s-au declarat total nesatisfăcute în ceea ce privește
randamentul investițiilor cu eficiența resurselor (Marea Britanie, Olanda), ponderea cea mai
mică a companiilor care nu au participat la o licitație publică care să includă cerințe de
mediu (Suedia, Marea Britanie), procentul cel mai mic al IMM-urilor care au fost total
nesatisfăcuți de suportul public în eficientizarea resurselor (Estonia și Marea Britanie) dar
și ponderea cea mai mare a IMM-urilor care au declarat zero lucrători verzi (Estonia,
Malta). România, deși face parte din primul grup se remarcă prin ponderea mare a IMM-
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 37

urilor care nu au făcut niciodată o ofertă pentru o licitație publică care să includă cerințe de
mediu (90%) și care se bazează pe resursele proprii în efortul de eficientizare a resurselor
(87%). Al doilea grup (Italia, Ungaria, Bulgaria, Portugalia și Grecia) cuprinde țări cu cel
mai mare procent al IMM-urilor care nu oferă produse sau servicii verzi (Ungaria) și
ponderea cea mai mică a IMM urilor care s-au bazat pe resursele proprii în eficientizarea
resurselor (Italia). Croația se distinge de cele două grupuri, situându-se detașat la extreme,
în cazul celor care se bazează pe resurse proprii (91%) și mult sub medie în cazul celor care
au indicat zero lucrători verzi (4%). (Figura nr. 4)
Figura nr. 4: Grupuri de țări în funcție de indicatorii ce descriu opinia și

comportamentele IMM-urilor cu privire la piețele ecologice și eficiența resurselor
Concluzii
Scopul articolului este de a contribui la o mai bună înțelegere a implicațiilor

tranziției către economia ecologică prin intermediul achizițiilor ecologice asupra pieței
muncii românești în vederea identificării căilor de acțiune pentru o mai bună funcționare a
acesteia.
Metodele utilizate pentru atingerea acestui obiectiv au fost: analiza pe date
secundare a tendințelor actuale ale pieței muncii din România pe dimensiuni socio-
economice și a prognozelor privind ocuparea pe sectoare de activitate și cererea de muncă
pe ocupații; o analiză de regresie între cheltuielile publice cu protecția mediului
înconjurător și locurile de muncă verzi și o analiză multivariată de tip cluster în vederea
explorării percepțiilor și comportamentelor IMM-urilor din țările UE28 privind piețele
ecologice și eficiența resurselor.
Rezultatele evidențiază implicațiile achizițiilor ecologice asupra pieței muncii în
contextul tranziției spre economia ecologică din punct de vedere: teoretic, managerial,
precum și al limitelor și perspectivelor. Din punct de vedere teoretic se evidențiază: a)
anumite dezechilibre structurale pe piața forței de muncă în participarea persoanelor tinere,
vârstnice și din mediul rural, precum și o corespondență deficitară a ofertei educaționale cu
cerințele pieței muncii ca urmare a creșterii semnificative a ratei de supra-calificare; b)
creșterea semnificativă a ocupării în sectoare precum servicii profesionale și sănătate și
îngrijire socială, precum și cererea de muncă negativă prin prisma locurilor de muncă
noi/desființate pentru lucrătorii din agricultură și meseriași, în perioada 2016-2030; c) o
relație pozitivă între cele două variabile supuse analizei de regresie, sugerând că o creștere a
cheltuielilor pentru protecția mediului înconjurător va avea ca urmare o creștere a locurilor
de muncă verzi. Din punct de vedere managerial, gruparea țărilor UE28 pe două clustere
sugerează că nu există diferențe semnificative între țări în funcție de funcționarea piețelor
ecologice și eficientizarea resurselor. Există o serie de limite ale studiului care decurg din
lipsa unor date statistice detaliate referitoare la implementarea achizițiilor ecologice,
respectiv a politicilor ecologice în general, precum și din actualitatea celor existente. Sunt
necesare cercetări suplimentare pentru a cuantifica toate dimensiunile de ocupare care ar
putea fi influențate prin implementarea achizițiilor ecologice. Provocările pieței muncii ar
putea să fie transformate în oportunități prin abordări multidimensionale și inovatoare, cum
ar fi eficientizarea măsurilor active și creșterea nivelului de educație și de pregătire a forței
de muncă, cu precădere din mediul rural.
Bibliografie
Albrizio, S., Kozluk, T., Zipperer, V., 2017. Environmental policies and productivity
growth: Evidence across industries and firms. Journal of Environmental Economics and
Management, [e-journal] 81(C), pp.209-226.
Bowen, A., 2016. Green Growth, Green Jobs and Labor Markets. World Bank Policy
Research Working Paper No. 5990. [pdf] Available at: <https://ssrn.com/
abstract=2018164> [Accessed 1 August 2019].
Blazejczak, J., Edler, D., Hemmelskamp, J., Jänicke, M., 1999. Environmental Policy and
Innovation – An International Comparation of Policy Frameworks and Innovation
Effects’. In: Klemmer, P. (Ed). Innovation Effects on Environmental Policy Instruments.
Analytica, Berlin, pp.9-30.
Cao, W., Wang, H., Ying, H., 2017. The Effect of Environmental Regulation on
Employment in Resource-Based Areas of China – An Empirical Research Based on the
Mediating Effect Model, International Journal of Environmental Research and Public
Health, [e-journal] 14(12), pp.1-11.
Cazan, R., 2014. Achiziţii publice ecologice în România – protecţia mediului prin cheltuieli
publice responsabile. [pdf] Programul de Cooperare Elvețiano-Român. Available at:
<https://www.ecopolis.org.ro/media/Achizitii%20publice%20ecologice%20in%20roma
nia-final.pdf> [Accessed 11 July 2019].
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 39

CEDEFOP, 2019. 2018 skills forecast Romania. [pdf] CEDEFOP. Available at:
<https://www.cedefop.europa.eu/files/cedefop_skills_forecast_2018_-_romania.pdf>.
[Accessed 11 July 2019].
Château, J., Saint-Martin, A., Manfredi, T., 2011. Employment impacts of climate change
mitigation policies. In: A General-Equilibrium Perspective. [online] OECD iLibrary.
Available at: <https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/5kg0ps847h8q-
en.pdf?expires=1569318947&id=id&accname=guest&checksum=7E0288C90C0A6759
1048C2873AF4002A> [Accessed 11 July 2019].
Château, J., Bibas, R., Lanzi, E., 2018. Impacts of green growth policies on labour markets
and Château wage income distribution: a general equilibrium application to climate
and energy policies. [online] OECD iLibrary. Available at: <https://www.oecd-
ilibrary.org/docserver/ea3696f4-
en.pdf?expires=1569844710&id=id&accname=guest&checksum=01A6D34A43579915
70D0FDBA9BB06749> [Accessed 15 July 2019].
Comisia Europeană, 2016. Achiziții ecologice. Manual privind achizițiile publice ecologice,
Ediția a treia. [pdf] Bruxelles: Comisia Europeană. Available at: <https://ec.europa.eu/
environment/gpp/pdf/handbook_2016_ro.pdf> [Accessed 11 July 2019].
Comisia Europeană, 2008. Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu,
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor cu privire la achiziţii
publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu, COM(2008) 400 final.
Elder, J., Gheorghiou, L., 2007. Public procurement and innovation—Resurrecting the
demand side. Research Policy, [e-journal] 36, pp.949-963.
European Commission, 2018. National GPP Action Plans. [pdf] Bruxelles: European
Commission. Available at: <https://ec.europa.eu/environment/gpp/pdf/
GPP_NAPs_June_2018.pdf> [Accessed 12 July 2019].
Grandia, J., Groeneveld, S., Kuipers, B., Steijn, B., 2014. Sustainable Procurement in
Practice: Explaining the Degree of Sustainable Procurement from an Organisational
Perspective. In: Decarolis F., Frey M. (Eds.). Public Procurement’s Place in the World.
Central Issues in Contemporary Economic Theory and Policy. Palgrave Macmillan,
London, pp.37-72.
Hafstead, M., Williams, R., 2018. Unemployment and environmental regulation in general
equilibrium. Journal of Public Economics, [e-journal] 160(C), pp.50-65.
Ho, L.W.P., Dickinson, N. M., Chan, G.Y.S., 2010. Green procurement in the Asian public
sector and the Hong Kong private sector. Natural Resources Forum, 34(1), pp.24-38.
Institute for Policy Integrity (IPI), 2017. Does Environmental Regulation Kill or Create
Jobs?, New York University School of Law. Institute for Policy Integrity. [pdf]
Available at: <https://policyintegrity.org/files/media/Jobs_and_Regulation_
Factsheet.pdf> [Accessed 28 July 2019].
Jacob, K., Quitzow, R., Bär, H., 2015. Green Jobs Impacts of a Green Economy on
Employment. [pdf] Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ).
Available at:
<https://www.greengrowthknowledge.org/sites/default/files/downloads/resource/Jacob,
%20Quitzow,%20B%c3%a4r%202014%20Green%20Jobs_ENGLISH.pdf> [Accessed
5 July 2019].
Janicke, M., 2012. Green Growth: From a Growing Eco-Industry to Economic
Sustainability. Energy Policy, [e-journal] 48, pp.13-21.
McGowan, M.A., Andrews, D., 2015. Labour Market Mismatch And Labour Productivity:
Evidence From Piaac Data. Paris: OECD.
Meehan, J., Bryde, D., 2011. Sustainable Procurement Practice. Business Strategy and the
Environment, 20(2), pp.94-106.
Min, H., Galle, P., 2005. Green Purchasing Strategies: Trends and Implications. Journal of
Supply Chain Management, 3, pp.10-17.
OECD, 2016. The Economic Consequences of Outdoor Air Pollution. [pdf] Paris: OECD
Publishing. Available at: <https://www.oecd.org/environment/indicators-modelling-
outlooks/Policy-Highlights-Economic-consequences-of-outdoor-air-pollution-web.pdf>
OECD, 2017. Employment Implications of Green Growth: Linking jobs, growth, and green
policies. [pdf] OECD Publishing. Available at: <https://www.oecd.org/environment/
Employment-Implications-of-Green-Growth-OECD-Report-G7-Environment-
Ministers.pdf> [Accessed 5 July 2019].
Pașnicu, D., 2019. The role of the education system in solving the skills mismatches on the
labor market. International Conference on Education and New Developments, vol II,
pp.312-314.
Vona, F., Marin, G., Consoli, D., Popp, D., 2015. Green skills. [pdf] NBER Working Paper
21116. Available at: <https://www.nber.org/papers/w21116.pdf> [Accessed 20 July
2019].
Zhu, Q., Sarkis, J., Geng, Y., 2009. Green supply chain management in China: pressures,
practices and performance. International Journal of Operations & Production
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 41

AE Achizițiile ecologice prin certificarea Forest Stewardship Council (FSC).
Percepțiile firmelor private din România și disponibilitatea lor de a cumpăra
ACHIZIȚIILE ECOLOGICE PRIN CERTIFICAREA FOREST STEWARDSHIP

COUNCIL (FSC). PERCEPȚIILE FIRMELOR PRIVATE DIN ROMÂNIA
ȘI DISPONIBILITATEA LOR DE A CUMPĂRA
Dacinia Crina Petrescu1, Florina Bran2, Carmen Valentina Radulescu 3
și Ruxandra Malina Petrescu-Mag4
1)
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, România și Ghent University,
Ghent, Belgia
2)3)
Academia de Studii Economice, București, România
4)
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, România

Petrescu, D.C., Bran, F., Radulescu, C.V. and Primit: 24 septembrie 2019
Petrescu-Mag, R.M., 2020. Green Procurement Revizuit: 17 noiembrie 2019
through Forest Stewardship Council (FSC) Acceptat: 20 decembrie 2019
Certification in the Private Sector. Perceptions and
Willingness to Buy of Private Companies from
Romania. Amfiteatru Economic, 22(53), pp. 42-56.
DOI 10.24818/EA/2019/53/42
Rezumat
Firmele pot contribui la realizarea obiectivelor de sustenabilitate prin achizițiile lor
atunci când optează pentru cele ecologice. În lucrarea față, autorii s-au concentrat asupra
achizițiilor produselor certificate de către Forest Stewardship Council (FSC). Știind că
atitudinile contribuie la definirea modelului comportamental al individului sau firmei și,
prin urmare, la alegerile sale „verzi”, scopul lucrării a fost de a cerceta atitudini legate de
achiziționarea produselor certificate FSC de către persoanele responsabile cu achizițiile din
cadrul firmelor private. Rezultatele cercetării s-au bazat pe un sondaj cu un eșantion de 214
firme private din România. Rezultatele regresiei logistice binare indică faptul că firmele
care percep un impact pozitiv al produselor FSC asupra protecției pădurilor și asupra
imaginii companiei sunt mai dispuse să înlocuiască produsele de tip convențional cu cele
FSC atunci când au un preț similar. În cazul în care produsele FSC au un preț mai mare,
firmele ar fi mai predispuse să îl plătească atunci când generează și beneficii economice.
Din perspectivă practică, concluziile aduc în prim-plan faptul că firmele pot fi stimulate să
selecteze produsele FSC la un preț similar față de cele convenționale prin sublinierea
contribuției la protecția pădurilor și a avantajelor de imagine pe care le pot câștiga.
Cuvinte-cheie: achiziții ecologice; certificare; Forest Stewardship Council (FSC);

percepțiile firmelor; disponibilitatea de a plăti; disponibilitatea de a înlocui.
Clasificare JEL: D22, M31, Q01, Q23.

Autor de contact, Ruxandra Malina Petrescu-Mag – malina.petrescu@ubbcluj.ro
Introducere
Firmele pot reduce eficient impactul lor asupra mediului atunci când optează
pentru achiziții ecologice. Nu numai că aceste firme dau un caracter sustenabil activităților
lor prin utilizarea și comercializarea produselor ecologice, dar pot, de asemenea, să extindă
acest efect asupra furnizorilor lor, solicitându-le produse ecologice, iar aceștia, la rândul
lor, pot transmite preferința ecologică altor furnizori, promovând astfel dezvoltarea durabilă
la o scară mai mare. Achizițiile ecologice (sau cumpărăturile ecologice) pot fi adoptate atât
de entități private, cât și de entități publice, în ultimul caz fiind denumite achiziții publice
ecologice. Achizițiile publice ecologice au fost definite drept „un proces prin care
autoritățile publice și semi-publice își satisfac nevoile de bunuri, servicii, lucrări și utilități
prin căutarea și alegerea soluțiilor care au un impact redus asupra mediului pe întregul lor
ciclu de viață, în comparație cu produsele / soluțiile comvenționale. O procedură de
achiziții va fi considerată `verde` numai dacă a condus la achiziționarea unui produs
substanțial `mai ecologic` și numai când caracteristicile de mediu ale acestui produs
depășesc ceea ce trebuie respectat din punctul de vedere al legislației naționale și
europene.” (European Commission, 2007; PricewaterhouseCoopers, 2009). Numeroase
studii au arătat că atât consumatorii organizaționali, cât și cei individuali preferă adesea
produsele ecologice atunci când percep beneficii sau le găsesc cel puțin egale cu produsele
convenționale (Halalisan, Abrudan and Popa, 2018; Petrescu and Petrescu-Mag, 2015;
Thompson et al., 2010). Preferința consumatorilor este un stimulent puternic pentru
companii să furnizeze produse ecologice, fiind astfel încurajate să le achiziționeze sau să le
producă. Achizițiile ecologice se pot referi la orice produs sau serviciu cu impact redus
asupra mediului, de la alimente ecologice sau bumbac, la produse cu un consum energetic
redus. Drintre acestea, în lucrarea de față, autorii s-au concentrat asupra produselor
certificate de către Forest Stewardship Council (FSC).
Sectorul forestier reprezintă un actor-cheie în tranziția continuă către o economie
cu emisii reduse de carbon, care se confruntă cu provocări perturbatoare puternic legate de
transformările economice, sociale și de mediu care modelează relația dintre sectorul de
afaceri, consumatori și planetă (World Business Council for Sustainable Development,
2019). Defrișările excesive contribuie în mod clar la încălzirea globală (Ahmad et al., 2012)
și de aceea acordurile internaționale (de exemplu, Acordul de la Paris privind schimbările
climatice din 2015, Convenția privind deșertificarea din 1994, Convenția privind
diversitatea biologică din 1992) și-au asumat provocarea de a lupta împotriva defrișării și
degradării pădurilor. Actorii publici și privați pot acționa în moduri diferite pentru a atinge
aceste obiective, de exemplu, prin politicile lor de achiziție. Aici, certificarea Consiliul de
Administrare al Pădurilor (FSC) poate juca rolul său. Achizițiile ecologice (sustenabile)
reprezintă o țintă specifică a Obiectivelor ONU de Dezvoltare Durabilă (ODD) (convenite
în 2015 de toate cele 193 de state membre ale Națiunilor Unite), și anume „Asigurarea
modelelor de consum și producție durabile”. Prin urmare, promovarea certificării pădurilor
este un contribuabil cheie în această direcție. Schemele de certificare a pădurilor sunt
recunoscute ca un instrument al politicilor guvernamentale de achiziții publice, cerințe
obligatorii pentru acordarea de etichete ecologice, angajamente de responsabilitate socială
corporativă și un instrument pentru dovedirea legalității originii lemnului (Paluš et al.,
2017). La nivelul Uniunii Europene (UE) s-a convenit asupra unei scheme voluntare pentru
combaterea exploatării ilegale și a comerțului asociat intitulată Planul de acțiune privind
aplicarea legislației, guvernanței și schimburilor comerciale în domeniul forestier (FLEGT).
Un element cheie al planului este să se asigure că numai lemnul recoltat legal este importat
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 43

în UE. Cadrul legal care asigură punerea în aplicare a acestei scheme este Regulamentul
(CE) nr. 2173/2005 privind instituirea unui sistem de licențe FLEGT pentru importurile de
lemn în Comunitatea Europeană și un Regulament (CE) nr. 1024/2008 din 2008 de stabilire
a măsurilor detaliate pentru introducerea schemei. Pentru a răspunde schimbărilor sociale și
politice care au afectat sectorul forestier, Comisia Europeană a prezentat, în 2013, o nouă
strategie forestieră a UE (COM (2013) 659) pentru păduri și sectorul forestier. Aceasta
reprezintă cadrul pentru luarea măsurile forestiere și este utilizată pentru a coordona
inițiativele UE cu politicile forestiere ale statelor membre.
La nivel global, există numeroase scheme de certificare a pădurilor, dar FSC și
Programme for the Endorsement of Forest Certification (PEFC) sunt cele predominante
(Maesano et al., 2018). În studiul de față, accentul este pus doar pe FSC, considerat a fi
standardul de „aur” pentru sursele de lemn provenite din pădurile gestionate durabil
(Bowler, Castka and Balzarova, 2017). Fondat în 1993, FSC este o organizație
neguvernamentală și fără scop lucrativ, care și-a propus să promoveze practicile forestiere
durabile din punctul de vedere al mediului și social. Pentru aceasta, a elaborat un set de 10
principii și criterii asociate (de exemplu, drepturi și responsabilități de utilizare, impactul
asupra mediului, întreținerea pădurilor cu valoare ridicată de conservare) și oferă trei tipuri
de certificări: „(a) FSC Forest Management, certificarea care permite companiilor care
produc sau vând produse forestiere să demonstreze că respectă cerințele FSC; (b)
Certificarea FSC Chain of Custody este un sistem de urmărire în care companiile care
utilizează sau vând produse forestiere, dar nu cresc și exploatează arbori, pot demonstra că
lemnul provine dintr-o pădure gestionată în conformitate cu principiile și criteriile FSC; și
(c) Certificarea FSC Wood Controled (aplicată produselor forestiere din lemn și non-lemn)
ajută producătorii și comercianții să demonstreze că nu folosesc lemn ce provine din recolte
ilegale, păduri unde s-au încălcat drepturile, păduri cu valori mari de conservare, păduri
virgine ce au fost transformate sau păduri în care sunt utilizate organisme modificate
genetic” (International Trade Centre, The Forest Stewardship Council, 2011). Pădurile
certificate contribuie la dezvoltarea durabilă globală, la atenuarea schimbărilor climatice
(Martínez-Vega, Mili and Echavarría, 2016) și la valorificarea amenajărilor publice
forestiere prin respectarea standardelor stricte de gestionare a pădurilor. Certificarea FSC
poate fi găsită pe o mare varietate de produse, de la hârtie, celuloză, produse de papetărie,
până la alimente, îngrășăminte pentru sol, lemn masiv, furnir, mobilier sau instrumente
muzicale și este, de asemenea, data și pădurilor (FSC, 2019).
Nu există statistici public disponibile cu privire la valoarea achizițiilor ecologice pe
țări, la nivelul UE și nici cu privire la achiziționarea produselor FSC. În consecință, singura
modalitate de a înțelege piața produselor FSC este studierea percepțiilor și intențiilor firmelor
de a cumpăra produse FSC. Conform informațiilor deținute de autori, acesta este primul
studiu care investighează percepțiile și disponibilitatea firmelor din România de a folosi și
plăti pentru produsele certificate FSC. Astfel, obiectivele acestui studiu sunt: (i) Să dezvăluie
comportamentul (activități și percepții) firmelor din România legat de achizițiile de produse
certificate FSC; (ii) Să afle dacă percepțiile firmelor cu privire la contribuția achizițiilor de
produse certificate FSC asupra profitabilității, bunăstării sociale, protecției pădurilor și
imaginii companiei pot prezice disponibilitatea consumatorilor de a înlocui produsele
convenționale cu cele certificate FSC în condiții egale de preț; (iii) Să afle dacă percepțiile
firmelor cu privire la contribuția achizițiilor de produse FSC asupra profitabilității firmei,
bunăstării sociale, protecției pădurilor și imaginii companiei pot prezice disponibilitatea
firmelor de a plăti un preț mai mare pentru produsele certificate FSC. Ipotezele de cercetare
de la care s-a plecat sunt cele prezentate în continuare, iar ele au fost investigate conform
metodologiei descrise în secțiunea dedicată acesteia: a) Responsabilii cu achizițiile (RA) au
observat anterior sigla FSC; b) Aceștia cunosc semnificația siglei FSC; c) Au cumpărat
intenționat produse certificate FSC; d) RA au fost satisfăcuți de produsele FSC; e) Aceștia
consideră că achiziționarea produselor certificate FSC contribuie pozitiv la profitabilitatea
firmei; f) Aceștia consideră că achiziționarea produselor certificate FSC contribuie pozitiv la
bunăstarea socială; g) RA consideră că achiziționarea produselor certificate FSC contribuie
pozitiv la protecția pădurilor; h) Ei consideră ca achiziționarea produselor certificate FSC
contribuie pozitiv la imaginea companiei; i) RA sunt dispuși să înlocuiască produsele de lemn
fără certificare cu cele care au certificare FSC la același preț; j) RA sunt dispuși să plătească
un preț mai mare pentru produsele de lemn cu certificare FSC; k) Disponibilitatea RA de a
înlocui produsele de lemn fără certificare cu cele care au certificare FSC când ambele au
același preț este influențată pozitiv de următoarele percepții pe care ei le dețin: achiziționarea
produselor certificate FSC contribuie pozitiv la profitabilitatea firmei; achiziționarea
produselor certificate FSC contribuie pozitiv la bunăstarea socială; achiziționarea produselor
certificate FSC contribuie pozitiv la protecția pădurilor; achiziționarea produselor certificate
FSC contribuie pozitiv la imaginea companiei; l) Disponibilitatea RA de a plăti un preț mai
mare pentru produsele de lemn certificate FSC este influențată pozitiv de următoarele
percepții: achiziționarea produselor certificate FSC contribuie pozitiv la profitabilitatea
firmei; achiziționarea produselor certificate FSC contribuie pozitiv la bunăstarea socială;
achiziționarea produselor certificate FSC contribuie pozitiv la protecția pădurilor;
achiziționarea produselor certificate FSC contribuie pozitiv la imaginea companiei.
Lucrarea este organizată după cum urmează: în continuarea Introducerii, secțiunea
de Revizuire a literaturii de specialitate prezintă cititorilor starea actuală a utilizării certificării
FSC și atitudinile cu privire la aceasta în diferite țări; metodologia descrie elaborarea
sondajului și metodele de analiză a datelor în baza cărora sunt analizate și comentate
rezultatele din secțiunea Rezultate și discuții și sunt elaborate Concluziile studiului.
1. Revizuirea literaturii de specialitate
Utilizarea durabilă a resurselor forestiere (Baumgartner, 2019; Soltani, Angelsen and

Eid, 2014), alături de cea a apei (Pahl-Wostl, 2019; Petrescu-Mag and Petrescu, 2010) sau
terenurilor (Aznar-Sánchez et al., 2019), este menționată foarte des ca un factor de care
depind atât bunăstarea comunităților locale, cât și a societății în asamblul său. În ciuda
eforturilor de conservare și a creșterii gradului de conștientizare asupra funcțiilor ecologice,
sociale și economice ale pădurii, terenul împădurit scade continuu. Conform literaturii de
specialitate (Allen and Barnes, 1985; Angelsen and Kaimowitz, 1999; Chaudhary, Uprety and
Rimal, 2016) cauzele sunt creșterea populației, schimbarea destinației terenurilor și orientarea
lor spre activități agricole și imobiliare sau alți factori economici, cum ar fi creșterea cererii de
lemn pentru combustibil, industria mobilei sau chiar cererea de biomasă. Se estimează că
defrișarea este în spatele a aproximativ 27% din pierderile de păduri, prin schimbarea utilizării
permanente a terenurilor în favoarea producției de mărfuri (Curtis et al., 2018). După cum
susțin mai mulți autori (Ingalls et al., 2018; Liao et al., 2016), lanțurile de aprovizionare
globale au un rol semnificativ în conducerea schimbărilor forestiere, care sunt nu numai
substanțiale, dar și în creștere din cauza achizițiilor de terenuri la scară largă. La nivelul
Uniunii Europene, a fost observată o creștere cu 9% a importurilor de materii prime din lemn
primar între 2002 și 2011, în timp ce în aceeași perioadă exporturile de materii prime din lemn
primar au crescut cu 40% (O’Brien and Bringezu, 2018). Conform celor mai recente date
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 45

statistice existente la nivelul Uniunii Europene, la nivelul anului 2017, aproximativ 430 000
de întreprinderi au activat în industria lemnului din UE-28; acestea reprezentau una din cinci
întreprinderi producătoare (20%) din întreaga UE-28 (Eurostat, 2019).
În timp ce Asia, America Latină și zona Pacificului raportează unele dintre cele
mai mari rate de defrișare din lume (Cuaresma and Heger, 2019; Casson and Obidzinski,
2002; Humphreys, 2016) mai multe țări europene (România, Ucraina) apar de asemenea în
aceste statistici îngrijorătoare. Adesea asociată cu despăduririle (Tacconi, 2012),
exploatarea ilegală primește atenție substanțială, reprezintă o problemă globală și tocmai de
aceea, certificarea este soluția pentru a combate această ilegalitate (Gavrilut et al., 2016).
China, Brazilia, Rusia, Indonezia, Papua Noua Guinee, India, Japonia, Vietnam, SUA și
Polonia sunt menționate a fi primele 10 țări care consumă cherestea ilegală, ceea ce
reprezintă 66,86% din consumul de lemn din surse necontrolate (Zhang et al., 2016). După
cum a evidențiat Tacconi (2012), activitățile ilegale variază de la încălcarea drepturilor
comunităților și a reglementărilor privind gestionarea pădurilor, până la activități de
corupție pentru obținerea concesiunii forestiere sau activități ilegale în cadrul lanțului
producției bunurilor forestiere. Humphreys (2016) subliniază prețurile de transfer
frauduloase ale practicilor infracționale asociate cu exploatarea forestieră. Hariohay et al.
(2019) trag un semnal de alarmă asupra situației din Tanzania unde exploatarea ilegală a
lemnului amenință cu dispariția multe specii de animale și plante din cauza pierderilor de
habitat determinate de degradarea mediului și de defrișare.
În timp ce unele țări din Asia, Africa sau America latină în care acest fenomen este
foarte prezent raportează violență în legătură cu exploatarea ilegală, țările europene apelează
la forme mai sofisticate pentru a deghiza astfel de activități. De exemplu, Holzindustrie
Schweighofer, o companie din Austria care prelucrează aproximativ 40% din producția
anuală de lemn a României, a fost acuzată în 2015 de Agenția de Investigații de Mediu din
SUA (EIA) că a efectuat exploatări ilegale în România și, astfel, a distrus ultimele păduri
virgine rămase în Europa. O altă metodă folosită de către cei care exploatează ilegal se referă
la ștampilele false, care sunt greu de diferențiat de cele reale după ce lemnul a stat săptămâni
în intemperii. De fapt, EIA estimează că aproximativ jumătate din lemnul exploatat în
România este ilegal (The Environmental Investigation Agency, 2017). Cu toate acestea, există
un anumit nivel de incertitudine cu privire la amploarea exploatării forestiere ilegale.
Conform celor mai recente date, 47,7% din totalul certificatelor emise de FSC
aparțin Europei, care însumează 93.088.228 ha și 696 de certificate (la nivel global există
195.170.660 ha certificate FSC, aparținând 84 de țări membre FSC și 1526 de certificate)
(The Forest Stewardship Council, 2017). Certificarea forestieră prin promovarea unui
management forestier viabil economic, social și de mediu a adus în prim plan abordări
inovatoare, cu beneficii reciproce și interacțiune între actorii publici și privați (Maesano et al.,
2018; Secco et al., 2014), ceea ce a stârnit și interesul comunității științifice. Un studiu recent
a identificat distribuția certificărilor forestiere în Europa și a relevat faptul că pădurile
certificate FSC acoperă între 74% (Croația, iar țara are 0,00% din suprafața forestieră
acoperită de certificarea PEFC) și 0,01% (Austria, dar țara are 69,15% din suprafața forestieră
acoperită de certificarea PEFC) din suprafața națională a pădurilor (Maesano et al., 2018).
România se află pe locul 14 între cele 32 de țări chestionate, cu 33,33% din suprafața
forestieră acoperită de certificarea FSC (și 0,00% de certificarea PEFC) (Maesano et al.,
2018). Atâta timp cât certificarea FSC oferă stimulente producătorilor pentru îmbunătățirea
practicilor forestiere durabile și garantează credibil că produsul pe care cumpărătorii îl
achiziționează provine din surse „ecologice” (Perera et al., 2008; Tikina and Innes, 2008),
cercetarea despre modul în care consumatorii și companiile percep FSC este de importanță
maximă pentru o utilizare mai largă a FSC (la nivel de întreprindere și individual).
Într-un studiu dedicat Japoniei, s-a arătat că întreprinderile forestiere aleg
certificarea FSC din diverse motive, iar principalele au fost caracterul său de „schemă
internațională” și „credibilitatea” acesteia; în plus, s-a raportat că certificarea este eficientă
pentru „gestionarea durabilă a pădurilor”, care a fost un alt motiv declarat pentru alegerea
certificării (Sugiura and Oki, 2018). În Brazilia, cheltuielile asociate certificării au fost
indicate drept principalul obstacol în calea certificării (Humphries and Kainer, 2006). Într-
un studiu realizat pe primii 500 de retaileri de bricolaj și construcții din Statele Unite, cu
scopul de a determina participarea la certificare, respondenții au afirmat că au intrat pe piața
certificată a produselor din lemn pe baza mai multor motive, precum o imagine
îmbunătățită a companiei, cererea clienților sau angajamentul proprietarului afacerii față de
problemele de mediu (Perera et al., 2008). Într-un sondaj aplicat la 417 structuri de
gestionare a pădurilor din România, menit să identifice percepția managerilor acestora cu
privire la motivele de adoptare sau de respingere a certificării, s-a constatat că în primul
rând sunt indicate avantaje economice și competitive (Halalisan, Abrudan and Popa, 2018).
Cercetările existente sunt dedicate principalilor factori care motivează firmele să
adopte standardele FSC și oferă, de asemenea, informații relevante despre modul în care
certificarea FSC combate impactul negativ al activității forestiere și rolul acesteia în conservarea
biodiversității (Kleinschroth, Garcia and Ghazoul, 2019; Trolliet, Vogt and Kleinschroth, 2019).
Cu toate acestea, există o lipsă a studiilor dedicate percepțiilor și atitudinilor firmelor private.
Printre puținele cercetări în această direscție, este cea care a investigat atitudinile consumatorilor
față de certificarea FSC în Italia (Testa et al., 2015), unde s-a arătat că, cu cât gradul de
cunoaștere al consumatorul cu privire la atributele de mediu superioare ale produsului este mai
mare, cu atât este mai mare este probabilitatea ca acesta să cumpăre produse cu impact redus
asupra mediului. Astfel, s-a subliniat necesitatea unor scheme de certificare și instrumente de
comunicare bine concepute pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor. Pe baza unui
sondaj aplicat pe 231 de participanți vizând piața finlandeză de materiale de lemn pentru exterior
vândute cu amănuntul, au fost identificate diverse segmente de consumatori; grupul
consumatorilor orientați spre preț redus a căutat certificate PEFC, în timp ce consumatorii
orientați spre materiale au preferat FSC (Holopainen et al., 2017). O’Briena și Teisl (2004) au
estimat disponiblitatea de a plăti a respondenților din SUA pentru avantajele percepute aduse
calității mediului de către produselor forestiere și au descoperit că există consumatori dispuși să
plătească pentru aceste produse, dar modificările politicii de etichetare pot influența
disponibilitatea lor de a plăti; în consecință, etichetele detaliate sunt mai benefice pentru
consumatori (Teisl, 2003).
Știind că atitudinile contribuie la definirea modelului comportamental al individului
și, prin urmare, la alegerile sale durabile sau dimpotrivă (Testa et al., 2015), în studiul de față
am investigat atitudini legate de achiziția produselor certificate FSC ale persoanelor
responsabile de achizițiile companiei. Relevanța acestui studiu asupra firmelor dedicat
achizițiilor ecologice, în special achiziționării de produse certificate FSC, trebuie plasată în
contextul necesității adoptării unui comportament preventiv al firmelor în raport cu bunurile și
serviciile care afectează starea mediului (Grădinaru, 2010).
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 47

2. Metodologia cercetării
Rezultatele acestui studiu au fost obținute printr-un sondaj care a folosit un eșantion de
214 respondenți. În vederea selectării acestuia, a fost ales aleator câte un județ din fiecare din
cele opt regiuni NUTS din România (Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică) (Institutul
National de Statistica, 2017). În fiecare județ am selectat aleator între 25 și 27 de companii care
au fost incluse în eșantion și contactate telefonic pentru a li se solicita participarea la sondaj. În
cazul unui răspuns pozitiv, chestionarul a fost trimis prin e-mail, însoțit de două solicitări:
chestionarul să fie completat de către o persoană responsabilă din firmă care să decidă ce
produse sunt achiziționate de către companie și ca acesta odată completat să fie returnat
expeditorului în 24 de ore. În caz de neprimire a unui răspuns, compania a fost contactată din
nou de două ori: o dată prin telefon și o dată prin e-mail. Rata de răspuns pozitiv a fost de 38%.
Chestionarul a fost construit pornind de la întrebările utilizate în rapoartele FSC și de la mai
multe lucrări științifice care au studiat percepțiile firmelor sau ale consumatorilor
individuali privind certificarea FSC (FSC, 2008, 2012, 2016; Halalisan, Abrudan and Popa,
2018; Sugiura and Oki, 2018). Prima variabilă investigată în studiul de față a fost
familiarizare cu sigla FSC. Reprezentarea sa grafică a fost arătată participanților la sondaj
care au fost întrebați dacă au văzut-o vreodată. A doua întrebare a testat conștientizarea cu
privire la semnificația logo-ului FSC (cu variantele de răspuns: a) eficiența financiară; b)
protecția pădurilor; c) protecția copiilor; d) fabricat din material reciclabil; e) nu pot spune;
f) altceva; vă rugăm să specificați ce: ...). În continuare, informații privind certificarea FSC
au fost furnizate în chestionar pentru a evita neînțelegerea conceptului și diferențele de
interpretare a acestuia. Similar altor studii (Petrescu et al., 2017), a fost testată achiziția
anterioară de produse din lemn certificate FSC sub forma unei decizii informate în favoarea
produselor FSC în comparație cu cele care nu sunt FSC, pentru a exclude cumpărăturile
întâmplătoare sau forțate. În cazul unui răspuns pozitiv, oamenii au fost întrebați dacă sunt
mulțumiți de decizia luată. Următoarele patru întrebări au investigat percepțiile
respondenților privind contribuția achizițiilor produselor FSC la profitabilitatea afacerilor,
bunăstarea socială, protecția pădurilor și imaginea companiei. Înainte de crearea
chestionarului, a fost organizat un focus grup cu 11 persoane responsabile cu achizițiile din
compania lor. Acestea au fost întrebate care au fost cei mai importanți factori ce au
determinat achiziția de produse certificate FSC. Profitabilitatea afacerii și imaginea
companiei au primit cele mai mari evaluări și, prin urmare, au fost incluse în chestionar.
Aspectele sociale și de mediu au fost implicit adăugate, deoarece fac parte din motivele
fundamentale ale existenței certificării FSC. Următoarele două întrebări s-au referit la
disponibilitatea companiei de a înlocui produsele din lemn convenționale cu unele
certificate FSC la același preț și la disponibilitatea de a plăti un preț mai mare pentru
lemnul certificat.
Regresia logistică binară a fost realizată în două ocazii folosind SPSS pentru a
testa cum sunt influențate (i) „disponibilitatea de a înlocui produsele convenționale cu cele
certificate FSC atunci când ambele au la același preț” și (ii) „disponibilitatea de a plăti un
preț mai mare pentru produsele certificate FSC” ale firmelor de către percepțiile lor cu
privire la contribuția achizițiilor de produse FSC la profitabilitatea afacerii, bunăstarea
socială, protecția pădurilor și imaginea companiei.
3.1. Certificarea FSC – conștientizare și percepții
Studiul de față a arătat că o treime dintre respondenți au văzut sigla FSC pe unele
produse înainte de a participa la sondaj și că doar o mică parte din eșantion a indicat
semnificația corectă a certificării FSC printre opțiunile prezentate (Tabelul nr. 1). Această
conștientizare scăzută indică foarte clar necesitatea campaniilor de educare în rândul
consumatorilor business din România. Etichetele și logo-urile sunt scurtături informaționale
eficiente pe care consumatorii le folosesc în procesul decizional. S-a observat că utilizarea
logo-urilor de mediu este legată de înțelegerea lor (Grunert, Hieke and Wills, 2014), că
adesea consumatorii se bazează pe informațiile de pe etichetă (Petrescu-Mag et al., 2016) și
că au preferințe cu privire la modul în care sunt prezentate informațiile pe etichetă (Petrescu
et al., 2018). În România, foarte puține companii au achiziționat intenționat produse FSC,
adică le-au selectat în mod special dintre diferite opțiuni (Tabel nr. 1). În comparație, în
China, un sondaj asupra consumatorilor privați și individuali a relevat că mai mult de 80%
dintre aceștia au cumpărat anterior produse din hârtie cu un impact mai mic asupra
mediului (Ho, Dickinson and Chan, 2010). Un aspect pozitiv este că majoritatea
cumpărătorilor români (70% dintre cei care au cumpărat) au fost mulțumiți de decizia lor.
Toate impactele pozitive ale certificării FSC au o credibilitate destul de scăzută în rândul
companiilor chestionate, profitabilitatea companiei obținând cel mai scăzut nivel de
încredere, ceea ce indică necesitatea unor campanii de informare intensivă pentru
sensibilizarea cu privire la posibile beneficii economice rezultate din achizițiile produselor
certificate FSC. Disponibilitatea de a plăti un preț mai mare pentru produsele din lemn
certificate FSC poate fi, de asemenea, considerată scăzută dacă o comparăm cu
disponibilitatea companiilor private chineze și a persoanelor fizice de a plăti mai mult
pentru produsele ecologice: 79% dintre persoanele intervievate au acceptat să plătească cu
până la 22% mai mult pentru ele (Ho, Dickinson and Chan, 2010).
Tabel nr. 1: Preferința firmelor și acțiunile acestora

cu privire la produsele certificate FSC
Variabilă % din total eșantion
A văzut anterior sigla FSC 29.9

Recunoaștere cee semnificația siglei FSC 7.9
Achiziția anterioară intenționată a produselor din lemn 4.7
certificate FSC
Satisfacția cu privire la cumpărarea produselor de lemn 3.3
certificate (70% dintre cei care au cumpărat)
FSC contribuie pozitiv la profitabilitatea firmei 24.8
FSC contribuie pozitiv la bunăstarea socială 33.2
FSC contribuie pozitiv la protecția pădurilor 42.5
FSC contribuie pozitiv la imaginea companiei 42.1
Disponiblitatea de a înlocui produse de lemn fără 48.6
certificare cu cele care au certificare FSC la același preț
Disponibilitatea de a plăti un preț mai ridicat pentru 34.1
produsele de lemn cu certificarea FSC
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 49

3.2. Disponibilitatea de a înlocui produsele conveționale cu cele cele certificate FSC

și de a plăti un preț mai mare pentru produsele certificate FSC
Prima analiză de regresie a testat cât de bine patru variabile privind percepția pot
prezice „disponibilitatea de a înlocui produsele din lemn convenționale cu cele certificate
FSC” atunci când au același preț. Testele Omnibus, care arată cât de bine funcționează
modelul, au generat o valoare extrem de semnificativă (p <0.005) și o valoare hi-pătrat de
139,512 cu 4 grade de libertate. Valorile obținute prin testul Hosmer și Lemeshow susțin
modelul, cu o potrivire bună indicată de o valoare p mai mare de 0.05 (p = 0.397). Valorile
Cox & Snell R și Nagelkerke R Square arată că între 47,9% și 63,9% din variabilitatea
dorinței de a înlocui produsele din lemn convenționale cu cele certificate FSC se explică prin
acest set de variabile. Variabilele care contribuie în mod semnificativ la capacitatea predictivă
a modelului sunt „Impactul pozitiv perceput al achizițiilor produselor FSC asupra protecției
pădurilor” și „Impactul pozitiv perceput al achizițiilor produselor FSC asupra imaginii
companiei” și au o bună capacitate predictivă. „Impactul pozitiv perceput al achizițiilor
produselor FSC asupra profitabilității firmei” și „Impactul pozitiv perceput al achizițiilor
produselor FSC asupra bunăstării sociale” nu au avut putere predictivă (Tabel nr. 2).
Tabel nr. 2: Rezultatele analizei primei regresii logistice binare
Variabila Variabila
B S.E. Wald df p OR
independentă dependentă
Impactul pozitiv perceput al
achiziției produselor
-0.136 0.715 0.036 1 0.849 0.873
certificate FSC asupra
profitabilității firmei
Impactul pozitiv perceput al Disponibili-
achiziției produselor tatea de a
-0.191 0.674 0.081 1 0.777 0.826
certificate FSC asupra înlocui produse
bunăstării sociale de lemn
Impactul pozitiv perceput al convenționale
achiziției produselor cu produse
2.256 0.626 12.963 1 0.000 9.541
certificate FSC asupra certificate FSC
protecției pădurilor la același preț
3.315 0.572 33.637 1 0.000 27.517
imaginii companiei
Constantă -2.188 0.319 47.096 1 0.000 0.112
Notă: B = coeficientul de regresie; S.E. = eroarea standard; Wald = statistica Wald; df = gradul de
libertate; p = semnificația; OR = odds ratio.
Companiile care percep un impact pozitiv al produselor FSC asupra protecției

pădurilor și asupra imaginii companiei au mai multe șanse să înlocuiască produsele din lemn
convenționale cu cele FSC atunci când au un preț similar. Impactul perceput al achiziției
produselor certificate FSC asupra imaginii companiei este foarte important în alegerea
produselor FSC, deoarece șansele ca o companie să înlocuiască produsele convenționale cu
produsele FSC sunt de 27,517 ori mai mari pentru companiile care percep produsele FSC ca
având un impact pozitiv asupra imaginea companiei în comparație cu acele companii care nu
văd un astfel de efect (Tabel nr. 2). În consecință, aprecierea firmelor pentru produsele FSC și
pentru furnizorii lor care le comercializează are o importanță crucială în alegerea produselor
FSC de către companie. Șansele ca o companie să înlocuiască produsele convenționale cu cele
FSC este de 9,5 ori mai mare atunci când acea companie percepe un efect pozitiv al
achizițiilor sale ecologice asupra protecției pădurilor în comparație cu acele companii care nu
percep un astfel de efect, toți ceilalți factori fiind egali (Tabel nr. 2). Acest comportament
indică faptul că protecția pădurilor joacă un rol important în decizia de achiziție a firmelor,
indicând astfel că protecția mediului sau cel puțin un comportament orientat către mediu
contează. Dintr-o perspectivă practică, aceste rezultate indică faptul că pot fi stimulate firmele
să selecteze produsele certificate FSC la prețuri similare față de cele convenționale atunci
când se subliniază contribuția la protecția pădurilor și avantajele de imagine pe care le pot
aduce (Petrescu, 2002).
Prezicerea dorinței companiilor de a plăti un preț mai mare pentru produsele
certificate FSC prin impactul perceput al achiziției produselor FSC s-a făcut printr-o nouă
regresie logistic binară. Testele Omnibus, care arată cât de performant este modelul, au
generat o valoare extrem de semnificativă (p <0.005) și o valoare hi-pătrată de 199,677 cu 4
grade de libertate. Valorile obținute prin testul Hosmer și Lemeshow susțin modelul, cu o
potrivire bună indicată de o valoare p mai mare de 0,05 (p = 0,518). Valorile Cox & Snell R și
Nagelkerke R Square arată că între 60,7% și 84,5%din variabilitatea dorinței de a plăti un preț
mai mare pentru produsele certificate FSC se explică prin impactul perceput al achizițiilor de
produse FSC asupra profitabilității afacerii, protecției pădurilor și imaginii companiei. Prin
urmare, aceste trei variabile contribuie semnificativ la capacitatea predictivă a modelului și ar
trebui să fie utilizate în campaniile de marketing pentru a crește disponibilitatea firmelor de a
plăti pentru produsele certificate FSC. „Impactul pozitiv perceput al achiziției produselor FSC
asupra bunăstării sociale” nu are putere predictivă pentru „disponibilitatea de a plăti un preț
mai mare pentru produsele certificate FSC” (Tabel nr. 3).
Tabel nr. 3: Rezultatele analizei celei de-a doua regresii logistice binare
Variabila
Variabila independentă B S.E. Wald df p OR
dependentă
3.950 0.993 15.827 1 0.000 51.928
profitabilității firmei
Disponibili-
tatea de a 0.344 0.812 0.180 1 0.672 1.411
plăti mai mult
bunăstării sociale
pentru
produse
certificate 1.998 0.785 6.482 1 0.011 7.374
FSC
protecției pădurilor
3.855 0.823 21.952 1 0.000 47.207
imaginii companiei
Constantă -5.306 0.877 36.636 1 0.000 0.005
Notă: B = coeficientul de regresie; S.E. = eroarea standard; Wald = statistica Wald; df = gradul de
libertate; p = semnificația; OR = odds ratio.
Companiile care percep un efect pozitiv al achizițiilor ecologice (în acest caz,
produsele certificate FSC) asupra profitabilității afacerii, protecției pădurilor și imaginii
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 51

companiei sunt mai susceptibile să plătească un preț mai mare pentru acestea. Șansele ca o
companie să fie dispusă să plătească un preț mai mare pentru produsele certificate FSC sunt
de 51,928 ori mai mari pentru companiile care consideră că aceste achiziții îmbunătățesc
profitabilitatea afacerii în comparație cu acele companii care nu văd un astfel de efect, toți
ceilalți factori fiind egali (Tabel nr. 3). Beneficiile financiare au fost deseori subliniate și în
alte studii în ceea ce privește opțiunile companiilor pentru achizițiile publice ecologice
(Appolloni et al., 2014). Imaginea companiei este din nou importantă pentru decidenții de
afaceri, deoarece rezultatele arată că șansele ca o companie să cumpere produse FSC sunt
de 47,207 ori mai mari atunci când percep consecințe pozitive asupra imaginii companiei în
comparație cu situația în care se consideră că un astfel de efect nu există. Un fapt pozitiv
este că preocuparea pentru mediu este relevantă din nou în deciziile de cumpărare:
companiile care consideră că achizițiile FSC contribuie la protecția pădurilor sunt de 7,374
de ori mai dispuse să plătească un preț mai mare pentru produsele FSC în comparație cu
firmele care nu cred că un astfel de beneficiu pentru mediu există. În cazul acestui eșantion,
motivele sociale nu au fost capabile să influențeze companiile în decizia lor referitoare la
achizițiile publice ecologice pentru oricare dintre situațiile testate – același preț și preț mai
mare. Ținând cont de faptul că aspectele sociale au un rol important în procedura de
certificare FSC, este necesară o cercetare suplimentară pentru a înțelege care sunt
modalitățile de a crește importanța acestui factor pentru cumpărătorii oragnizaționali
potențiali de produse certificate FSC. Cercetările viitoare ar trebui să se concentreze, de
asemenea, și asupra nivelului prețului pe care sunt companiile dispuse să îl plătească pentru
produsele certificate FSC și a condițiilor în care vor face acest lucru.
Concluzii
Schemele de certificare a pădurilor în general și certificarea FSC, în special,

continuă să crească atât în ceea ce privește suprafața forestieră certificată, cât și ca forță în
gestionarea durabilă a pădurilor (Rickenbach and Overdevest, 2006). Prin urmare,
achizițiile ecologice prin cumpărarea produselor certificate FSC au potențialul de a deveni
un factor relevant de piață.
Rezultatul regresiei logistice binare indică, așa cum era de așteptat, importanța
ridicată a profitabilității afacerii atunci când prețul este implicat în deciziile de cumpărare,
solicitând astfel o justificare atentă a acestui preț ridicat în fața consumatorilor business.
Imaginea companiei joacă un rol important în decizia de cumpărare în ambele situații
(înlocuirea produselor convenționale cu cele certificate FSC la același preț și plata unui preț
mai mare pentru acestea din urmă), prin urmare, rolul clienților și al altor părți interesate
asociate consumatorilor business este piatra de temelie în ceea ce privește o decizie în
favoarea achizițiilor ecologice. Prin cererea lor orientată către produsele FSC, acești clienți
sunt stimulentul care poate face o companie să cumpere, să furnizeze sau să producă
produse FSC. În consecință, acțiunile de marketing care vizează stimularea achiziției
produselor FSC trebuie să vizeze nu numai companiile, ci și clienții lor.
Pe baza rezultate obținute în cadrul acestui studiu, ONG-urile care urmăresc să
protejeze pădurile, precum și alți actori cu interese similare ar trebui să promoveze prețul
produselor certificate FSC ca o sursă de rentabilitate a afacerilor, protecți a pădurilor și
îmbunătățire a imaginii. De exemplu, aceștia pot arăta cum o imagine mai bună a crescut
fidelitatea clienților în cazul companiilor care au optat pentru achiziții ecologice.
Rezultatele trebuie privite în contextul limitărilor lor. Astfel, având în vedere că
rezultatele se bazează pe percepții autodeclarate, un decalaj între atitudine și comportament
este de obicei prezent (Vermeir and Verbeke, 2006) și afectează deciziile companiilor în
ceea ce privește disponibilitatea de a acționa într-un context real.
Promovarea necesității protecției pădurilor, a rolului certificării FSC, precum și
beneficiilor lor de mediu, sociale și economice, este necesară pentru a menține sau a crea
motivația firmelor consumatorilor de a adopta un comportament durabil. Studiile au arătat
că un comportament conștient orientat spre mediu aduce de obicei un câștig viitor și nu
unul personal imediat (Kaufmann, Panni and Orphanidou, 2012) și, în acest context,
beneficiile viitoare (cum ar fi profiturile viitoare mai mari, cererea crescută, beneficiile
pentru sănătate sau satisfacția etică) oferite potențialilor cumpărători actuali și viitori de
produse ecologice trebuie să fie suficient de mari pentru a compensa lipsa beneficiilor
imediate. Un rezultat încurajator scos în evidență de prezentul studiu este faptul că atunci
când companiile consideră că pot avea o contribuție la protecția pădurilor, această percepție
a lor constituie pentru ele un stimulent spre a achiziționa produse certificate FSC chiar dacă
au de plătit un preț mai mare. Studiul de față a demonstrat că există conștientizarea
necesității protejării pădurii, ea reprezintând fundamentul pe care se poate construi și întări
comportamentul durabil al consumatorilor business.
Mulțumiri
Acest studiu a fost parțial realizat în cadrul proiectului “High nature value
farmland disappearance determinants – climate changes, land grabbing, and rural exodus:
from investigating stakeholders’ perceptions on land services to developing win-win
community-based solutions”, care a primit finanțare prin programul “Advanced
Fellowships – Internal; Excellency in the Activity of Research-Development-Innovation”,
oferit de STAR UBB, Universitatea Babeș-Bolyai, România, și implementat în cadrul
ISUMADECIP, Universitatea Babeș-Bolyai, România.
Bibliografie
Ahmad, J., Ali, I., Grigore, G.F. and Stancu, A., 2012. Studying Consumers’ Ecological
Consciousness–A Comparative Analysis of Romania, Malaysia and Pakistan. Amfiteatru
Economic, 14(31), pp.84-98.
Allen, J.C. and Barnes, D.F., 1985. The causes of deforestation in developing countries.
Annals of the Association of American Geographers, 75(2), pp.163-184.
Angelsen, A. and Kaimowitz, D., 1999. Rethinking the causes of deforestation: lessons
from economic models. The World Bank Research Observer, 14(1), pp.73-98.
Appolloni, A., Sun, H., Jia, F. and Li, X., 2014. Green Procurement in the private sector: a
state of the art review between 1996 and 2013. Journal of Cleaner Production, 85,
pp.122-133.
Aznar-Sánchez, J.A., Piquer-Rodríguez, M., Velasco-Muñoz, J.F. and Manzano-Agugliaro,
F., 2019. Worldwide research trends on sustainable land use in agriculture. Land Use
Policy, 87, p.104069.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 53

Baumgartner, R.J., 2019. Sustainable Development Goals and the Forest Sector—a
Complex Relationship. Forests, 10(2), p.152.
Bowler, K., Castka, P. and Balzarova, M., 2017. Understanding firms’ approaches to
voluntary certification: Evidence from multiple case studies in FSC certification.
Journal of Business Ethics, 145(2), pp.441-456.
Casson, A. and Obidzinski, K., 2002. From new order to regional autonomy: shifting
dynamics of ‘illegal’ logging in Kalimantan, Indonesia. World Development, 30(12),
pp.2133-2151.
Chaudhary, R.P., Uprety, Y. and Rimal, S.K., 2016. Deforestation in Nepal: Causes,
consequences and responses. Biological and Environmental Hazards, Risks, and
Disasters, pp.335-372.
Cuaresma, J.C. and Heger, M., 2019. Deforestation and economic development: Evidence
from national borders. Land Use Policy, 84, pp.e347-e353.
Curtis, P.G., Slay, C.M., Harris, N.L., Tyukavina, A. and Hansen, M.C., 2018. Classifying
drivers of global forest loss. Science, 361(6407), pp.1108-1111.
European Commission, 2007. Collection of statistical information on Green Public
Procurement in the EU. Invitation to tender, May 2007. Reference ENV.G.2./SER/
2007/0038.
Eurostat, 2019. Wood products – production and trade. [online] Available at:
<https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/pdfscache/52477.pdf> [Accessed 16
September 2019].
FSC, 2008. Facts and Figures on FSC growth and markets. Info Pack. [online] Available
at: <https://www.ipef.br/pccf/artigos/FSC_Fatos_e_Mercado_Fev_2008_Ingles.pdf>
[Accessed 16 September 2019].
FSC, 2012. Global Market Survey Report. [online] Bonn, Germany: FSC. Available at:
<https://fsc.org/en/news/fsc-global-market-survey-report-2012-published> [Accessed 16
September 2019].
FSC, 2016. FSC monitoring & evaluation report: context, figures, effects and impacts:
public report 2015. [online] Available at: <https://www.evidensia.eco/resources/98/>
FSC, 2019. FSC Public Certificate Search. [online] Available at: <https://info.fsc.org/
certificate.php> [Accessed 19 September 2019].
Gavrilut, I., Halalisan, A.-F., Giurca, A. and Sotirov, M., 2016. The interaction between
FSC certification and the implementation of the EU timber regulation in Romania.
Forests, 7(1), p.3.
Grădinaru, G., 2010. Environmental Quality, Stimulating Factor Consumption in the XXI
Century. Amfiteatru Economic, 12(28), pp.444-453.
Grunert, K.G., Hieke, S. and Wills, J., 2014. Sustainability labels on food products:
Consumer motivation, understanding and use. Food Policy, 44, pp.177-189.
Halalisan, A., Abrudan, I. and Popa, B., 2018. Forest Management Certification in
Romania: Motivations and Perceptions. Forests, 9(7), p.425.
Hariohay, K.M., Ranke, P.S., Fyumagwa, R.D., Kideghesho, J.R. and Røskaft, E., 2019.
Drivers of conservation crimes in the Rungwa-Kizigo-Muhesi Game Reserves, Central
Tanzania. Global Ecology and Conservation, 17, p.e00522.
Ho, L.W., Dickinson, N.M. and Chan, G.Y., 2010. Green procurement in the Asian public
sector and the Hong Kong private sector. Natural Resources Forum, 34(1), pp.24-38.
Holopainen, J., Toppinen, A., Lähtinen, K. and Rekola, M., 2017. Forest certification and
country of origin: Choice experiment analysis of outdoor decking material selection in
e-commerce market in Finland. Forests, 8(11), p.431.
Humphreys, D., 2016. Forest crimes and the international trade in illegally-logged timber.
In: L. Elliott ed., 2016. Handbook of Transnational Environmental Crime. Cheltenham:
Edward Elgar, pp.168-189.
Humphries, S.S. and Kainer, K.A., 2006. Local perceptions of forest certification for
community-based enterprises. Forest Ecology and Management, 235(1-3), pp.30-43.
Ingalls, M.L., Meyfroidt, P., To, P.X., Kenney-Lazar, M. and Epprecht, M., 2018. The
transboundary displacement of deforestation under REDD+: Problematic intersections
between the trade of forest-risk commodities and land grabbing in the Mekong region.
Global Environmental Change, 50, pp.255-267.
Institutul National de Statistica, 2017. Indicatori de statistica regionala Tempo | Institutul
National de Statistica. [online] Available at: <http://www.insse.ro/cms/ro/content/
indicatori-de-statistica-regionala-tempo> [Accessed 17 June 2019].
International Trade Centre, The Forest Stewardship Council, 2011. Forest Stewardship
Council – FSC. At a glance. [online] Available at: <https://fsc.org/en> [Accessed 17
June 2019].
Kaufmann, H.R., Panni, M.F.A.K. and Orphanidou, Y., 2012. Factors affecting consumers’
green purchasing behavior: An integrated conceptual framework. Amfiteatru Economic,
14(31), pp.50-69.
Kleinschroth, F., Garcia, C. and Ghazoul, J., 2019. Reconciling certification and intact
forest landscape conservation. Ambio, 48(2), pp.153-159.
Liao, C., Jung, S., Brown, D.G. and Agrawal, A., 2016. Insufficient research on land
grabbing. Science, 353(6295), p.131.
Maesano, M., Ottaviano, M., Lidestav, G., Lasserre, B., Matteucci, G., Scarascia
Mugnozza, G. and Marchetti, M., 2018. Forest certification map of Europe. iForest-
Biogeosciences and Forestry, 11(4), p.526.
Martínez-Vega, J., Mili, S. and Echavarría, P., 2016. Assessing forest sustainability:
Evidence from Spanish provinces. Geoforum, 70, pp.1-10.
O’Brien, K.A. and Teisl, M.F., 2004. Eco-information and its effect on consumer values for
environmentally certified forest products. Journal of Forest Economics, 10(2), pp.75-96.
O’Brien, M. and Bringezu, S., 2018. European timber consumption: developing a method
to account for timber flows and the EU’s global forest footprint. Ecological economics,
147, pp.322-332.
Pahl-Wostl, C., 2019. The role of governance modes and meta-governance in the
transformation towards sustainable water governance. Environmental science & policy,
91, pp.6-16.
Paluš, H., Parobek, J., Dudík, R. and Šupín, M., 2017. Assessment of chain-of-custody
certification in the Czech and Slovak Republic. Sustainability, 9(10), p.1898.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 55

Perera, P., Vlosky, R.P., Dunn, M.A. and Hughes, G., 2008. US home-center retailer
attitudes, perceptions and behaviors regarding forest certification. Forest Products
Journal, 58(3), p.21.
Petrescu, D. and Petrescu-Mag, R., 2015. Organic food perception: fad, or healthy and
environmentally friendly? A case on Romanian consumers. Sustainability, 7(9),
pp.12017-12031.
Petrescu, D.C., 2002. Creativitate si investigare in publicitate. Cluj-Napoca, Romania:
Carpatica Publishing House.
Petrescu, D.C., Petrescu-Mag, R.M., Burny, P. and Azadi, H., 2017. A new wave in
Romania: organic food. Consumers’ motivations, perceptions, and habits. Agroecology
and Sustainable Food Systems, 41(1), pp.46-75.
Petrescu-Mag, R., Petrescu, D., Sima, N.-F. and Sima, R., 2016. Informed product choice in
the organic food sector: from guaranteeing the legal rights to facing sustainability
challenges. Journal of Environmental Protection and Ecology, 17(3), pp.1111-1121.
Petrescu-Mag, R.M. and Petrescu, D.C., 2010. Legal and economic key points regarding
sustainable use of water resources. Aquaculture, Aquarium, Conservation & Legislation,
3(1), pp.17-21.
PricewaterhouseCoopers, 2009. Collection of statistical information on Green Public
Procurement in the EU. Report on data collection results. [online] Available at:
<https://ec.europa.eu/environment/gpp/pdf/statistical_information.pdf> [Accessed 12
July 2019].
Rickenbach, M. and Overdevest, C., 2006. More than markets: assessing Forest
Stewardship Council (FSC) certification as a policy tool. Journal of Forestry, 104(3),
pp.143-147.
Secco, L., Da Re, R., Pettenella, D.M. and Gatto, P., 2014. Why and how to measure forest
governance at local level: A set of indicators. Forest Policy and Economics, 49, pp.57-71.
Soltani, A., Angelsen, A. and Eid, T., 2014. Poverty, forest dependence and forest
degradation links: evidence from Zagros, Iran. Environment and Development
Economics, 19(5), pp.607-630.
Sugiura, K. and Oki, Y., 2018. Reasons for choosing Forest Stewardship Council (FSC)
and Sustainable Green Ecosystem Council (SGEC) schemes and the effects of
certification acquisition by forestry enterprises in Japan. Forests, 9(4), p.173.
Tacconi, L., 2012. Illegal Logging:‘ Law Enforcement, Livelihoods and the Timber Trade’.
s.l: Routledge.
Teisl, M.F., 2003. What we may have is a failure to communicate*: labeling
environmentally certified forest products. Forest Science, 49(5), pp.668-680.
Testa, F., Iraldo, F., Vaccari, A. and Ferrari, E., 2015. Why eco‐labels can be effective
marketing tools: Evidence from a study on Italian consumers. Business Strategy and the
Environment, 24(4), pp.252-265.
The Environmental Investigation Agency, 2017. Illegal Logging in Rodna Mountains
National Park, Northern Romania. [online] Available at: <https://eia-
global.org/reports/2017-illegal-logging-in-rodna-mountains> [Accessed 10 July 2019].
The Forest Stewardship Council, 2017. FSC Annual Report 2017. [online] Available at:
<https://annualreport.fsc.org/2017/wp-content/uploads/sites/2/2018/11/AR-2017.pdf>
Thompson, D.W., Anderson, R.C., Hansen, E.N. and Kahle, L.R., 2010. Green
segmentation and environmental certification: insights from forest products. Business
Strategy and the Environment, 19(5), pp.319-334.
Tikina, A.V. and Innes, J.L., 2008. A framework for assessing the effectiveness of forest
certification. Canadian Journal of Forest Research, 38(6), pp.1357-1365.
Trolliet, F., Vogt, M. and Kleinschroth, F., 2019. How does FSC certification of forest
management benefit conservation of biodiversity? In: M. Vogt ed., 2019. Sustainability
Certification Schemes in the Agricultural and Natural Resource Sectors: Outcomes for
Society and the Environment. s.l.: Routledge. p.93.
Vermeir, I. and Verbeke, W., 2006. Sustainable food consumption: Exploring the consumer
‘attitude–behavioral intention’ gap. Journal of Agricultural and Environmental Ethics,
19(2), pp.169-194.
Zhang, X., Xu, B., Wang, L., Yang, A. and Yang, H., 2016. Eliminating Illegal Timber
Consumption or Production: Which Is the More Economical Means to Reduce Illegal
Logging? Forests, 7(9), p.191.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 57

AE Achiziţiile ecologice efectuate de managerii din industria hotelieră.
O abordare a principalilor factori determinanţi
ACHIZIŢIILE ECOLOGICE EFECTUATE DE MANAGERII DIN INDUSTRIA

HOTELIERĂ. O ABORDARE A PRINCIPALILOR FACTORI DETERMINANŢI
Mirela Ştefănică1, Ana Iolanda Vodă2, Rodica Cristina Butnaru3,
Gina Ionela Butnaru4∗ şi Mircea-Gabriel Chirita5
1)2)4)
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, România
3)
Universitatea din Quebec la Montreal, Canada
5)
Universitateadin Quebec la Rimouski, Canada

Ştefănică, M., Vodă, A.I., Butnaru, R.C., Butnaru, Primit: 29 septembrie 2019
G.I. and Chiriţa, M.G., 2020. Ecological Purchases Revizuit: 23 noiembrie 2019
Made by Managers in Hotel Industry. An Approach Acceptat: 24 decembrie 2019
of the Main Determining Factors. Amfiteatru
Economic, 22(53), pp. 57-70.
DOI 10.24818/EA/2019/53/57
Rezumat
În ultimii ani s-a observat intensificarea preocupărilor pentru protejarea mediului
și dezvoltarea unei atitudini și comportament ecologic în rândul operatorilor din industria
turismului. Astfel, achizițiile ecologice au devenit componente importante în stabilirea
strategiilor de mediu ale hotelurilor și în comportamentul de consum al clienților.
Majoritatea cercetătorilor prezintă tocmai această atitudine a clienților față de produsele
verzi și intenția de cumpărare a acestora. Prezenta cercetare abordează achizițiile ecologice
din perspectiva managerilor de hoteluri, prin analiza relațiilor dintre acestea și atitudinea
pro-mediu, problemele de mediu și beneficiile care îi motivează pe manageri să efectueze
achiziții ecologice, la nivelul a 92 hoteluri din România. În cadrul cercetării au fost folosite
analiza frecvențelor, fiabilitatea scalei și analiza de regresie liniară multiplă (metoda celor
mai mici pătrate). Datele au fost analizate cu programul STATA, iar rezultatele obţinute
susţin ipotezele cercetării care arată că influența atitudinii pro-mediu și a beneficiilor
economice asupra achizițiilor ecologice este una importantă. Rezultatele arată o legătura
semnificativă și pozitivă dintre achizițiile ecologice, atitudinea pro-mediu şi beneficiile
asociate. De asemenea studiul identifică o relaţie negativă între achizițiile ecologice și
îngrijorarea privind problemele de mediu. Mai mult, clasificarea hotelieră are o influență
negativă asupra achizițiilor ecologice efectuate de către managerii acestora. Implicațiile,
limitările și liniile viitoare de cercetare sunt de asemenea menţionate în acestă cercetare.
Cuvinte-cheie: achiziţii ecologice, atitudine pro-mediu, problemele de mediu, beneficii

economice, domeniul hotelier, România
Clasificare JEL: Q50, L83, M10
∗Autor de contact, Gina Ionela Butnaru – gina.butnaru@uaic.ro
Introducere
Dezechilibrele majore sesizate la nivelul mediului înconjurător peste tot în lume

(schimbările climatice și încălzirea globală, poluarea, distrugerea biodiversității, epuizarea
resurselor naturale și înmulțirea deșeurilor) au fost studiate de numeroși cercetători
(Bennett, 2019; Wang et al. 2019). Un interes și o preocupare crescândă pentru mediul
înconjurător se manifestă și la nivelul forurilor internaționale, a guvernelor, a numeroaselor
organizații guvernamentale şi non-guvernamentale, cu vocație locală sau internațională
(EEA, 2012). Acestea au determinat intensificarea preocupărilor pentru protejarea mediului
și dezvoltarea unei atitudini și comportament ecologic și în rândul operatorilor din industria
turismului (Hilton, 2018; Mariott, 2018), în contextul în care industria turismului este
recunoscută ca un contribuabil major la degradarea mediului și schimbările climatice
(Su, Hall și Ozanne, 2013).
Pentru a putea supraviețui într-un context de afaceri competitiv, managementul
ecologic și practicile verzi, care includ achizițiile ecologice, au devenit componente
importante pentru industria turismului și nu numai (Alberini și Segerson, 2002). Din acest
motiv, Priego şi Palacios (2008) menționează că achizițiile ecologice trebuie să reprezinte
un aspect important în stabilirea strategiilor de mediu ale hotelurilor. Cu toate acestea,
potrivit lui Brown (1996), decizia strategică de achiziționare a produselor cu impact scăzut
asupra mediului de către managerii de hoteluri depinde şi de beneficiile asociate acestora.
Astfel, mulți hotelieri adoptă practici ecologice pentru a-și construi un avantaj competitiv
prin îmbunătățirea imaginii sau reputației, ceea ce va conduce la creșterea loialităţii
clienților, în timp ce alții urmăresc reducerea consumului și a costurilor operaționale și
obținerea unor beneficii economico-financiare.
Analizând literatura de specialitate, am observat că majoritatea cercetătorilor se
focusează pe atitudinea clienților față de produsele verzi și intenția de cumpărarea a cestora,
(Wang et al., 2018), în timp ce această lucrare abordează o perspectivă diferită şi anume, pe
cea a comportamentului managerilor de hoteluri privind achizițiile ecologice. Astfel, vom
analiza influența pe care unii factori precum: atitudinea pro-mediu, îngrijorarea privind
problemele de mediu și importanța obținerii unor beneficii, îi pot avea asupra
comportamentului managerilor din industria hotelieră privind achizițiile ecologice. Pentru
realizarea acestui scop am structurat articolul în următoarele secțiuni: analiza literaturii și
dezvoltarea ipotezelor cercetării, metodologia cercetării, rezultate și discuții, încadrate de
introducere și concluzii. Prima parte cuprinde trei subsecțiuni în care am analizat literatura
de specialitate din domeniu, în funcție de factorii ce influențează decizia privind achizițiile
ecologice. Partea a doua, corespunzătoare metodologiei cercetării, oferă informații privind:
metoda de cercetare, eșantionarea, descrierea variabilelor (dependentă, independente, de
control). Partea finală cuprinde rezultatele și concluziile desprinse în urma cercetării.
1. Analiza literaturii şi dezvoltarea ipotezelor cercetării
1.1. Influența atitudinii față de mediu asupra achizițiilor ecologice
Potrivit lui Wang et al. (2019), atitudinea este factorul cheie care afectează intenția
de cumpărare a consumatorilor. Atitudinea față de mediu (atitudine ecologică) se manifestă
la nivelul a trei dimensiuni: cognitivă, afectivă și acțională (Diminescu, 2003), fiind o
colecție de credințe, efecte și intenții comportamentale pe care o persoană le are în legătură
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 59

cu activitățile sau problemele legate de mediu (Schultz et al., 2004), iar această atitudine
este frecvent utilizată pentru a prezice comportamentul față de mediu (Kaiser et al., 1999).
Studii anterioare privind produsele ecologice și comportamentele legate de mediu au
susținut afirmația că între atitudinea față de mediu și achizițiile ecologice există o asociere
pozitivă (Yadav şi Pathak, 2017). Astfel, achizițiile ecologice sunt o parte importantă a
politicii de mediu pentru multe hoteluri (Priego şi Palacios, 2008; Teng et al., 2012) însă
doar câteva dintre ele raportează acțiunile practice sau strategiile privind achizițiile
ecologice. Alte studii privind relația dintre atitudinea față de mediu și achizițiile ecologice
în domeniul hotelier din diferite zone ale lumii, au fost dezvoltate de Rahman, Reynolds și
Svaren (2012) prin studii realizate în hoteluri americane. Wang (2012), Teng et al. (2012),
Su, Hall și Ozanne (2013) analizează practicile verzi adoptate în hoteluri din Taiwan,
achizițiile ecologice făcând parte din cele zece categorii evidențiate iar Bohdanowicz
(2005) analizează atitudinea hotelierilor europeni. În ceea ce privește eficiența energetică,
conform Teng et al. (2012), succesul implementării practicilor privind conservarea energiei
hoteliere și reducerea emisiilor de carbon depinde în principal de sprijinul conducerii și de
implicarea personalului. Conform Wang et al. (2019), atitudinea poate influența
achiziționarea de aparate sau echipamente eficiente din punct de vedere energetic, iar
achiziționarea acestora sau a altor tehnologii pentru minimizarea consumului de energie sau
folosirea surselor regenerabile de energie (solare, geotermale) (Bohdanowicz, Zientara şi
Novotna, 2011) vor contribui la îmbunătățirea eficienței energetice. Referitor la gestionarea
aprovizionării, în prezent, multe dintre operațiunile firmelor sunt externalizate furnizorilor,
și de impactul asupra mediului agregat al unei firme depinde tot mai mult impactul asupra
mediului al partenerilor din lanțul de aprovizionare al companiei (Tate, Ellram și Dooley,
2012). Totuși, firmele pot aborda o atitudine ecologică prin alegerea unor producători sau
furnizori ecologici şi includerea unor anumite clauze contractuale pe aspectele de mediu.
Având în vedere relevanța influenței atitudinii față de mediu asupra achizițiilor ecologice,
studiul propune testarea următoarei ipoteze:
H1 – Există o relație directă și pozitivă între atitudinea pro-mediu a hotelierilor și
achizițiile ecologice efectuate de către aceștia
1.2. Influența importanței obținerii unor beneficii asupra deciziei privind achizițiile
ecologice efectuate de către hotelieri
De multe ori, practicile ecologice adoptate de manageri, precum achiziționarea

produselor cu impact scăzut asupra mediului, sunt influențate de posibilele beneficii
asociate acestora (Brown, 1996). Astfel, multe hoteluri aplică practici de gestionare a
mediului pentru a-și construi un avantaj competitiv prin îmbunătățirea reputației, ceea ce va
conduce la îmbunătățirea loialităţii clienților. Unii autori, (Katris, Kyrikou și Bentsou,
2015) analizează stimulentele care îi motivează pe hotelieri să adopte practici de
management de mediu, printre care se numără și achizițiile ecologice, şi menționează
beneficiile interne (reducerea costurilor operaţionale) şi externe (imagine, avantaj
competitiv) implementării managementului de mediu. Reducerea costurilor operaționale,
satisfacerea cerințelor clienților sensibili la mediu şi îmbunătăţirea imaginii sunt factorii
care stimulează cel mai mult managerii de hotel din Europa (Katris, Kyrikou și Bentsou,
2015). Performanța ecologică a unui hotel este deosebit de importantă pentru succesul său
competitiv (Kassinis şi Soteriou, 2003), deoarece majoritatea oamenilor sunt dispuși să
plătească mai mulți bani pentru serviciile unui hotel cu inițiative ecologice (Zhang et
al.,2017), iar achizițiile ecologice, conform Sreen, Purbey și Sadarangani (2018), pot
contribui în mare măsură atât la obținerea performanței de mediu cât și la crearea unei
imagini publice pozitive, la îmbunătățirea avantajului competitiv (Carter, 2005). Chen
(2008) susține că îmbunătățirea imaginii verzi a unei firme prin creșterea performanței de
mediu ajută la deschiderea de noi oportunități de afaceri și îmbunătățirea avantajului său
competitiv. Achiziţiile ecologice care conduc spre exemplu la obţinerea unor acreditări de
mediu/licenţe de către hoteluri contribuie la creşterea angajamentului acestora privind
mediul (Geerts, 2014). Potrivit lui Chan (2013), hotelurile care adoptă strategii de mediu își
îmbunătăţesc atât imaginea cât și reputația şi vor atrage turiști cu preocupări ecologice.
Având în vedere studiile menționate, concluzionăm că obținerea unor beneficii reprezintă
un aspect foarte important în procesul decizional privind achizițiile ecologice efectuate de
către hotelieri. Astfel, s-a formulat următoarea ipoteză:
H2 – Posibilitatea obținerii unor beneficii economice influențează semnificativ și
pozitiv achizițiile ecologice efectuate de către managerii din industria hotelieră
1.3. Influența îngrijorării hotelierilor privind problemele de mediu asupra achizițiilor

ecologice
Achizițiile ecologice au apărut ca urmare a conștientizării globale a creșterii

problemelor mediului ceea ce a determinat ca managerii să ia în considerare nu doar pe
acestea, ci și pe cele sociale, etice și economice (Yook, Choi și Suresh, 2018). Este bine
cunoscut faptul că activitățile turistice au un impact puternic asupra mediului, contribuind
nu numai la degradarea acestuia (ex. distrugerea biodiversității), ci și la creșterea gazelor cu
efect de seră, a emisiilor de dioxid de carbon (Pang, McKercher și Prideaux, 2013). Potrivit
lui Lenzen et al.(2018), turismul reprezintă aproximativ 8% din emisiile globale de gaze cu
efect de seră, amprenta globală anuală de carbon a turismului crescând de la 3,9 la 4,5 mil.
tone echivalent CO2 în perioada 2009-2013. Potrivit raportului Emission Gap Report din
2018 emisiile UE au crescut în medie cu 1%/an începând cu anul 2014 (UNEP, 2018).
Chen şi Hung (2016), au studiat conștientizarea problemelor mediului şi sunt de părere că
acesta joacă un rol important în adoptarea și dezvoltarea unui comportament ecologic.
Managerii hotelurilor au posibilitatea să iniţieze practici bazate pe indicatori de conservare
a energiei și reducerea emisiilor de carbon. Totuși, rezultatele sugerează că succesul
implementării acestor indicatori depinde în principal de susținerea conducerii hotelului a
acestor practici și de implicarea personalului (Teng et al., 2012). Ținând cont de aspectele
menționate în literatura de specialitate, acest studiu propune testarea următoarei ipoteze:
H3 – Există o relație directă și pozitivă între îngrijorarea hotelierilor privind
impactul problemelor de mediu asupra turismului şi achizițiile ecologice efectuate de către
aceștia
1.4. Influența clasificării hoteliere asupra achizițiilor ecologice
În general, hotelurile încadrate în categoria 1-3 stele nu dispun de resursele umane

şi capacitatea financiară necesare pentru activităţi de mare amploare care iau în calcul și
protejarea mediului, în timp ce în cazul celor de 4-5 stele doar cele cu capital străin,
aparținând unor lanțuri hoteliere internaționale au strategii de mediu bine definite (Baicu et
al., 2019). Potrivit acelorași autori, managerii acestor hoteluri achiziționează: produse
ecologice, economisesc resursele, reciclează deşeurile şi folosesc energie regenerabilă
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 61

(panouri solare). Mungai şi Irungu (2013) au afirmat într-un studiu realizat în industria
hotelieră din Kenya, că majoritatea hotelurior de 4-5 stele achiziționează dispozitive și
echipamente eficiente pentru reducerea consumului de apă, produse de curățat ecologice,
echipamente eficiente din punct de vedere energetic, instalaţii de tratarea/purificarea apei,
robinete de apă cu debit redus și toalete cu volum redus de scurgere. Printre activitățile de
mediu cele mai puțin practicate au fost compostarea deșeurilor organice de bucătărie.
Rezultatele unui studiu recent realizat în industria hotelieră din Cehia a demonstrat că
aceste pratici sunt adoptate în principal de hoteluri mari, clasificate superior. Autorii
recomandă dezvoltarea unei practici comune pentru industria hotelieră, care să fie adoptată
la nivel general, inclusiv de hotelurile cu un număr mai mic de stele (Čech, Jindřichovská și
Neubauer, 2019). Studiile anterioare arată influența clasificării hoteliere asupra achizițiilor
ecologice în diferite ţări. Astfel, în acest studiu s-a propus testarea ipotezei următoare:
H4 – Există o relație directă și negativă între nivelul clasificării unui hotel şi
achizițiile ecologice efectuate de către managerii acestora
Sintetizat, modelul conceptual al cercetării și ipotezele avansate sunt prezentate în

figura nr.1:
CH
H4
AM
H1
AEE
H2
BE AE AEF
H3
AEEP
PM
Figura nr. 1: Modelul conceptual și ipotezele avansate

în care: AM – Atitudinea pro-mediu, BE – Beneficii economice, PM – Problemele de mediu,
CH – Clasificare hotel, AE – Achiziţiile ecologice, AEE – Achizițiile pentru îmbunătățirea eficienței energetice,
AEF – Achizițiile ecologice privind furnizorii/livrarea bunurilor, AEEP – Achiziții efectuate pentru
reducerea/compensarea emisiilor poluante
2.1. Metoda de cercetare
Studiul de față și-a propus să analizeze relația dintre achizițiile ecologice,

atitudinea pro-mediu, problemele de mediu și beneficiile care îi motivează pe manageri să
facă achiziții ecologice, în cadrul a 92 hoteluri din România. Metoda de cercetare
cantitativă a fost realizată pe bază de chestionar, iar datele au fost colectate în intervalul
martie-iulie 2019. În cadrul cercetării au fost folosite analiza frecvențelor, fiabilitatea scalei
(testată prin indicele Cronbach's Alpha) și validarea ipotezelor prin analiză de regresie
liniară multiplă (metoda celor mai mici pătrate). Analiza statistică s-a efectuat utilizând
programul statistic STATA versiunea 13.0.
Relația dintre variabile este modelată cu ajutorului modelului de regresie liniară
multiplă, ce va lua următoarea formă:
AE = α+𝛽𝛽1 AM + 𝛽𝛽2 𝐵𝐵𝐵𝐵+ 𝛽𝛽3 𝑃𝑃𝑃𝑃+ 𝛽𝛽4 𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝑙𝑙𝐶𝐶𝐶𝐶 + ξ (1)
în care: AE – achiziții ecologice, variabila dependentă, AM – variabila independentă, ce

măsoară atitudinea față de mediu a managerilor de hoteluri, BE – variabila independentă, ce
denotă importanța beneficiilor economice, PM – variabilă independentă, ce ne arată
îngrijorarea managerilor din industria hotelieră cu privire la problemele de mediu,
𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝑙𝑙𝐶𝐶𝐶𝐶 − clasificare hotel, variabilă de control, α, 𝛽𝛽𝑖𝑖 sunt coeficienții de regresie, unde
i=1,2,..., 4, ξ este o variabilă reziduală.
2.2. Eșantionarea
Eșantionul este format din 92 manageri de hoteluri, care au consimțit anticipat să

răspundă la întrebările din chestionar. Din totalul hotelurilor analizate, 76,10% au ca formă
de proprietate capital privat 100% românesc, 10,90% au capital privat, majoritar românesc,
5,4% au capital privat, majoritar străin, iar 7,60% au capital 100% străin. În ceea ce
privește categoria de confort a hotelurilor, marea majoritate a unităților hoteliere au trei
stele (48,90%) sau patru stele (38%). Doar 13% dintre unități sunt de două sau cinci stele.
Cele mai multe dintre hotelurile incluse în investigație au între 10 și 49 de angajați
(42,40%). 31,50% au un număr de angajați cuprins între 50 şi 249 și doar 4,30% din
hoteluri au cel puțin 250 de angajați
2.3. Descrierea variabilelor
Descrierea variabilei dependente: achiziții ecologice (AE)

În studiul de față, pentru măsurarea achizițiilor ecologice (AE) avem în vedere
următoarele: achizițiile efectuate pentru îmbunătățirea eficienței energetice (AEE);
achizițiile efectuate pentru reducerea emisiilor poluante (AEEP) și cele privind modalitățile
de furnizare a bunurilor/serviciilor achiziționate (gestionare ecologică) (AEF).
Achizițiile pentru îmbunătățirea eficienței energetice (AEE): au fost utilizați 8
itemi pentru evaluarea achizițiilor efectuate cu scopul îmbunătățirii eficienței energetice. S-
au avut în vedere următoarele achiziții: dispozitive de monitorizare a consumului de
energie, materiale ecologice pentru izolare termică etc. (tabel nr.2). Fiecare item este
codificat cu valoarea „1” pentru un răspuns afirmativ și „0” pentru cel negativ.
Achiziții efectuate pentru reducerea/compensarea emisiilor poluante (AEEP):
Itemii chestionarului care măsoară achizițiile efectuate în vederea reducerii/compensării
emisiilor poluante sunt: „În vederea reducerii emisiilor poluante, sunteți dispuși să
compensați emisiile de CO2 prin plata unei taxe?“ și „În vederea reducerii emisiilor
poluante, sunteți dispuși să compensați emisiile de CO2 prin donații pentru proiecte
ecologice?“ (tabel nr. 1). Cotele stabilite pentru variantele de răspuns la itemii
chestionarului sunt: „1” pentru „Da“, și „0” pentru „Nu“.
Achizițiile ecologice privind furnizorii/livrarea bunurilor (AEF): Itemii
chestionarului care măsoară AEF sunt: au fost utilizați 5 itemi pentru evaluarea acestei
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 63

categorii de achiziții ecologice (tabel nr. 1). Fiecare item este codificat cu valoarea „1”
pentru un răspuns afirmativ și „0” pentru cel negativ.
Scorul pentru achizițiile ecologice (AE) a fost determinat pe baza următoarei ecuații:
𝐴𝐴𝐴𝐴 = ((∑8𝑖𝑖=1 𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝑖𝑖 )/8)+ (∑2𝑖𝑖=1 𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝑖𝑖 )/2) +(∑5𝑖𝑖=1 𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝑖𝑖 )/5)) (2)
Tabel nr. 1: Clasificare dimensiuni și descrierea itemilor pentru variabila dependentă

Dimensiuni Întrebări chestionar Itemi Abreviere
Ați achiziționat dispozitive pentru monitorizarea
Q14_1 AEE_1
consumului de energie?
Ați achiziționat materiale ecologice pentru izolarea
Q14_3 AEE_2
termică?
Ați achiziționat sistem de încălzire – ventilație și aer
Q14_5 AEE_3
condiționat eficient din punct de vedere energetic?
Ați achiziționat termostate? Q14_6 AEE_4
Ați achiziționat corpuri de iluminat eficiente
Q16_2 AEE_5
AEE energetic?
Ați achiziționat detectoare de mișcare,
Q16_3 AEE_6
temporizatoare, potențiometre?
Ați achiziționat sisteme/echipamente pentru
producerea de energie alternativă (solare, Q15_1 AEE_7
fotovoltaice, geotermale, biogaz)
Ați achiziționat servicii de livrare energie alternativă
de la un furnizor cu o politică activă în domeniul Q15_6 AEE_8
AE
surselor alternative de energie?
Sunteți dispus să compensați emisiile de CO2 prin
Q24_2 AEEP_1
plata unei taxe?
AEEP
Sunteți dispus să compensați emisiile de CO2 prin
Q24_4 AEEP_2
donații pentru proiecte ecologice?
Achiziționarea de produse ecologice este o politică
Q25_1 AEF_1
curentă a hotelului?
Aspectele ecologice sunt luate în considerare atunci
Q25_2 AEF_2
când vă hotărâți să apelați la un furnizor?
În contractul cu furnizorii există clauze prin care se
Q25_3 AEF_3
AEF impune folosirea a cât mai puține ambalaje?
În contractul cu furnizorii există clauze prin care se
impune transportarea bunurilor într-un mod cât mai Q25_4 AEF_4
nepoluant?
La nivelul hotelului există preocupări privind
Q12_5 AEF_5
asimilarea unor tehnologii prietenoase mediului?
Descrierea variabilelor independente
a. Atitudinea față de mediu a managerilor de hoteluri (AM) – variabila independentă AM

măsoară atitudinea managerilor hotelieri față de mediu prin politica și strategiile ecologice
adoptate. Astfel, pentru măsurarea politicii de mediu adoptate (AMPE), respondenții au fost
întrebați dacă politica de mediu sau declarația politicii de mediu este adaptată permanent
legislației de mediu în vigoare. Variabila este codificată cu valoarea „1“ pentru un răspuns
afirmativ și cu „0“, altfel. Pentru măsurarea strategiilor ecologice ale unităților hoteliere
(AMSE) au fost utilizați 7 itemi din chestionar. Întrebările enunțate fac trimitere la
strategiile de gestionare eficientă a deșeurilor, strategiile de reducere a emisiilor poluante
etc. (tabel nr. 2). Valorile pentru fiecare item sunt „1” (dacă răspunsul este pozitiv) și „0”
(în caz contrar). Scorul pentru atitudinea față de mediu (AM) a fost determinat pe baza
următoarei ecuații:
7
𝐴𝐴𝐴𝐴 = 𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴 + ((� 𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝑖𝑖 )/7) (3)
𝑖𝑖=1
Tabel nr. 2: Clasificare dimensiuni și descrierea itemilor pentru variabilele

independente și de control
Hotelul dvs. are o politică de mediu activă ce este
AMPE Q9_4 AMPE
adaptată permanent legislației de mediu în vigoare?
La nivelul hotelului sunt stabilite strategii de
Q 10 AMSE_1
protejare a mediului?
Gestionarea eficientă a deșeurilor este o strategie
Q 12_1 AMSE_2
Reducerea emisiilor poluante este o strategie
Q 12_2 AMSE_3
AM
Îmbunătățirea eficienţei energetice este o strategie
AMSE Q 12_3 AMSE_4
Reducerea consumului de apă este o strategie
Q 12_4 AMSE_5
Achiziționarea de produse sau echipamente
Q 12_6 AMSE_6
ecologice este o strategie curentă a hotelului?
Diminuarea zgomotului este o strategie curentă a
Q 12_7 AMSE_7
hotelului?
Obținerea unor beneficii economico-financiare vă
BE - Q28_1 BE
determină să efectuați achiziții ecologice?
Problemele actuale ale mediului vă determină să
PM - Q2_6 PM
efectuați achiziții ecologice?
b. Beneficii economice (BE) – Pentru măsurarea beneficiilor economice, respondentul a

trebuit să răspundă la următoarea întrebare din chestionar: „Posibilitatea obținerii unor
beneficii economice vă determină să efectuați achiziții ecologice?”. Respondentului i-a fost
cerut să aleagă una din alternativele de răspuns: 1 = „Da” și 0 = „Nu”.
c. Problemele de mediu (Îngrijorarea privind problemele de mediu) (PM) – În vederea
măsurării acestui indicator s-a utilizat următoarea întrebare din chestionar: „Problemele
actuale ale mediului vă determină să efectuați achiziții ecologice?”. Respondentului i-a fost
cerut să aleagă una din alternativele de răspuns: 1 = „Da” și 0 = „Nu”.
Descrierea variabilei de control

În acest studiu s-a luat în considerare următoarea variabilă de control: Clasificarea
hotelului (CH): 1 – două stele (CH_1); 2 – trei stele (CH_2); 3 – patru stele (CH_3)
și 4 – cinci stele (CH_4) (tabel nr. 3).
Tabel nr. 3: Descrierea variabilei de control

CH - După categoria de confort, hotelul dvs. deține: Q33 ControlCH
a) 2 stele; b) 3 stele; c) 4 stele d) 5 stele
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 65

Pentru măsurarea fiabilității scalelor indicatorilor compuși și validarea consistenței

interne a indicatorilor s-a utilizat scorul Cronbach Alpha. În cazul eșantionului analizat,
Cronbach's Alpha înregistrează valori peste pragul minim indicat după cum urmează: 0,878
pentru AE și 0,841 pentru AM. (Tabel nr. 4)
Tabel nr. 4: Testarea şi validarea constructelor

Construct/dimensiuni Număr întrebări Cronbach's Alpha
Achiziții ecologice (AE) 15 0,878
Atitudinea pro-mediu (AM) 7 0,841
Beneficii economice (BE) 1 -
Problemele de mediu (PM) 1 -
Parametrii modelelor de regresie liniară sunt estimați cu ajutorul metodei celor mai
mici pătrate. Rezultatele prelucrării datelor în STATA sunt prezentate în tabelul nr. 5.
Tabel nr. 5: Rezultate regresie

Model 1 – OLS Model 2 – OLS
Variabile
Variabilă dependentă AE Variabilă dependentă AE
Var. independente
Coef. P>|t| Coef. P>|t|
AM 0,414 (****) 0,000 0,393 (****) 0,000
BE 0,156 (****) 0,007 0,111 (**) 0,061
PM -0,190 (**) 0,079 -0,158 (*) 0,144
CH_2 -0,133 (**) 0,282
CH_3 -0,212 (**) 0,084
CH_4 -0,323(***) 0,025
Const. 0,385 (****) 0,000 0,609 (****) 0,000
𝐑𝐑𝟐𝟐 0,423 0,403
𝟐𝟐
𝐑𝐑 ajustat 0,465 0,427
Notă: *, **, ***, **** indică faptul că coeficienții sunt semnificativi la nivelul de 15%, 10%,
5% și 1%.
În modelul 1, valoarea raportului de determinație (R pătrat = 0,423) ne indică

faptul că 42,3% din variația achizițiilor ecologice este datorată influenței simultane a
atitudinii față de mediu, beneficiilor economice și îngrijorării privind problemele de mediu.
Valoarea testul F (21,52) și nivelul de semnificație asociat ne arată că variabilele
independente din model au o influență semnificativă asupra achizițiilor ecologice, în
condițiile unui risc asumat de 10%. Se poate observa că la coeficienții de regresie
caracteristici nivelul de semnificație (P-value) este mai mic decât 0,05, indicând faptul că
influența atitudinii față de mediu a managerilor hotelieri (AM) și a beneficiilor economice
(BM) asupra achizițiilor ecologice (AE) este una semnificativă, în condițiile unui risc
asumat de 5%. Astfel, coeficientul corespunzător variabilei atitudinii față de mediu a
managerilor hotelieri (AM) are valoarea de 0,414, astfel că la o creștere cu o unitate a AM
se va înregistra o creștere, în medie, cu 0,414 unități a AE în condițiile în care variabilele
BE și PM sunt menținute constante. Coeficientul corespunzător variabilei Beneficiilor
Economice (BE) este egal cu 0,156, ceea ce înseamnă că achizițiile ecologice (AE) cresc, în
medie, cu 0,156 unități atunci când atitudinea față de mediu a managerilor hotelieri crește
cu o unitate iar variația celorlalte variabile este constantă. Se observă faptul că P-value =
0,000 < 0,05, așadar acest coeficient este semnificativ diferit de 0. Coeficientul aferent
variabilei independente Probleme față de mediu (PM) are valoarea de – 0,190 astfel că la o
creștere cu o unitate a variabilei Beneficiilor Economice (BE) se va înregistra o scădere, în
medie, cu 0,190 unități a achizițiilor ecologice atunci când celelalte variabile din model
sunt constante. Dat fiind faptul că P-value = 0,079, acest coeficient este semnificativ pentru
un risc asumat de 10%.
Pe baza datelor din tabelul nr. 5 și a valorilor coeficienților, modelul de regresie
liniară multiplă estimat, rezultat din analiza întocmită, are forma:
AE = 0,385 +0,414*AM + 0,156 *BE- 0,190*PM (4)
Astfel, se poate concluziona că, în cazul studiat influența atitudinii pro-mediu și a

beneficiilor economice asupra achizițiilor ecologice este una importantă. Mai mult, legătura
semnificativă și pozitivă dintre achizițiile ecologice, atitudinea pro-mediu şi beneficiile
asociate ne permite să validăm cele două ipoteze propuse: H1 și H2. Rezultate similare au
fost obținute și în studiile realizate de Yadav şi Pathak (2017). Relația dintre achizițiile
ecologice și îngrijorarea privind problemele de mediu este una semnificativă și negativă,
pentru un risc asumat de 10%, ceea ce ne permite să invalidăm ipoteza H3. Aceste rezultate
sunt contradictorii cu unele studii empirice anterioare din literatură care arată că hotelurile
care adoptă o strategie de mediu sunt de asemenea preocupate de implementarea de
programe care reduc emisiile poluante și protejează mediul (Chan, 2013; Chen şi Hung,
2016).
În modelul 2, raportul de determinație R pătrat are valoarea de 0,465 și exprimă
faptul că 46,50% din variația achizițiilor ecologice poate fi explicată prin intermediul
variabilelor independente incluse în analiză. Raportul de determinație ajustat (Adjusted R-
square) evidențiază faptul că 0,427 din variația totală este datorată liniei de regresie ținând
cont de gradele de libertate corespunzătoare. Valoarea testului F (12,32) și a pragului de
semnificație (0,000 < 0,15) ne arată că modelul de regresie construit explică dependența
dintre variabile printr-o legătură liniară și semnificativă, pentru un risc asumat de 15%.
Valoarea coeficientului corespunzător influenței variabilei atitudinii față de mediu, ne arată
că la o creștere cu o unitate a nivelului acesteia, nivelul variabilei achiziții ecologice, va
crește, în medie, cu 0,393 și atunci când variațiile celorlalte variabile din model sunt
constante. Coeficientul corespunzător variabilei beneficiilor economice este egal cu 0,111,
ceea ce semnifică faptul că nivelul coeficientului achizițiilor ecologice crește, în medie, cu
0,111 unități, atunci când beneficiile economice cresc cu o unitate iar restul variabilelor
sunt constante.Valoarea corespunzătoare coeficientului variabilei Probleme față de mediu
(PM) ne indică faptul că la o creștere cu o unitate a nivelului acesteia, coeficientul
variabilei achiziții ecologice va scădea, în medie, cu 0,112 unități în condițiile unui risc de
15% și a variației constante a variabilelor independente din model. Spre deosebire de
modelul precedent, s-a luat în calcul și clasificarea hotelieră, ca variabilă de control. Astfel,
toate cele trei categorii de hoteluri au o influență negativă asupra variabilei dependente, dar
doar hotelurile cu 3 și 4 stele au o relație semnificativă, ceea ce ne permite să validăm
parțial ipoteza H4. Rezultate similare au fost obținute și în studiile realizate de Mungai şi
Irungu (2013), Baicu et al. (2019), Čech, Jindřichovská și Neubauer (2019).
Modelul 2 de regresie liniară multiplă are următoare formă:
AE = 0,609 +0,393*AM + 0,111 *BE – 0,158*PM –0,133*CH_2-0,212*CH_3-0,323*CH_4 (5)
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 67

Pentru testarea normalității erorilor, s-a utilizat testul Jarque-Bera iar pentru
heteroscedasticitatea erorilor testul Breusch-Pagan. Din tabelul nr.6 se observă că Prob. are
valori cuprinse între 0,126 şi 0,132 > α = 0,05, astfel că variabila reziduală urmează o lege
normală de distribuție, pentru fiecare dintre cele două modele enunțate. Testul Breusch-
Pagan ne arată că valorile probabilităților asociate acestui test corespunzătoare fiecărui
model (Prob = 0,070 (Model 1) și 0,053 (Model 2)) sunt mai mari decât α = 0,05 astfel, că
variabilele reziduale rezultate din fiecare model sunt homoscedastice.
Tabel nr. 6: Test normalitate și heteroscedasticitate

Model (1) Model (2)
Test normalitate (Jarque-Bera) 4,084 4,152
Prob. 0,132 0,126
Test heteroscedasticitate (Breusch-Pagan) 0,320 3,70
Prob. 0,070 0,053
Concluzii
Deși achiziția ecologică este un concept relativ nou pentru multe afaceri, există
totuși companii de frunte care au implementat deja procese ecologice, deoarece sunt
conștiente de responsabilitatea lor socială și de mediu (Yook, Choi și Suresh,2018). Grija
față de mediu este o preocupare din ce în ce mai frecventă a managerilor din industria
hotelieră. Initiaţiva acestora de a se alinia standardelor europene privitoare la protejarea
mediului prin achiziții ecologice este animată şi de obținerea unor beneficii. Studiul
prezintă o analiză din perspectiva comportamentului privind achizițiile ecologice efectuate
de managerii de hoteluri şi nu a clienţilor, așa cum arată cele mai multe studii făcute în
industria hotelieră, astfel diferențiindu-se. Obiectivul acestei cercetări este de a identifica
influența pe care unii factori precum: atitudinea pro-mediu, îngrijorarea privind problemele
de mediu și importanța obținerii unor beneficii, îi pot avea asupra comportamentului
managerilor români din industria hotelieră privind achizițiile ecologice. Rezultatele au
demonstrat că există o legătură semnificativă şi pozitivă între atitudinea față de mediu a
managerilor hotelurilor din România şi tipurile de achiziții ecologice
Acest studiu are implicaţii practice şi contribuie la creşterea nivelului de înţelegere
în rândul managerilor hotelurilor în ceea ce privește achizițiile ecologice, beneficiile interne
şi externe ce pot fi obținute. Se pare că beneficiile care stimulează cel mai mult managerii
de hotel din Europa sunt reducerea costurilor operaţionale, alinierea la cerinţele clienţilor
sensibili la mediu şi îmbunătăţirea imaginii (Katris, Kyrikou și Bentsou, 2015). Atitudinea
și comportamentul pro-mediu şi inițiativele managerilor hotelurilor din România ar trebui
să fie susţinute şi încurajate și de politicile guvernamentale la nivel naţional.
Cercetarea prezintă unele limite printre care menţionăm mărimea eşantionului.
Analiza a fost realizată pe 92 de hoteluri. Pe de altă parte, cadrul conceptual consideră trei
variabile independente (Atitudinea față de mediu a managerilor de hoteluri (AM),
Beneficiile economice (BE) şi Problemele de mediu (Îngrijorarea privind problemele de
mediu) (PM)) şi doar o singură variabilă de control (Clasificarea hotelului (CH)) în relaţia
cu procesul achiziţiilor ecologice.
Această analiză ar putea fi extinsă la nivelul industriei hoteliere din ţările UE28,
ceea ce ar permite explicarea comportamentului managerilor europeni din industria
hotelieră privind achiziţiile ecologice prin prisma variabilelor independente considerate în
acest studiu şi menţionate mai sus. Rezultatele ar putea servi ca piste în procesul de
sensibilizare atât la nivel de conducere a hotelurilor cât şi la nivel naţional în formularea
politicilor guvernamentale în România astfel încât să se vizeze alinierea industriei hoteliere
la standardele internaţionale.
Mulțumiri
“Acest proiect este finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul 1 –

Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 – Performanță
instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI, Contract nr.34PFE/19.10.2018”
Bibliografie
Alberini, A. and Segerson, K., 2002. Assessing voluntary programs to improve
environmental quality. Environmental and Resource Economics, 22(1-2), pp. 157-184.
Barbarossa, C. and De Pelsmacker, P., 2016. Positive and negative antecedents of
purchasing eco-friendly products: A comparison between green and non-green
consumers. Journal of Business Ethics, 134(2), pp. 229-247.
Bennett, G., 2019. Dilemmas: coping with environmental problems. London: Routledge.
Bohdanowicz, P., 2005. European hoteliers’ environmental attitudes: Greening the
business. The Cornell Hotel and Restaurant Administration Quarterly, [e-journal] 46,
pp. 188-204. https://doi.org/10.1177/0010880404273891.
Bohdanowicz, P., Zientara, P. and Novotna, E., 2011. International hotel chains and
environmental protection: an analysis of Hilton's we care! programme (Europe,
2006–2008). Journal of Sustainable Tourism, 19(7), pp. 797-816.
Brown, M., 1996. Environmental policy in the hotel sector: "green" strategy or stratagem?.
International Journal of Contemporary Hospitality Management, [e-journal] 8(3),
pp. 18-23. https://doi.org/10.1108/09596119610115961.
Carter, C., 2005. Purchasing social responsibility and firm performance. International
Journal of Physical, Distribution & Logistic Management, [e-journal] 35(3), pp. 177-
194. https://doi.org/10.1108/09600030510594567.
Chan, E.S.W., 2013. Managing green marketing: Hong Kong hotel managers’ perspective.
International Journal of Hospitality Management, 34, pp. 442-461.
Chen, S.C. and Hung C.W., 2016. Elucidating the factors influencing the acceptance of
green products: An extension of theory of planned behavior. Technological Forecasting
and Social Change, [e-journal] 112, pp. 155-163. https://doi.org/10.1016/
j.techfore.2016.08.022.
Chen, Y.S., 2008. The Driver of Green Innovation and Green Image – Green Core
Competence. Journal of Business Ethics, [e-journal] 81, pp. 531-543.
https://doi.org/10.1007/s10551-007-9522-1.
Čech, P., Jindřichovská, I. and Neubauer, J., 2019. Achieving a great reputation for
corporate social responsibility: study from the czech hospitality industry. Scientific
Papers of the University of Pardubice, 27(45), pp. 17-28.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 69

Diminescu, N., 2003. Descoperă natura de la informaţie la atitudine şi comportament

ecologic. Timișoara: Mirton.
European Environment Agency (EEA), 2012. Consumption and the Environment. [online]
Available at: <http://www.eea.europa.eu/publications/consumption-and-the-
environment-2012.pdf> [Accessed 31July 2019].
Geerts, W., 2014. Environmental certification schemes: Hotel managers’ views and
perceptions. International Journal of Hospitality Management, 39, pp. 87-96.
Hameed, I., Waris, I. and Amin ul Haq, M., 2019. Predicting eco-conscious consumer
behavior using theory of planned behavior in Pakistan. Environmental Science and
Pollution Research, [e-journal] 26, pp. 15535-15547. https://doi.org/10.1007/s11356-
019-04967-9.
Hilton, 2018. Environmental Impact. [online] Available at: <https://cr.hilton.com/
environment/> [Accessed 12 August 2019].
Kaiser, F.G., Ranney, M., Hartig, T. and Bowler, P.A., 1999. Ecological behavior,
environmental attitude, and feelings of responsibility for the environment. European
psychologist, 4(2), p. 59.
Kassinis, G.I. and Soteriou, A.C., 2003. Greening the service profit chain: The impact of
environmental management practices. Production and operations Management, 12(3),
pp. 386-403.
Katris, G., Kyrikou, E. and Bentsou, D., 2015. The importance of environmental
management and the benefits of its implementing both for large as well as for medium
and smallsized hotel units. Proceedings of the 14th International Conference on
Environmental Science and Technology. [online] Available at:
<https://cest2015.gnest.org/papers/cest2015_00573_oral_paper.pdf> [Accessed 14
August 2019].
Lenzen, M., Sun, Y.-Y., Faturay, F., Ting, Y.-P., Geschke, A. and Malik, A., 2018. The
carbon foot print of global tourism. Nature Climate Change, [e-journal] 8, pp. 522-528.
https://doi.org/10.1038/s41558-018-0141-x.
Marriott International, 2018. 2018 Sustainability Highlights. [online] Available at:
<http://serve360.marriott.com/wp-
content/uploads/2018/10/2018_Serve_360_Report.pdf.> [Accessed 10 August 2019].
Mungai, M. and Irungu, R., 2013. An Assessment of Management Commitment to
Application of Green Practices in 4 – 5 Star Hotels in Mombasa, Kenya. Information
and Knowledge Management, 3(6), pp.40-47.
Pang, S.F.H., McKercher, B. and Prideaux B., 2013. Climate Change and Tourism: An
Overview. Asia Pacific Journal of Tourism Research,18(1-2), pp. 4-20.
Priego, B.M.J. and Palacios, A.C., 2008. Analysis of environmental statements issued by
EMAS-certified Spanish hotels. Cornell Hospitality Quarterly, 49(4), pp. 381-394.
Rahman, I., Reynolds, D. and Svaren, S.,2012. How “green” are North American hotels?
An exploration of low-cost adoption practices. International Journal of Hospitality
Management, [e-journal] 31(3), pp.720-727. https://doi.org/10.1016/j.ijhm.2011.09.008.
Schultz, P.W., Shriver, C., Tabanico, J.J. and Khazian, A.M., 2004. Implicit connections
with nature. Journal of environmental psychology, 24(1), pp. 31-42.
Su, Y.P., Hall, C.M. and Ozanne, L., 2013. Hospitality industry responses to climate
change: A benchmark study of Taiwanese tourist hotels. Asia Pacific Journal of
Tourism Research, 18(1-2), pp. 92-107.
Sreen, N., Purbey, S. and Sadarangani, P., 2018. Impact of culture, behavior and gender on
green purchase intention. Journal of Retailing and Consumer Services, [e-journal] 41,
pp.177-189. https://doi.org/10.1016/j.jretconser.2017.12.002 .
Tate, W.L., Ellram, L.M. and Dooley, K.J., 2012. Environmental purchasing and supplier
management (EPSM): Theory and practice. Journal of Purchasing and Supply
Management, 18(3), pp.173-188. https://doi.org/10.1016/j.pursup.2012.07.001.
Teng, C.C., Horng, J.S., Hu, M.L.M., Chien, L.H. and Shen, Y.C., 2012. Developing
energy conservation and carbon reduction indicators for the hotel industry in
Taiwan. International Journal of Hospitality Management, 31(1), pp. 199-208.
United Nations Environment Programme (UNEP), 2018. Emissions Gap Report. [online]
Available at: <http://wedocs.unep.org/bitstream/handle/20.500.11822/26895/EGR2018_
FullReport_EN.pdf> [Accessed 30 August 2019].
Wang, R., 2012. The Investigation of Green Best Practices for Hotels in Taiwan. Procedia
– Social and Behavioral Sciences, [e-journal] 57, pp. 140-145. https://doi.org/
10.1016/j.sbspro.2012.09.1167.
Wang, J., Wang, S., Wang, Y., Li, J. and Zhao, D., 2018. Extending the theory of planned
behavior to understand consumers’ intentions to visit green hotels in the Chinese
context. International Journal of Contemporary Hospitality Management, [e-journal]
30(8), pp. 2810-2825. https://doi.org/10.1108/IJCHM-04-2017-0223.
Wang, Z., Sun, Q., Wang, B. and Zhang, B., 2019. Purchasing intentions of Chinese
consumers on energy-efficient appliances: Is the energy efficiency label effective?.
Journal of Cleaner Production, [e-journal] 238, article 117896. https://doi.org/
10.1016/j.jclepro.2019.117896.
Yadav, R. and Pathak, G.S., 2017. Determinants of Consumers' Green Purchase Behavior
in a Developing Nation: Applying and Extending the Theory of Planned Behavior.
Ecological Economics, [e-journal] 134, pp. 114-122. https://doi.org/10.1016/
j.ecolecon.2016.12.019.
Yook, K.H., Choi, J.H. and Suresh, N.C., 2018. Linking green purchasing capabilities to
environmental and economic performance: The moderating role of firmsize. Journal of
Purchasing and Supply Management, [e-journal] 24(4), pp. 326-337.
https://doi.org/10.1016/j.pursup.2017.09.001.
Zhang, L., Wu, J., Liu, H. and Zhang, X., 2017. The value of going green in the hotel
industry: evidence from Beijing. Real Estate Economics, [e-journal] V, pp. 1-26.
https://doi.org/10.1111/1540-6229.12225.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 71

AE Analiză bibliometrică asupra domeniului achizițiilor publice ecologice
ANALIZĂ BIBLIOMETRICĂ
ASUPRA DOMENIULUI ACHIZIŢIILOR PUBLICE ECOLOGICE
Simona Roxana Pătărlăgeanu1∗, Mihai Dinu2 şi Marius Constantin3
1)2)3)
Academia de Studii Economice din Bucureşti, România.

Pătărlăgeanu, S.R., Dinu, M. and Constantin, M., 2020. Primit: 29 septembrie 2019
Bibliometric Analysis of the Field of Green Public Revizuit: 23 noiembrie 2019
Procuremen. Amfiteatru Economic, 22(53), pp. 71-81. Acceptat: 24 decembrie 2019
DOI 10.24818/EA/2019/53/71
Rezumat
Sustenabilitatea şi dezvoltarea durabilă reprezintă obiective, dar şi valori ce trebuie
respectate în domeniul achiziţiilor publice. Principalul obiectiv al acestei lucrări este acela
de a documenta interesul în zona de cercetare asupra domeniului achiziţiilor publice
ecologice. Metodologia cercetării presupune elaborarea unei analize bibliometrice, aşadar o
metodă de cercetare cantitativă, sub forma unui inventar al activității de publicare în
domeniul menţionat anterior. Analiza a fost elaborată prin intermediul interogării bazei de
date existente în platforma Scopus, ce conţine documentaţie privind jurnale, lucrări
ştiinţifice, cărţi şi altele. Interogarea a determinat afişarea unui număr de 6.257 de documente
cu caracter ştiinţific existente în baza de date ce conţin acronimul în limba engleză pentru
conceptul de achiziţii publice ecologice în titlul, rezumatul sau în cuvintele cheie ale
documentelor. Interogarea a fost efectuată la data de 25 septembrie 2019 şi a presupus
includerea publicaţiilor, indiferent de locul sau data publicării. Rezultatele cercetării
confirmă creşterea interesului ştiinţific în domeniul achiziţiilor publice ecologice. Din anul
2010 până la momentul interogării bazei de date Scopus au fost identificate 3.441 de
documente cu această tematică, aproape dublul documentelor existente în baza de date cu
aceeaşi tematică, publicate în perioada 1959-2009.
Cuvinte-cheie: green public procurement, achiziţii publice ecologice, politică ecologică,

analiză bibliometrică, VOSviewer
Clasificare JEL: Q57.
∗
Autor de contact, Simona Roxana Pătărlăgeanu – rpatarlageanu@eam.ase.ro
Introducere
Uniunea Europeană urmăreşte ecologizarea achiziţiilor publice, obiectiv ce se

regăseşte în cadrul documentului „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creştere
inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii”. Aceasta prevede direcţii de urmat pentru a
asigura dezvoltarea durabilă a tuturor statelor comunitare. Politica ecologică este una dintre
politicile prioritare la nivelul Uniunii, căreia i se acordă o atenţie specială atunci când se
elaborează orice document sau proiect cu implicaţii economice sau sociale.
Comisia Europeană defineşte procesul de achiziţie publică ecologică ca fiind un
proces progresiv, ce presupune mai multe etape, precum: examinarea produselor sau
serviciilor (din perspectiva impactului asupra mediului), identificarea corectă a necesităţilor
şi exprimarea lor cât mai completă, întocmirea specificaţiilor tehnice (clare şi precise) şi
stabilirea criteriilor de selecţie.
Achiziţiile publice ecologice sunt apreciate de către Comisia Uniunii Europene ca
fiind un vehicul de dezvoltare economică. Acest domeniu prezintă interes ştiinţific datorită
tuturor ramificaţiilor pe care le implică. Din perspectiva costurilor: au alternativele ecologice
acelaşi impact asupra bugetului precum celelalte alternative şi dacă nu, care este costul
suplimentar pe care un agent economic este dispus să îl plătească pentru a obţine beneficii de
mediu? Din perspectiva disponibilităţii alternativelor ecologice: pentru câte dintre produsele
şi serviciile existente în piaţă există ofertă? Din perspectiva vizibilităţii: care sunt modalităţile
prin intermediul cărora se pot disemina informaţiile referitoare la practicarea unei politici
ecologice prin achiziţii publice verzi? Din perspectiva funcţiilor managementului: cum se vor
gestiona contractele existente cu distribuitorii de bunuri şi servicii standard şi integrarea celor
care practică tehnologiile verzi? Toate aceste întrebări sunt doar o parte a tematicilor de
cercetare cărora trebuie să li se găsească răspunsuri.
Scopul urmărit în această cercetare este determinarea interesului în zona de cercetare
ştiinţifică asupra domeniului achiziţiilor publice ecologice şi explicarea evoluţiei acestuia,
începând cu momentul identificării primului document cu caracter ştiinţific publicat în
domeniu. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv se utilizează analiza cantitativă de tip
bibliometric. Ca atare, s-a recurs la o metodă de cercetare cantitativă, ce presupune folosirea
unui produs software de specialitate în domeniul bibliometriei, VOSviewer. Datele asupra
cărora se efectuează analiza bibliometrică sunt extrase din platforma Scopus, iar mai apoi
integrate şi prelucrate în VOSviewer (versiunea 1.16.13).
Motivaţia elaborării acestei lucrări provine din mai multe direcţii. Implementarea
politicii de achiziţii publice ecologice este una dintre măsurile necesare pentru a asigura
utilizarea eficientă a resurselor, conform Planului de Acţiune pentru Economia Circulară,
adoptat în decembrie 2015 (Comisia Europeană, 2016). Astfel, nu se poate nega importanţa
domeniului achiziţiilor publice ecologice, dar s-a manifestat interesul ştiinţific pentru acest
domeniu cu aceeaşi intensitate de-a lungul timpului? În această lucrare este tratată
problematica evoluţiei interesului pentru domeniul achiziţiilor publice ecologice. A fost
identificat faptul că în perioada 2010-2020 au fost publicate 3.441 de lucrări ştiinţifice şi
indexate în baza de date Scopus, aproape triplul numărului de publicaţii ştiinţifice identificate
în perioada anilor 2000-2009, indiferent de ţara publicării.
Rezultatele cercetării au scos în evidenţă faptul că în Statele Unite ale Americii şi
China există un interes sporit în cercetare faţă de celelalte ţări pentru domeniul achiziţiilor
publice ecologice. Totodată, s-a remarcat interes şi în alte ţări, precum: Germania, Japonia,
Marea Britanie, Franţa şi Canada. Din păcate, în cazul României, au fost identificate doar 18
publicaţii ce vizează tematica achiziţiilor publice ecologice.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 73

1. Revizuirea literaturii de specialitate
În cadrul Uniunii Europene, autorităţile publice cheltuie anual o sumă estimată la

aproximativ 16% din Produsul Naţional Brut al Uniunii pentru achiziţii precum: componente
de construcţie, vehicule de transport, echipamente de birou şi altele (Comisia Europeană,
2008). Având în vedere acest aspect, se poate constata influenţa pe care achiziţiile publice o
exercită asupra cererii de bunuri menţionate anterior. În măsura în care există o cerere
considerabilă de bunuri ecologice sau prietenoase cu mediul din partea sectorului public,
atunci cu siguranţă că acest fenomen economic cu implicaţii ecologice va determina
extinderea pieţelor de produse şi servicii care vizează protejarea capitalului natural şi, în
acelaşi timp, societăţile vor deveni competitive în vederea adoptării şi dezvoltării
tehnologiilor verzi. O tehnologie verde sau ecologică reprezintă orice tip de tehnologie ce a
fost concepută pentru a preveni sau reduce efectele negative ale procesului de producţie
asupra capitalului natural. Astfel, achiziţia ecologică publică încurajează practicarea
tehnologiilor verzi şi determină în acest fel diminuarea prejudiciilor de mediu (în unele cazuri
poate determina chiar şi evitarea acestora).
Conform proiectului de cercetare „Relief” cofinanţat de către Comisia Europeană,
dacă autorităţile publice din Uniunea Europeană ar solicita electricitate ecologică, atunci
această alegere ar determina economisirea a 60 de milioane de tone de CO 2 , adică 18% din
angajamentul UE de reducere a gazelor cu efect de seră, conform Protocolului de la Kyoto.
În aceeaşi măsură, dacă autorităţile publice ar opta pentru clădiri cu o înaltă calitate ecologică,
atunci se estimează, de asemenea, că s-ar economisi 60 de milioane de tone de dioxid de
carbon (Comisia Europeană, 2007).
Politica energetică 20-20-20 a Uniunii Europene presupune îndeplinirea, până în anul
2020, a următoarele obiective: reducerea cu 20% a emisiilor de dioxid de carbon, creşterea
cotei de energie regenerabilă în mixul de energie cu 20% şi reducerea cu 20% a consumului
de energie. Astfel, directiva pentru Eficienţă Energetică (2012/27/UE) susţine practicarea
achiziţiilor publice ecologice, eficiente energetic.
În România există un proiect finanţat în cadrul Programului LIFE, axa „Guvernanţă
şi informare”, intitulat „GPPbest – Schimb de bune practici şi instrumente strategice pentru
achiziţiile publice ecologice”. Acesta îşi propune să determine îmbunătăţirea politicii de
achiziţii publice ecologice, în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă. Acest
proiect sprijină Ministerul Mediului în implementarea angajamentelor din domeniul
achiziţiilor publice ecologice precizate în Legea nr. 69/2016, ce stabileşte cadrul legislativ în
domeniu. În acest domeniu, au fost coordonate diverse proiecte cu impact direct asupra
achiziţiilor publice ecologice. De exemplu, în anul 2017, Ministerul Mediului a achiziţionat
produse de birotică, papetărie şi aparatură de birou în valoare de 19.800 lei (TVA inclus).
Conform raportului de acţiuni pilot GPPbest în România, specificaţiile tehnice şi criteriile
pentru produsele achiziţionate au fost derivate din cerinţele procedurilor de achiziţii publice
ecologice ale Uniunii Europene.
Aşadar, literatura de specialitate cuprinde articole ştiinţifice, jurnale, legi, cărţi şi alte
documente ce abordează tematica achiziţiilor publice ecologice. Acest subiect se dovedeşte a fi
unul de importanţă la nivel global, în contextul în care se doreşte orientarea către economia
circulară, menită să protejeze capitalul natural. Cu toate acestea, interesul către acest domeniu
nu a existat întotdeauna la această intensitate, ci a manifestat, cu siguranţă, o evoluţie. Problemele
de mediu s-au accentuat, mai ales începând cu mileniul al treilea, ceea ce a determinat
intensificarea interesului în zona de cercetare în domeniul achiziţiilor publice ecologice.
Scientometria reprezintă o formă de cunoaştere ce are ca obiectiv măsurarea activității

de cercetare științifică. Bibliometria este o ramură a scientometriei ce se concentrează, în
principal, asupra studiului cantitativ al publicațiilor științifice, în scopuri statistice (Gauthier,
1998). Astfel, bibliometria reprezintă o metodă de cercetare ce implică elaborarea unui
inventar al activității de publicare la nivelul țărilor sau instituțiilor și este utilizată pentru
analize comparative ale productivității în domeniul ştiinţific. Datele pot fi apoi utilizate
pentru a evalua performanța centrelor de cercetare, ca o completare a procedurilor standard
de evaluare. De asemenea, datele bibliometrice pot reprezenta puncte de referinţă pentru
preocupările din domeniul științei și tehnologiei, deoarece studiile longitudinale ale
intereselor ştiințifice contribuie la determinarea zonelor de cercetare care sunt în plină
dezvoltare sau a celor care regresează.
Originile bibliometriei au dovedit necesitatea de analiză cantitativă a producției
științifice, sub diferite forme. De asemenea, indicatorii scientometrici se dovedesc importanţi
în analiza cercetării științifice (Volovici & Repanovici, 2015).
Pentru a putea identifica interesul ştiinţific în domeniul achiziţiilor ecologice publice
şi pentru a putea determina evoluţia acestuia, a fost elaborată o analiză bibliometrică asupra
lucrărilor publicate în domeniul menţionat anterior.
Analiza a fost realizată cu ajutorul informaţiilor obţinute în urma interogării bazei de
date existente în platforma Scopus, care conţine informaţii privind jurnale ştiinţifice, lucrări
ştiinţifice, cărţi şi altele. Prin intermediul tuturor resurselor sale ştiinţifice, Scopus pune la
dispoziţia utilizatorilor o bază de date ce poate sta la baza conceperii analizelor cantitative
asupra progreselor cercetării în cele mai diverse domenii, inclusiv în domeniul achiziţiilor
publice ecologice.
În vederea elaborării analizei cantitative a interesului ştiinţific în ceea ce priveşte
achiziţiile publice ecologice, a fost utilizat produsul software VOSviewer (versiunea
1.16.13), realizat de către Nees Jan van Eck şi Ludo Waltman, în cadrul Centrului de Ştiinţă
şi studii tehnologice a Universităţii din Leiden. VOSviewer permite efectuarea analizei
cuvintelor cheie din cuprinsul documentelor existente în baza de date Scopus, unul dintre
scopurile acestei analize fiind scoaterea în evidenţă a legăturilor dintre aceste cuvinte cheie.
VOSviewer oferă posibilitatea realizării unei hărţi care reprezintă grafic legăturile
dintre cuvintele care apar cel mai frecvent în documentele pentru care a fost efectuată
interogarea în baza de date Scopus. Hărțile sunt concepute pe baza articolelor, publicațiilor,
cărților sau citărilor aferente documentelor ştiinţifice existente în baza de date Scopus, în
urma extragerii unui fişier cu extensia „.ris” din platformă.
Interogarea bazei de date disponibile în platforma Scopus a fost efectuată la data de
25 septembrie 2019 şi a avut următorul cod: TITLE-ABS-KEY (GPP). La momentul
interogării, nu au fost identificate analize bibliometrice efectuate în acest domeniu.
Termenul „GPP” reprezintă un acronim în limba engleză pentru conceptul de Green
Public Procurement, care se referă la procesul de achiziţii publice verzi (sau ecologice). Din
perspectivă temporală, interogarea a permis afişarea rezultatelor indiferent de data la care
lucrările au fost publicate, cu condiţia ca termenul „GPP” să se regăsească cel puţin în titlul,
rezumatul sau în cuvintele cheie ale lucrării existente în baza de date Scopus în momentul în care
a fost efectuată interogarea. De asemenea, nu au fost selectate filtre în interogarea bazei de date
asupra afilierii autorilor sau asupra ţărilor unde au fost publicate documentele ştiinţifice.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 75

3. Rezultate şi discuţii
Interogarea bazei de date Scopus a dus la identificarea unui număr de 6.257 de

documente cu caracter ştiinţific în care termenul „GPP” s-a regăsit în cel puţin titlul,
rezumatul sau cuvintele cheie ale acestora. (Tabelul nr. 1)
Tabelul nr. 1: Numărul documentelor cu caracter ştiinţific care conţin termenul

„GPP” în titlul, rezumatul sau în cuvintele cheie ale documentelor existente
în baza de date Scopus, în funcţie de anul publicării
Creşterea interesului ştiinţific
Numărul documentelor de la o perioadă la cealaltă
Perioada
ştiinţifice identificate pentru tematica achiziţiilor publice verzi
(exprimată procentual)
2010-2020 3.441 186,99%
2000-2009 1.199 65,61%
1990-1999 724 1,69%
1980-1989 712 297,77%
1970-1979 179 5866,67%
1959-1969 3 -
Total 6.257 -
Sursa: Conceptualizare proprie, în urma prelucrării datelor
Conform tabelului nr. 1, se poate observa faptul că în perioadele 1959-1969, respectiv

1970-1979, au fost elaborate doar 182 de documente cu caracter ştiinţific cu tematica „GPP”.
Acest lucru indică faptul că politica de achiziţii publice ecologice nu reprezenta o preocupare
până la începutul anilor 1980. Totuşi, acest lucru s-a schimbat în perioada 1980-1989, când
au fost realizate 712 de lucrări ştiinţifice cu aceeaşi tematică, cu aproape 300% mai multe.
Acest fapt indică o intensificare a interesului în zona de cercetare ce vizează achiziţiile
publice ecologice, preocuparea menţinându-se şi în intervalul 1990-1999, când au fost scrise
cu 1,69% mai multe lucrări decât în perioada precedentă.
O altă creştere semnificativă a interesului cercetării în zona achiziţiilor publice
ecologice se poate remarca între anii 2000-2009, când au fost elaborate 1.199 de lucrări (cu
65,61% mai multe decât în perioada precedentă). Interesul se dovedeşte a fi maxim în
perioada 2010-2020, deceniu în care s-a scris mai mult decât dublul perioadei anterioare
(creşterea fiind cu 186,99%). (Figura nr. 1)
Figura nr. 1: Reprezentarea grafică a publicaţiilor ştiinţifice pe ani

Statele Unite ale Americii, China şi Germania reprezintă ţările care contribuie în
proporţie de 62,66% (3.921 de documente ştiinţifice) la desfăşurarea şi documentarea
activităţii de cercetare în zona achiziţiilor publice verzi/ecologice. În topul ţărilor cu un aport
considerabil în ceea ce priveşte acest domeniu de cercetare se numără şi Japonia, Marea
Britanie, Franţa, Canada, Italia, Australia şi Spania. În ceea ce priveşte România, aceasta a
contribuit la abordarea tematicii achiziţiilor publice ecologice prin intermediul celor 18
apariţii (0,28% din totalul apariţiilor) în documentele de specialitate identificate în momentul
interogării bazei de date Scopus. Astfel, preocuparea pentru politica de achiziţie publică
ecologică există la nivel global, dovadă fiind rezultatele cercetării autorilor din toate zonele
academice. Sabin Stoica (ID autor Scopus: 7006359595, afiliere: Institutul Național de
Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”) este unul dintre
autorii români care a scris cele mai multe documente ştiinţifice cu tematica menţionată
anterior. (Figura nr. 2)
Figura nr. 2: Reprezentarea grafică a publicaţiilor ştiinţifice, în funcţie de ţară

Analiza cantitativă bibliometrică presupune, de asemenea, studierea situaţiei

colaborării dintre autori din ţări diferite, preocupaţi de tematica achiziţiilor publice ecologice.
Pentru a putea interpreta datele, se va utiliza harta generată de către produsul software
VOSviewer. Harta a fost concepută pe baza următoarelor criterii:
• Unitatea de analiză: Autorii
• Metoda de cuantificare: Numărare
• Au fost ignorate documentele ştiinţifice în cazul în care au avut autori din mai mult de
25 de ţări
• Numărul minim de documente ştiinţifice pentru ca o ţară să apară pe hartă: minim zece
apariţii
Conform figurii nr. 3, se observă faptul că există documente ştiinţifice publicate în
care România este implicată prin intermediul cercetătorilor în colaborarea cu ţări precum
Germania, Franţa, Spania, Statele Unite ale Americii şi altele. Colaborarea vizează elaborarea
de studii şi documente menite să ofere informaţii, răspunsuri şi soluţii în ceea ce priveşte
politica de achiziţii publice verzi/ecologice.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 77

Figura nr. 3: Legătura dintre publicaţiile ştiinţifice din România şi cele ale altor ţări
în care există documente publicate referitoare la achiziţiile publice ecologice
Sursa: Conceptualizare în VOSviewer, în urma preluării datelor din baza de date Scopus
Deoarece problematica achiziţiilor ecologice este una ce vizează întreaga planetă şi

nu doar o anumită ţară sau doar un anumit continent, este firesc să existe colaborare în zona
cercetării între profesionişti din cât mai multe centre ştiinţifice (Betiol, et al., 2015).
Strategiile ce vizează achiziţiile publice ecologice sunt complexe şi trebuie armonizate cu
cerinţele şi nevoile mediului privat (trebuie să existe o viziune globală asupra întregului
sistem), motiv pentru care cercetarea joacă un rol important. Colaborarea dintre cercetători
din ţări sau chiar continente diferite este esenţială în cazul acestei problematici, deoarece
fiecare naţiune are specificul ei, înglobând valori şi principii diverse, astfel încât aceeaşi
problemă comună, conservarea capitalului natural, poate să fie abordată eficient din
perspective multiple, în condiţiile în care mixul acestora poate determina rezultate
convergente către un viitor în care sustenabilitatea este o valoare comună.
Totodată, analiza cantitativă bibliometrică implică studierea situaţiei colaborării
dintre autorii interesaţi de tematica achiziţiilor publice ecologice. Datele extrase din baza de
date Scopus au fost integrate în VOSviewer, unde a fost concepută harta din figura nr. 4, pe
baza următoarelor criterii:
• Unitatea de analiză: Autorii
• Metoda de cuantificare: Numărare
• Au fost ignorate documentele ştiinţifice în cazul în care acestea au avut mai mult de 25
de autori
• Numărul minim de apariţii pentru ca un autor să poată să fie reprezentat pe hartă: zece
publicaţii/apariţii (din 16.475 de autori, doar 310 îndeplinesc acest criteriu – ceea ce
reprezintă un procent de 1,88%).
Figura nr. 4: Reprezentarea grafică a autorilor care se regăsesc în baza de date

Scopus cu publicaţii privind tematica achiziţiilor publice ecologice
Ciais Philippe (ID autor Scopus: 55399842300), afiliat Laboratoire des Sciences du
Climat et de l'Environnement, Gif-sur-Yvette, Franţa, este autorul cu cele mai multe
documente publicate ce vizează GPP (63 de publicaţii). Este urmat de către Yu Guirui (ID
autor Scopus: 55807480400), afiliat Institute of Geographical Sciences and Natural
Resources Research Chinese Academy of Sciences, Beijing, China, care a elaborat 49 de
publicaţii referitoare la achiziţiile publice ecologice. De asemenea, Reichstein Markus (ID
autor Scopus: 57206534330) este autorul altor 48 de publicaţii cu aceeaşi tematică, afilierea
acestuia fiind Max Planck Institut für Biogeochemie Jena, Jena, Germania.
În final, analiza cantitativă bibliometrică presupune efectuarea unei hărţi de densitate
a cuvintelor cheie ce se regăsesc în cadrul celor 6.257 de documente ştiinţifice a căror
tematică vizează GPP / tematica achiziţiilor publice ecologice (verzi). Cuvintele cheie extrase
din baza de date Scopus au fost integrate în VOSviewer, unde a fost concepută harta din
figura nr. 5, ce a presupus selectarea unei limite minime de 50 de apariții ale unui cuvânt.
Acest fapt a determinat estimarea unui număr de 630 de termeni (ceea ce reprezintă 0,53%
din total) care îndeplinesc condiția menţionată anterior (numărul total de termeni identificaţi
la momentul în care a fost efectuată interogarea bazei de date Scopus: 118.476).
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 79

Figura nr. 5: Densitatea cuvintelor cheie regăsite în cazul documentelor ştiinţifice în

cadrul carora este abordată problematica achiziţiilor publice ecologice
În figura nr. 5 se pot observa cuvintele cheie care au îndeplinit condiţia menționată
anterior. Aceste cuvinte sunt afişate sub forma unei hărți a densității cu mai multe
mănunchiuri. Aşadar, cuvintele sau structurile de cuvinte cu o importanţă deosebită pentru
tematica achiziţiilor publice ecologice în cadrul publicaţiilor analizate sunt următoarele:
„gross primary production”, „ecosystem respiration”, „estimation”, „gtp”, „activity”.
Concluzii
Protecţia mediului, dezvoltarea durabilă, promovarea economiei circulare şi eficienţei

utilizării resurselor sunt doar câteva dintre valorile şi obiectivele Uniunii Europene, pe care
şi le-a însuşit şi România. Legea nr. 69/2016 privind achiziţiile publice verzi vizează
îndeplinirea acestor obiective.
Deoarece indicatorii scientometrici sunt importanţi în analiza cercetării științifice,
această lucrare a presupus elaborarea unei analize bibliometrice (metodă de cercetare de tip
cantitativ), cu ajutorul informaţiilor obţinute în urma interogării bazei de date existente în
platforma Scopus. Datele au fost integrate şi prelucrate în produsul software VOSviewer.
Acesta a facilitat obţinerea următoarelor rezultate ale cercetării:
• Interesul în zona cercetării ştiinţifice asupra domeniului achiziţiilor publice ecologice
aproape s-a triplat (3.441 publicaţii) în perioada 2010-2020, raportat la perioada 2000-2009,
atunci când au fost publicate 1.199 documente cu această tematică. Interesul pentru tematica
achiziţiilor publice verzi a existat şi înainte de anii 2000 (dovadă fiind cele 1.618 documente
publicate până în anul 2000), dar nu s-a manifestat cu aceeaşi intensitate precum la începutul
mileniului al treilea.
• Ţara cu cele mai multe documente ştiinţifice publicate în domeniul achiziţiilor publice
ecologice este SUA (2.211 articole – 35,33% din total). Aceasta este urmată în topul celor
mai multe publicaţii de către China şi Germania (1.153 documente ştiinţifice, respectiv 577).
România a contribuit la abordarea tematicii achiziţiilor publice ecologice prin intermediul
celor 18 apariţii existente în baza de date Scopus, la momentul în care a fost efectuată
interogarea în platformă.
• Ciais Philippe, Yu Guirui şi Reichstein Markus sunt cei trei autori care au publicat cele
mai multe documente ştiinţifice în care este abordată tematica „GPP”.
• Cuvintele sau structurile de cuvinte ce s-au regăsit cel mai intens în documente
ştiinţifice cu tematica „GPP” sunt următoarele: „gross primary production”, „ecosystem
respiration”, „estimation”, „gtp”, „activity”.
Limitele acestei cercetări coincid cu limitele cercetării cantitative de tip bibliometric.
Este recomandată, de asemenea, elaborarea unei analize asupra calităţii şi impactului ştiinţific
în cazul publicaţiilor, inclusiv în cazul celor ce vizează achiziţiile publice ecologice. Această
analiză trebuie fundamentată pe o serie de indicatori specifici.
Aşadar, a fost explicată importanţa domeniului achiziţiilor publice, în vederea
dezvoltării durabile şi a fost studiat stadiul cunoaşterii ştiinţifice în acest domeniu. Referitor
la direcţiile pentru cercetări viitoare: pentru a putea avea o perspectivă mai largă asupra
achiziţiilor publice ecologice, se propune corelarea impactului acestora cu impactul
achiziţiilor ecologice private asupra pieţei de produse şi servicii ecologice.
Bibliografie
Betiol, L.S., Uehara, T.H.K., Laloe, F.K., Appugliese, G.A., Adeodato, S., Ramos, L. and
Neto, M.P.M., 2015. Sustainable procurement: The power of public and private
consumption for an inclusive green economy. Sao Paulo: Public Administration and
Citizenship Program
Cazan, R., 2014. Achiziţii publice ecologice în România. Protecţia Mediului prin cheltuieli
publice responsabile. [pdf] Available at: <https://www.ecopolis.org.ro/media/
Achizitii%20publice%20ecologice%20in%20romania-final.pdf> [Accessed 27
September 2019].
European Commission, 2007. Achiziții ecologice – Ghidul achiziţiilor publice ecologice.
Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene. [online]
Available at: <https://ec.europa.eu/environment/archives/gpp/buying_green_handbook_
ro.pdf> [Accessed 27 September 2019].
European Commission, 2008. Achiziții publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu.
[online] Available at: <https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=
CELEX:52008DC0400&from=EN> [Accessed 26 September 2019].
European Commission, 2010. EUROPA 2020 O strategie europeană pentru o creștere
inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii. [online] Available at: <https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52010DC2020&from=RO>
[Accessed 28 September 2019]
European Commission, 2016. Buying green! A handbook on green public procurement 3rd
Edition. Luxembourg: Publications Office of the European Union. [pdf] Available at:
<https://ec.europa.eu/environment/gpp/pdf/Buying-Green-Handbook-3rd-Edition.pdf>
European Commission, 2016. Green Public Procurement. A Guild for NGOs. [online]
Available at: <http://www.sustainable-procurement.org/ngonetwork/> [Accessed 29
September 2019].
European Commission, 2017. The role of waste-to-energy in the circular economy. [pdf]
Available at: <https://ec.europa.eu/environment/waste/waste-to-energy.pdf> [Accessed
28 September 2019].
Eurostat, 2015. Smarter, greener, more inclusive? Indicators to support the Europe 2020
strategy. Luxemburg: Publications Office of the Eruopean Union [online] Available at:
<https://ec.europa.eu/eurostat/statistics.explained/index.php/Smarter,_greener,_more_in
clusive_indicators_to_support_the_Europe_2020_strategy/> [Accessed 29 September
2019].
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 81

Fondazione Ecosistemi, 2018. GPPbest Best practices exchange and strategic tools for GPP.
[online] Available at: <https://www.gppbest.eu/?page_id=25&lang=ro> [Accessed 28
September 2019].
Fondazione Ecosistemi, 2018. Raportul acţiunii pilot GPPbest în România. [online]
Available at: <https://www.gppbest.eu/?p=621&lang=ro> [Accessed 28 September
2019].
Gauthier, É., 1998. Bibliometric Analysis of Scientific and Technological Research: A User’s
Guild to the Methodology. [online] Available at: <http://www.publications.gc.ca/
Collection/Statcan/88F0006X/88F0006XIE1998008.pdf> [Accessed 26 September
2019].
SEVEn – The Energy Efficiency Center, 2012. Achiziţii şi Protecţia Mediului. Ghid de
achiziţie a vehiculelor utilizând criterii de eficienţă energetică şi ecologică. [online]
Available at: <https://www.anre.ro> [Accessed 28 September 2019].
Temmerman, L. and Habets, A., 2013. Green Public Procurement: Analysis of current
practices and possible future developments. [pdf] Available at:
<https://www.maastrichtuniversity.nl/sites/default/files/2013/habets.pdf> [Accessed 27
September 2019].
Van Eck, N.J. and Waltman, L., 2011. Text mining and visualization using VOSviewer.
[online] Available at: <https://arxiv.org/ftp/arxiv/papers/1109/1109.2058.pdf>
Van Eck, N.J. and Waltman, L., 2019. VOSviewer Manual for version 1.6.13. [online]
Available at: <https://www.vosviewer.com/getting-started#vosviewer-manual>
Volovici, R-M. and Repanovici, A., 2015. Analiza cercetării ştiinţifice prin indicatori
scientometrici. Asociaţia bibliotecarilor din România [online] Available at:
<https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=585177> [Accessed 28 September
2019].
Waltman, L., and Noyons, E., 2018. Bibliometrics for Research Management and Research
Evaluation. [online] Available at: <https://www.cwts.nl/pdf/CWTS_bibliometrics.pdf>
ACHIZIȚIILE PUBLICE ECOLOGICE ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE

Ionela Corina Chersan1, Valentin Florentin Dumitru2*,
Cătălina Gorgan3 și Vasile Gorgan4
1)
Universitatea Alexandru-Ioan Cuza, Iași, România
2)3)4)
Academia de Studii Economice din București, România

Chersan, I.C., Dumitru, V.F., Gorgan, C. and Gorgan, Primit: 10 septembrie 2019
V., 2020. Green Public Procurement in the Academic Revizuit: 15 noiembrie 2019
Literature. Amfiteatru Economic, 22(53), pp. 82-101. Acceptat: 17 decembrie 2019
DOI 10.24818/EA/2019/53/82
Rezumat
Scopul studiului a fost de a prezenta o recenzie a literaturii de specialitate
referitoare la achizițiile publice ecologice. În acest sens, au fost analizate 115 articole
indexate în Scopus pe acest subiect, folosindu-se ca metodologie recenzia tradițională
împreună cu recenzia structurată a literaturii (SLR). Contribuția lucrării a constat în
dezvoltarea cunoștințelor privind achizițiile ecologice în domeniul public, prin evidențierea
principalelor investigații din literatură și a rezultatelor lor, identificarea limitelor, dar și
orientarea către viitoare cercetări. Rezultatele au indicat o atenție sporită acordată de
cercetători conștientizării importanței achizițiilor ecologice și a efectului lor asupra
dezvoltării durabile, precum și necesității de a crea instrumente privind implementarea atât
de către guverne, cât și de entitățile implicate în astfel de achiziții. Cercetarea poate avea un
impact în practică și asupra standardelor în domeniul achizițiilor publice, deoarece a
cristalizat ideile de emitere a reglementărilor aplicabile și utile în ceea ce privește achizițiile
ecologice.
Cuvinte-cheie: achiziții publice ecologice, recenzia structurată a literaturii (SLR),

dezvoltare durabilă, mediu
Clasificare JEL: O13, Q56
∗
Autor de contact, Valentin Florentin Dumitru – valentin.dumitru@cig.ase.ro
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 83

AE Achizițiile publice ecologice în literatura de specialitate
Introducere
Studiile economice evidențiază motivele adoptării (de exemplu, Nikolaeva și

Bicho, 2011), modelele de afaceri (Schaltegger ș.a., 2012) și crearea de instrumente
multiple de management al dezvoltării durabile (Windolph, Schaltegger și Herzig, 2014),
pentru a justifica necesitatea abordării problemelor de dezvoltare durabilă. Există presiuni
exercitate de investitori, factori de decizie și alte părți interesate (Yakovleva, Sarkis și
Sloan, 2012) care determină entitățile să ia măsuri în această direcție.
Se susține că acțiunile în ceea ce privește dezvoltarea durabilă și mai precis mediul
nu schimbă fundamental entitățile pe plan intern, ci sunt în mare parte tehnici de
management al impresiilor (Săndulescu și Albu, 2018). Acesta este motivul pentru care
considerăm important să abordăm inițiativele entităților în ceea ce privește atenuarea crizei
de mediu. Ca atare, abordăm subiectul achizițiilor ecologice. Achizițiile ecologice sunt
importante, deoarece nu implică un singur actor din economie, ci un întreg lanț de
aprovizionare. În plus, sunt relevante atât pentru entitățile publice, cât și pentru cele private.
Achizițiile ecologice sunt considerate în literatura de specialitate un important instrument
de dezvoltare durabilă (Zhu ș.a., 2013). Există alte instrumente utilizate de companii (cum
ar fi raportarea integrată, contabilitatea managerială de mediu), dar caracteristicile
achizițiilor ecologice le fac pe acestea unele dintre cele mai utile.
Problemele de mediu cu care ne confruntăm în prezent nu au un precedent și sunt
atât de grave încât solicită acțiune din partea tuturor părților implicate. Chiar dacă
schimbarea în acest sens a început ca o inițiativă voluntară menită să legitimeze companiile
(Tilling și Tilt, 2010), în prezent este necesară contribuția autorităților publice. Rolul
sectorului public în achizițiile publice ecologice (APE) este dublu: pe de o parte, stabilește
politicile de achiziții și, pe de altă parte, este un client. Multe guverne (în Uniunea
Europeană, SUA și Africa de Sud) au adoptat în ultimii ani anumite instrumente de politică
de mediu având ca obiectiv stimularea sau chiar impunerea unui comportament ecologic
atât entităților, cât și consumatorilor (Nikolaou și Loizou, 2015; Bolton, 2008; Kaufman,
2014; Rainville, 2017; Simcoe și Toffel, 2014; McMurray ș.a., 2014).
De asemenea, statul este un consumator major. Potrivit Ghidului achizițiilor
publice ecologice al Comisiei Europene (2007), autoritățile publice pot avea o contribuție
semnificativă la dezvoltarea durabilă prin puterea lor de cumpărare de bunuri și servicii
care respectă mediul (de exemplu: achiziționarea de mijloace de transport cu emisii reduse
de CO 2 pentru transportul public, construirea sau achiziționarea clădirilor eficiente
energetic, achiziționarea de alimente ecologice pentru cantine și școli, hârtie reciclabilă
etc). De exemplu, în Europa, autoritățile publice cheltuiesc aproximativ 14% din PIB-ul UE
(Comisia Europeană, 2019b). Autoritățile publice pot influența piața dând un exemplu, dar
pot stimula în același timp și industriile în vederea dezvoltării de tehnologii ecologice.
Statul dirijează cercetarea și dezvoltarea, alocând fonduri către domeniile considerate
strategice, precum mediul. Potrivit Walker și Brammer (2012), guvernul, fiind preocupat de
bunăstarea întregii societăți, poate stimula managementul durabil al lanțului de
aprovizionare pe piețe, prin solicitarea unei responsabilități sociale și de mediu furnizorilor
de bunuri și servicii, de care ar putea să beneficieze și alți clienți de pe piață.
Un alt aspect este că, vizând sectorul public, articolul nostru are potențialul de a
avea un impact în practică și asupra politicilor publice privind APE. Ne propunem astfel să
analizăm rezultatele implementării reglementărilor din domeniul APE și să indicăm o cale
de urmat. Este, din acest punct de vedere, și un studiu al bunelor practici. În același timp,
sectorul public este mai puțin studiat decât cel privat (Walker și Brammer, 2012). Din
aceste motive, scopul lucrării noastre este de a prezenta o recenzie a literaturii de
specialitate referitoare la APE pentru a oferi idei și modele de practici managerilor din
sectorul public, dar și din cel privat.
Există numeroase apeluri la recenzii ale literaturii de specialitate în revistele
academice (de exemplu, Light și Pilemer, 1984, p. 169). O recenzie a literaturii este o
contribuție în domeniu, deoarece oferă o bază pe care se pot construi noi studii. În cadrul
lucrării noastre, folosim abordarea tradițională și cea structurată conceptualizată de Massaro
ș.a. (2016). Cercetarea noastră își propune să răspundă următoarelor trei întrebări: (1) Care
este principalul subiect (politică, APE în practică, efectele adopțiilor, catalizatori pentru
adoptarea APE, inhibitori ai APE etc.) pe baza căruia se efectuează cercetarea APE?; (2)
Care sunt politicile care funcționează în APE și care este impactul politicilor legate de
APE? și (3): Cum evoluează domeniul de cercetare?
Lucrarea este organizată după cum urmează. Prima secțiune este dedicată recenziei
literaturii. În continuare este descrisă metoda de cercetare. După prezentarea rezultatelor
studiului, lucrarea noastră se încheie cu concluziile.
1. Recenzia literaturii de specialitate
Potrivit Uniunii Europene, APE este „un proces prin care autoritățile publice încearcă
să procure bunuri, servicii și lucrări cu un impact redus asupra mediului de-a lungul ciclului lor
de viață în comparație cu bunurile, serviciile și lucrările cu aceeași funcție primară care ar fi
altfel achiziționate” (Comisia Europeană, 2019b). APE sunt stabilite în contextul mai larg al
achizițiilor publice durabile, care au în vedere cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile:
economică, socială și de mediu (Walker și Brammer, 2012).
Entitățile au multiple obiective stabilite și trebuie să ia decizii adecvate,
confruntându-se cu dicotomii precum acționari versus părți interesate; financiar versus
nefinanciar; măsuri unice sau multiple. În cercetare și practică, APE sunt văzute de multe
ori ca o parte a strategiei de dezvoltare durabilă (Preuss, 2009). Chiar dacă atunci când se
achiziționează un produs, de pildă, se observă mai întâi aspectul economic (de exemplu,
prețul) și aspectele de mediu (de exemplu, determinate de caracteristicile produsului),
acesta nu poate veni fără un impact social (de exemplu, munca angajaților care au produs
bunul). Ca atare, este dificil să se separe mediul de pilonii economici și sociali.
Kunzlik (2013) consideră că strategiile UE („Strategia Europa 2020” și „Strategia
de Dezvoltare Durabilă a UE”) încearcă să orienteze imensa cerere a sectorului public către
achiziții durabile și „eco-inovatoare” cu scopul de a stimula inovarea și atingerea unor
standarde ridicate privind performanța de mediu a produselor. Impulsul dat eco-inovării
trebuie să fie susținut de cerințele cumpărătorilor publici privind îndeplinirea unor
standarde de mediu ridicate, inclusiv mai stricte decât standardele armonizate privind
achizițiile publice. Produsele care îndeplinesc criteriile de mediu vor fi disponibile întregii
economii, crescând eficiența resurselor UE, îmbunătățind capacitatea de utilizare a
industriei UE și menținând avantajul internațional privind tehnologiile de mediu.
Autoritățile precum Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite, statele
membre UE furnizează ghiduri privind achizițiile durabile, abordând cele trei linii de
dezvoltare durabilă (Comisa Europeană, 2019c). În România, de exemplu, a fost aprobat în
octombrie 2018 „Ghidul de achiziții publice verzi care cuprinde cerințele minime privind
protecția mediului pentru anumite grupe de produse și servicii ce se solicită la nivelul
caietelor de sarcini” (Ministerul Mediului, 2018). Ghidul cuprinde cerințe minime
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 85

referitoare la protecția mediului pentru achiziții publice verzi aferente grupelor de produse
şi/sau servicii prioritare: hârtie de copiat și hârtie grafică, mobilier nou de interior şi de
exterior, servicii de recondiționare a mobilierului și servicii de colectare și reutilizare a
stocului de mobilier aflat la sfârșitul ciclului de viață, alimente și servicii de catering,
autovehicule pentru transport, produse și servicii de curățenie și echipamente IT de birou.
Obiectivul principal al emiterii acestui ghid a fost de a oferi autorităților contractante
informații privind cerințele minime obligatorii ce trebuie prevăzute când se elaborează
documentația pentru atribuirea contractelor de APE în cazul produselor și serviciilor
prioritare, conform Manualului Comisiei Europene privind achizițiile publice verzi.
În cazul APE, autoritățile guvernamentale se află într-o dublă ipostază. Pe de o
parte, impun reguli care pot conduce la creșterea cheltuielilor publice, iar pe de altă parte,
trebuie să finanțeze aceste cheltuieli, ceea ce generează un efect de bumerang. O creștere a
cheltuielilor publice se înregistrează și în cazul acordării de stimulente entităților care
realizează achiziții ecologice. Totodată, impunerea de taxe suplimentare pentru entitățile
private care nu au un comportament prietenos cu mediul conduce la diminuarea resurselor
care ar putea fi direcționate spre achiziții ecologice.
Prețul sau costul reprezintă în cele mai multe cazuri factori decisivi în decizia de
cumpărare. În APE se pleacă de cele mai multe ori de la premisa că produsele și serviciile
sunt mai scumpe decât cele care nu sunt ecologice (Min și Gale, 2001). Fără a nega acest
lucru, trebuie să arătăm că o astfel de abordare este una pe termen scurt. Pe termen lung,
APE vor conduce cel puțin la reduceri ale costurile de reciclare și ale celor de management
al deșeurilor. Astfel, percepția că prețul produselor și serviciilor ecologice este mai ridicat
se bazează exclusiv pe prețul de cumpărare, fără a lua în calcul costurile de consum și
întreținere pe întreaga durată de viață a produselor respective. Costul pe durata de viață a
produsului (LCC) presupune luarea în considerare a tuturor costurilor suportate pe durata
vieții produsului, lucrării sau serviciului, putând include și costurile externalităților (cum ar
fi emisiile de gaze cu efect de seră). Utilizarea LCC poate conduce la situația în care un
produs/serviciu mai ecologic este mai ieftin, economiile potențiale fiind la consumul de
energie, apă, combustibil, la întreținere și înlocuire și chiar la eliminarea lui (Comisia
Europeană, 2019a). În urma unei analize statistice a datelor din șapte țări europene, s-a
ajuns la concluzia că „de fapt, costurile nu cresc, ci scad dacă se folosesc bunuri și servicii
care respectă normele UE privind APE” (Cazan, 2014, p.1).
Abordarea în APE trebuie să fie diferită de cea din achizițiile ecologice din
sectorul privat deoarece în sectorul public achizițiile se fac pentru consum final (de
exemplu, uniforme ale polițiștilor/militarilor, mănuși și măști chirurgicale etc.), spre
deosebire de sectorul privat unde achizițiile sunt, cel puțin pentru sectorul productiv, în
interiorul lanțului de aprovizionare. În aceste condiții, de cele mai multe ori problema
gestiunii deșeurilor în sectorul public este a consumatorului final, adică rămâne în sectorul
public, pe când în sectorul privat producătorul, care utilizează bunuri pentru procesul de
producție, transferă, în cea mai mare parte, gestiunea deșeurilor către următoarele verigi ale
lanțului de aprovizionare (Arvidsson și Stage, 2012).
2. Metoda de cercetare
Metoda noastră de cercetare combină recenzia tradițională cu recenzia structurată a

literaturii (SLR). Recenzia tradițională este „cea mai frecventă tehnică în cercetarea de
management” (Denyer și Tranfield, 2006, p. 216), iar valoarea lucrărilor ce o utilizează
„constă în faptul că sunt scrise de persoane care au cunoștințe detaliate și bine
fundamentate în domeniu” (Petticrew și Roberts, 2008, p. 10). „O SLR este o metodă
pentru studierea unui fond de literatură academică, pentru a dezvolta idei, reflecții critice,
căi de cercetare viitoare și întrebări de cercetare” (Massaro ș.a., 2016, p. 2). În cazul nostru,
SLR este realizată în zece etape, așa cum sugerează Massaro ș.a. (2016). În ultimele două
etape, metoda tradițională și SLR sunt combinate.
3. Recenzia structurată a literaturii
Pasul 1. Protocolul de recenzie a literaturii

APE are potențialul de a afecta nu numai o entitate, ci și o categorie de entități
situate într-o țară, care operează într-o industrie sau care aplică un cadru.
Pasul 2. Întrebările la care recenzia literaturii își propune să răspundă
Ca atare, recenzia noastră își propune să răspundă la următoarele întrebări:
RQ1: Care este principalul subiect (politică, APE în practică, efectele adopțiilor,
catalizatori pentru adoptarea APE, inhibitori ai APE etc.) pe baza căruia se efectuează
cercetarea APE?
RQ2: Care sunt politicile care funcționează în APE? Care este impactul politicilor
legate de APE?
RQ3: Cum evoluează domeniul de cercetare?
Pasul 3. Determinarea tipului de studii și efectuarea unei căutări cuprinzătoare a
literaturii
Au fost selectate articole academice indexate în baza de date Scopus. Aceasta este
o bază de date importantă pentru comunitatea universitară și este utilizată în multe țări
pentru a evalua performanța academică. Au fost utilizate drept criterii de selecție prezența
următorilor termeni în titlu, rezumat sau cuvinte cheie: „achiziții ecologice” sau „cumpărări
ecologice*” sau „achiziții sustenabile” sau „cumpărări sustenabile*” sau „achiziții etice”
sau „achiziții de mediu” și „public”. Au fost selectate articolele și recenziile publicate în
jurnale. Au rezultat 157 de articole. Lista articolelor a fost pregătită pe 24 iunie 2019. Trei
articole nu au fost publicate în limba engleză, astfel încât au fost excluse din baza noastră
de date. Au fost citite titlul și rezumatele pentru toate articolele. Unele dintre ele au fost
excluse din baza de date, deoarece în acest pas al analizei am considerat că nu au legătură
cu tematica noastră. Au fost descărcate versiunile PDF a 115 articole.
Articolele incluse în eșantionul nostru au fost publicate în 72 de reviste. Jurnalele
în care a fost publicat cel mai mare număr de articole pe această temă sunt prezentate în
tabelul nr. 1.
Tabel nr. 1: Revistele care au publicat cel mai mare număr de articole pe această temă
Top 10 reviste Număr de articole
Journal of Cleaner Production 21
Sustainability 4
Ecological Economics 4
Supply Chain Management 4
Public Money and Management 3
Natural Resources Forum 3
Journal of Public Procurement 3
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 87

Observăm că din cele șapte reviste incluse în lista noastră, patru sunt dedicate
studiilor de mediu și două studiilor din sectorul public. În cele din urmă, una dintre ele este
legată de gestionarea lanțului de aprovizionare, care este un factor foarte important în
achiziții.
Numărul de articole din științele economice a crescut în ultimii ani în mod
semnificativ. Situația cu articolele incluse în eșantionul nostru este prezentată în figura nr. 1.
Figura nr. 1: Frecvența articolelor incluse în eșantion pe ani
Intervalul nostru de timp este de 22 de ani. Primul articol despre APE a fost
publicat în 1998. Deși există o tendință de creștere a numărului de articole, observăm
câteva aspecte interesante. De exemplu, cel mai mare număr de articole (13) a fost publicat
în anul 2012. Cu toate acestea, în 2014 au fost publicate doar șase articole. Același număr
de articole (12) a fost publicat în ultimii ani întregi. 2019 nu este încă finalizat, așa că ne
așteptăm ca alte articole pe această temă să fie indexate până la sfârșitul anului.
Pasul 4. Măsurarea impactului articolului
A fost măsurat impactul articolului folosind numărul de citări Google Scholar. A
fost adoptată această tehnică deoarece toate articolele se găsesc pe această platformă.
Rezultatele sunt prezentate în tabelul nr. 2.
Tabel nr. 2: Numărul de citări conform Google Scholar
Top 10 articole Număr total de citări
McCrudden, 2004 510
Walker și Brammen, 2009 437
Green ș.a., 1998 394
Brammer și Walker, 2011 389
Preuss, 2009 280
Chen, 2005 245
Varnäs ș.a., 2009 167
Walker și Brammer, 2012 159
Green ș.a., 2000 152
Michelsen și de Boer, 2009 144
Număr mediu de citări 287,7
Observăm că există un interes ridicat din partea autorilor articolelor care au ca

temă APE de a cita lucrările incluse în eșantionul nostru. Cel mai citat articol a acumulat
peste 500 de citări. De asemenea, numărul mediu de citări pentru cele mai citite articole
este de 287,7. Deoarece articolele incluse în eșantionul nostru au fost publicate pe o
perioadă de peste 20 de ani, considerăm că este important să analizăm citările pe an.
Primele zece articole din acest punct de vedere sunt prezentate în tabelul nr. 3.
Tabel nr. 3: Citări pe an
Top 10 articole Citări pe an
Brammer și Walker, 2011 49
Walker și Brammen, 2009 44
Testa ș.a., 2016a 34
McCrudden, 2004 34
Preuss, 2009 28
Walker și Brammer, 2012 23
Green ș.a., 1998 19
Chen, 2005 18
Testa ș.a., 2012 17
Smith ș.a., 2016 17
Număr mediu de citări 28,19
Șapte articole sunt comune ambelor tabele (cele mai citate sunt și cele mai citate
pe an), ceea ce înseamnă că citarea articolelor nu este neapărat o chestiune de timp. Cel mai
citat articol are 49 de citări pe an și 389 în total. Două articole publicate în 2016 apar în
topul celor mai citate articole pe an, ceea ce arată că sunt lucrări de înaltă calitate.
Pasul 5. Definirea unui cadru analitic
Cadrul analitic utilizat pentru această SLR a fost derivat din Dumay ș.a. (2016)
care a pornit de la Guthrie ș.a. (2012). El este format din elementele prezentate în tabelul
nr. 4.
Tabel nr. 4: Rezultatele analizei articolelor
Element Număr Element Număr
Autori 115 Teoria utilizată 117
Cadre universitare 101 Normativă 3
Practicieni și / sau 3 Părților interesate 1
consultanți
Cadre universitare, 11 Instituţională 3
practicieni și / sau
consultanți
Proveniența autorilor 128 Altă teorie 17
America de Nord 10 Fără o teorie explicită 93
Australia și Noua Zeelandă 9 Metoda de cercetare 176
Asia 17 Teoretic
Europa 83 Raționament discursiv / comentariu / 25
normativ / politică / conceptual
Africa 3 Recenzia literaturii de specialitate 1
America de Sud 6 Calitativă
Locul cercetării 115 Studiu de caz / domeniul de studiu 25
America de Nord 8 Analiza conținutului / analiza istorică 16
Australia și Noua Zeelandă 1 Interviu 31
Asia 17 Cantitativă
Europa 73 Statistică / analiză econometrică / 26
regresie
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 89

Element Număr Element Număr

Africa 4 Sondaj / chestionar 38
America de Sud 3 Altele / nespecificat 14
Altele / niciunul 9 Jurisdicție 115
Rolul sectorului public 146 Transnațional / Internațional / 20
Comparativ – General
Cumpărător 73 Transnațional / Internațional / 6
Comparativ – Industrie
Factor de decizie politică 73 Transnațional / Internațional / 1
Comparativ – Organizațional
Subiect analizat 246 Național – General 34
Politică 54 Național – Industrie 38
Asimilare/practică 70 Național – Regional 7
Efecte ale APE 48 O singură entitate 7
Catalizatori/factori 49 Nu se aplică 2
determinanți ai APE
Inhibitori/obstacole ai APE 25 Sursele de date 115
Cadre și modele 115 Baza de date cu informații a entității 4
Directive UE 1 Date primare ale autorilor 52
Stat 31 Organizație interguvernamentală 1
Local 2 Site-ul entității sau date interne 3
Cadre multiple 48 Surse de date mixte 40
Proiectat de autori 13 Altele 15
Niciunul 20
Sursa: Compilația autorilor adaptată după Guthrie ș.a., 2012
În cadrul acestei secțiuni ne propunem să răspundem la prima întrebare a cercetării

noastre: Care este principalul subiect (politică, APE în practică, efectele adopțiilor,
catalizatori pentru adoptarea APE, inhibitori ai APE etc.) pe baza căruia se efectuează
cercetarea APE?
După cum era de așteptat, cei mai mulți dintre autori sunt cadre didactice
universitare. Doar unsprezece articole au coautori care sunt cadre universitare, practicieni și
/ sau consultanți. Acest număr reprezintă mai puțin de 10% din întregul eșantion și, în
opinia noastră, este o limitare a cercetării din domeniu, deoarece acesta este un subiect
practic, iar sprijinul practicienilor și/sau consultanților ar putea fi util.
Cei mai mulți dintre autori provin din Europa, iar cea mai mare parte a cercetării
este localizată în Europa. Acesta este un rezultat așteptat, întrucât Europa este cea mai
activă regiune din lume în ceea ce privește dezvoltarea durabilă (Habek și Wolniak, 2013).
De asemenea, cele mai multe țări europene au un sistem juridic bazat pe reguli și acest
lucru direcționează interesele autorilor către aspecte legate de politică. Într-adevăr, peste
56% din articolele care analizează rolul entităților din sectorul public în APE ca factori de
decizie provin din Europa. Constatarea este în conformitate cu Brammer și Walker (2011).
Asia și Africa sunt continentele reprezentate cel mai slab. Un rezultat interesant este faptul
că pentru un singur articol locul de cercetare este Australia.
Lista subiectelor analizate a fost obținută după efectuarea unei revizii complete a
literaturii (Cheng ș.a., 2018; Appolloni ș.a., 2014). Articolele incluse în eșantion abordează
în medie 2,14 subiecte. Cele mai multe analizează absorbția APE în practică (60,87%),
urmate de politică (46,96%). Subiectul cel mai puțin analizat este reprezentat de obstacole
ale implementării APE (21,74%).
În ultimii ani, au fost dezvoltate multe cadre de implementare a instrumentelor de
dezvoltare durabilă de organizații independente (precum ISO) sau de autoritățile de
reglementare (precum statul, Uniunea Europeană). Ca atare, unele dintre articolele incluse
în eșantionul nostru prezintă modul de aplicare a unui cadru în legătură cu APE.
Majoritatea utilizează cadre multiple (de exemplu, directivele europene și reglementările
dintr-un stat). Unii autori sugerează cadre proprii pentru analiza sau implementarea APE
(Nikolaou și Loizou, 2015; Parikka-Alhola, 2008; Kaufman, 2014; Michelsen și de Boer,
2009; Luttenberger și Luttenberger, 2016; Leal Filho ș.a., 2019 etc.). Doar 11,31% din
articole nu descriu niciun cadru.
Un rezultat interesant este obținut în ceea ce privește teoria folosită. Ca atare,
80,87% din articole nu se bazează pe nicio teorie. Aceasta este o limitare a studiilor din
domeniu.
Din punctul de vedere al metodei de cercetare, majoritatea articolelor se bazează
pe sondaje/chestionare sau pe alte metode cantitative, urmate de interviuri. Această
constatare este corelată cu faptul că mulți autori își folosesc datele primare pentru articole.
Considerăm că situația de mai sus este normală pentru subiectul studiat. Unele articole
analizează existența criteriilor de mediu în cadrul cererilor de ofertă (Parikka-Alhola, 2008;
Testa ș.a., 2016b; Nissinen ș.a., 2009), iar altele examinează rapoartele anuale sau site-urile
entităților, utilizând analiza de conținut ca metodă de cercetare (Pacheco-Blanco și
Bastante-Ceca, 2016; Mansi, 2015). Câteva articole utilizează în același timp
sondaje/chestionare, dar și interviuri pentru a obține date mai aprofundate (Michelsen și de
Boer, 2009).
Numărul studiilor comparative este limitat, respectiv majoritatea studiilor sunt
efectuate la nivel național. Se adoptă un subiect general, specific unei țări sau un subiect
specific pentru o singură industrie. Există câteva studii care analizează comparativ
aspectele legate de achizițiile ecologice, fie pe țări în sectorul public (Young ș.a., 2016;
Nissinen ș.a., 2009; Walker și Brammer, 2012), fie în contextele organizaționale public și
privat (Leal Filho ș.a., 2019; Mashele și Chuchu, 2018; McMurray ș.a., 2014).
Articolele examinate pot fi grupate în mai multe categorii în funcție de
domeniul/industria analizat(ă), astfel: industria construcțiilor (Varnäs ș.a., 2009; Testa ș.a.,
2016b; Pacheco-Blanco și Bastante-Ceca, 2016), sănătate (Oruezabala și Rico, 2012),
învățământ (Young ș.a., 2016; Leal Filho ș.a., 2019), alimente ecologice (Smith ș.a., 2016),
transportul public (Aldenius și Khan, 2017), servicii de curățenie (Lundberg ș.a., 2015),
municipalități (Testa ș.a., 2016a) etc. Cele mai multe dintre articole (46,96%) abordează
APE în general, în cadrul unei țări sau a mai multora.
Rezultatele obținute de noi sunt similare în unele privințe cu cele obținute de
Appolloni ș.a. (2014), deși studiul lor a presupus o recenzie a literaturii cu privire la
achizițiile ecologice din sectorul privat. Appolloni ș.a. (2014) consideră că este mai dificilă
studierea APE din cauza particularităților și a implicațiile lor politice. Astfel, ambele studii
indică sondajul/chestionarul ca metoda de cercetare utilizată cel mai frecvent în cercetările
referitoare la achizițiile ecologice. De asemenea, catalizatorii achizițiilor ecologice se
remarcă a fi subiecte frecvente de cercetare. În cazul APE, am constatat preferința pentru
studierea modului de aplicare practică a metodelor și regulilor specifice. Acest fapt ar putea
fi explicat prin dorința de identificare a așa-numitelor „bune practici”, care să fie apoi
utilizate la nivelul întregului sector public. Așa cum arată Hall ș.a. (2016), conformitatea cu
normele și/sau imitarea „celor mai bune practici” sunt aspecte foarte importante în
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 91

domeniul APE. În sectorul privat, concurența face ca informațiile cu privire la practicile

utilizate în procesul de achiziții să fie mai greu accesibile. Dacă performanța de mediu și
cea financiară sunt în mod frecvent studiate în cazul achizițiilor ecologice din sectorul
privat, în cazul APE performanța de mediu este prioritară. Explicația ar putea consta mai
degrabă în dificultatea măsurării performanței financiare în sectorul public decât în lipsa
preocupării față de aceasta.
Pasul 6. Stabilirea fiabilității recenziei literaturii
Primele cinci articole incluse în listă au fost analizate de doi autori. După această
verificare, diferențele au fost discutate și reconciliate de autori. Au fost comunicate
celorlalți doi autori.
Pasul 7. Testarea valabilității recenziei literaturii de specialitate
După cum s-a menționat anterior, s-a folosit un set de cuvinte cheie pentru a
selecta articolele din baza de date Scopus. S-au efectuat trei seturi de căutări și s-au analizat
rezultatele obținute. Considerăm că articolele selectate sunt reprezentative pentru studiul
nostru. După extragerea listei din Scopus, articolele au fost descărcate. Autorii au citit cel
puțin rezumatul pentru a fi siguri că articolul are legătură cu scopul acestei lucrări.
În studiul nostru, validitatea internă este asigurată de următoarele tactici:
• Teoria rivalității: am considerat diferite teorii pentru a explica rezultatele;
• Analiza seriilor de timp: analizăm evoluția literaturii în timp. Prima lucrare inclusă
în eșantion a fost publicată în 1998 și ultima în 2019;
• Modele logice, matrice și alte afișări de date: afișăm datele în tabele și figuri.
Pasul 8. Codificarea datelor folosind cadrul dezvoltat
Eșantionul a fost divizat în patru părți în ordine alfabetică. Fiecare autor a codificat
un sfert din eșantion. Rezultatele au fost introduse într-un fișier Excel. Au fost discutate
rezultatele obținute și, atunci când a fost necesar, a fost adaptată lista predefinită a
elementelor incluse în Excel cu alte categorii considerate relevante (de exemplu, detalierea
subiectelor analizate).
Pasul 9. Perspectivele și analiza critică
Deși achizițiile durabile sunt din ce în ce mai mult în atenția politicienilor la nivel
mondial, nu există suficiente informații privind măsura în care politicile și practicile privind
achizițiile durabile sunt încorporate în practica profesioniștilor în achiziții publice (Walker
și Brammer, 2012). Nikolaou și Loizou (2015) consideră că literatura de specialitate a
dezbătut mai puțin APE ca instrument de politică. Din punctul de vedere al RQ2 (Care sunt
politicile care funcționează în APE? Care este impactul politicilor legate de APE?), multe
studii au analizat procedurile guvernamentale în ceea ce privește integrarea criteriilor de
mediu în ofertele publice de cumpărare (Oruezabala și Rico, 2012; Pacheco-Blanco și
Bastante-Ceca, 2016; Varnäs ș.a., 2009; Nissinen ș.a, 2009; Faith-Ell, 2005; Fet ș.a., 2011;
Testa ș.a, 2016a; Lundberg ș.a., 2016; Michelsen și de Boer, 2009), nivelul de utilizare a
acestor criterii în diferite țări (Nissinen ș.a., 2009; Fuentes-Bargues ș.a., 2017), factorii care
influențează includerea criteriile ecologice în licitațiile publice (Testa ș.a., 2012), efectele
includerii criteriilor de mediu în ofertele de cumpărare (Parikka-Alhola, 2008). Autoritățile
contractante trebuie să atribuie un contract pe baza ofertei celei mai avantajoase din punct
de vedere economic (prin aplicarea criteriilor: preț, cost, raport calitate-preț, raport calitate-
cost). Testa ș.a. (2016b) evidențiază că factorii de decizie trebuie să fie mai implicați în
stabilirea unei definiții clare a ofertelor ecologice și în crearea de „instrumente standard
pentru monitorizarea APE”, dar se observă încă în cadrul studiilor dominația prețului în
atribuirea contractelor de achiziții (Luttenberger și Luttenberger, 2016; Young ș.a., 2016).
Luttenberger și Luttenberger (2016) recomandă utilizarea analizei costului ciclului de viață
de mediu, inclusiv a externalităților, deși calculul lor ridică probleme; astfel, pe lângă
poluare și producția de gaze cu efect de seră, o atenție deosebită trebuie acordată
consumului de materiale, consumului de apă și energie etc.
Numeroase dificultăți referitoare la APE au fost evidențiate în studiile analizate.
Dintre ele, menționăm: lipsa de claritate a criteriilor de mediu (Michelsen și de Boer, 2009;
Testa ș.a, 2012; Nissinen ș.a., 2009), existența unor criterii prea generice, ceea ce împiedică
verificarea cu ușurință de către autoritatea contractantă a respectării lor (Fuentes-Bargues
ș.a., 2017), prezența slabă a criteriile de mediu în evaluarea ofertelor, afectând rar deciziile
de atribuire (Varnäs ș.a., 2009; Fuentes-Bargues ș.a., 2018), includerea lor în principal ca
specificații tehnice (Testa ș.a., 2016b). Utilizarea criteriilor de mediu într-o mai mare
măsură este întâlnită în cazul administrațiilor naționale pentru că au mai multe resurse și o
mai bună pregătire a personalului pe probleme de mediu (Fuentes-Bargues ș.a., 2017).
Criteriile de mediu analizate în cadrul studiilor sunt: eliminarea deșeurilor în
timpul producției, utilizarea substanțelor dăunătoare, mediul de lucru și sistemul de
management de mediu (Varnäs ș.a., 2009), eficiența energetică a echipamentelor,
instalațiilor și clădirilor (Fuentes-Bargues ș.a., 2018), utilizarea de produse chimice mai
puține în produsele de mobilier și utilizarea substanțelor chimice care sunt mai puțin
dăunătoare pentru sănătate și mediu (Parikka-Alhola, 2008).
Printre beneficiile APE, autorii includ: reducerea consumului de energie și apă,
reducerea deșeurilor și a poluării, realizarea obiectivelor de mediu, standarde ridicate de
performanță a mediului pentru bunuri și servicii, de exemplu pentru sectorul privat,
creșterea gradului de conștientizare a problemelor de mediu, economii, sprijin pentru
inovație, îmbunătățirea calității vieții (Kunzlik, 2013; Leal Filho ș.a., 2019; Lundberg ș.a.,
2016; Rainville, 2017). Barierele în calea implementării APE sunt: lipsa de sprijin politic,
expertiză juridică, instrumente și informații practice, instruire, cooperare între autorități,
criterii de mediu limitate pentru bunuri și servicii, costuri mai mari, implementarea în
sistemele de management etc. (Arvidsson și Stage, 2012; Bala ș.a., 2008; Boström ș.a.,
2015; Diófási și Valkó, 2014; Leal Filho ș.a., 2019; McMurray ș.a., 2014; Varnäs ș.a.,
2009).
Pe lângă constrângerile determinate de costurile ridicate, APE sunt dependente de
existența furnizorilor de produse care să îndeplinească cerințele impuse prin programe
guvernamentale sau reguli locale/interne, cărora li se pot adăuga și unele generate de
caracteristicile specifice ale produselor solicitate de clienți. Green ș.a. (2000) apreciază că
sunt necesare mai multe studii empirice care să permită o mai corectă înțelegere a modului
în care entitățile publice sau private acționează, în contextul modificărilor intervenite în
presiunile cu privire la aspectele de mediu la care acestea sunt supuse de către furnizori
și/sau clienți.
De asemenea, ar fi utilă o analiză a relației între costurile APE și cele ulterioare
utilizării/consumării bunurilor respective pentru a se observa eficiența acestui tip de
achiziții pe termen lung.
Deși studiul lor nu a vizat exclusiv sectorul public, Boström ș.a. (2015) au
identificat câteva metode proactive și constructive care să permită trecerea la achiziții
ecologice: căutarea de produse alternative; educația; modul de comunicare cu furnizorilor
în scopul sensibilizării lor cu privire la aspectele de interes, precum și dezvoltarea cu
aceștia a unei bune relații pe termen lung; dezvoltarea de politici interne. Aceste metode
sunt aplicabile și în sectorul public, cu observația că dezvoltarea unei bune relații pe termen
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 93

lung cu un furnizor este expusă riscului de favorizare a lui, mai ales în lipsa unor proceduri
clare cu privire la încheiere de contracte.
Pentru ca APE să servească drept instrument de politică de mediu, Lundberg ș.a.
(2016) consideră că este important să se evalueze deciziile potențialilor furnizori de a
participa la achizițiile publice, numărul total al ofertanților și selectarea ofertanților cu
privire la criteriile ecologice obligatorii. Autorii afirmă că studiul lor a indicat un efect
redus asupra comportamentului furnizorilor, punând sub semnul întrebării așteptările
politice ale utilizării APE.
Reglementarea excesivă a unui domeniu poate avea și efecte adverse de tipul
găsirii de soluții de eludare a legii. Cu toate acestea, considerăm că efectul de conștientizare
a importanței adoptării unui comportament responsabil față de societate, în general, și față
de mediu, în particular, poate fi obținut prin utilizarea APE ca instrument de politică de
mediu, cum se întâmplă în Africa de Sud (Bolton, 2008).
Pentru țările din Africa, Bwanali și Rwelamila (2017) propun ca alternativă pentru
proiectele de infrastructură parteneriatele public private. Deși autorii aduc argumente în
favoarea acestora (de exemplu, impulsionarea creșterii economice), credem că astfel de
parteneriate prezintă destule riscuri și dezavantaje, cum ar fi: proceduri greoaie care pot
împiedica încheierea contractelor (de exemplu, contestații depuse în diferite etape ale
contractării), corupția, încercarea de transfer a responsabilității între părți în cazul apariției
de probleme pe parcursul derulării contractului.
Efortul de conștientizare a importanței unui comportament care să mențină un
mediu curat, fără intervenții financiare din partea autorităților, poate fi considerat o soluție
pentru stimularea APE. Entitățile private și autoritățile publice ar trebui să fie conștiente că
dezvoltarea durabilă este un obiectiv general al societății, dar că ea nu poate fi obținută fără
sacrificii financiare (costuri mai mari pentru achiziții ecologice, cheltuieli de refacere a
mediului afectat de poluare, gestionarea corespunzătoare a deșeurilor etc).
Un subiect insuficient dezbătut în studiile analizate este cel referitor la reducerea
consumului ca parte a unui program de îmbunătățire a mediului global. Green ș.a. (2000) au
ajuns la concluzia că în orice încercare de a reduce nivelul de consum trebuie să fie luate în
considerare două aspecte: consumul organizațiilor și activitățile lor inovatoare, în special
capacitatea lor de a dezvolta noi produse și procese, mai puțin consumatoare de resurse.
Mai mult, ei sugerează ca practicile de achiziții ecologice, atât în sectorul public cât și în
cel privat, trebuie să fie în acord cu structura entității și cu strategia ei. În aceste condiții,
considerăm că dezvoltarea unor practici de APE general valabile este dificilă, dacă nu chiar
imposibilă, acceptând însă necesitatea existenței unui cadru general și a unui număr cât mai
mare de „bune practici” specifice fiecărei componente a sectorului public.
Multe studii au fost efectuate prin utilizarea sondajelor. În conturarea
chestionarelor, autorii au la bază studiile anterioare legate de tema aleasă, utilizarea unor
studii pilot pe un eșantion redus (Leal Filho ș.a, 2019) sau interviuri anterioare (Michelsen
și de Boer, 2009). Respondenții chestionarelor sunt de obicei experți în domeniul
achizițiilor publice durabile, practicieni sau cercetători (de exemplu: manageri, membri
cheie ai departamentului de achiziții, reprezentanți ai guvernului, rectori, reprezentanți ai
sistemului de management de mediu etc). Ratele de răspuns sunt în general scăzute pentru
că multe dintre acestea sunt on-line, participanții aleg în mod voluntar să răspundă sau nu și
există răspunsuri incomplete care nu pot fi utilizate în analiză (de exemplu: 10% – Leal
Filho ș.a, 2019, 18% – Walker și Brammer, 2012). Mărimea eșantionului a fost variabilă,
pornind în cazul chestionarelor de la 6 răspunsuri (Fernández-Viñé, 2013) până la 2.096
răspunsuri (Huang, 2006). Roman (2017) consideră că, deși sondajul autoadministrat
reprezintă o modalitate avantajoasă de colectare a datelor, fiind ieftină și rapidă, calitatea
datelor obținute astfel este pusă sub semnul întrebării. Leal Filho ș.a. (2019) propun
completarea unei astfel de cercetări cu interviuri și/sau studii de caz pentru o înțelegere mai
profundă a aspectelor legate de APE.
În general, limitele cercetărilor analizate se referă la dimensiunea eșantionului,
datele neputând fi generalizate (Arvidsson și Stage, 2012; Bala ș.a, 2008; Diófási și Valkó,
2014; Faith-Ell, 2005; Mansi, 2015; Mashele și Chuchu, 2018; Leal Filho ș.a., 2019; Hall
ș.a., 2016; Oruezabala și Rico, 2012; Pacheco-Blanco și Bastante-Ceca, 2016; Walker și
Brammer, 2012; Young ș.a., 2016), modul de colectare a datelor (Mansi, 2015; McMurray
ș.a., 2014; Oruezabala și Rico, 2012; Pacheco-Blanco și Bastante-Ceca, 2016; Testa ș.a.,
2012; Testa ș.a., 2016b; Young ș.a., 2016), lipsa unei abordări particularizate în funcție de
condiții specifice (Aldenius și Khan, 2017; Arvidsson și Stage, 2012; Leal Filho ș.a., 2019;
Oruezabala și Rico, 2012).
Pasul 10. Dezvoltarea de căi și întrebări de cercetare viitoare
În cadrul acestei secțiuni vom răspunde la RQ3: Cum evoluează domeniul de
cercetare?
Majoritatea cercetărilor vizează țările dezvoltate. Chiar dacă există rezultate care
arată că diferențele dintre APE în Europa de Vest și de Est nu sunt semnificative (Brammer
și Walker, 2011), sunt necesare studii suplimentare adaptate pe acest cadru specific și
efectuate de cercetători din această parte a lumii, care au acces la o gamă mai mare de
documente. De exemplu, Zhu ș.a. (2013) afirmă că reglementările voluntare pot avea un
impact negativ asupra practicilor APE. Deși această afirmație poate fi adevărată pentru
China, este posibil să nu fie valabilă într-un alt context care este caracterizată de alți factori
culturali/legislativi. Astfel, pot fi necesare studii localizate în diferite țări pentru o
generalizare a aspectelor.
În același timp, autorii solicită cercetări suplimentare legate de barierele din
domeniul APE, cum ar fi instruirea și suportul, birocrația, cultura (Aragão și Jabbour,
2017), barierele culturale, sociale și instituționale (Zhu ș.a., 2013).
Este nevoie de clarificări conceptuale pentru achizițiile alimentare ecologice și
durabile din sectorul public (Smith ș.a., 2016) care se observă în procentul articolelor
teoretice incluse în eșantionul nostru (21,74%). Smith ș.a. (2016) observă, de asemenea,
faptul că „există o penurie de date și indicatori” în domeniu. Acest lucru este susținut și de
constatarea noastră că majoritatea autorilor folosesc propriile date primare, obținute în cea
mai mare parte prin interviuri sau sondaje. Ca atare, este nevoie de mai multe studii
empirice dedicate subiectului.
În conformitate cu rezultatele raportate de studiul nostru, Grandia ș.a. (2015) și
Chiarini ș.a. (2017) fac un apel la publicarea de studii comparative. Roman (2017)
consideră că ar fi interesant un studiu „care să includă teoriile instituționale, ale părților
interesate și ale conducerii transformaționale”.
Fet ș.a. (2011) consideră că este necesară o abordare holistică, care să lege
„gândirea ecologică” de strategiile generale privind achizițiile ale autorităților publice
locale/municipalităților.
În contextul în care multe studii abordează tema managementului lanțului de
valoare, Mashele și Chuchu (2018) consideră că cercetările viitoare ar putea să extindă
analiza privind influența conformității cu regulile APE prin includerea impactului
colaborării cu furnizorii și prin analiza influenței APE asupra performanței generale.
Utilizând teoria părților interesate, teoria instituțională și cadrul PESTEL, autorii consideră
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 95

că ar fi de interes verificarea rezultatelor în cazul în care alte cadre de cercetarea ar sta la

baza aceluiași studiu.
Sunt necesare mai multe cercetări pentru a clarifica includerea criteriilor de mediu
în cererile de ofertă și utilizarea lor efectivă în selecția furnizorilor (de exemplu, înțelegerea
discrepanței dintre gradul în care municipalitățile declară că în selecția finală a furnizorilor
iau în calcul aspectele de mediu și percepția pe care o au furnizorii potențiali, căutarea unor
posibile relații între o utilizare sporită a criteriilor de mediu în cererile de ofertă și o
posibilă folosire crescută a acestora în selecția finală a furnizorului – Michelsen și de Boer,
2009; Faith-Ell, 2005; Fet ș.a., 2011), identificarea etapelor procesului de achiziție în care
sunt incluse criterii de mediu și analiza rolului pe care acestea îl au în atribuirea
contractului (Testa ș.a., 2012), verificarea dacă proiectele care au conținut mai multe
preferințe de mediu au fost mai costisitoare decât altele (Varnäs ș.a., 2009), dezvoltarea de
instrumente de evaluare pentru criteriile de mediu în procesul de contractare (Fuentes-
Bargues ș.a., 2018), analiza măsurii în care deciziile de atribuire a contractelor au fost
influențate de considerente de mediu (Testa ș.a., 2016b), elaborarea criteriilor de mediu
care cuantifică dispozițiile propuse de ofertanți (Fuentes-Bargues ș.a., 2017).
Testa ș.a. (2012) susțin că, în viitor, specialiștii ar trebui să stabilească dacă există
diferențe în implementarea APE între categoriile de produse și pentru care dintre ele
autoritățile publice au întâmpinat obstacole mai mari, să analizeze efectele diferitelor tipuri
de criterii de mediu, cum ar fi performanța și criteriile funcționale și să cerceteze existența
sinergiilor dintre instrumentele de politică de mediu europene disponibile, inclusiv APE,
eticheta ecologică, Sistemul Comunitar de Management de Mediu și Audit – EMAS și
amprenta de mediu a produsului, pentru a evidenția punctele tari și punctele slabe și căile
de îmbunătățire a acestor sinergii. Cercetările viitoare ar trebui să clarifice efectul APE
asupra sistemelor economice și să analizeze dacă APE îndrumă entitățile și lanțurile de
aprovizionare spre o dezvoltare mai ecologică, susținând economisirea resurselor și inovația
ecologică (Grose și Richardson, 2014).
Direcțiile viitoare de cercetare ar putea include analiza modului în care sunt
prezentate informațiile privind APE în cadrul rapoartelor anuale. Utilizând un indice al
APE, Mansi (2015) examinează rapoartele anuale aparținând sectorului public central din
India. Autorul propune realizarea analizei și în alte țări, dezvoltarea structurii indicelui,
utilizarea unor rapoarte suplimentare și a studiilor de caz pentru a înțelege mai bine
achizițiile publice. Ar putea fi vizate, de asemenea, explorarea factorilor interni și externi
care afectează procesul de achiziții și identificarea barierelor care împiedică acest proces în
cazul țărilor în curs de dezvoltare.
Rainville (2017) consideră că trebuie realizate studii viitoare care să răspundă la
întrebări referitoare la rolul standardelor și al standardizării în promovarea dezvoltării
durabile, dar și la punerea în aplicare a APE, de care depind în mare măsură beneficiile
așteptate. Ar putea fi făcută o reexaminare a instrumentelor tradiționale de politică de
mediu pentru a identifica puterea exercitată de APE în conducerea entităților și efectele
legislației, inclusiv a impozitelor de mediu asupra deciziilor acestora (Nikolaou și Loizou,
2015; Viñé ș.a., 2013).
Concluzii
Obiectivul cercetării noastre a fost de a prezenta o recenzie a literaturii de

specialitate referitoare la APE. Prin metodologia de cercetare aplicată, am observat că
majoritatea studiilor sunt realizate la nivel național, de cele mai multe ori fiind vizat fie un
subiect specific unei țări, fie un subiect specific unei industrii. În aceste condiții,
considerăm că dezvoltarea unor practici de APE general valabile este dificilă, dacă nu chiar
imposibilă, acceptând însă necesitatea existenței unui cadru general și a unui număr cât mai
mare de „bune practici” specifice fiecărei componente a sectorului public. Odată definite
aceste „bune practici” pentru APE, este nevoie de mecanisme de promovare și de difuzare
care să funcționeze.
APE nu mai este privit ca având impact doar asupra mediului. Acum este
considerat în mod integrat, ținând cont de siguranța mediului, impactul asupra pieței (prin
diversificarea cererii pentru produse ecologice), capacitatea de inovare a firmelor, nevoia de
reducere a consumului etc.
Cumpărătorii trebuie să își schimbe practicile de achiziții publice, pentru a include
în criteriile de selecție dimensiunile de mediu, sociale și economice ale APE, cum ar fi:
conținutul (realizate din resurse naturale), posibilitatea reciclării, caracterul biodegradabil,
achiziția de produse locale, ieftine și de calitate.
Pentru dezvoltarea celor mai bune practici în APE este nevoie de atenție din partea
practicienilor, a factorilor de decizie și a cercetătorilor. Este necesară implicarea mai amplă
a practicienilor în realizarea de studii deoarece ei ar putea să aibă o viziune mai profundă și
mai completă asupra elementelor ce țin de APE.
APE reprezintă un domeniu de interes, care ar trebui dezvoltat în viitor, rezultatele
cercetărilor putând ajuta autoritățile publice, managerii de proiecte, furnizorii, alte părți
interesate la stabilirea și difuzarea celor mai bune practici și la implementarea efectivă a
APE (Fuentes-Bargues ș.a., 2017), cu atât mai mult cu cât este foarte probabil ca adoptarea
practicilor APE să ia amploare în următorii ani (Testa ș.a., 2016b). Mai mult, trebuie
examinat modul în care se realizează efectiv obiectivele de dezvoltare durabilă prin APE.
Domeniul de cercetare evoluează spre abordarea aspectelor sociale, economice și de mediu
privind achizițiile publice.
Ar fi utilă studierea modalității în care ar putea fi dezvoltate instrumentele de
achiziții electronice și alte forme de comerț electronic pentru susținerea diferitelor tipuri de
achiziții durabile și a reconcilierii compromisurilor dintre ele În plus, trebuie analizat rolul
diferitelor forme de comerț electronic în cadrul lanțului de aprovizionare durabil, altele
decât achizițiile electronice (Walker și Brammer, 2012).
Este necesar ca cercetările viitoare să permită înțelegerea atât a efectelor concrete
ale APE asupra mediului (de exemplu, amprenta de carbon) și pe piețe, cât și a rolului real
al APE ca stimul pentru inovația ecologică și pentru piețele ecologice. Ar putea fi analizate
politicile care afectează nivelul de implementare a APE și care au cea mai semnificativă
influență asupra performanței de mediu a entităților publice (Testa ș.a., 2016b). Cercetările
suplimentare ar trebui să examineze starea actuală a aplicării APE, să ofere imbolduri
pentru dezvoltarea de instrumente care încurajează APE (Fuentes-Bargues ș.a., 2018; Viñé
ș.a., 2013), să analizeze modul în care guvernul ar trebui să se implice în elaborarea
standardelor voluntare ca punct de plecare în conceperea politicilor de achiziții publice
(Simcoe și Toffel, 2014).
Pentru cercetări viitoare sunt propuse extinderea eșantionului, utilizarea
interviurilor în vederea obținerii informațiilor mai detaliate și mai specifice, dar și culegerea
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 97

datelor și din alte surse, de exemplu combinarea analizei conținutului cu chestionarele în

vederea identificării nivelului de APE al entităților (Testa ș.a., 2016b), testarea aplicării
APE în diferite contexte (Leal Filho ș.a., 2019) și alegerea strategiei (Aldenius și Khan,
2017).
Rezultatele studiului sunt încurajatoare, în sensul că, cel puțin la nivel declarativ,
unele entități din domeniul public, cum ar fi universitățile, par să înțeleagă rolul lor în
atingerea obiectelor dezvoltării durabile (Leal Filho ș.a., 2019). Cu toate acestea, o
provocare semnificativă constă în faptul că integrarea APE necesită modificări
organizaționale importante în interiorul, dar și în exteriorul entităților (Young ș.a., 2016).
Una dintre contribuțiile lucrării este că realizăm o SLR folosind modelul sugerat de
Massaro ș.a. (2016) și validat în alte 115 articole de cercetare conform Google Scholar.
Studiul nostru este mai cuprinzător decât un studiu realizat pe un eșantion izolat pentru că nu
analizează doar o situație, ci mai mult de 100, prin articolele recenzate care sunt
reprezentative pentru domeniul studiat. Ele au fost publicate în jurnale de top și au primit
numeroase citări în alte studii. Prin recenzia literaturii, am arătat realitățile, dar am identificat
și perspectivele în cercetarea acestui domeniul. De asemenea, prezentăm oportunități APE, de
exemplu pentru îmbunătățirea practicilor în administrațiile locale, deoarece orice formă de
recenzie a literaturii „are potențialul de a ghida managerii furnizându-le idei, exemple și
recomandări pentru practică” (Denyer și Tranfield, 2006, p. 216).
Limitele cercetării se referă la selectarea articolelor. Considerăm că baza de date
Scopus este cea mai bună variantă, dar sunt articole foarte bune care nu sunt incluse în ea.
Totuși, folosind o metodologie de selecție transparentă și datorită numărului mare de
articole studiate, considerăm că eșantionul a fost reprezentativ. Definirea eșantionului într-
un alt mod reprezintă o direcție de cercetare viitoare.
Referințe
Aldenius, M. and Khan, J., 2017. Strategic use of green public procurement in the bus
sector: Challenges and opportunities. Journal of Cleaner Production, 164, pp.250-257.
Appolloni, A., Sun, H., Jia, F. and Li, X., 2014. Green Procurement in the private sector: a
state of the art review between 1996 and 2013. Journal of Cleaner Production, 85,
pp.122–133.
Aragão, C.G. and Jabbour, C.J.C., 2017. Green training for sustainable procurement?
Insights from the Brazilian public sector. Industrial and Commercial Training, 49(1),
pp.48–54.
Arvidsson, A. and Stage, J., 2012. Technology-neutral green procurement in practice – an
example from Swedish waste management. Waste management & research: the journal of
the International Solid Wastes and Public Cleansing Association, ISWA. 30, pp.519–523.
Bala, A., Muñoz, P., Rieradevall, J. and Ysern, P., 2008. Experiences with greening
suppliers. The Universitat Autònoma de Barcelona. Journal of Cleaner Production,
16(15), 2008, pp.1610–1619.
Bolton, P., 2008. Protecting the environment through public procurement: The case of
South Africa. Natural Resources Forum, 32, pp.1–10.
Boström, M., Gilek, M., Hedenström, E. and Jönsson, A.M., 2015. How to achieve
sustainable procurement for “peripheral” products with significant environmental
impacts. Sustainability: Science, Practice and Policy, 11(1), pp.21–31.
Brammer, S. and Walker, H., 2011. Sustainable procurement in the public sector: an
international comparative study. International Journal of Operations & Production
Management, 31(4), pp.452–476.
Bwanali, S. and Rwelamila, P. D., 2017. Public Private Partnerships: A possible alternative
for delivery of infrastructure projects in Africa. International Journal of Construction
Supply Chain Management, 7(3), pp.93–109.
Cazan, R., 2014. Achiziții publice ecologice în România – Protecția mediului prin cheltuieli
publice responsabile, [online], Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis. Available at:
<https://www.ecopolis.org.ro/media/Achizitii%20publice%20ecologice%20in%20roma
nia-final.pdf> [Accessed 25 July 2019].
Chen, C.-C., 2005. Incorporating green purchasing into the frame of ISO 14000. Journal of
Cleaner Production, 13(9), pp.927–933.
Cheng, W., Appolloni, A., D’Amato, A. and Zhu, Q., 2018. Green public procurement,
missing concepts and future trends – a critical review. Journal of Cleaner Production,
176, pp.770–784.
Chiarini, A., Opoku, A. and Vagnoni, E., 2017. Public healthcare practices and criteria for a
sustainable procurement: A comparative study between UK and Italy. Journal of
Cleaner Production, 162, pp.391-399.
Denyer, D. and Tranfield, D., 2006. Using qualitative research synthesis to build an
actionable knowledge base. Management Decision, 44(2), pp.213–227.
Diófási, O. and Valkó, L., 2014. Step by Step Towards Mandatory Green Public Procurement.
Periodica Polytechnica Social and Management Sciences, 22(1), pp.21-27.
Dumay, J., Bernardi, C., Guthrie, J. and Demartini, P., 2016. Integrated reporting: A
structured literature review. Accounting Forum, 40(3), pp.166–185.
European Commission, 2019a. Life-cycle costing. [online] Available at:
<https://ec.europa.eu/environment/gpp/lcc.htm> [Accessed 30 July 2019].
European Commission, 2019b. What is GPP. [online] Available at:
<https://ec.europa.eu/environment/gpp/what_en.htm> [Accessed 30 July 2019].
European Commission, 2019c. GPP National Action Plans. [online] Available at:
<https://ec.europa.eu/environment/gpp/action_plan_en.htm> [Accessed 30 July 2019].
Faith-Ell, C., 2005. The introduction of environmental requirements for trucks and
construction vehicles used in road maintenance contracts in Sweden. Corp. Soc.
Responsib. Environ. Mgmt., 12, pp.62–72.
Fernández-Viñé, M.B., Gómez-Navarro, T. and Capuz-Rizo, S.F., 2013. Assessment of the
public administration tools for the improvement of the eco-efficiency of Small and
Medium Sized Enterprises. Journal of Cleaner Production, 47, pp.265–273.
Fet, A., Michelsen, O. and Boer, L., 2011, Green public procurement in practice – The case
of Norway. Society and Economy, 33(1), pp.183–198.
Fuentes-Bargues, J.L., Ferrer-Gisbert, P.S. and González-Cruz, M.C., 2018. Analysis of
Green public procurement of works by Spanish public universities. International
Journal of Environmental Research and Public Health, 15(9), p.1888
Fuentes-Bargues, J.L., González-Cruz, M.C. and González-Gaya, C., 2017. Environmental
criteria in the spanish public works procurement process. International Journal of
Environmental Research and Public Health, 14(2), p.204
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 99

Grandia, J., Steijn, B. and Kuipers, B., 2015. It is not easy being green: increasing
sustainable public procurement behaviour. Innovation, 28(3), pp. 243–260.
Green, K., Morton, B. and New, S., 2000. Greening Organizations: Purchasing,
Consumption, and Innovation. Organization and Environment, 13(2), pp. 206–225.
Green, K., Morton, B. and New, S., 1998. Green purchasing and supply policies: Do they
improve companies’ environmental performance?. Supply Chain Management, 3(2),
pp. 89-95.
Grose, J. and Richardson, J., 2014. Strategies to identify future shortages due to
interruptions in the health care procurement supply chain and their impact on health
services: A method from the english national health service. Journal of Health Services
Research and Policy, [e-journal] 19(1), pp.19–26. DOI: 10.1177/1355819613502172
Guthrie, J., Ricceri, F. and Dumay, J., 2012. Reflections and projections: A decade of
intellectual capital accounting research. The British Accounting Review, 44(2),
pp.68–82.
Habek, P. and Wolniak, R., 2013. European Union regulatory requirements relating to
sustainability reporting. The case of Sweden. Scientific Journals, 34(106), pp.40–47.
Hall, P., Löfgren, K. and Peters, G., 2016. Greening the Street-Level Procurer: Challenges
in the Strongly Decentralized Swedish System. J Consum Policy, [e-journal] 39,
pp.467–483 DOI 10.1007/s10603-015-9282-8.
Huang, P., Zhang, X. and Deng, X., 2006. Survey and analysis of public environmental
awareness and performance in Ningbo, China: a case study on household electrical and
electronic equipment. Journal of Cleaner Production, 14(18), pp.1635-1643.
Kaufman, N., 2014. Overcoming the barriers to the market performance of green consumer
goods. Resource and Energy Economics, 36, pp.487–507.
Kunzlik, P., 2013. Green Public Procurement -European Law, Environmental Standards
and "What To Buy" Decisions. Journal of Environmental Law, 25(2), pp.173–202.
Leal Filho, W., Skouloudis, A., Brandli, L.L., Salvia, A.L., Avila, L.V. and Rayman-
Bacchus, L., 2019. Sustainability and procurement practices in higher education
institutions: Barriers and drivers. Journal of Cleaner Production, 231, pp.1267–1280.
Lundberg, S., Marklund, P.O., Strömbäck, E. and Sundström, D., 2015. Using public
procurement to implement environmental policy: an empirical analysis. Environmental
Economics and Policy Studies, 17(4), pp.487-520
Luttenberger, A. and Luttenberger, L.R., 2017. Sustainable procurement and environmental
life-cycle costing in maritime transport. WMU Journal of Maritime Affairs, 16(2),
pp.219–231.
Mansi, M., 2015 Sustainable procurement disclosure practices in central public sector
enterprises: Evidence from India. Journal of Purchasing & Supply Management, 21,
pp.125–137.
Mashele, F. and Chuchu, T., 2018. An empirical investigation into the relationship between
sustainability and supply chain compliance within the South African Public and the private
sector. Journal of Business and Retail Management Research, 12(2), pp.121–132.
Massaro, M., Dumay, J. and Guthrie, J., 2016. On the shoulders of giants: Undertaking a
structured literature review. Accounting, Auditing & Accountability Journal, 29,
pp.767–801.

McCrudden, C., 2004. Using public procurement to achieve social outcomes. Natural
Resources Forum, 28(4), pp.257–267.
McMurray, A., Islam, Md.M., Siwa, C. and Fien, J., 2014. Sustainable procurement in
Malaysian organizations: Practices, barriers and opportunities. Journal of Purchasing &
Supply Management, 20, pp.195–207.
Michelsen, O. and de Boer, L., 2009. Green procurement in Norway; a survey of practices at
the municipal and county level. Journal of Environmental Management, 91, pp.160–167.
Min, H. and Galle, W.P., 2001, Green purchasing practices of US firms. International
Journal of Operations & Production Management, 21(9), pp.1222–1238.
Ministerul Mediului, 2018. ORDIN Nr. 1068/1652/2018 din 4 octombrie 2018 pentru
aprobarea Ghidului de achiziţii publice verzi care cuprinde cerinţele minime privind
protecţia mediului pentru anumite grupe de produse şi servicii ce se solicită la nivelul
caietelor de sarcini. [online] Available at: <http://anap.gov.ro/web/wp-
content/uploads/2018/11/ORDIN-Nr-1068-Achizitii-verzi.pdf> [Accessed 15 July 2019].
Nikolaeva, R. and Bicho, M., 2011. The role of institutional and reputational factors in the
voluntary adoption of corporate social responsibility reporting standards. Journal of
Academic Marketing Science, 39(1), pp.136–157.
Nikolaou, I. and Loizou, C., 2015. The Green Public Procurement in the midst of the
economic crisis: is it a suitable policy tool?. Journal of Integrative Environmental
Sciences, [e-journal] 12(1), pp.49-66. DOI: 10.1080/1943815X.2014.993657.
Nissinen, A., Parikka-Alhola, K. and Rita, H., 2009. Environmental criteria in the public
purchases above the EU threshold values by three Nordic countries: 2003 and 2005.
Ecological Economics, 68, pp.1838-1849.
Oruezabala, G. and Rico, J.C., 2012. The impact of sustainable public procurement on
supplier management – The case of French public hospitals. Industrial Marketing
Management, 41, pp. 573-580.
Pacheco-Blanco, B. and Bastante-Ceca, M.J., 2016, Green public procurement as an
initiative for sustainable consumption. An exploratory study of Spanish public
universities. Journal of Cleaner Production, 133, pp.648-656
Parikka-Alhola, K., 2008. Promoting environmentally sound furniture by green public
procurement. Ecological Economics, 68, pp.472-485.
Petticrew, M. and Roberts, H., 2008. Systematic reviews in the social sciences: A practical
guide. Oxford, UK: Wiley-Blackwell.
Preuss, L., 2009. Addressing sustainable development through public procurement: The
case of local government. Supply Chain Management, 14(3), pp.213–223.
Rainville, A., 2017. Standards in Green Public Procurement – A framework to enhance
innovation. Journal of Cleaner Production, [e-journal] 16, pp.1029-1037. DOI:
10.1016/j.jclepro.2016.10.088.
Roman, A.V., 2017. Institutionalizing sustainability: A structural equation model of
sustainable procurement in US public agencies. Journal of Cleaner Production, 143,
pp.1048–1059.
Săndulescu, M.S. and Albu, C.N., 2018. Impression management in the letters to
shareholders of listed entities: A Romanian case study. Accounting and Management
Information Systems, 17(3), pp.353–373.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 101

Schaltegger, S., Lüdeke-Freund, F. and Hansen, E., 2012. Business cases for sustainability.
The role of business model innovation for corporate sustainability. International
Journal of Innovation and Sustainable Development, 6(2), pp.95–119.
Simcoe, T. and Toffel, M., 2014. Government green procurement spillovers: Evidence from
municipal building policies in California. Journal of Environmental Economics and
Management, 68, pp.411-434.
Smith, J., Andersson, G., Gourlay, R., Karner, S., Mikkelsen, B.E., Sonnino, R. and
Barling, D., 2016. Balancing competing policy demands: The case of sustainable public
sector food procurement. Journal of Cleaner Production, 112, pp.249–256.
Testa, F., Annunziata, E., Iraldo, F. and Frey, M., 2016a. Drawbacks and opportunities of
green public procurement: an effective tool for sustainable production. Journal of
Cleaner Production, 112(3), pp. 1893-1900
Testa, F., Grappio, P., Gusmerotti, N., Iraldo, F. and Frey, M., 2016b. Examining green
public procurement using contentanalysis: existing difficulties for procurers and useful
recommendations. Environment, Development and Sustainability, 18(1), pp.197-219.
Testa, F., Iraldo, F., Frey, M., Daddi, T., 2012. What factors influence the uptake of GPP
(green public procurement) practices? New evidence from an Italian survey. Ecological
Economics, 82, pp.88–96.
Tilling, M.V. and Tilt, C.A., 2010. The edge of legitimacy. Voluntary social and
environnemental reporting in Rothmans’ 1956-1999 annual reports. Accounting,
Auditing and Accountability Journal, 23(1), pp.55–81.
Varnäs, A., Balfors, B. and Faith-Ell, C., 2009. Environmental consideration in
procurement of construction contracts: current practice, problems and opportunities in
green procurement in the Swedish construction industry. Journal of Cleaner Production,
17(13), pp.1214–1222.
Walker, H. and Brammer, S., 2009. Sustainable procurement in the United Kingdom public
sector. Supply Chain Management, 14(2), pp.128–137.
Walker, H. and Brammer, S., 2012. The relationship between sustainable procurement and
e-procurement in the public sector. International Journal of Production Economics,
140(1), pp.256–268.
Windolph, S.E., Schaltegger, S. and Herzig, C., 2014. Implementing corporate
sustainability. What drives the application of sustainability management tools in
Germany? Sustainability Accounting, Management and Policy Journal, 5(4),
pp.378–401.
Yakovleva, N., Sarkis, J. and Sloan, T., 2012. Sustainable benchmarking of supply chains:
the case of the food industry. International Journal of Production Resources, 50,
pp.1297–1317.
Young, S., Nagpal, S. and Adams, C., 2016. Sustainable Procurement in Australian and UK
Universities. Public Management Review, 18(7), pp.993-1016.
Zhu, Q., Geng, Y. and Sarkis, J., 2013. Motivating green public procurement in China: An
individual level perspective. Journal of Environmental Management, 126, pp.85-95.

ANGAJAMENTUL ÎN ACHIZIȚIILE VERZI: ANTECEDENTE ȘI REZULTATE

PENTRU IMM-URILE PRODUCĂTOARE DIN IRAN
Ramin Bashir Khodaparasti1*, Hooshmand Bagheri Garabollagh2
și Reza Mohammadpour 3
1)
Universitatea Urmia, Urmia, Iran,
2)
Universitatea Semnan, Semnan, Iran
3)
Universitatea din Teheran, Teheran, Iran

Khodaparasti R. B., Garabollagh, H. B. and Primit: 1 iulie 2019
Mohammadpour, R., 2020. Engagement in Green Revizuit: 5 noiembrie 2019
Procurement: Antecedents and Outcomes on Acceptat: 3 decembrie 2019
Manufacturing Small and Medium-Sized Enterprises
from Iran. Amfiteatru Economic, 22(53), pp. 102-120.
DOI 10.24818/EA/2019/53/102
Rezumat
Punerea în aplicare a principiilor achizițiilor ecologice în sectoarele publice și
private este o idee importantă în favoarea dezvoltării durabile. Acest studiu corelațional a
urmărit să identifice și să analizeze antecedentele și rezultatele adoptării practicilor de
achiziții ecologice legate de produse în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii producătoare.
În consecință, populația statistică era formată din toate întreprinderile mici și mijlocii care
operează în provincia Azerbaidjanul de Vest, Iran, dintre care au fost selectate 120 de
companii, folosind metoda completă de eșantionare a enumerării. Managerii acestor
companii producătoare sunt mai conștienți de statutul companiei respective decât de oricine
altcineva; prin urmare, managerii seniori, managerii mijlocii și supervizorii au fost selectați
ca participanți. Datele colectate au fost analizate folosind software-ul Smart-PLS. Pe baza
constatărilor, grija față de mediu, competența angajaților, motivarea lor și recompensele au
avut efecte pozitive semnificative asupra adoptării practicilor de achiziții ecologice bazate
pe produse. Cu toate acestea, nu a existat o relație semnificativă între presiunea exercitată
din partea clienților și achizițiile ecologice. Adoptarea practicilor de achiziții verzi bazate
pe produs a avut, de asemenea, un efect pozitiv semnificativ asupra performanței
corporative, a performanței pieței, a performanței sociale și a performanței de mediu.
Rezultatele și sugestiile prezentului studiu pot oferi marketerilor și managerilor o
perspectivă pentru a îmbunătăți performanțele întreprinderii lor producătoare.
Cuvinte-cheie: achiziții ecologice bazate pe produse, gestionarea lanțului de aprovizionare
ecologic, performanță socială, întreprinderi mici și mijlocii.
Clasificare JEL: M11, Q01.
Articolul se găsește în formă integrală la secțiunea în limba engleză.
*
Corresponding author, Ramin Bashir Khodaparasti – anton_bucuresti@yahoo.com
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 103

AE Managementul achizițiilor ecologice în întreprinderile mici și mijlocii
cu activitate de producție din țările în curs de dezvoltare
MANAGEMENTUL ACHIZIȚIILOR ECOLOGICE

ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII CU ACTIVITATE DE PRODUCȚIE
DIN ȚĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE
Tetiana Ivanova1*
Universitatea Tehnică Națională din Ucraina
1)
“Institutul Politehnic Igor Sikorsky Kiev”, Ucraina

Ivanova, T., 2020. Management of Green Procurement Primit: 25 septembrie 2019
in Small and Medium-Sized Manufacturing Enterprises Revizuit: 22 noiembrie 2019
in Developing Economies. Amfiteatru Economic, Acceptat: 18 decembrie
22(53), pp. 121-136. 2019
DOI 10.24818/EA/2019/53/121
Rezumat
Acest articol analizează problema gestionării achizițiilor ecologice la nivelul
întreprinderilor mici și mijlocii din țările în curs de dezvoltare. Achizițiile ecologice rămân
o tendință relativ nouă pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM). Prin urmare, o analiză
amănunțită a acestei probleme este un subiect relevant. Din această perspectivă sunt
formulate următoarele ipoteze: achizițiile ecologice afectează competitivitatea unei
întreprinderi, indicatorii economici ai acesteia, mediul și societatea. Datele sunt colectate de
la IMM-uri din regiunea Kiev și Kiev. Drept urmare, am analizat răspunsurile la
chestionare furnizate de managerii a 181 de companii care operează în diferite domenii de
activitate și diferite forme de proprietate. Analiza factorilor a fost realizată pentru evaluarea
scalelor utilizate în studiu, iar ipotezele au fost testate folosind modelarea ecuațiilor
structurale. Rezultatele arată că achizițiile ecologice au un impact pozitiv asupra
competitivității, performanței economice a IMM-urilor, mediului și societății. Prin urmare,
întreprinderile mici și mijlocii din țările în curs de dezvoltare ar trebui să acorde atenție
dezvoltării și implementării livrărilor ecologice, deoarece acest lucru va avea un impact
pozitiv asupra performanței lor. Cercetările efectuate pot servi drept reper pentru efectuarea
de studii similare asupra altor întreprinderi.
Cuvinte-cheie: achiziții ecologice, lanț de aprovizionare ecologică, competitivitatea

întreprinderii, performanță economică, mediu ecologic, impact asupra societății.
Clasificare JEL: L60, O35, Q56.
*
Corresponding author, Tetiana Ivanova – tetyana.v.ivanova@gmail.com

ANALIZA REALITĂȚILOR, EVOLUȚIEI ȘI PERSPECTIVELOR DEZVOLTĂRII

URBANE ECOLOGICE DIN PUNCT DE VEDERE INTERNAȚIONAL
Fernando Barriuso1and Beatriz Urbano2*
1)2)
Departamentul de Inginerie Agricolă și Silvică. Universitatea din Valladolid,
Palencia, Spania

Barriuso, F. and Urbano, B., 2020. Analysis of the Primit: 2 august 2019
Realities, Evolution and Prospects of Urban Greening Revizuit: 10 noiembrie 2019
from an International Point of View. Amfiteatru Acceptat: 7 decembrie 2019
Economic, 22(53), pp. 137-150.
DOI 10.24818/EA/2019/53/137
Rezumat
Există o preocupare din ce în ce mai mare cu privire la dezechilibrul dintre urbanizare și
conservarea mediului, în condițiile în care peste jumătate din populația lumii trăiește în mediul
urban. Prin urmare, dezvoltarea urbană ecologică își propune să încorporeze natura în oraș,
recuperând flora autohtonă într-un mod durabil. Dezvoltarea urbană ecologică este un sistem
multifuncțional de beneficii de mediu care încorporează vegetația în nucleele urbane.
Dezvoltarea urbană ecologică a devenit unul dintre cele mai inovatoare și evoluate domenii din
ecologie, achiziții ecologice și mediu construit. Scopul acestui studiu este de a oferi o
perspectivă asupra realităților, evoluției și perspectivelor dezvoltării urbane ecologice din punct
de vedere internațional. A fost analizat un eșantion de 1.727 de proiecte de dezvoltare urbană
ecologică la nivel mondial; a fost utilizat un test Pearson Hi-pătrat pentru a studia evoluția
dezvoltării urbane ecologice și a fost utilizată o regresie logistică binară pentru a previziona
factorii determinanți ai dezvoltării urbane ecologice publice. Rezultatele arată că dezvoltarea
urbană ecologică este predominantă în orașele cu grad mare de urbanizare, dar este dificil de
realizat în orașele cu cea mai rapidă creștere din lume din țările cu venituri mici. Instalarea de
sisteme de dezvoltare urbană ecologică s-a schimbat semnificativ, de la sisteme intensive la
sisteme extensive, oferind cea mai eficientă soluție din punct de vedere al costurilor și, în
prezent, include instalarea de pereți vii datorită apariției de tehnologii noi. Dezvoltarea urbană
ecologică s-a extins semnificativ de la campusuri universitare și parcuri la străzi, pentru uz
familial, în beneficiul publicului larg. Proiectele de dezvoltare urbană ecologică au fost
instalate în principal în clădiri private, rezidențiale, comerciale, educaționale și
guvernamentale. Principalele motivații ale proiectelor de ecologizare urbană au legătură cu
mediul, cu obiectivele de cercetare sau sunt de ordin estetic. Perspectivele arată că parcurile și
publicul larg sunt factori determinanți pentru dezvoltarea urbană ecologică publică la nivel
global. Acest studiu contribuie la literatura de specialitate, cercetând caracteristicile și evoluția
sistemelor de dezvoltare urbană ecologică și perspectivele dezvoltării urbane ecologice publice
din punct de vedere internațional.
Cuvinte-cheie: proiecte de dezvoltare urbană ecologică, orașe durabile, angajament de
mediu, evoluție în timp, testul Pearson Hi-pătrat, regresia logistică binară.
Clasificare JEL: Q53, Q55, Q56.
*
Corresponding author, Beatriz Urbano – beatriz.urbano@uva.es
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 105

Cuprins
Interferențe economice
Aplicarea principiilor Bushido – codul samurailor în companiile din România ........ 107
Nobumichi Watahiki, Yoshikazu Matsui, Violeta Mihaela Dincă și Iulia Waniek
Stilurile de leadership ca predictori ai atitudinilor față de muncă:

o legătură mediat-moderată ............................................................................................ 119
Or Shkoler și Aharon Tziner
Strategiile și abordările financiare ale guvernului chinez

pentru internaționalizarea învățământului superior chinez......................................... 120
Frank Okai Larbi, Ma Zaoming, Chen Xianzhe și Hu Yating
Re-inovare din eșec, diferențe de mediu instituțional și performanța firmei:

evidențe din China............................................................................................................ 121
Zhuang Xiong, Pengju Wang și Yu Zhao

Interferenţe economice AE
APLICAREA PRINCIPIILOR BUSHIDO – CODUL SAMURAILOR

ÎN COMPANIILE DIN ROMÂNIA
Nobumichi Watahiki1, Yoshikazu Matsui2, Violeta Mihaela Dincă3*
și Iulia Waniek4
1)
Universitatea de Studii Tehnice Nagaoka, Japonia
2)
Universitatea Internațională Osaka, Japonia
3)
Academia de Studii Economice din București, Romania
4)
Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir din București, Romania

Watahiki, N., Matsui, Y., Dincă, V.M. and Waniek, Primit: 12 august 2019
I., 2020. The Application of the Bushido – Samurai Revizuit: 14 noiembrie 2019
Code Principles within Romanian Companies. Acceptat: 10 decembrie 2019
DOI 10.24818/EA/2019/53/152
Rezumat
A avea o poziție managerială în cadrul unei companii în 2019 este o sarcină dificilă
iar climatul de afaceri este unul dinamic în această perioadă. La conceperea strategiilor
relevante, managerii ar trebui să ia în considerare toate detaliile referitoare la mediul de
afaceri din România care suferă schimbări rapide.
Bushido este unul dintre cele mai vechi sisteme morale din Japonia și se compune
dintr-un cod de onoare și standarde care a dirijat modul de viață al samurailor, aceste
principii prezentate în Bushido fiind încă apreciate în mai multe sisteme corporatiste.
Multiple studii au arătat că utilizarea atributelor Bushido poate stimula managerii să devină
mai eficienți și mai de succes în afacerea lor și îi poate ajuta să stabilească și să mențină o
imagine credibilă în cadrul industriei.
Pentru acest studiu au fost luate interviuri cu reprezentanții a 37 de corporații din
România iar obiectivele sale au fost: (1) Să evalueze care dintre canoanele din Bushido ar
putea fi implementate pentru a face față provocărilor contemporane ale afacerilor din
România și sunt aplicabile analizei contextului de afaceri, implementării și controlului
strategiei și dezvoltării parteneriatelor și colaborărilor de afaceri, (2) Să determine dacă și
în ce mod incorporarea principiilor Bushido în cadrul managementului strategic și
operațional are un efect asupra factorilor de succes ai companiilor.
Rezultatele acestui studiu pot fi menționate după cum urmează. 1. Codul Bushido
este integrat în managementul organizațiilor contemporane din România și în relațiile de
afaceri cu alte firme. Lucrarea a relevat faptul că pentru aproape toți managerii incluși în
eșantion au fost înregistrate corelații notabile între principiile Bushido și obiectivele
managerilor, în sensul că, dacă aplică principiile Bushido la un nivel mai înalt și mai
dezvoltat, va fi mai puțin dificil pentru aceștia să își atingă obiectivele strategice.
2. Factorii cei mai importanți care duc la realizarea succesului de afaceri în corelație cu
aplicarea principiilor Bushido în cadrul proceselor de afaceri ale companiilor au fost
identificați ca: creșterea imaginii companiei și a managerului precum și a reputației
profesionale; prestigiu și atitudine favorabilă din partea părților interesate; un plus pentru
procesul de cercetare și dezvoltare, precum și creșterea calității relațiilor de afaceri.
Cuvinte-cheie: Bushido, codul samurailor, management strategic, companii din România.
Clasificare JEL: M14; F23
*
Autor de contact, Violeta Mihaela Dinca – violetamihaeladinca@yahoo.fr
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 107

AE Aplicarea principiilor Bushido – codul samurailor în companiile din România
Introducere
Istoria și dezvoltarea Bushido au parcurs o perioadă lungă întinsă pe mai multe

secole însă principiile nu au fost adunate într-o colecție tipărită decât la sfârșitul secolului al
XIX-lea. Codul Bushido poate părea simplu, numărând și prezentând doar opt virtuți.
Obiectivul principal de analizat în cadrul acestei lucrări este de a examina dacă Bushido
este sau nu relevant pentru epoca modernă a afacerilor sau un model de etică morală și
comportament social în cadrul companiilor.
Întrebările de cercetare ale acestui studiu sunt următoarele:
• Care principii ale codului Bushido ar putea fi implementate în cadrul unor companii
sau organizații reale din mediul de afaceri din România atunci când managerii / directorii
își concep strategiile de afaceri referitoare la analiza contextului de afaceri, implementărea
și controlul strategiei și dezvoltarea parteneriatelor și colaborărilor de afaceri?
• Cum afectează incorporarea principiilor Bushido factorii principali de succes ai
companiei?
Chiar dacă există multe lucrări scrise despre Bushido, cea aparținând lui Inazo
Nitobe „Bushido: The Soul of Japan”, publicată în limba engleză în 1900, este un clasic la
care se face mare referire în comunitatea internațională (Nishigori et al., 2014). Nitobe
descrie Bushido drept codul principiilor morale pe care cavalerii razboinici japonezi numiți
samurai au fost nevoiți sa le respecte. Similar artelor marțiale ale judo-ului sau karate-ului,
Bushido își găsește fundamentele în budismul zen, în confucianism și shintoism, acordând
căii intense și aspre a samuraiului o sensibilitate aparte prin accentul pus pe perspicacitate,
prudență și imperturbabilitate. Mulți specialiști și experți culturali susțin că impactul
codului Bushido asupra societății japoneze nu s-a diminuat, iar spiritul Bushido chiar a
traversat frontierele Japoniei și a reușit să influențeze mințile și inimile oamenilor din
societățile și culturile străine (Davies and Ikeno, 2002).
1.1 Cele opt princii ale codului Bushido
“Modul de viață al samurailor” a evoluat din virtuțile etice ale samurailor,

subliniind cel mai adesea un amestec de onestitate, conștiință, loialitate, stăpânirea artelor
marțiale, și onoarea până la moarte (Tsunetomo and Bennett, 2014). (Figura nr. 1)
1. Corectitudinea, dreptatea sau justiția: Nitobe o definește ca fiind „o putere de a
decide – corectitudinea este puterea de a lua o hotărâre asupra unei anumite acțiuni în
conformitate cu rațiunea, fără a ezita; să moară atunci când este corect să moară, să
lovească când este corect să lovească” (Nitobe, 2017). Specialiștii au interpretat-o ca actul
de a acționa cu exactitate și dreptate în orice moment și de a fi de încredere în toate
privințele cu persoanele cu care se intră în contact. Importanța acordată dreptății nu începe
de la ceilalți, ci de la sine însuși iar punctul esențial al acestei virtuți este faptul că un
adevărat samurai deține responsabilitate deplină și angajament față de deciziile sale.
2. Curajul sau curajul eroic: pentru Nitobe acest atribut este echivalentul
determinării, neînfricării și încrederii. Reprezintă aptitudinea de a fi sigur pe sine fără a
ezita atunci când situația o cere. În majoritatea cazurilor exprimarea acestei virtuți

reprezintă un mare risc, dar tocmai acest lucru semnifică să trăiești viața în deplinătatea ei,
în mod pozitiv și cu un comportament exemplar, deoarece curajul eroic nu este irațional sau
impetuos, dimpotrivă, se bazează pe inteligență și forță.
3. Bunăvoința sau compasiunea: acest atribut se referă la tot ceea ce emană
tandrețe. Printr-o profundă și serioasă pregătire, adevăratul samurai evoluează spre a fi
inteligent, prompt și dur. Cu toate acestea puterea cultivată trebuie aplicată pentru
îndeplinirea obiectivelor nobile și, prin urmare, compasiunea este necesară pentru a sprijini
alți semeni atunci când oportunitatea se ivește.
4. Politețea sau respectul: în cartea lui Nitobe este descrisă ca fiind afișarea
vizibilă a altruismului și a bunei voințe. Politețea nu se rezumă doar la simple gesturi, ci se
referă la întreaga atitudine a samuraiului în situații diverse. Această virtute confirmă faptul
că pentru un adevărat războinic nu este necesar să certifice sau să valideze puterea sau forța
sa fiind crud. Adevărații samurai primesc respect pentru duritatea lor în luptă, dar în același
timp și pentru benevolența lor cu alți oameni în situații dificile din viața reală.
5. Onestitatea: Nitobe definește acest principiu în maniera următoare: “a fi
necinstit înseamnă a manifesta slăbiciune și, prin urmare, a diminua stima de sine a
samuraiului”. Când samuraiul declară că va îndeplini o acțiune, nimic nu îl va opri să
execute sarcina menționată. Ceea ce este interesant este faptul că potrivit Bushido,
războinicii nu trebuie să depună un jurământ și nu trebuie să promită nimic, deoarece
pentru ei ceea ce exprimi prin cuvinte, respectiv prin fapte sunt aspecte sinonime.
6. Onoarea: Nitobe menționează că se pune foarte mult accent pe această virtute în
lumea samurailor, dar și în cadrul societății japoneze per ansamblu și reprezintă piatra
eternă a drumului unui războinic. Jena și dizgrația sunt înfățișate ca cea mai mare stigmă pe
care ar putea-o suferi un samurai. De asemenea, războinicii se bazează pe un singur arbitru
pentru a evalua onoarea și caracteristicile altor oameni, și anume propria lor judecată.
Alegerile pe care le fac și deciziile lor sunt rezultatul propriului proces de gândire și reflectă
cine sunt cu adevărat.
Figura nr. 1: Cele opt virtuți ale codului Bushido
Sursa: Adaptare din Nitobe, 2017
7. Loialitatea: în Bushido se referă la devotamentul față de acela care se regăsește

pe o poziție superioară în cadrul lanțului de comandă. Această virtute trimite, de asemenea,
la aplicarea controlului deplin și absolut asupra tuturor celorlalte virtuți, deoarece
războinicii au responsabilitatea pentru toate lucrurile pe care le-au făcut sau le-au rostit și
pentru toate consecințele care decurg din acțiunile lor (Mukaisho, 2016).
8. Autocontrolul: Bushido consideră că oamenii ar trebui să acționeze în relație cu
standardele etice supreme, deoarece “diferența dintre bine și rău, ca și diferența dintre ce
este corect și ce este greșit sunt evidente, nu supuse conversației sau justificării, iar un
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 109

samurai ar trebui să știe sa facă deosebirea”. Un samurai ar trebui să aibă stăpânire de sine,
eleganță și rafinament, toate provenind din iluminare, care le-a șlefuit întreg
comportamentul (Wilson, 2015).
Aceste opt principii au pus bazele sistemului social al Bushido, care, după Nitobe,
a stat la baza structurii etice și sociale a Japoniei.
1.2 Managementul modern al corporațiilor și codul samurailor Bushido
În 2019 putem afirma că lumea afacerilor internaționale se schimbă rapid și

evoluează constant, în consecință, companiile ar trebui să se concentreze pe obținerea de
avantaje comparative. În aceste contexte de afaceri caracterizate prin presiune, managerii ar
trebui să evalueze resursele necesare și să se asigure că personalul „face lucrurile cum
trebuie” (cu eficiență) și că „face lucrurile corecte” (cu eficacitate), prin urmare, ar trebui să
se acorde mai multă atenție artei de a conduce afacerea (Wilson, 2013). O paralelă între
conceptele Bushido și cele legate de managementul modern va fi realizată în continuare în
această secțiune a lucrării.
Prima virtute menționată în codul Bushido (dreptatea) este considerată de către
experții în afaceri ca fiind cel mai solid atribut din cod și este menită să fie o caracteristică
esențială pentru orice manager sau antreprenor. Conceptul ar trebui extins din semnificația
sa tradițională din cod ca „puterea unei persoane de a decide asupra unei acțiuni în
conformitate cu rațiunea, fără a ezita”. Având în vedere că lumea afacerilor este una care,
de multe ori, ar putea fi caracterizată prin lipsă de echitate, inegalitate și corupție, este
foarte important ca managerii să-și lămurească ceea ce este etic și să desfășoare activitățile
în afaceri în consecință, deoarece canoanele morale pot avea o influență pozitivă atât în
lumea afacerilor cât și în viață (Wilson, 2015).
În ceea ce privește a doua virtute a lui Bushido – curajul, Confucius a scris: „A
recunoaște ceea ce este corect și a nu acționa în consecință denotă lipsa de curaj”. În cadrul
managementului, curajul este vital pentru progresul companiei, deoarece le oferă
conducătorilor unei companii rezistența necesară pentru a depăși dificultățile care cu
siguranță vor apărea pe parcurs. Atunci când vorbim despre manageri, a deține îndrăzneala
managerială înseamnă a fi capabil în a confrunta problemele cu forță focusată, în a lua
decizii complicate și în a asuma riscuri câteodată de mare anvergură în cadrul unor afaceri
(Mukaisho, 2016).
A treia virtute din cadrul Bushido – bunăvoința se manifestă ca afecțiune,
devotament și atașament pentru oameni. Este privită ca fiind cea mai valoroasă trăsătură a
umanității, așa cum este specificat în Bushido, iar în lumea uneori aspră a afacerilor este
necesar pentru un lider să acționeze și cu bunăvoință pentru ca el să poată stârni
devotamentul și loialitatea celor pe care îi îndrumă și conduce.
În ceea ce privește a patra virtute Bushido – politețea, merge mână în mână cu
bunăvoința. Munca într-o corporație solicită frecvent efortul și munca în echipă. În
consecință, în absența politeții și a respectului, este discutabil ca un manager să poată reuși
în obiectivele sale profesionale. Acest principiu ar putea fi pus în aplicare în relațiile cu
colaboratorii de afaceri, colegii de același rang, seniorii, clienții precum și cu alte persoane
neimplicate direct în viața profesională (Nishigori et al., 2014).
Onestitatea : Nitobe consideră că „politețea este o farsă și un spectacol” dacă
aceasta nu vine însoțită de veridicitate și sinceritate. Pentru managerii care urmăresc

corectitudinea și dreptatea este mai plauzibil să câștige aprecierea și stima clienților lor și să
cultive încrederea cu partenerii de afaceri și colegii.
Onoarea: în Bushido, samuraii sunt înfățișați afișând în mod ferm un sentiment de
onoare. Zugrăviți ca o „conștiință a valorii și demnității personale”, samuraii apreciau nu
numai privilegiile poziției lor, ci și îndatoririle etice. Mai mulți manageri îmbrățișează o
perspectivă analoagă și anume dacă sunt onești în planurile lor de afaceri și îndeplinesc
ceea ce consimt, relația cu partenerii și părțile interesate poate crește și se poate consolida
(Wilson, 2015).
Loialitatea: fidelitatea față de un superior era o caracteristică definitorie a
samurailor. Într-un cadru de referință corporativ, loialitatea este dirijată atât dinspre
membrii personalului către directorul companiei cât și în sens invers. Când ne plasăm în
contextul de afaceri, trebuie să menționăm, de asemenea, loialitatea față de propria misiune
și viziune sau devotamentul față de propriile idealuri profesionale.
Autocontrolul: independent de sfera afacerilor, interpretările sau compromisurile
nu își găsesc locul în Bushido. Codul se așteaptă ca samuraii să se conformeze punctelor de
referință morale stabilite, care nu sunt subiect de discuție. Poate părea o abordare severă,
dar, fără îndoială, a întărit caracterul și autocontrolul practicienilor. Ambele caracteristici
sunt imperative pentru a obține succesul ca manager. Conformarea continuă cu toate aceste
valori necesită o doză de echilibru iar în literatura de specialitate s-a confirmat că managerii
cu niveluri ridicate de autocontrol sunt mai eficienți cu gestionarea timpului, mai tenace în
deciziile pe care le iau și mai productivi cu munca lor (Nishigori et al., 2014).
În urma interpretărilor oferite de studiile de mai sus, pentru această cercetare s-au
propus două obiective, după cum urmează: 1) identificarea aplicării reale a principiilor
samurailor menționate în codul Bushido în activitățile curente privind analiza contextului
de afaceri, implementarea strategiei și controlul strategic și dezvoltarea parteneriatelor de
afaceri și colaborărilor și 2) investigarea efectelor sau a influenței pe care o poate avea
aplicarea principiilor Bushido menționate anterior asupra factorilor de succes în afaceri.
Aceste două obiective propuse pentru studiu au fost realizate prin dezvoltarea unei
cercetări calitative, alese deoarece se concentrează mai puțin asupra parametrilor datelor
colectate și mai mult asupra conținutului complex și a nuanțelor informațiilor colectate
(Merriam and Tisdell, 2015). Cercetarea calitativă are, de asemenea, avantajul că se poate
adapta la calitatea informațiilor obținute de la persoanele intervievate și, datorită
întrebărilor deschise, poate oferi mai multe șanse de a aduna detalii și observații notabile
despre orice subiect, și a nu a rămâne fixată pe un traseu rigid (lucru specific pentru
metodele de cercetare cantitative) ( Lune and Berg, 2017).
La alegerea metodei calitative adecvate pentru acest studiu, interviul semistructurat
a fost considerat cea mai oportună variantă pentru că poate oferi intervievatorului informații
bazate pe experiențe și observații elaborate. Această perspectivă personală oferă autorilor
posibilitatea de a îmbunătăți interviul cu întrebări suplimentare. Spre deosebire de celelalte
tipuri de cercetare care au nevoie de un cadru anume destul de inflexibil, interviul
semistructurat poate îmbogăți semnificativ baza de date (generală) a informațiilor culese
(King, Horrocks and Brooks, 2019).
Abordând un subiect din cultura japoneză (care pune un accent semnificativ pe
cunoașterea emoțională, relațiile și parteneriatele pe termen lung și pe comunicarea
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 111

indirectă, armonios structurată și subestimată în alte culturi), experiențele unice ale

managerilor intervievați pentru acest studiu calitativ au generat mai multă profunzime și
precizie, datorită întrebărilor deschise și abordării mai puțin rigide a metodei de cercetare
(în comparație cu tehnicile cantitative).
Am reușit să realizăm interviuri față în față cu 37 de reprezentanți ai corporațiilor și
multinaționalelor din București, România, pentru a capta percepțiile, experiențele și
cunoștințele lor despre principiile Bushido și modul în care le aplică în cadrul propriilor lor
activități de afaceri cotidiene; o analiză a companiilor de pe radarul de cercetare este
prezentată în tabelul nr. 1.
Tabel nr. 1: Principalele caracteristici ale companiilor din eșantion

Itemi Numărul de răspunsuri Rata de răspuns (%)
Domeniul IT 11 29,73
de Retail 9 24,32
afaceri Servicii 7 18,92
Energie 5 13,51
Chimie 3 8,11
Automobile 2 5,41
Total 37 100.0
Cercetarea calitativă cuprinde întrebări de cercetare și rareori ipoteze pentru a

configura fundalul și perspectivele studiului. Întrebările de cercetare calitativă se bazează
pe relația dintre variabilele de cercetare, în timp ce ipotezele reprezintă previziuni pe care
autorii studiului le propun cu privire la legăturile prevăzute între variabile (Marriam &
Tisdell, 2015). Ipotezele orbitează în jurul estimărilor numerice ale variabilelor și trebuie
examinate bazându-se pe datele colectate prin utilizarea procedurilor statistice. Luând în
considerare specificațiile metodei calitative alese, dar și pe baza studiului nostru care
implică conversații cu purtătorii de cuvânt ai 37 de firme (prin urmare, un număr destul de
restrâns de înregistrări – 37), am convenit pentru redactarea de întrebări de cercetare în loc
de ipoteze. În corelație cu obiectivele pe care le aveam în vedere, întrebările de cercetare au
fost construite și organizate în jurul experiențelor managerilor intervievați cu utilizarea
atributelor codului japonez Bushido pentru a deveni mai eficienți și de succes în afacerea
lor.
Luând în calcul întrebările de cercetare și focusul cercetării noastre calitative, am
stabilit o programare a interviurilor, concentrate pe modul în care principiile și valorile pe
care le-au susținut samuraii rămân adecvate și esențiale pentru managerii de afaceri români
de astăzi.
Pentru acest studiu, au fost concepute patru întrebări deschise (ce se regăsesc în
tabelul nr. 2) pentru interviuri pentru a contura problemele investigate: funcționalitatea
principiilor Bushido pentru provocările contemporane de afaceri, management și
leadership. Aceste interviuri cu managerii din 37 de corporații care dezvoltă activități în
România (din diferite sectoare de afaceri) sunt extrem de potrivite, deoarece pot oferi
percepții de înțelegere multidimensionale cu privire la modul în care principiile Bushido
sunt pertinente pentru a fi puse în aplicare în diferite contexte ale leadershipului modern,
variind de la strategii de afaceri la marketing și vânzări până la păstrarea unui stil de viață
personal echilibrat.

Tabel nr. 2: Ghidul de interviu aplicat în studiu
Nr. Întrebare
1. Ce caracteristici ale Codului Samurailor – Bushido ați folosit pentru a vă
dezvolta abilitățile în ceea ce privește analiza contextului de afaceri?
2. Ce principii din Codul Samurailor – Bushido ați folosit pentru a vă putea
îmbunătăți aptitudinile de implementare și control al strategiei?
3. Ce valori din Codul Samurailor – Bushido ați aplicat pentru a vă consolida
parteneriatele de afaceri și colaborările?
4. Descrieți doi factori de succes din cadrul companiei care au fost cel mai vizibil
sporiți prin aplicarea regulilor inspirate din Codul Samurailor Bushido?
Au fost selectate cele mai mari corporații din România, ținând cont de topul celor
mai performante companii din România conceput și publicat de Coface România pentru
2018, companiile vizând în majoritatea cazurilor centre sau filiale din România ale marilor
companii străine. Au fost formulate 50 de invitații pentru ca persoanele cu o funcție de
execuție (manageri de rang înalt sau mijlociu, directori sau supervizori – toți de
naționalitate română) din cadrul companiilor să devină parte a studiului. Doar 37 dintre
persoane au răspuns afirmativ și ulterior au fost programate interviurile față în față, toate
datele fiind adunate între aprilie și iunie 2019.
Prin urmare, ghidul a fost compus în jurul mai multor subiecte semnificative:
motivația pentru care managerii consideră că Bushido este inspirațional și o abordare
demnă pentru viața profesională și personală actuală; dorința autorilor studiului de a oferi
exemple concrete cu privire la modul în care virtuțile care stau la baza Bushido sunt încă
aplicate de manageri în diferite contexte de afaceri și personale, pe de o parte, și de a oferi
exemple reale despre modul în care aceste virtuți au ajutat la atragerea de beneficii și succes
în afaceri, pe de altă parte.
Participanții la această cercetare reprezintă un grup important de 37 de experți care
dețin diverse funcții în cadrul conducerii și administrării companiilor și de asemenea, și
care au un rol în modelarea și implementarea strategiilor pentru acea companie, funcții
precum: manager de servicii administrative, manager financiar, director de filială, manager
de marketing sau manager de resurse umane – o sinteză a profilului repondenților este
prezentată în tabelul nr. 3.
Tabel nr. 3: Cele mai importante caracteristici ale repondenților

Numărul de Rata de
Itemi
răspunsuri răspuns (%)
Masculin 53 68,83
Gen
Feminin 24 31,17
Diplomă de licență 28 36,36
Educație Diplomă de master 44 57,14
Diplomă de doctorat 5 6,5
Manager high-level 39 50,65
Funție Manager middle-level 31 40,26
Altele 7 9,09
În ciuda faptului că la prima vedere dimensiunea eșantionului ar părea mică, există

motive pentru a-i susține proporția. Particular, pentru această cercetare este faptul că a fost
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 113

direcționată către 37 de companii mari din diferite domenii de afaceri și că toți experții
manageri cărora le-am cerut opinia au un parcurs profesional solid corelat cu gestionarea
activităților companiei, indiferent dacă planifică, monitorizează și evaluează rezultatele
locurilor de muncă sau se ocupă cu antrenarea, consilierea și disciplinarea angajaților sau
cu elaborarea, coordonarea și aplicarea sistemelor, politicilor, procedurilor și standardelor
de productivitate.
Eșantionul a fost format numai din persoane cu abilități profesionale de a conduce
cu succes o afacere, de a supraveghea mai multe operațiuni de afaceri, de a gestiona stresul
și de a comunica eficient cu colegii, așadar în final putem afirma că proporția eșantionului
este una adecvată obiectivelor propuse.
Rezultatele cercetării certifică modul în care virtuțile din Codul Samurailor –

Bushido pot îmbunătăți abilitățile de afaceri ale managerilor români. O parte din
răspunsurile lor la cele patru întrebări din ghidul de interviu vor fi citate în această parte a
lucrării.
Cu sprijinul primei întrebări din ghidul interviului, am dorit să stabilim ce
particularități ale Codului Samurailor – Bushido au avut un impact asupra managerilor
pentru ca aceștia să-și îmbunătățească abilitățile în ceea ce privește analiza contextului de
afaceri. Răspunsurile sunt condensate în jurul faptului că „lectura și asimilarea Bushido
într-un context modern de afaceri i-a ajutat pe manageri să fie mai conștienți de importanța
dobândirii înțelepciunii și abilității ca manager/ lider de a câștiga sprijinul moral al
subordonaților într-un mod în care aceștia să fie pregătiți să-l urmeze și să-i fie alături atât
în momente de succes, dar și în dificultăți”. Acest punct a fost menționat de 26 de manageri
intervievați (care numără mai mult de 70% dintre repondenți) și gravitează în jurul
virtuților dreptății și loialității din Bushido. O a doua contribuție a adaptării codului
Bushido în lumea afacerilor a fost specificată ca fiind „construirea disciplinei necesare
pentru a conduce o afacere, disciplină tradusă prin crearea unei viziuni care să implice
politici, programe, proceduri de operare, canale de comunicare și linii de autoritate, iar apoi
continuarea și menținerea acestei viziuni”. Spiritul disciplinei citat în Bushido se transferă
în contextul afacerii și prin situația în care compania are o procedură disciplinară mai
eficientă, cu sistem de recompense și sancțiuni care stimulează angajații să devină mai
competitivi. Aceste aspecte privind disciplina care emană din virtuțile justiției, curajului și
loialității din cadrul codului Bushido au fost invocate de 21 din cei 37 de respondenți. Un al
treilea scop pentru remodelarea Codului Samurailor într-un cadru corporativ poate fi redat
ca „managerul dobândește înțelepciunea și corectitudinea morală pentru a evalua în mod
realist punctele forte referitoare la resurse (forță de muncă, bani, mașini, materiale, metode
de producție și piețele acoperite) și, de asemenea ”să se țină seama în mod pragmatic de
diferitele schimbări din mediile de afaceri și economice iar strategiile să se ajusteze
conform acestor schimbări”. Un alt punct similar a fost menționat de un alt repondent și
anume „managerul trebuie să aibă onoarea de a evalua corect unde este situată sau
poziționată firma pe piață atunci când își analizează propriile competențe competitive”. Un
al patrulea motiv pentru redimensionarea Bushido într-un cadru de afaceri, specificat de 15
din cei 37 de intervievați a fost reprezentat de următoarea idee: „ca manager, trebuie să fii
înconjurat de personal bine pregătit iar, în acest fel, toată echipa ar putea desfășura mai

multe activități cu mai multă încredere, sarcină care necesită bunăvoință, politețe și
onestitate”.
În ceea ce privește cea de-a doua întrebare adresată în cadrul interviului, care a
evidențiat care sunt principiile din Bushido pe care managerii le-au folosit, astfel încât să-și
poată îmbunătăți aptitudinile de implementare și control a strategiei, 31 dintre persoanele
intervievate au menționat câteva aspecte similare care pivotează în jurul virtuților curajului,
onestității și autocontrolului. Unul dintre manageri a specificat că „la fel ca samuraiul care
trebuie să aibă o minte atât de clară încât să fie capabil să compună o poezie atunci când se
confruntă cu o situație periculoasă, managerul trebuie să aibă îndrăzneala și onestitatea față
de sine pentru a asuma riscul, să fie versatil în acțiunile sale cu privire la schimbările
strategice și tactice, astfel încât să poată obține un avantaj maxim din anumite
circumstanțe". Un alt manager a menționat că: "samuraiul trebuie să rămână rece în focul
bătăliei; este calm în mijlocul pericolului, ceea ce reprezintă un model bun pentru
managerii care trebuie să fie foarte responsabili la schimbările din situațiile de afaceri,
precum și capabili să întreprindă acțiuni preventive”. Propoziția aceasta a fost foarte
similară cu cea enunțată de un alt director: „Bushido afirmă că – lupta pentru samurai nu
este doar o problemă de forță brutală, ci și o luptă intelectuală – în același mod, managerii
ar trebui să se concentreze pentru a anticipa reacția concurenților de afaceri astfel încât
personalul și toate celelalte resurse să poată fi organizate cu atenție pentru atingerea
succesului". Patru manageri l-au citat pe Nietzsche, filosoful german care a cercetat valorile
samurailor, afirmând că: „samuraiul ar trebui să fie mândru de inamicul lui, pentru că
numai atunci succesul inamicului va deveni al său”. Managerii respectivi au fost inspirați
de aceste citate motivând în propriile lor cuvinte că: „în afaceri, recunoașterea succesului
unui concurent poate menține unui lider dorința constantă de a căuta modalități noi și
inovatoare pentru a face față provocărilor aduse de circumstanțe în continuă schimbare –
inspirându-se astfel chiar de la competitorii lor“.
Când controlul strategic a fost pus în discuție (ca parte a celei de-a doua întrebări din
ghidul interviului), aproape toți managerii au menționat loialitatea drept principiul cel mai
potrivit din Bushido, care trebuie aplicat în această etapă de afaceri. De exemplu, unul
dintre manageri a declarat că: „Fundamentul fazei de control strategic al afacerii ar trebui să
se axeze pe loialitatea în trei direcții. La fel cum samuraii erau incredibil de fideli tuturor
celor care se bazau pe ei, în special superiorilor lor, controlul strategic se bazează în primul
rând pe un grup statornic și în creștere de clienți constanți care sunt bine poziționați față de
produsele sau serviciile furnizate de firmă. În al doilea rând, loialitatea personalului
reprezintă, de asemenea, un atu semnificativ pentru orice întreprindere, când angajații oferă
un sprijin constant liderului nu doar pentru că acesta îl solicită, ci și pentru că ei înșiși
doresc să facă acest lucru. În al treilea rând, loialitatea față de furnizori este ultima direcție
în care devotamentul preluat de la samurai ar trebui să fie consolidat deoarece conferă un
avantaj notabil managerului, dacă acesta și furnizorii sunt dedicați și loiali unul față de
celălalt”. 25 dintre repondenți s-au referit la importanța loialității atunci când controlul
strategic este vizat și din punctul de vedere al secretelor corporative. Unele dintre
răspunsurile lor indică în mod specific faptul că: „La nivel strategic, planul strategic ar
trebui protejat prin mijloace legale clare și complexe” sau „managerul ar trebui să ia măsuri
active pentru păstrarea în siguranță a secretelor corporative, folosind acțiuni disciplinare
ferme față de membrii personalului care le divulgă.”
Când repondenții au fost întrebați despre valorile din Bushido pe care aceștia au le-
au aplicat pentru a-și consolida parteneriatele de afaceri și colaborările (aspecte care revin
celei de-a treia întrebări din ghidul interviului), 29 dintre repondenți au menționat aceleași
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 115

cuvinte atunci când vine vorba de construirea unei cooperări de afaceri pe termen lung:
„politețea” denumită uneori și „amabilitate”. Acest cuvânt a fost exprimat de respondenți
atunci când au dezvăluit anumite aspecte referitoare la parteneriate: ”Amabilitatea ne
îndrumă să menținem distanța adecvată față de toți oamenii din jurul nostru și se
consolidează prin stimă reciprocă, înțelegere și tact. Nucleul colaborărilor noastre puternice
și de lungă durată cu părțile interesate se bazează pe profesionalism și atenție în toate
acțiunile noastre, care sunt susținute puternic de manierele unei etichete”. Un alt răspuns
convingător a afirmat că: "Un aspect extrem de important impus de Bushido recunoaște
faptul că politețea ar trebui să implice respectul pentru poziția socială, care în Japonia nu
este o consecință a statutului financiar, ci a distincțiilor bazate pe meritul personal. Având
această valoare ca bază, am dezvoltat parteneriate foarte utile pentru companie cu
organizații din mai multe domenii: instituții academice, organizații non-profit, institute de
cercetare și agenții de publicitate". 24 dintre repondenți au vorbit despre virtutea Bushido
„loialitate” atunci când s-au preocupat de consolidarea colaborărilor de afaceri de durată:
„angajamentul nostru de a fi loiali are un ecou în coerența și constanța relațiilor noastre cu
clienții. Conexiunile noastre de afaceri nu sunt întâmplătoare, ci rezultatul unei activități
cordiale, continue, de înaltă calitate și a sugestiilor și îndrumărilor ulterioare primite de la
colaboratorii noștri”. Principiul Bushido al „autocontrolului” a fost, de asemenea, numit de
19 dintre manageri ca fiind o cheie pentru menținerea unei imagini credibile față de toți
partenerii firmei: „Felul în care se dezvoltă samuraiul și japonezii în ansamblu, această
putere de a reprima manifestările exterioare ale problemelor interne m-a impresionat cu
adevărat și m-a determinat să îmbunătățesc această abilitate atunci când derulez afaceri cu
partenerii noștri. Restrângerea impulsurilor și rezistența ispitei sunt puntea dintre dorința
unor relații de afaceri pe termen lung și realizarea lor efectivă”.
Atunci când am abordat factorii de succes din cadrul companiei care au fost cel mai
vizibil sporiți prin aplicarea regulilor inspirate din Bushido (punctul de interes al celei de-a
patra întrebări din ghidul de interviu), o mare parte din repondenți (35 din 37) au evidențiat
o creștere generală a imaginii companiei, a managerului și a reputației profesionale:
„dobândirea și păstrarea principiilor Bushido în cadrul mentalității unui lider de afaceri este
puternic legată de busola morală. Renumele companiei este extrem de important de
menținut, iar reputația noastră este strâns legată de derularea unei afaceri puternice, într-o
manieră etică, ceea ce ne-a adus prestigiu și atitudine favorabilă din partea părților
interesate”. Un răspuns comparabil a fost: „prin solidificarea politeții și a bunăvoinței ca
valori de bază pentru personalul nostru de vânzări, capacitatea noastră de marketing își
menține nivelul ridicat în ceea ce privește abilitățile de convingere a clienților, cunoștințele
de marketing și comportamentul cumpărătorilor, dar și publicitatea și promovarea
vânzărilor”. Aceleași virtuți (bunăvoință și politețe) au fost aduse în dezbatere de un alt
CEO – el a explicat modul în care ”aceste principii au încurajat compania să perfecționeze
procesul de finanțare a clienților, menționând că din ce în ce mai multe acorduri financiare
au fost oferite de către companie clienților cu scopul de a-și îmbunătăți puterea de
cumpărare sau condițiile de vânzare”. Un alt feedback analog a fost dat de managerul unei
mari corporații IT: „Liderul modern al afacerilor trebuie să îmbrățișeze abordarea
samurailor din Japonia feudală – să fie priceput în artele marțiale ale atacurilor în afaceri,
dar să fie capabil să absoarbă meșteșugul înțelegerii oamenilor și să devină un CEO centrat
pe reputație. Într-o lume în care publicul are acces imediat la informație, transparența și
reputația sunt critice și, prin urmare, managerii nu se pot ascunde în spatele cortinei, ci
trebuie să ghideze firma cu integritate din primă linie”.

33 dintre participanții la studiul nostru (din 37) au desemnat un proces mai dezvoltat
de cercetare și dezvoltare pe de o parte, și pe cel de distribuție și servicii pe de altă parte
datorită integrării valorilor Bushido în managementul strategic al companiei: ”Creșterea
gradului de conștientizare pentru mixul dintre valorile Bushido ale dreptății și curajului ne-
a oferit oportunitatea de a fi foarte minuțioși atunci când derulăm procesul de cercetare și
împărțim sarcini care să conducă spre eficiență în modelele de fabricație a produselor și, de
asemenea, atunci când setăm procesul de dezvoltarea produselor (incluzând sarcini centrate
pe schimbarea, îmbunătățirea, atașarea de noi caracteristici și extinderea de noi produse)”.
Un manager de marketing pentru una dintre cele mai mari companii de retail a specificat că:
„Incorporarea autocontrolului și a disciplinei samurailor în cadrul afacerilor cotidiene ne-a
ajutat să fim extrem de organizați în multiplele activități de distribuție: transport,
depozitare, expediere, capacitate de menținere a costurilor de distribuție scăzute și
asigurarea faptului că livrările se derulează la datele corecte și în cantitățile potrivite”.
Managerul unei alte multinaționale retail specializate în mobilier a declarat că „politețea și
bunăvoința sunt două valori de bază ale Bushido, care sunt extrem de potrivite pentru
angajații noștri care lucrează în cadrul serviciilor ce implică instalare, consilierea clienților
în utilizarea produsului și reparații”.
28 dintre participanții la cercetarea noastră recunosc relevanța codului Bushido
pentru îmbogățirea nu neapărat a numărului de contacte de afaceri, ci pentru calitatea
relațiilor de afaceri. În primul rând, s-au dezbătut relațiile de muncă, iar virtuțile de
autocontrol (disciplină) și onoare au fost evidențiate drept „responsabile” pentru
îmbunătățirea lor după cum a afirmat unul dintre managerii unei companii din industria
chimică: „practica și exercițiul continue au condus la mai puține opriri și întreruperi în
producția din fabrici și la un nivel mai scăzut de latență și absenteism”. ”Integrarea
onestității și onoarei au contribuit, de asemenea, la durabilitatea parteneriatelor noastre de
afaceri creând și menținând o imagine credibilă pentru compania noastră” a afirmat un alt
manager (al unui business din domeniul energiei).
Concluzii
Fundamentul termenului „samurai” poate fi tradus în limba română prin „a servi”.

Codul Bushido a reprezentat modul de viață al samurailor și a captat regulile esențiale ale
felului în care aceștia au trăit, reguli care sunt la fel de pertinente în secolul 21 în lumea
afacerilor, după cum au fost mai mult de șapte secole în Japonia feudală. În prezent,
deținătorii de afaceri și administratorii lor ar fi mai productivi dacă și-ar pune întrebarea
„cum servesc într-un mod eficient mai multe persoane?”. Cu cât se concentrează mai mult
asupra abordării lucrurilor din punct de vedere al „serviciului” și aprofundarea relației cu
clienții, cu atât publicul va continua să revină la produsele sau serviciile companiei.
Pentru a arunca o privire asupra modului în care principiile samurailor din Bushido
sunt la fel de aplicabile astăzi ca acum sute de ani, a fost realizat un studiu calitativ care
implică interviuri pe baza unui chestionar cu managerii din 37 de companii mari care își
dezvoltă activitățile în Bucuresti, România. Cronologia efectuării interviurilor s-a întins
între aprilie și iunie 2019, iar repondenții sunt contacte directe stabilite de către autorii
acestei lucrări de-a lungul timpului.
Când luâm în calcul prima întrebare de cercetare a studiului, axată pe activități
privind analiza contextului de afaceri, implementarea strategiei și controlul strategic și
dezvoltarea parteneriatelor și colaborărilor de afaceri, am constatat că toate valorile
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 117

specificate în Bushido și-au găsit locul în a fi implementate în afaceri de către managerii

intervievați în diferitele etape ale unui business.
În ceea ce privește cea de-a doua întrebare de cercetare a studiului, cele mai
importante puncte de succes ce revin aplicării Bushido în diferite faze ale unei organizații,
în opinia reprezentanților celor 37 de corporații, sunt legate de: creșterea imaginii
companiei, a managerului și a reputației profesionale, dezvoltarea procesul de cercetare și
dezvoltare pe de o parte, și a proceselor de distribuție și servicii pe de altă parte și
îmbogățirea calității relațiilor de afaceri.
Toate acestea ne-au dus la concluzia că există trei calități consolidate cu ajutorul
Bushido iar acestea sunt vigilența, mintea ascuțită și stabilitatea emoțională. După cum a
fost dezvăluit, codul Bushido descrie trăsături care sunt benefice în toate aspectele vieții.
Samuraii au obținut o mare forță și rezistență, care le-au fost utile în luptă și în relațiile cu
cei din jur. Antreprenorii pot folosi aceste orientări pentru a-și crește bunăstarea și
performanța generală, ceea ce le poate aduce mai mult succes, profituri mai mari și clienți
fideli.
Bibliografie
Davies, R.J. and Ikeno, O., 2002. The Japanese mind: understanding contemporary
Japanese culture. Clarendon, Vermont, USA: Tuttle Publishing.
King, N., Horrocks, C. and Brooks, J., 2019. Interviews in qualitative research. 2nd ed. Los
Angeles: Sage Publication Ltd.
Lune, H. and Berg, B.L., 2017. Qualitative research methods for the social sciences. 9th ed.
London: Pearson.
Merriam, S. and Tisdell, E., 2015. Qualitative research: a guide to design and
implementation. 4th ed. New York: John Wiley & Sons Inc.
Mukaisho, K., 2016. Should Japanese physicians’ professionalism be based on “bushido”, a
business philosophy, or benevolence? Medical Education, 47(3), pp.179-183.
Nishigori, H., Harrison, R., Busari, J. and Dornan, T., 2014. Bushido and medical
professionalism in Japan. Academic Medicine [e-journal] 89(4), pp.560-563. Available
at: <https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4342315/> [Accessed 28 May
2019].
Nitobe, I., 2017. Bushido, the soul of Japan. Rookhope, Durham, UK: Aziloth Books.
Tsunetomo, Y. and Bennett, A., 2014. Hagakure: the secret wisdom of the samurai.
Clarendon, Vermont, USA: Tuttle Publishing.
Wilson, J., 2015. Bushido management. The Marketeers, [online] Available at:
<https://www.slideshare.net/JonathanAJWilson/19-the-marketeersmaestrojan2015
bushido-managementpp9297> [Accessed 23 May 2019].
Wilson, W.S., 2013. The lone samurai: the life of Miyamoto Musashi. Boulder, Colorado,
USA: Shambhala Publications.

STILURILE DE LEADERSHIP CA PREDICTORI AI ATITUDINILOR

FAȚĂ DE MUNCĂ: O LEGĂTURĂ MEDIAT-MODERATĂ
Or Shkoler1 și Aharon Tziner2∗
Cercetător independent, Israel.
1)
2)
Peres Academic Center &Netanya Academic College, Israel.

Shkoler, O. and Tziner, A., 2020. Leadership Styles as Primit: 5 august 2019
Predictors of Work Attitudes: A Moderated–Mediation Revizuit: 8 noiembrie 2019
Link. Amfiteatru Economic, 22(53), pp. 164-178. Acceptat: 8 decembrie 2019
DOI 10.24818/EA/2019/53/164
Rezumat
Având la bază cele mai noi modelele și mecanisme de leadership (Eberly, Johnson,
Hernandez & Avolio, 2013), scopul acestei lucrări este să înceapă să exploreze rolul stilurilor
de conducere din două puncte de vedere diferite – (1) leadership-ul transformațional, diadic
concentrat; și (2) leadership-ul tranzacțional concentrat pe lider – ca antecedente importante
ale rezultatelor individuale și organizaționale în contextul organizațional.
Printre angajații din mai multe organizații din Israel (N = 265), am investigat relațiile
dintre (1) mai multe rezultate ale muncii individuale și organizaționale (adică, implicarea în
muncă, plăcerea de a munci); și (2) cele două stiluri de conducere (predictori, și anume,
leadership transformațional și tranzacțional). În plus, am explorat rolurile (3) unui posibil
mecanism de mediere prin care am pus în evidență funcționarea stilurilor de conducere (adică
unitatea de lucru); și (4) un posibil moderator (de exemplu, tipul de organizație). Aceste
asocieri au fost prezentate ca un model care a fost testat atât prin modelarea cu ecuații
structurale ca factor moderator multi-grup (SEM), cât și prin analize moderare-mediere prin
intermediul diferitelor modele ale diferențelor demografice.
Rezultatele au ilustrat că atât stilul de conducere transformațional, cât și tranzacțional
au o influență directă, pozitivă asupra rezultatelor. Cu toate acestea, în ceea ce privește
variabilele intermediare de moderare și mediere, rezultatele demonstrează relații variate și
interesante în acest studiu, concluzia fiind faptul că fiecare dintre cele două stiluri de
conducere, atunci când interacționează cu combinații unice de variabile moderator și mediator,
produce rezultate specifice stilului de conducere. Sunt discutate concepte, recomandări și
implicații importante.
Cuvinte-cheie: leadership transformațional-tranzacțional, implicare la locul de muncă, tipuri
de organizații, moderare-mediere.
Clasificare JEL: I15, Q53, Q57, C38.
∗ Autor de contact, Aharon Tziner – atziner@netanya.ac.il
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 119

AE Strategiile și abordările financiare ale guvernului chinez
pentru internaționalizarea învățământului superior chinez
STRATEGIILE ȘI ABORDĂRILE FINANCIARE ALE GUVERNULUI CHINEZ

PENTRU INTERNAȚIONALIZAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SUPERIOR CHINEZ
Frank Okai LARBI1, MA Zaoming2∗, CHEN Xianzhe3, HU Yating4
1)
School of Education, South China Normal University, Guangzhou, China.
2)
Research Center for Hong Kong &Macau Youth Education,
South China Normal University, Guangzhou, China.
3)
School of Education, South China Normal University, Guangzhou, China.
4)
Faculty of Education, Queensland University of Technology, Brisbane, Australia

Larbi, F.O., Zaoming, M., Xianzhe, C. and Yating, H., Primit: 3 septembrie 2019
2020. The Financial Strategies and Approaches of Revizuit: 6 noiembrie 2019
Chinese Government Towards the Internationalization Acceptat: 5 decembrie 2019
of Higher Education in China. Amfiteatru Economic,
22(53), pp. 179-196.
DOI 10.24818/EA/2019/53/179
Rezumat
Datorită internaționalizării învățământului superior, numeroase țări formulează
concomitent politici și strategii inovatoare pentru a face instituțiile de învățământ superior
competitive la nivel global. Acest lucru are scopul de a atrage mai mulți studenți și talente
internaționale. În acest sens, multe țări au abordări diferite pentru a-și internaționaliza
instituțiile de învățământ. În acest context, studiul a analizat modul în care strategia și
abordările guvernului chinez stimulează atragerea studenților internaționali către învățământul
superior chinez și îmbunătățește practicile de internaționalizare. Studiul a adoptat o
metodologie de cercetare calitativă, în special bazată pe interviu și analiză de documente. Au
fost intervievați cincisprezece studenți din trei universități din Beijing. Studiul a arătat rolul
guvernului chinez și strategiile acestuia privind oferta de burse și alte programe de stimulare a
internaționalizării instituțiilor de învățământ chinez. Studiul recomandă instituțiilor de
învățământ superior să acorde o atenție sporită calității educației studenților internaționali, nu
numai naturii cantitative a internaționalizării.
Cuvinte-cheie: internaționalizare, învățământ superior, China, abordări internaționale.
Clasificare JEL: A2, H52, I23.
∗ Corresponding author, MA Zaoming – mazaoming@126.com

RE-INOVARE DIN EȘEC, DIFERENȚE DE MEDIU INSTITUȚIONAL

ȘI PERFORMANȚA FIRMEI: EVIDENȚE DIN CHINA
Zhuang Xiong 1*, Pengju Wang 2 and Yu Zhao3
1)
School of Business, Zhengzhou University of Aeronautics, Zhengzhou, China
2)
School of Economics and Management, Zhongyuan University of Technology,
Zhengzhou, China
3)
College of Sciences and Engineering, University of Tasmania, Hobart, Australia

Xiong, Z., Wang, P. and Zhao, Y., 2020. Re-Innovation Primit: 7 septembrie 2019
from Failure, Institutional Environmental Differences, Revizuit: 7 noiembrie 2019
and Firm Performance: Evidence from China. Acceptat: 9 decembrie 2019
DOI 10.24818/EA/2019/53/197
Rezumat
Datorită unei prejudecăți anti-eșec, studiile teoretice și practice nu s-au concentrat prea mult
asupra problemei eșecului în inovare. Literatura nu include studii privind modul în care
efectul re-innovării asupra performanței firmei poate fi explicat în continuare prin teoriile
existente, în special în cazul eșecurilor de inovare anterioare. Pentru a explora relația
intrinsecă dintre re-inovarea din eșec și performanța firmei, precum și mecanismul de
influență al diferențelor de mediu instituțional asupra activităților de re-inovare ale unei
firme, pe baza datelor companiilor listate din industria de producție farmaceutică din China
din perioada 2008-2014 și un model de regresie multiplă, relațiile dintre re-inovarea din
eșec, diferențele de mediu instituțional și performanța firmei au fost analizate din 3 aspecte:
intervenția guvernului, dezvoltarea financiară și mediul legal. Rezultatele arată că re-
inovarea din eșec are un impact pozitiv semnificativ asupra performanței firmei. Nivelul de
intervenție a guvernului și nivelul de dezvoltare financiară au un rol semnificativ negativ și
unul moderat pozitiv în relația dintre re-innovare și performanța firmei, efectele menționate
fiind mai proeminente în estul Chinei. În plus, odată cu dezvoltarea industriei financiare,
efectul benefic al re-inovării din eșec asupra performanței firmelor deținute de stat va fi
consolidat în continuare. Cu toate acestea, efectul de moderare al mediului juridic nu este
evident.
Cuvinte-cheie: re-inovare din eșec, mediu institutional, perfomranța firmei, efect de

moderare
Clasificare JEL: M13, O32, O33, O38
*
Autor de contact, Zhuang Xiong – xiongzhuang@zua.edu.cn
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 121

Cuprins
Amfiteatru Economic vă recomandă

Mijloace de natură legislativă vizând stimularea achizițiilor ecologice
în sectorul public. Studiu critic pe cazul României ..................................................... 123
Ionel Bostan, Cristina Mihaela Lazăr și Nicoleta Asaloș
Evenimentele culturale de mare amploare:

factor de întărire a conștiinței ecologice ......................................................................... 141
Iuliana Cetină, Silvia Elena Cristache, Georgeta Narcisa Ciobotar și Andrei Bădin
Bune practici privind calitatea aerului, poluarea și impactul

asupra sănătății la nivelul Uniunii Europene ................................................................ 158
Daniela-Ioana Manea, Emilia Țițan, Mihaela Mihai, Simona-Andreea Apostu
și Valentina Vasile
Bune practici referitoare la inovarea socială în contextul evoluției e-government..... 177

Vasja Roblek, Mirjana Pejić Bach, Maja Meško și Tine Bertoncel

Amfiteatru Economic vă recomandă AE
MIJLOACE DE NATURĂ LEGISLATIVĂ

VIZÂND STIMULAREA ACHIZIȚIILOR ECOLOGICE ÎN SECTORUL PUBLIC.
STUDIU CRITIC PE CAZUL ROMÂNIEI
Ionel Bostan1∗ , Cristina Mihaela Lazăr2 și Nicoleta Asaloș3
1)
Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, România
2)3)
Universitatea Ovidius, Constanța, România

Bostan, I., Lazăr, C.M. and Asaloș, N., 2020. Primit: 29 septembrie 2019
Legislative Means Aimed at Stimulating Green Revizuit: 24 noiembrie 2019
Procurement in the Public Sector. A Critical Case Study Acceptat: 28 decembrie 2019
of Romania. Amfiteatru Economic, 22(53), pp. 221-238.
DOI 10.24818/EA/2019/53/221
Rezumat
Într-un cadru caracterizat de un grad relativ ridicat de institituționalizare, cum este cel
vizând Uniunea Europeană, devenea greu de imaginat că problema Achizițiilor publice
ecologice (APE) ar putea excede acestuia. Importanța aparte a APE, datorată efectelor
favorabile asupra dezvoltării durabile, conservării/îmbunătățirii mediului înconjurător, sănătăţii
umane etc., la care se adaugă alte implicații pozitive de ordin social-economic, face ca acesta să
constituie obiect distinct atât al strategiilor/politicilor UE cât și al sistemului legislativ aferent.
În acest sens operează mai multe directive, decizii și recomandări, care, în mod evident, și-au
pus o amprentă puternică și asupra polititicilor și legislației Statelor Membre. Plecând de la
cerințele europene în domeniu, dar ținând seama și de cadrul normativ aplicat în România, am
realizat o abordare a instrumentelor juridice destinate stimulării APE în sectorul public, scoțând
în evidență disfuncționalitățile din domeniul legiferării speciale a achizițiilor ecologice. Avem
în vedere aici unele întârzieri în aplicarea legislației europene, în privința apariției ghidului ce
conține criteriile minime privind protecția mediului etc., dar și existența unor texte legislative
lacunare sau contradictorii, precum și blocaje post-adoptare. Pentru atingerea scopului lucrării,
prin care intenționăm să arătăm că mijloacele legislative sunt de natură să stimuleze achizițiile
ecologice în sectorul public, realizăm o recenzie a literaturii ştiinţifice, după care ne oprim
asupra cadrului legislativ european aplicabil APE. Insistăm apoi asupra elaborării și
implementării instrumentelor juridice naționale vizând impulsionarea APE și a argumentelor
pentru consolidarea sistemului APE prin mijloace de ordin normativ, rezervând în final o parte
importantă caracterizării izvorului juridic special destinat reglementării APE în sectorul public
național, care poartă amprenta unor trenări, lacune și blocaje post-adoptare. Abordarea noastră,
în structura arătată, relevă că ansamblul normativ vizând sistemul APE din România este
caracterizat de ineficiență, în opinia autorilor soluția constituind-o aducerea unor modificări în
plan legislativ, strict în acord cu cele mai bune practici europene.
Cuvinte-cheie: achiziții publice ecologice; sistem normativ; lacune juridice; sancțiuni;
ineficiența/inoperabilitatea legii
Clasificare JEL: K32, K39, Q56, Q59, R11.
∗
Autor de contact, Ionel Bostan – ionel_bostan@yahoo.com sau ionel.bostan@fdsa.usv.ro
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 123

AE Mijloace de natură legislativă vizând stimularea achizițiilor ecologice
în sectorul public. Studiu critic pe cazul României
Introducere
În actualul context mondial și – cu precădere – european, când problematica legată

de protecția reală și durabilă a mediului înconjurător capătă importanță crescândă, devenind
obiect al unor politici de stat în majoritatea țărilor lumii, apreciem că orice temă legată de
argumentarea necesității extinderii achizițiilor publice ecologice (APE) merită a fi tratată în
mod predilect. De altfel, însăși inițiativa editorului de a pune în dezbaterea cercetărilor
români și străini o tematică de asemenea factură este mai mult decât necesară, dacă ne
gândim doar la faptul că, pe cât de importantă este aceasta, în România – dar și în lume – se
înregistrează progrese pe care le considerăm ca fiind cu mult sub posibilitățile societății.
Amintim că, în mod unanim, prin achiziții ecologice destinate sectorului public,
sau mai direct spus – achiziții publice ecologice, se înțelege, de fapt, „un proces prin care
autoritățile publice doresc să achiziționeze bunuri, servicii și lucrări cu un impact redus
asupra mediului, pe durata întregului ciclu de viață al acestora, în comparație cu bunurile,
serviciile și lucrările cu aceeași funcție primară achiziționate altfel decât prin achiziții
publice ecologice” (European Commission, 2008).
După recenzarea amplă a literaturii ştiinţifice, demersul nostru realizează o abordare a
instrumentelor juridice destinate stimulării achizițiilor ecologice în sectorul public (la acesta
adăugându-se și alte entități/autorități contractante, în anumite condiții stabilite de lege, chiar
dacă de fapt sunt subiecți de drept privat), plecând de la cerințele europene în această materie,
dar punând apoi accent pe cadrul normativ direct aplicabil APE în Romania.
Pentru că am intenționat ca această lucrare să se constituie într-un studiu critic pe
tema menționată, partea a doua a acestuia este consacrată analizării legislației speciale privind
APE la nivel național, ocazie cu care relevăm mai multe aspecte deficitare. În continuare
aducem în prim-plan unele elemente privind cadrul legislativ european aplicabil APE,
elaborarea și implementarea instrumentelor juridice naționale vizând impulsionarea APE,
argumente pentru consolidarea sistemului APE prin mijloace de ordin normativ și
caracterizarea izvorului juridic special destinat reglementării APE în sectorul public național.
Cu referire strict la România, arătăm că deși teoretic există de peste trei ani o lege
specială, dedicată reglementării APE, care – între altele – obligă la elaborarea unui Plan
Naţional în această privință, cu obiective concrete, dar și la „introducerea în procesul de
achiziţie publică a unor criterii privind protecţia mediului care să permită îmbunătăţirea
calităţii prestaţiilor şi optimizarea costurilor cu achiziţiile publice pe termen scurt, mediu şi
lung” (Government of Romania, 2014), realizările pe linia APE se prezintă astăzi la un
nivel destul de modest. Evident, neîmplinirile din sfera menționată nu sunt datorate
exclusiv deficiențelor de ordin legislativ, însă, pe baza studiilor întreprinse, putem afirma că
o regândire a normelor juridice incidente domeniului APE, în acord cu cele mai bune
practici europene, este menită să conducă la atingerea unor praguri superioare de
performanță în direcția arătată.
1. Abordări privind APE în contextul economiei circulare
La scară globală, acest tip de achiziţii este regăsit pentru prima dată în Planul de
aplicare al Summitului Mondial pentru Dezvoltare durabilă (desfășurat la Johannesburg în
anul 2002), care își propunea să „promoveze politici de achiziţie publică care încurajează
dezvoltarea şi comercializarea bunurilor şi serviciilor care respectă normele de mediu”
(WSSD, 2002).

De altfel, întreaga discuție legată de APE, sub aspectul beneficiilor de mediu,
derivă din diferențele care apar în ce privește practicarea economiei circulare (deșeuri
minime, pentru că se vizează menținerea de resurse în sistemul economic prin intermediul
modernizărilor/revânzării/reutilizării acestora ca produse secundare) față de cea liniară
(Figura nr. 1).
Figura nr. 1: Schematizarea diferențelor Economie liniară – Economie circulară

Sursa: Adaptarea autorilor după Kaukewitsch, 2018
Ulterior momentului „Johannesburg” (2002), statele membre ale Organizației pentru

Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) au adoptat Recomandarea Consiliului „de a
îmbunătăţi performanţele ecologice ale achiziţiilor publice” (OCDE, 2002), ca mai apoi
peisajul normelor de drept internțional în această materie să capete o consistență în creștere.
Cu referire la problema implicării reale a Statelor Membre ale UE în introducerea
economiei circulare, după adoptarea actului „Achiziții publice pentru îmbunătățirea
condițiilor de mediu” (European Commission, 2008), apreciem ca fiind edificatoare datele
din tabelul nr. 1, care reflectă o „așezare a Statelor Membre pe trei benzi largi, în baza unui
clasament de implementare a Planurilor Naționale de Acțiune, APE și a economiei
circulare” (ECAP/European Clothing Action Plan, 2018).
Potrivit aceleiași surse, observând tabelul nr. 1, se poate releva că: (i) încă multe
țări trebuie să înceapă punerea în aplicare constantă a acțiunilor APE și a economiei
circulare sau să utilizeze achizițiile publice ca instrument strategic pentru încurajarea
circularității (Grupul 3); (ii) unele țări implementează APE într-o oarecare măsură, dar nu
fac legătura strictă cu economia circulară (Grupul 2); unele țări încep acum să
implementeze simultan APE și economia circulară (Grupul 1).
Motivația implementării politicilor de achiziţie publică ecologică devine cât se
poate de clară, fiind legată de avantajele pe termen mediu și lung, în privința mediului
înconjurător, ale adoptării și implementării acestui tip de achiziții (Bauer ș.a., 2009).
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 125

Tabel nr. 1: Clasificarea Statelor Membre ale UE în funcție de implementarea

Planurilor Naționale de Acțiune, APE și a economiei circulare
Sursa: ECAP, 2018

Pe scurt, produsele/serviciile cumpărate în cadrul acestui sistem sunt exclusiv de
natură a înlătura/diminua efectele negative cunoscute la nivelul mediului, dar și al sănătăţii
umane etc., la care se adaugă alte implicații de ordin economic (Figura nr. 2).
Figura nr. 2: Avantajele achizițiilor publice ecologice (APE)

Sursa: European Commission, 2010
Cât privește spațiul UE, dată fiind aici puterea ridicată de cumpărare prin APE
(care tinde către suma de 2000 mld. Euro), Comisia Europeană susține activ „o mai mare
utilizare a achizițiilor publice ca instrument strategic de sprijinire a protecției mediului”
(European Commission, 2019).

Faptul că o proporție apreciabilă din resursele financiare implicate se constituie în
investiții pentru transporturi, infrastructură etc., face să apară interpretarea că, fără dubiu,
APE sunt menite să susțină masiv companiile inovatoare de tip sustenabil.
2. Recenzia literaturii ştiinţifice
O analiză a literaturii de specialitate axată pe problematica APE, a luat în

considerare lucrările cele mai reprezentative publicate în anii din urmă. Ceea ce constatăm
este că sub aspect teoretic și al importanței APE, aceasta este tratată cât se poate de bine și
documentat (Cheng ș.a., 2018). Ideea că „achizițiile ecologice ar putea atinge obiective de
dezvoltare durabilă prin procesul de achiziție și aprovizionare și ar trebui să ia în
considerare cel puțin patru teme: trecerea de la o abordare ecologică la dimensiuni sociale
și economice, sustenabilitate și inovare, probleme de aprovizionare etică și cuantificare”
(Xu ș.a., 2016) pare a fi cvasi-îmbrățișată.
O primă observație asupra literaturii în cauză este că dacă unii dintre autori
tratează problema teoretic sau global (Testa ș.a., 2016a; Igarashi ș.a., 2015), alții abordează
problemele la nivel național/regional/sectorial (Walter și Brammer, 2009; Michelsen ș.a.,
2009; Varnäs ș.a., 2009; Fuentes-Bargues ș.a., 2019; Zhu ș.a., 2013; Tessema și Marsille,
2009; Preuss, 2009; Appolloni ș.a., 2014; Aldenius și Khan, 2017; Smith și Terman, 2016),
ca, în fine, unii să confere publicațiilor lor importante accente internaționale (Brammer și
Walker, 2011; Nissinen ș.a., 2009).
În orice caz, studiul operelor la care facem trimitere aici reflectă o bună
cristalizare în materie de teorie specifică și concepte, diferind doar viziunea asupra
prioritizărilor care se impun ori modalitățile de transpunere în practică. Elementul comun
care străbate din respectivele lucrări îl constituie faptul că acest tip de achiziții, datorită
avantajelor induse în planul unui mediu sănătos și durabil, trebuie încurajat pe toate căile,
utilizând orice mijloace permise/prevăzute de sistemul legislativ. Inclusiv când este vorba
despre anumite metode de evaluare ori determinări de impact în privința APE, regăsim
lucrări valoroase (Shengguo ș.a., 2016; Oruezabala și Rico, 2012).
O abordare aparte o constituie cea prin care problematica APE este dezbătută în
contextul crizei economice (Nikolaou și Loizou, 2015) sau cea când sunt analizate dificultățile
inerente (Testa ș.a., 2016b; Thomson și Jackson, 2007) ori când se are în vedere contextul
tranziției de ordin socio-tehnic (Trindade ș.a., 2018). În ultima lucrare se arată că „Dezvoltarea
factorilor inter-organizaționali, care stau la baza formării nișei, a fost încă într-o fază inițială,
corespunzând creării inițiale a rețelelor sociale. Așteptările și viziunile, precum și procesul de
învățare ar avea nevoie de mult mai multă dezvoltare, pentru a asigura o traiectorie de succes și
a influența regimul respectiv” (Trindade ș.a., 2018).
Cu toate acestea relevate aici, anumite probleme din sfera adusă de noi în discuție –
cum ar fi cele legate de evaluări, indicatori, determinarea impactului real (direct/indirect) etc. –
încă nu și-au regăsit rezolvări integrale (Lundberg și Marklund, 2017; Lundberg ș.a., 2016),
impunându-se ca cercetătorii să insiste asupra acestora până la o edificare cât mai completă.
În privința abordărilor similare celei realizate de noi – din perspectivă legislativă,
literatura de specialitate nu este caracterizată nici pe departe de o abundență evidentă.
Totuși, putem reține pe baza titlurilor consultate că problema instrumentelor normative cu
impact asupra acestui tip special de achiziții a constituit obiect de preocupare al unor
valoroși autori în domeniu (Davies, 2011; Palmujoki ș.a., 2010).
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 127

Prezentări adecvate sub aspectul legislației europene regăsim la autorii suedezi

Sofia Lundberg și Per-Olov Marklund (2013), care în afara normelor prezentate de o
manieră remarcabilă se referă și la practici, modele și instrumente circumscrise
problematicii APE, cât și în cazul autorului slovac Tomáš Malatinec (2017). La nivel
european, este de referință lucrarea lui Roberto și Trybus (2010), la care se adaugă cele
scrise de Ajani (2008), Arrowsmith și Kunzlik (2009), Bovis (2007) ori McCrudden (2007).
În privința unor repere ale literaturii autohtone de specialitate, un studiu pe această
temă reține că deși „aspectul de mediu al sustenabilităţii este esenţial în domeniul
achiziţiilor publice (...)”, „protecţia mediului prin intermediul achiziţiilor publice este un
fenomen puţin studiat în România” (Cazan, 2014). De altfel, relevăm că însuși respectivul
studiu se constituie într-o „analiză cuprinzătoare a cadrului naţional şi comunitar în ceea ce
priveşte posibilitatea ca instituţiile publice să ia în considerare aspectele de mediu în
achiziţiile publice şi să livreze rezultate legate de dezvoltarea durabilă din perspectiva
protecţiei mediului” (Cazan, 2014).
Alte lucrări având autori români consultate de noi (Preda și Popescu, 2019; Preda
și Simion, 2019; Leica ș.a., 2017; Dacian și Neamtu, 2014; Giurca și Giurca, 2010) vin cu
alte unghiuri de abordare a problematicii APE, componenta de ordin legislativ ori a unor
principii, reguli și standarde uzuale, regăsindu-se și aceasta în diferite proporții.
3. Cadrul legislativ european aplicabil achizițiilor publice ecologice
Faptul că la nivelul Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă constituie scop

fundamental (European Commission, 2007), fiind inclusă în actele constitutive (i.e. Tratatul
din 1997), a devenit de notorietate maximă. Derivând din importanța acesteia, „pilonul
mediului” a fost adăugat altor puncte importante ale Strategiei de la Lisabona (Commission
of The European Communities, 2005), ulterior adoptării Strategiei de dezvoltare durabilă a
UE de către Consiliul European de la Göteborg (2001). Evident, contextul fixării și atingerii
unor obiective înalte de ordin economic, corelat cu preocupările aparte pentru protecția
mediului (Bostan ș.a., 2010) (i.e. după ratificarea Protocolului de la Kyoto din 2002 asupra
schimbărilor climatice, UE s-a angajat să reducă emisiile de gaze având efect de seră, față
de nivelurile din 1990, cu 8% în intervalul 2008-2012), a generat și cadrul instituțional care
vizează achizițiile ecologice.
În privința APE, chiar mai înainte (2001), Comisia Europeană deja stabilise
„posibilităţile oferite de legislaţia comunitară pentru a integra considerentele de mediu în
procedurile de achiziţii publice” (European Commission, 2001). Însă, Directivele privind
achiziţiile publice au fost adoptate trei ani mai târziu (European Parliament, 2004a; 2004b),
abia din acest moment statele UE dispunând de instrumente juridice concrete, menite să
ofere o anumită soliditate contextulului instituțional în cauză.
Astfel, regăsim aici formule aplicabile pentru cazul opțiunii includerii unor
considerente de mediu în criteriile de selecţie a specificaţiilor tehnice şi de atribuire,
precum şi în contractul de achiziție, prin intermediul clauzelor de executare. Așa cum se
poate intui, respectivele instrumente juridice europene au vizat de la început tranzacțiile de
valori semnificative din spațiul UE, însă ulterior, anumite principii sub incidența cărora
intră și achizițiile publice verzi – libera circulaţie a mărfurilor, libertatea de stabilire şi
libertatea de a presta servicii, egalitatea de tratament, transparenţa etc. – au determinat
Curtea de Justiţie a UE să hotărască faptul că prevederile respectivelor Directive se aplică și
în cazul contractelor de achiziții care presupun sume aflate sub limitele stabilite.

Între celelalte acte oficiale ale UE, de maximă relevanță în planul GPP, care au
intervenit în sistemul instituțional vizat ulterior adoptării Directivelor privind achiziţiile
publice din anul 2004, regăsim seria completă de directive: 2014/23/EU, 2014/24/EU și
2014/25/EU (European Commission, 2016a). Acestea au avut menirea să aducă toate
clarificările necesare aplicării normelor și principiilor vizând impulsionarea APE,
deschizând în același timp multiple oportunități celor interesați.
După adoptarea acestora, orice achiziție publică, ia strict în considerare
prevederile Acordului cu Organizația Mondială a Comerțului (OMC) privind concurența
internațională echitabilă pentru contractele publice, precum și principiile de bază ale
Tratatului UE (egalitatea de tratament, nediscriminarea, transparența și proporționalitatea),
indiferent de valoarea contractului. În acest sens, apreciem că schema de mai jos (Figura nr.
3) este cât se poate de elocventă.
Figura nr. 3: Elemente din sfera APE devenite posibile prin adoptarea
Directivelor din 2014 (2014/23/EU, 2014/24/EU and 2014/25/EU)
Sursa: European Commission, 2016b
Așa cum rezultă din cele arătate în această secțiune a demersului nostru, sistemul
juridic european consacră o serie întreagă de principii și norme ce necesită a fi respectate
întrutotul la atribuirea contractelor de achiziții publice.
În esență, prevederile directivelor invocate „permit în mod explicit folosirea
specificaţiilor ecologice la definirea cerinţelor, dacă: respectivele specificaţii – obligatoriu
accesibile tuturor părţilor interesate – sunt adecvate pentru definirea caracteristicilor
produselor vizate; cerinţele pentru etichetă se bazează pe informaţie ştiinţifică; etichetele
ecologice sunt adoptate cu participarea tuturor actorilor interesaţi – organisme
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 129

guvernamentale, consumatori, producători, distribuitori şi organizaţii de protecție a

mediului” (Giurca și Giurca, 2010).
Investigația noastră a confirmat că în baza cadrului legislativ european aplicabil
achizițiilor publice ecologice, la care ne-am referit și noi pe scurt, există o varietate cât se poate
de extinsă de modalități de a pune în aplicare și atât de importantele obiective de mediu.
4. Elaborarea și implementarea instrumentelor juridice naționale vizând

impulsionarea APE
4.1. Achizițiile publice ecologice în România – succintă privire critică
La nivel național, dispunem încă de acum trei ani de o lege specială, dedicată
reglementării APE. Operând în corelație/coroborare cu alte acte normative, aceasta poate fi
apreciată ca fiind una generatoare de birocrație contraproductivă. De altfel în general
procesul achizițiilor publice este caracterizat ca fiind unul complicat, adesea în mod inutil,
presupunând multiple proceduri, etape și termene fixe, blocaje prin contestații nejustificate
etc., lucru datorat preponderent ansamblului complex de norme naționale.
Pe cale de consecință, dată fiind legislația-cadru a achizițiilor publice (Government
of Romania, 2006), se subînțelege că și procesul APE comportă anumite dificultăți în
derularea sa. O imagine asupra desfășurării acestui tip de proces se poate sugera cu ajutorul
figurii nr. 4.
Figura nr. 4: Derularea procesului achizițiilor publice ecologice

Sursa: Adaptarea autorilor după Staropoli, 2017
Apoi, chiar dacă – pe de altă parte – au fost stabilite cu claritate responsabilităţile

autorităţilor competente pe linia implementării şi controlului aplicării prevederilor legii

APE, sistemul în cauză este vizibil marcat de trenările apărute în privința punerii efective în
aplicare a acesteia.
În plus, nici Planul Naţional privind APE nu este încă elaborat și publicat, lucru
comun dealtfel mai multor state din UE (Figura nr. 5).
Figura nr. 5: State Membre ale UE cu/fără Plan Național de Acțiune (PNA)
privind APE
Sursa: Malatinec, 2017
În etapa de schițare a acestui Plan (2018-2019), România aflându-se clar doar în

stadiul (1) de pregătire a sistemului APE (Figura nr. 6), comunicările publice ale Ministerul
Mediului reflectă intenţia acestuia de a institui regula ca „toate instituţiile de stat să fie
obligate ca o parte din achiziţiile făcute an de an să fie din categoria verde, primele cifre
dezbătute vizând o ţintă de 5% pentru instituţiile centrale şi 2% pentru instituţiile publice
din teritoriu” (Călinoiu, 2018).
Figura nr. 6: Modelul de management al APE (Ciclul „Deming”)

Sursa: adaptarea autorilor după European Commission, 2009
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 131

În același context, ceea ce ar mai trebui remarcat este faptul că, așa cum se
prezintă preparativele de ordin normativ, neatingerea țintelor stabilite la bunuri din gama
„prima urgență” (alimente/catering, produse de curăţenie, mobilier, birotică, IT şi papetărie)
ar urma să atragă aplicarea de sancțiuni de către Agenția Națională pentru Achiziții
(ANAP) în sarcina entităților achizitoare/autorități contractante.
4.2. Argumente pentru consolidarea sistemului APE prin mijloace de ordin normativ
Ca Stat Membru al UE, în virtutea legislației care guvernează problematica adusă

în discuție, România este implicată efectiv în acțiuni vizând atingerea unor obiective
regăsite în Noua Agendă 2030 pentru dezvoltare durabilă. Acest important document, aflat
în concordanță cu cele stabilite prin Rezoluția Organizației Națiunilor Unite
„Transformarea lumii în care trăim”, adoptată de ONU în septembrie 2015, stabilește
obiective legate de dezvoltarea durabilă, constând în asigurarea consumului durabil și a
modelelor de producție adecvate, trecerea la o economie mai ecologică etc, favorizând, de
asemenea, implementarea APE, considerate drept instrument suplimentar pentru utilizarea
eficientă a resurselor (ONU, 2015).
Atitudini luate recent privind economia circulară reflectă angajarea Comisiei de a
sprijini o mai bună implementare a criteriilor APE și de a regândi modul în care ar putea fi
utilizate mai larg APE în întreaga UE, în special pentru produsele sau piețele care au o
relevanță ridicată pentru economia circulară (MSDEC, 2018). Pe această linie, este mai
mult decât semnificativ semnalul dat de la vârful conducerii UE în materie de legiferare a
APE: „trebuie să mergem în direcția achiziţiilor publice verzi şi multe State Membre o fac,
unele mai bine altele mai puțin bine. Dacă vom considera reguli care să fie impuse de sus
(top-down) trebuie să fim foarte atenți. Orice astfel de propunere într-un Stat Membru
trebuie să aibă susţinere politică pentru că altfel, evident, nu ar avea sens. Cu multă grijă
trebuie să valorizăm măsura în care o lege privind achiziţiile publice e posibilă sau nu”
(Potočnik, 2016).
De altfel este cunoscut faptul că politicile UE privind APE „încurajează statele
membre să ia măsuri suplimentare pentru aplicarea criteriilor aferente achizițiilor publice
verzi la cel puțin 50% dintre licitațiile publice” (European Commission, 2019).
În România, anumite prevederi legale care vin în sprijinul APE au fost adoptate cu
mai mult de zece ani în urmă. Acestea, odată aduse în discuție, în rândul specialiștilor
români regăsim opinia că „printre obstacolele majore în calea aplicării eficiente a APE se
numără elaborarea legislaţiei relevante în termeni prea largi acordând autorităţilor
contractante o largă putere de apreciere pentru a acţiona sau a nu acţiona” (Cazan, 2014).
Ideea persistă chiar și după adoptarea Legii privind achiziţiile publice verzi (2016), pentru
că ar fi trebuit luate realmente în calcul toate posibilităţile de dezvoltare, conform
modelului țărilor care au înregistrat performanțe pe acest plan – contribuţia la protecţia
mediului, extinderea pieţei cu produse/servicii prietenoase cu mediul etc.
Dar să vedem cum s-a pus problema în urmă cu trei ani, când devenise stringentă
în România adoptarea unei legi privind APE. Din start, pe fondul existenței dezideratului
reducerii emisiilor cu efect de seră prin diminuarea cantității de CO2 emisă în atmosferă,
scopul declarat a fost „elaborarea unui Plan Naţional privind APE cu ţinte anuale precise şi
introducerea în procesul de achiziţie publică a criteriilor de mediu” (Parliament of
Romania, 2015).

Mai întâi a fost definit conceptul de „achiziţie publică verde”, respectiv acel
proces „prin care autorităţile contractante utilizează criterii privind protecţia mediului care
să permită îmbunătăţirea calităţii prestaţiilor şi optimizarea costurilor cu achiziţiile publice
pe termen scurt, mediu şi lung” (Parliament of Romania, 2015).
Apoi se face trimitere la cadrul legal care are legătură cu sistemul APE la nivelul
Uniunii Europene şi la nivel naţional, ținându-se cont de faptul că, potrivit CE, acest
concept „constă în utilizarea unor criterii de mediu clare, verificabile, justificabile și
ambițioase pentru produse și servicii, bazate pe o abordare axată pe ciclul de viață și pe
dovezi științifice” (European Commission, 2008).
Cadrul legal național aflat în legătură cu sistemul APE, la acel moment era cât se
poate de restrâns, fiind dat de: (i) Strategia naţională pentru dezvoltare durabilă, orizonturi
2013 – 2020 – 2030 (Government of Romania, 2008) și Ordonanța de urgență care
reglementa atribuirea contractelor de achiziţie publică (Government of Romania, 2006).
Înainte de menționarea schimbărilor preconizate, se amintește că la capitolul „Mediu” al
Programului Guvernamental 2013-2016 (Parliament of Romania, 2012) sunt cuprinse unele
angajamente referitoare la APE, între care încurajarea acestora prin adoptarea unui plan de
acţiune specific, vizând „promovarea modelelor de producţie şi consum durabile”,
dezvoltarea tehnologiilor curate şi prietenoase cu mediul, elaborarea unor criterii eficiente
pentru APE, neomițându-se nici necesitatea informării/conştientizării autorităţilor în aceeași
materie.
În privința așteptărilor referitoare la adoptarea unui asemenea act normativ,
acestea sunt legate de faptul că, odată stabilite autorităţile competente în implementarea şi
controlul aplicării legii APE, după adoptarea Planului Naţional privind APE și definirea
criteriilor vizând procesul de achiziţie publică, se va îmbunătăţi vizibil calitatea prestaţiilor,
antrenându-se într-un termen rezonabil (și) o optimizare a costurilor cu achiziţiile publice.
În afara implicațiilor benefice asupra mediului înconjurător, legiuitorul român a
luat în considerare și impactul asupra mediului de afaceri, explicând că promovându-se
APE pentru bunuri și lucrări/servicii, o consecință directă, dincolo de conştientizarea asupra
importanţei acestui domeniu – de la organisme publice până la consumatori, o constituie
dezvoltarea afacerilor IMM. Nu a fost considerat lipsit de importanță nici faptul că una din
menirile APE poate fi aceea de a îmbunătăţi practicarea agriculturii „bio”, determinându-se
apariția de „noi locuri de muncă, în special in mediul rural, contribuind astfel la
revitalizarea spaţiului rural” (Cazan, 2014).
În fine, sub aspectul comportamentului consumatorilor, se estimează că pe măsură
ce vor evolua lucrurile în materie de APE, aceștia vor conştientiza tot mai mult că,
orientându-se spre bunuri ecologice, consecințele favorabile asupra sănătății lor și a calității
vieții în general nu vor întârzia să apară.
4.3. Caracterizarea izvorului juridic special destinat reglementării APE în sectorul

public național: trenări, lacune, blocaje post-adoptare
Introdus în circuitul legiferării încă din anul 2014, ca inițiativă legislativă venind
din partea Executivului, Proiectul Legii privind achiziţiile publice verzi avea să fie adoptat
abia după doi ani. Trenările au ținut exclusiv de procedurile parlamentare, dar chiar așa
fiind situația s-a apreciat că prin acest act normativ se face „un pas important spre aderarea
la politica UE în domeniul mediului, care își are izvorul în Tratatul privind funcționarea
UE” (Centrul de Excelență în Achiziții Publice, 2019).
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 133

Dacă obiectivul legii îl reprezintă „stabilirea cadrului legal de desfăşurare a

achiziţiilor publice verzi în România”, scopul acesteia este dat, între altele, de următoarele:
„(i) promovarea protecţiei mediului şi a dezvoltării durabile; (ii) promovarea consumului şi
producţiei durabile, precum şi a eficienţei utilizării resurselor; (iii) încurajarea dezvoltării şi
aplicării tehnologiilor curate şi prietenoase cu mediul; (iv) promovarea progresului social
care favorizează dezvoltarea economică; (v) asigurarea utilizării eficiente a fondurilor, prin
promovarea produselor, serviciilor şi lucrărilor cu impact minim asupra mediului (...)”
(Parliament of Romania, 2016).
Propunându-și clarificarea unor termeni şi expresii utilizate în textul său, legea
redă în extenso semnificaţii pentru ceea ce înseamnă: autoritate contractantă, achiziţie
publică verde, contract de achiziţie publică verde, ţintă și etichetă ecologică europeană.
Extrem de important, plecând de la semnificația noțiunii de „autoritate contractantă”, vom
înțelege că legea în cauză nu se aplică doar în cazul achizițiilor realizate de entitățile
sectorului public sau al celor bugetare, ci și în alte multiple situații în care subiecții sunt de
drept privat.
În acest sens se face trimitere la la art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 34/2006, despre care trebuie să amintim că a fost abrogată la interval de o lună de la
apariția Legii privind achiziţiile publice verzi, prin Legea nr. 98 privind achiziţiile publice,
lucru ce atrage dificultăți majore în implementare. Mai mult, plecând de la acest fapt,
specialiștii susțin că „deși Legea 69/2016 este în vigoare la ora actuală, cu o zi înainte de
intrarea în vigoare a devenit imposibil de aplicat și a fost abandonată – datorită motivului
mai înainte expus (n.a.)” (Centrul de Excelență în Achiziții Publice, 2019).
Totuși, aceasta, așa cum a fost adoptată în strânsă legătură cu Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, devenea obligatorie, în egală măsură, pentru oricare
organism al statului sau de alt tip, înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general (dacă
este finanţat, în majoritate, de către un alt organism de drept public, ori este în
subordine/supus controlului unui alt organism de drept public). Se mai includ aici entitățile
„care au în componenţa consiliului de administraţie (...) mai mult de jumătate din numărul
membrilor acestuia numiţi de către un organism de drept public”. Intră sub incidența
regulilor din domeniul achiziţiilor publice și derularea unui proiect în cadrul unui
parteneriat public-public, ca și oricare asociere formată de una sau mai multe autorităţi
contractante de natuă publică etc.
În capitolul referitor la dispoziţiile aplicabile pentru achiziţia publică verde, Legea
privind achiziţiile publice verzi stabilește Ministerului Mediului „responsabilitatea
elaborării politicii naţionale în domeniul achiziţiilor publice verzi, precum şi a Planului
naţional de achiziţii publice verzi”. Acest din urmă document se referă la ţintele
multianuale cu caracter obligatoriu pentru APE, care trebuie respectate de autorităţile
contractante. Respectivele autorități atribuie contracte de achiziţie publică verde, stabilind,
prin documentaţiile aferente, criterii privind protecţia mediului, a căror formă este riguros
stipulată de lege (Art. 4).
Conform aceluiași articol (alin. 3), orice „autoritate contractantă defineşte şi aplică
specificaţiile tehnice prin care se descrie obiectul contractului sau părţi ale acestuia,
specificaţii ce se referă la respectarea unor sisteme, standarde şi/sau niveluri de performanţă
cu impact asupra protecţiei mediului, favorizându-se dezvoltarea durabilă prin
îmbunătăţirea calităţii prestaţiilor, a eficienţei acestora şi optimizarea costurilor, prin
raportarea la sisteme, standarde şi prescripţii tehnice care se referă: a) fie la sistemul UE de
etichetare ecologică; b) fie la criteriile specifice ale CE privind achiziţiile publice verzi; c)

fie la criteriile UE privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice în
domeniul agriculturii şi produselor alimentare”.
În capitolul privitor la autorităţi competente, legea în discuție obliga Ministerul
Mediului, împreună cu ANAP, ca în termen de șase luni de la adoptarea ei „să elaboreze un
ghid cuprinzând criterii minime privind protecţia mediului pentru grupe de produse şi
servicii, precum şi caiete de sarcini standard” (Art. 5). Ulterior, același minister este obligat
să stabilească Planul naţional privind APE, dar nu mai târziu de 31 octombrie pentru anul
următor.
Capitolul amintit mai face referiri la atribuțiile operatorului Sistemului electronic
de achiziţii publice (SEAP) (Art. 6) precum și la responsabilităţile autorităţilor contractante
în implementarea Planului naţional privind APE.
Capitolul final al legii este cel privitor la sancţiunile care pot fi dispuse de ANAP,
văzute de specialiști drept „stimulente negative”, dacă se constată abateri de la normă în
urma monitorizării modului de atribuire a contractelor de achiziţie publică verde. Potrivit
Art. 9, alin. 1 „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la
35.000 lei următoarele fapte: a) nerespectarea ţintelor stabilite în cadrul Planului naţional
privind APE; b) necompletarea de către autorităţile contractante a Formularului APV
(achiziții publice verzi – n.a.) în momentul în care se publică în SEAP anunţul de atribuire;
c) netransmiterea de către autorităţile contractante a Raportului APV completat, până la
data de 1 martie a anului următor celui în care s-a făcut monitorizarea”.
În opinia autorilor, Legea nr. 69/2016 privind achiziţiile publice verzi, putea fi
apreciată ca fiind un text normativ de calitate/eficient doar la momentul redactării
proiectului (2014). Perioada lungă de timp (doi ani) scursă în cadrul procedurilor
parlamentare până la adoptare (2016) a făcut-o inoperantă. Motivul este acela că în preajma
momentului când trebuia să intre în vigoare, a fost abrogată Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 34/2006, pe ale cărei prevederi se baza masiv legea analizată de noi.
Adăugându-se și alte trenări (de această dată la nivelul Executivului) am avut de-a
face și cu anumite blocaje post-adoptare, generatoare de ineficiență. Este vorba despre
faptul că ghidul care cuprinde criteriile minime privind protecţia mediului pentru grupe de
produse şi servicii, precum şi caiete de sarcini standard, a fost publicat în Monitorul oficial
nr. 954 din 12 noiembrie 2018 (Ministry of the Environment, 2018), la doi ani și jumătate
după intrarea în vigoare a Legii nr. 69/2016. Aceasta în condițiile în care termenul legal era
de șase luni de la adoptarea Legii 69/2016, adică respectivul ghid ar fi trebuit publicat până
la data de 25 octombrie 2016.
Altă consecință generată în lanț, dat fiind contextul arătat, o constituie
neelaborarea și nepublicarea de către Ministerul Mediului a Planul naţional privind APE
nici într-un an din intervalul 2016-2018, deși obligația legală este ca acesta să fie definitivat
anterior datei de 31 octombrie pentru anul următor.
Date fiind aceste carențe sesizate de autori în materie de cadru normativ aplicabil
APE la nivel național, opinăm că o primă măsură care se impune în sensul remedierii lor, o
constituie corelarea tuturor textelor legislative care vizează sistemul achizițiilor publice în
ansamblul său. În acest sens, legiuitorul român ar trebui să realizeze armonizarea legii
speciale, la care ne-am referit pe larg anterior, cu prevederile Legii achizițiilor publice
(98/2016), Legii achizițiilor publice sectoriale (99/2016) și cu cele regăsite în Legea
100/2016 privind concesiunile de lucrări și servicii.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 135

Concluzii
Partea concluzivă a lucrării noastre poate fi axată pe două idei. În primul rând, așa
cum rezultă din prima parte a acestui demers, preocupările legate de consollidarea/
eficientizarea sistemului APE au căpătat caracter prioritar – la nivel UE și, implicit, al Statelor
Membre, tinzând să se permanentizeze. Mai mult, constatăm intensificarea eforturilor de tip
politico-instituțional pe această linie, dată fiind importanța care se acordă astăzi, la nivel
mondial, problematicii protecției mediului înconjurător și dezvoltării durabile.
Această cercetare vine să confirme necesitatea acordării de maximă atenție
problemei APE, din motivele la care ne-am referit în lucrare, ceea ce concordă cu cele
desprinse din ampla noastră recenzie a literaturii de specialitate. În acest sens, la nivelul UE
a fost adoptat un cadru instituțional clar, cuprinzând norme menite să aducă îmbunătățiri
semnificative pe planul menționat, care au fost preponderent transpuse la nivelul Statelor
Membre. Cu toate acestea, așa cum am putut constata studiind rapoartele instituțiilor de
profil, marjele de așteptare sunt încă ridicate în privința realizărilor efective. În al doilea
rând, când aducem în discuție problemele legate de elaborarea și implementarea
instrumentelor juridice naționale vizând impulsionarea APE, desprindem o serie întreagă de
aspecte critice. Pe scurt, constatăm că respectivele instrumente nu și-au demonstrat nici pe
departe eficiența în direcția stimulării achizițiilor ecologice în sectorul public.
Caracterizarea realizată de autori a izvorului juridic special destinat reglementării
APE în sectorul public național, a pus în evidență trenările în adoptare – mai ales când este
vorba despre elaborarea legislației secundare și terțiare, lacunele de text normativ și
blocajele post-adoptare care au intervenit în ultimii cinci ani (2014-2019). De altfel,
avându-și explicațiile în aceeași zonă, o altă constatare a noastră este că Legea APE s-a
dovedit a fi inoperantă încă de la adoptarea acesteia în urmă cu peste trei ani. Acesta este și
unul din motivele majore pentru care se apreciază astăzi că România se află sub nivelul
așteptărilor în materie de APE.
Constatăm de asemenea blocaje post-adoptare, întârzieri pe linia elaborării
legislației secundare și terțiare: ghidul cuprinzând criteriile minime privind protecţia
mediului şi caietele de sarcini standard a fost publicat cu o întârziere de 2,5 ani, iar până la
data studiului nostru, Planul naţional privind APE nu este publicat de Ministerul Mediului
nici sub formă de proiect, deși o primă scadență imperativă era în octombrie 2016 etc.
Evident, autorii nu și-au prous să ofere soluții punctuale, însă investigațiile
întreprinse îi îndreptățesc să afirme că acestea nu pot proveni decât din aducerea unor
modificări în plan legislativ, în acord cu cele mai bune practici din statele avansate și cu
luarea în considerare a specificului național.
Referințe
Ajani, G., 2008. A Better Coherence of EU Private Law and Multilingualism. In:
R. Schulze ed., 2008. Common Frame of Reference and Existing EC Contract Law.
Munchen: Sellier.
Aldenius, M. and Khan, J., 2017. Strategic use of Green Public Procurement in the bus
sector: challenges and opportunities. J. Clean. Prod., [e-journal] 164, pp. 250-257.
doi:10.1016/j.jclepro.2017.06.196.
Appolloni, A., Sun, H., Jia, F. and Li, X., 2014. Green Procurement in the private sector: A
state of the art review between 1996 and 2013. J. Clean. Prod., [e-journal] 85,
pp. 122-133. doi:10.1016/j.jclepro.2014.08.106.

Arrowsmith, S. and Kunzlik, P., 2009. Social and environmental Policies in EC
Procurement Law. Cambridge: Cambridge University Press.
Bauer, B., Christensen, J., Christensen, K., Dyekjær-Hansen, T. and Bode, I., 2009. Benefits
of Green Public Procurement. Tema Nord 2009:593. Copenhagen: Nordic Council of
Ministers.
Bostan, I., Burciu, A. and Condrea, P., 2010. Trends of the communitarian cohesion
policies and advertising for eco-investments. Environ Eng Manag J, 9(6), pp.847-851.
Bovis, C.H., 2007. EU Public Procurement Law. Cheltenham: Elgar.
Brammer, S. and Walker, H., 2011. Sustainable procurement in the public sector: an
international comparative study. Int. J. Operations Prod. Manag., 31(4), pp.452-476.
Caranta, R. and Trybus, M. eds., 2010. The Law of Green and Social Procurement in
Europe. Copenhagen: DJØF Publishing.
Cazan, R., 2014. Achiziţii publice ecologice în România. Protecţia mediului prin cheltuieli
publice responsabile. București: ECOPOLIS [online] Available at:
˂https://www.ecopolis.org.ro/media/Achizitii%20publice%20ecologice%20in%20roma
nia-final.pdf> [Accessed 2 May 2019].
Călinoiu, A., 2018. Instituţiile publice din România vor fi obligate să facă achiziţii verzi.
Telegrama, 27 Iunie, [online] Available at: ˂https://www.telegrama.ro/actualitate/
item/70889-proiect-institutiile-publice-din-romania-vor-fi-obligate-sa-faca-achizitii-
verzi.html> [Accessed 27 May 2019].
Centrul de Excelență în Achizitii Publice, 2019. Ce se întâmplă cu Legea 69/2016 privind
achiziţiile publice verzi?, [online] Available at: ˂https://www.linkedin.com/pulse/ce-se-
%C3%AEnt%C3%A2mpl%C4%83-cu-legea-692016-privind-achizi%C5%A3iile>
Cheng, W., Appolloni, A., D’Amato, A. and Zhu, Q., 2018. Green Public Procurement,
missing concepts and future trend – A critical review. J. Clean. Prod., [e-journal] 176,
pp.770–784. doi:10.1016/j.jclepro.2017.12.027.
Commission of The European Communities, 2005. Communication to The Spring
European Council, Working together for growth and jobs (...),{SEC(2005)192},
{SEC(2005)193}, Brussels, [online] Available at: ˂https://www.fonduri-
structurale.ro/Document_Files//strategialisabona/00000070/8kox1_Strategia_Lisabona_
revizuita_eng.pdf> [Accessed 4 May 2019].
Davies, A., 2011. The law of green and social procurement in Europe. Eur. Law Rev., 36,
pp.762–765.
Dragos, D.C. and Neamtu, B., 2013. Sustainable Public Procurement: Life Cycle Costing
(LCC) in the New EU Directive Proposal. European Public Procurement and PPP Law
Review, [e-journal] 1, pp.19-30. doi:10.21552/EPPPL/2013/1/159.
ECAP, 2018. Embedding Circular Procurement in purchasing of workwear. Project code:
LIFE14, ENV/UK/00257, [online] Available at: ˂http://www.ecap.eu.com/wp-
content/uploads/2018/07/Embedding-Circular-Procurement-in-purchasing-of-
workwear.pdf> [Accessed 27 April 2019].
European Commission, 2001. Comunicarea interpretativă a Comisiei privind dreptul
comunitar aplicabil contractelor de achiziţii publice și posibilităţile de a integra
aspecte sociale în respectivele contracte, COM (2001) 566 final, [online] Available at:
˂https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2001/EN/1-2001-566-EN-F1-1.Pdf>
[Accessed 9 June 2019].
European Commission, 2007. Achiziţii ecologice. Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii
Oficiale ale Comunităţilor Europene.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 137

European Commission, 2008. Achiziții publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu.

Bruxelles: COM(2008)400 final, [online] Available at: ˂http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0400:FIN:ro:PDF>
[Accessed 22 April 2019].
European Commission, 2009. Instrumente de formare – Modulul 1. Un plan de Acțiune
pentru Achiziții Publice Ecologice (Ciclul ”Deming”), [online] Available at:
˂https://www.fonduri-
structurale.ro/Document_Files//Evenimente/00005751/r2dy6_Program%20Conferinta.p
df> [Accessed 27 May 2019].
European Comission, 2010. Green Public Procurement. [online] Available at:
˂https://ec.europa.eu/environment/gpp/pdf/brochure.pdf> [Accessed 27 April 2019].
European Commission, 2016a. Buying green! A handbook on green public procurement,.
[online] Available at: ˂http://sustainable-procurement.org/fileadmin/user_upload/
layout/Documents/Buying-Green-Handbook-3rd-Edition.pdf> [Accessed 5 May 2019].
European Commission, 2016b. Sustainable procurement under The Procurement Directives
[online] Available at: ˂http://sustainable-procurement.org/eu-policy> [Accessed 7 May
2019].
European Commission, 2019. Evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE.
Raport de țară – România, [online] Available at: ˂https://ec.europa.eu/environment/
eir/pdf/report_ro_ro.pdf> [Accessed 11 June 2019].
European Council, 2001. The Gothenburg European Council COM(2001) 264 final.
European Parliament, 2004a. Directive 2004/17/EC of the European Parliament and of the
Council of 31 March 2004 coordinating the procurement procedures of entities
operating in the water, energy, transport and postal services sectors.
European Parliament, 2004b. Directive 2004/18/EC of the European Parliament and of the
Council of 31 March 2004 on the coordination of procedures for the award of public
works contracts, public supply contracts and public service contracts.
Fuentes-Bargues, J.L., Ferrer-Gisbert, P.S., González-Cruz, M.C. and Jose Bastante-Ceca,
M., 2019. Green Public Procurement at a Regional Level. Case Study: The Valencia
Region of Spain. Int. J. Environ. Res. Public Health, [e-journal] 16(16), p.2936.
doi:10.3390/ijerph16162936.
Giurca, I. and Giurca, I., 2010. Green public procurement regarding central heating
systems. Management şi Inginerie Economică, 9(1(35)), pp.189-196.
Government of Romania, 2006. Ordonanța de urgență no. 34 privind atribuirea contractelor
de achiziţie publică.
Government of Romania, 2008. Hotărârea no. 1460 pentru aprobarea Strategiei naţionale
pentru dezvoltare durabilă. Orizonturi 2013-2020-2030.
Government of Romania, 2014. Expunere de motive la Legea privind achiziţiile publice
verzi, [online] Available at: ˂http://mmediu.ro/new/wp-content/uploads/2014/08/
2014-08-26_Expun_motiv_Lege-APV.pdf> [Accessed 12 May 2019].
Igarashi, M., De Boer, L. and Michelsen, O., 2015. Investigating the anatomy of supplier
selection in green public procurement. J. Clean. Prod., [e-journal] 108, pp.442–450.
doi:10.1016/j.jclepro.2015.08.010.
Kaukewitsch, R., 2018. EU Green Public Procurement (GPP) Policy, Enhance thematic
workshop. EC – Environment Directorate-General, [online] Available at:
˂https://www.interregeurope.eu/fileadmin/user_upload/tx_tevprojects/library/file_1520
607101.pdf> [Accessed 22 April 2019].

Leica, S.C., Radu, R.I. and Mihai, I.O., 2017. Sustainability of the Public Acquisitions
System in Romania in the Process of Transition to a Green Economy. Ovidius
University Annals. Economic Sciences Series, XVII(1), pp.524-529.
Lundberg, S. and Marklund, P.O., 2013. Green public procurement as an environmental
policy instrument: cost effectiveness. Environ. Econ., 4(4), pp.75-83.
Lundberg, S. and Marklund, P.O., 2017. Influence of green public procurement on bids and
prices. [online] Available at: ˂https://www.nhh.no/globalassets/departments/business-
and-management-science/seminars/2016-spring/120516.pdf > [Accessed 12 May 2019].
Lundberg, S., Marklund, P.O. and Stromback, E., 2016. Is environmental policy by public
procurement effective? Public Finance Review, 44(4), pp.478–499.
Malatinec, T., 2017. Legislative framework of green public procurement and
Europeanisation of the Slovak practice. Juridical Tribune, 7(Sp. Issue), pp.95-107.
McCrudden, 2007. Buying social justice: Equality, Government Procurement and Legal
Change. Oxford: OUP.
Michelsen, O. and De Boer, L., 2009. Green procurement in Norway: A survey of practices
at the municipal and county level. J. Environ. Manag., [e-journal] 91(1), pp.160–167.
doi:10.1016/j.jenvman.2009.08.001.
Ministry of the Environment, 2018. Order of the Minister of the Environment no.
1068/1652/2018 for approval of the Green Procurement Guide.
MSDEC, 2018. Green public procurement national action plan 2019-2025. Ministry for the
Environment, Sustainable Development and Climate Change of Malta, [online]
Available at: ˂https://msdec.gov.mt/en/decc/Documents/environment/gpp/2019/
secondNap/ gppSecondNap.pdf> [Accessed 29 May 2019].
Nikolaou, I.E. and Loizou, C., 2015. The Green Public Procurement in the midst of the
economic crisis: Is it a suitable policy tool? J. Integr. Environ. Sci., [e-journal] 12(1),
pp.49–66. doi:10.1080/1943815X.2014.993657.
Nissinen, A., Parikka-Alhola, K. and Rita, H., 2009. Environmental criteria in the public
purchases above the EU threshold values by three Nordic countries: 2003 and 2005.
Ecol. Econ., [e-journal] 68(1), pp.1838–1849. doi:10.1016/j.ecolecon.2008.12.005.
OCDE, 2002. Recommendation of the Council to improve the environmental performance
of public procurement C(2002)3, [online] Available at: ˂http://www.oecd.org>
ONU, 2015. Transforming our world: the 2030 Agenda for Sustainable Development,
[online] Available at: ˂http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/
RES/70/1&Lang=E> [Accessed 29 July 2019].
Oruezabala, G. and Rico, J.C., 2012. The Impact of Sustainable Public Procurement on
Supplier Management – The Case of French Public Hospitals. Industrial Marketing
Palmujoki, A., Parikka-Alhola, K. and Ekroos, A., 2010. Green Public Procurement:
Analysis on the Use of Environmental Criteria in Contracts. Rev. Eur. Community Int.
Environ. Law, [e-journal] 19(2), pp.250-262. doi:10.1111/j.1467-9388.2010.00681.x.
Parliament of Romania, 2012. Government Program 2013-2016 approved by Parliament's
Decision no. 45/2012, [online] Available at: ˂http://www.cdep.ro/proiecte/2015/400/60/
3/em586.pdf> [Accessed 4 July 2019].
Parliament of Romania, 2015. Reason for the Draft Law on Green Public Procurement,
[online] Available at: ˂http://www.cdep.ro/proiecte/2015/400/60/3/em586.pdf>
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 139

Parliament of Romania, 2016. Law no. 69 on green public procurement, Available at:
˂http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2016-08-04_LEGE_Nr_69_din_
2016.pdf> [Accessed 5 July 2019].
Potočnik, J., 2016. Green Public Procurement, [online] Available at: ˂https://ec.europa.eu/
environment/gpp/index_en.htm> [Accessed 2 June 2019].
Preda, I. and Popescu, D.I., 2019. Considerations on Green Public Procurement of Coaches.
Journal of Eastern Europe Research in Business and Economics, [e-journal].
doi:10.5171/2019.139043.
Preda, I. and Simion, C.P., 2019. The Evaluation of Life Cycle Cost within Green Public
Procurement of Sedans in Romania [online] Available at: ˂https://ibima.org/accepted-
paper/the-evaluation-of-life-cycle-cost-within-green-public-procurement-of-sedans-in-
romania> [Accessed 3 May 2019].
Preuss, L., 2009. Addressing sustainable development through public procurement: The
case of local government. Supply Chain Manag. Int. J., [e-journal] 14(3), pp.213–223.
doi:10.1108/13598540910954557.
Smith, C. and Terman, J., 2016. Overcoming the Barriers to Green Procurement in the
County: Interest Groups and Administrative Professionalism. Journal of Public
Procurement, [e-journal] 16(3), pp.259-285. doi:10.1108/JOPP-16-03-2016-B001.
Staropoli, C., 2017. GPP – Public Procurement and Energy Transition Science. [online]
Available at: ˂https://www.webssa.net/files/slides_coursegpp-2017.pdf> [Accessed 21
May 2019].
Tessema, F. and Marsille, C., 2009. Practical Insights and Illustrative Examples on
Sustainable Public Procurement. Case Studies from Europe. SuPP-Urb-China Paper,
No. 3_EN/CN.CSCP. Wuppertal, Germany.
Testa, F., Annunziata, E., Iraldo, F. and Frey, M., 2016a. Drawbacks and opportunities of
green public procurement: An effective tool for sustainable production. J. Clean Prod.,
[e-journal] 112, pp.1893–1900. doi:10.1016/j.jclepro.2014.09.092.
Testa, F., Grappio, P., Gusmerotti, N.M., Iraldo, F. and Frey, M., 2016b. Examining Green
Public Procurement using content analysis: existing difficulties for procurers and useful
recommendations. Environ. Dev. Sustain., [e-journal] 18(1), pp.197–219. doi:10.1007/
s10668-015-9634-1.
Trindade, P.C., Antunes, P. and Partidário, P., 2018. SPP Toolbox: Supporting Sustainable
Public Procurement in the Context of Socio-Technical Transitions. Sustainability,
[e-journal] 10(1), p.67. doi:10.3390/su10010067.
Varnäs, A., Balfors, B. and Faith-Ell, C. 2009. Environmental consideration in procurement
of construction contracts: Current practice, problems and opportunities in green
procurement in the Swedish construction industry. J. Clean. Prod., [e-journal] 17(13),
pp.1214–1222. doi:10.1016/j.jclepro.2009.04.001.
Walter, H. and Brammer, S., 2009. Sustainable procurement in the United Kingdom public
sector. Supply Chain Manag, 14(2), pp.128–137.
WSSD, 2002. World Summit on Sustainable Development. [online] Available at:
˂http://www.un.org/esa/sustdev/documents/WSSD_POI_PD/English/POIToc.htm>
Xu, S., Chu, C., Ju, M. and Shao, C., 2016. System Establishment and Method Application
for Quantitatively Evaluating the Green Degree of the Products in Green Public
Procurement. Sustainability, [e-journal] 8, p.941. doi:10.3390/su8090941.
Zhu, Q., Geng, Y. and Sarkis, J., 2013. Motivating green public procurement in China: An
individual level perspective. J. Environ. Manag., [e-journal] 126, pp.85-95. doi:
10.1016/j.jenvman.2013.04.009.

EVENIMENTELE CULTURALE DE MARE AMPLOARE:

FACTOR DE ÎNTĂRIRE A CONȘTIINȚEI ECOLOGICE
Iuliana Cetină1, Silvia Elena Cristache2, Georgeta Narcisa Ciobotar3
și Andrei Bădin4∗
1)2)3)4)
Academia de Studii Economice, București, România.

Cetină I., Cristache, S.E., Ciobotar, G.N. and Bădin, A., Primit: 27 septembrie 2019
2020. Large-scale Cultural Events: An Argument for Revizuit: 27 noiembrie 2019
Strengthening Ecological Awarenes. Amfiteatru Acceptat: 25 decembrie 2019
Economic, 22(53), pp. 239-255.
DOI 10.24818/EA/2019/53/239
Rezumat
Dinamismul economico-social și tehnologic, modificările produse în mediul natural
obligă societatea la schimbarea atitudinii și a comportamentului față de mediu prin
dezvoltarea conștiinței ecologice, proces care trebuie să se concretizeze într-un
comportament de achiziție, cumpărare și consum bazat pe principii și criterii ecologice.
Diferențele majore existente în comportamentul consumatorilor, practicile comerciale,
precum și în cele antreprenoriale reprezintă un efect al diferențelor culturale. În condițiile
dezvoltării sustenabile și sistematizate a statelor lumii a devenit necesară considerarea
instituțiilor de cultură ca organizații care, prin comportamentul lor de achiziție bazat pe
principii ecologice și prin crearea și transmiterea de mesaje cu tematică, pot contribui
semnificativ la dezvoltarea conștiinței ecologice a societății. În acest context, scopul
cercetării îl reprezintă determinarea impactului evenimentelor culturale de amploare
asupra creșterii gradului de conștientizare a societății privind protecția mediului înconjurător,
prin componenta de achiziții ecologice. Sondajul de opinie realizat a avut în vedere studiul
percepției participanților la evenimentele culturale de amploare asupra importanței atribuită
de organizatori dezvoltării conștiinței ecologice și a modului în care aceștia practică
achizițiile ecologice. De asemenea prin acest sondaj s-a dorit stabilirea existenței sau non-
existenței relației dintre gradul de receptare al mesajului cu tematică ecologică al
organizatorilor și caracteristicile demografic-culturale ale publicului participant, implicit al
societății. S-a urmărit analiza necesității de creștere a gradului de implicare al organizatorilor
de evenimente culturale de amploare în dezvoltarea conștiinței ecologice a consumatorilor
prin diversificarea tipurilor de acțiuni care să asigure stimularea comportamentului de
achiziție, cumpărare și consum ecologic.
Cuvinte-cheie: dezvoltarea conștiinței ecologice, evenimente culturale de amploare, mesaj
cu tematica ecologica, caracteristici demografic-culturale.
Clasificare JEL: M30, Q01, M31, Q57
∗
Autor de contact, Andrei Bădin – badin.andrei@gmail.com
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 141

AE Evenimentele culturale de mare amploare:
factor de întărire a conștiinței ecologice
Introducere
Lucrarea de față își propune a fi un prim pas în analiza practicării și implicarea

acțiunilor ecologice în cadrul evenimentelor culturale de amploare. Pentru a putea obține
rezultate cât mai relevante și care pot fundamenta cercetări ulterioare, propunerea autorilor
în prezenta este de a folosi ca vector de comunicare evenimentele culturale de amploare
(festivaluri pop, rock și electronic), atât pentru a promova un stil de viață orientat către
scăderea sau eliminarea produselor care poluează și utilizarea celor care au un nivel mai
scăzut sau chiar zero de poluare, cât și pentru a analiza campaniile de conștientizare a
publicului și prin urmare, a societății, cu privire la importanța protejării mediului
înconjurător.
Există trei direcții generale care converg și care sunt analizate pe parcursul lucrării.
Aceste trei direcții fac referire la: evenimentele culturale de amploare, practicile ecologice și
modul în care consumatorii reacționează la eforturile organizatorilor de evenimente culturale
de a proteja mediul înconjurător prin achiziții sau campanii.
Evenimentele culturale de amploare selectate sunt festivalurile pop, rock și electronic
de amploare: Untold, Neversea, Electric Castle și Summer Well. Selecția acestor evenimente
a fost realizată datorită următoarelor coordonate: durata (între 3-5 zile), numărul de
participanți (între 50.000-300.000), diversitate ridicată (turiști, diversitatea nivelului de
educație, diversitatea nivelului material) etc. Este foarte important de subliniat faptul că pe
perioada acestor evenimente bugetele locale primesc o infuzie extrem de ridicată de bani care
se reinvestesc în infrastructură și protejarea mediului (Untold – Cluj). Renumele la nivel
mondial al acestor evenimente, precum și numărul din ce în ce mai mare de turiști, conferă o
garanție a satisfacției consumatorilor.
În acest context cercetarea realizată a avut ca scop atât evidențierea relației dintre
comportamentul de achiziție pe principii ecologice al organizațiilor și dezvoltarea culturii
ecologice sociale, cât și gradul de receptare de către societate a mesajului cu tematică
ecologică, transmis de organizatorii de evenimente culturale de amploare. În cadrul lucrării
au fost prezentate influențele achizițiilor ecologice în cadrul serviciilor culturale precum și a
influențelor sau non-influențelor caracteristicilor demografice și economice asupra
achizițiilor ecologice în domeniul serviciilor culturale muzicale. S-a pornit de la premisa că
organizatorii de evenimente pot contribui semnificativ la modelarea conștiinței ecologice a
societății atât prin bunele lor practici în domeniul achizițiilor ecologice, prin folosirea de
produse și ambalaje ecologice, cât și prin crearea și transmiterea de mesaje tematice în mod
direct publicului participant și indirect societății în ansamblul său. Premisa fundamentală care
a stat la baza dezvoltării cercetării a fost nevoia de protejare a mediului înconjurător prin
dezvoltarea conștiinței ecologice a societății ca o necesitate obiectivă.
Această premisă a fost susținută de faptul că dezvoltarea conștiinței ecologice a
societății trebuie să pornească, în primul rând, de la conștientizarea importanței achizițiilor/
cumpărării/consumului pe principii și criterii ecologice. Un punct relevant de vedere este
acela că organizatorii de evenimente culturale de amploare și-au adaptat atât comportamentul
de achiziție pe principii și criterii ecologice, cât și modul de transmitere al acestui
comportament către publicul participant și către societate; evenimentele culturale de
amploare reprezintă un canal optim privind transmiterea mesajului cu tematică ecologică.
În acest context s-a avut în vedere în cadrul studiului evenimentele culturale de
amploare cu notorietate internațională. Aceste festivaluri reprezintă o adevărată oportunitate
de a contribui la dezvoltarea conștiinței ecologice a societății întrucât ele atrag un public
numeros cu diferite caracteristici demografic-culturale și cu real potențial de a modela

societatea. Acest public este cu precădere tânăr cu un anumit grad de educație, deci cu o
influență semnificativă asupra dezvoltării conștiinței ecologice viitoare a societății.
Ideea centrală este că organizatorii de evenimente culturale de amploare pot contribui
semnificativ la modelarea conștiinței ecologice a societății, la creșterea responsabilității fata
de protejarea mediului natural, prin componenta achiziții ecologice ca parte a mesajului cu
tematică ecologică, transmis de către aceștia. După definirea premiselor, s-a trecut la testarea
acestora, printr-o cercetare directă. În consecință, s-a realizat un sondaj de opinie cu un
eșantion format din 1020 de persoane, segmentat după vârstă, gen, mediu de reședință, venit,
ocupație și nivel de instruire.
În cadrul sondajului de opinie s-a urmărit determinarea relației dintre comportamentul
de achiziție ecologică și mesajele tematice ale organizatorilor de evenimente culturale.
Cercetarea a urmărit și gradul de receptare a acestor mesaje, precum și dacă acestea au un
impact semnificativ asupra societății. Pe baza rezultatelor obținute au fost formulate concluzii
și recomandări pentru îmbunătățirea procesului de achiziții ecologice, pentru crearea și
valorificarea de oportunități de dezvoltare a conștiinței ecologice, de adaptare a normelor,
obiceiurilor și tradițiilor culturale la componenta ecologică din sfera economică.
1. Recenzia literaturii științifice
Un aspect de luat în considerare în politica de dezvoltare a statelor îl reprezintă efectele

consumului de produse asupra mediului. În contextul actual al globalizării, adaptării și
standardizării, precum și al menținerii echilibrului mediului natural, majoritatea statelor au
prevăzut în politica lor de dezvoltare obligativitatea alegerii ofertei celei mai avantajoase, atât
din punct de vedere economic, cât și ecologic (Kotler, 2017; Lee și Kotler, 2019) . În acest sens,
acestea au inclus în politicile lor de dezvoltare sustenabilă atât criterii economice, în vederea
asigurării eficienței, cât și criterii ecologice, în vederea asigurării protejării mediului natural
(Andronie, 2019). Problema reziduurilor activităților umane a luat proporții îngrijorătoare, iar
poluarea, degradarea apei și a aerului, amenințarea păturii de ozon, deșertificarea, deșeurile
toxice și cele radioactive provoacă alterarea calității factorilor de mediu (Comănescu, 2010).
Prin achiziții ecologice se încearcă identificarea și reducerea impactului asupra
mediului și să se maximizeze eficiența resurselor. Achizițiile Publice Ecologice – APE sunt
definite ca fiind „un proces prin care autoritățile publice încearcă să procure bunuri, servicii
și lucrări cu un impact redus asupra mediului pe parcursul ciclului lor de viață, în comparație
cu bunuri, servicii și lucrări cu aceeași funcție primară, care urmau să fie achiziționate altfel”
(UE, 2016). În acest context, studiul „Global Outlook on Sustainable Consumption and
Production Policy” efectuat în cadrul Programului pentru Mediu al Națiunilor Unite, subliniază
necesitatea punerii unui accent mai mare pe crearea și promovarea stilurilor de viață sustenabile
(Fernandez, 2015, UNEP, 2012). Intenția de cumpărare ecologică este conceptualizată ca fiind
probabilitatea și disponibilitatea unei persoane de a utiliza cu precădere produsele care au
caracteristici ecologice față de alte produse tradiționale, din considerente de achiziție (Rashid,
2009). Achizițiile ecologice sunt un tip specific de comportament ecologic pe care îl au
consumatorii pentru a-și exprima grija față de mediul înconjurător (Chen și Chang, 2012).
Intenția de achiziție este un factor critic pentru a anticipa și previziona comportamentul
consumatorilor (Fishbein și Ajzen, 1975). În acest context s-a avut în vedere introducerea în
cadrul chestionarului ca variabilă, importanța conceptului de achiziții ecologice. Pe de-o parte,
având în vedere că societatea generează nevoile, nevoi specifice nivelului de dezvoltare pe
care l-a atins, nevoi care se transformă în cerere și apoi în produse dorite, putem afirma că
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 143

socialul determină economicul (Lee și Kotler, 2019). Astfel este posibilă abordarea atât a
influențelor achizițiilor ecologice în cadrul serviciilor culturale, cât și abordarea influențelor
caracteristicilor demografice și economice asupra achizițiilor ecologice. Consumatorii
conștienți de mediu sunt albi, femei, profesioniști și tineri (Harris et al, 2000). Factorul
demografic trebuie să fie unul dintre cei mai influenți factori în comportamentul pro-mediu
(Kollmuss și Agyeman, 2002). Nivelul de educație al femeilor trebuie să fie ridicat în rândul
consumatorilor conștienți de mediu (Hustad și Pessemier, 1973).
Conservarea funcțiilor igienico-sanitară, recreativă și estetică ale componentelor
mediului natural constituie garanția unei dezvoltări continue a societății umane, iar
preocupările trebuie să vizeze atât autoritățile, cât și toate componentele societății civile la
nivel local, național, european și internațional (Roberts, 2007). Confirmă atitudinea
consumatorilor conștienți de mediu care sunt atenți și devin mai buni (Berkowitz și
Lutterman, 1998; Bourgeois și Barnes, 1979). De regulă, comportamentele prosociale sau
proetice ale consumatorilor sunt puternic influențate de demografie și au caracteristici în
funcție de vârstă, nivel de venit, nivel de educație și ocupație. Alți cercetători au identificat
locul de domiciliu ca fiind o variabilă de identificare (Carlson, 1993). Majoritatea celor care
au examinat relația dintre locul de domiciliu și protecția mediului au observat că populația
din mediul urban era mai mult preocupată de protecția mediului decât populația din mediul
rural (Samdahl and Robertson, 1989). În acest context chestionarul a cuprins așa cum am
specificat anterior variabile precum: vârsta, mediul de reședință, gen, studii absolvite,
ocupație și venit. Variabile similare sunt folosite în literatura de specialitate (Wahba și Zenou,
2012). În ceea ce privește ideea enunțată mai sus privind influența achizițiilor ecologice în
cadrul serviciilor culturale s-a urmărit sensibilizarea problemelor legate de protecția mediului
de către managementul evenimentelor culturale de amploare. În ultimul timp s-a constatat că
cei care participă la evenimente culturale orientate spre muzică conștientizează impactul
semnificativ social și de mediu pe care îl au aceste evenimente privind problematica
deșeurilor, a apei și a consumului alimentar precum și a transportului. Așadar participanții
la aceste evenimente își pot dezvolta conștiința ecologică prin mesaje (acțiuni) ale
organizatorilor de evenimente.
Astfel pentru planificarea unui festival trebuie avute în vedere următoarele elemente:
efecte asupra mediului natural, deșeuri solide, gazoase și lichide ca urmare a alegerilor de
achiziție, epuizarea resurselor naturale, utilizarea resurselor neregenerabile și rezultatul
alegerilor de aprovizionare, mediu local protejat sau restaurat, impactul asupra deficienței de
apă (Browne et. all., 2019) și distribuția echitabilă a accesului la apă, proliferarea
organismelor modificate genetic etc (Jones, 2014). De aceea în cadrul chestionarului a fost
introdusă ca variabilă dezvoltarea conștiinței ecologice prin mesaje ale organizatorilor de
festivaluri precum și comportamentul ecologic al acestora. Obiectivul principal al
organizatorilor de evenimente culturale orientate pe muzica este de a găsi practici de
management care diminuează impactul negativ (congestionarea, poluarea apei, deșeurile,
poluarea aerului etc.) și cresc impactul pozitiv asupra protecției mediului. De aceea în cadrul
chestionarului s-a introdus ca variabilă acțiuni de îmbunătățire a procesului de achiziții
ecologice în rândul organizatorilor de festivaluri. În concluzie, consumatorii cu propriile lor
caracteristici demografice sunt implicit educați atât de ofertele existente pe piață, cât și de
comportamentul organizațiilor și organismelor statului prin intermediul procesului de
achiziții ecologice. Mai mult, comportamentul de achiziție pe principii ecologice poate fi
adus la cunoștință publicului larg și poate fi promovat prin intermediul evenimentelor
culturale. Conform lucrării Un mediu sănătos și durabil pentru generațiile viitoare elaborată
de Comisia Europeană există un amplu sprijin public pentru măsurile UE de îmbunătățire a

mediului. Astfel, un sondaj de opinie realizat la nivel paneuropean, la mijlocul anului 2011,
a arătat că peste 90 % dintre respondenți consideră că protecția mediului este un aspect
important pentru ei. Aproape 9 din 10 s-au declarat în favoarea finanțării de către UE a
activităților cu specific ecologic și mai mult de 8 din 10 sunt de părere că legislația UE este
necesară pentru protejarea mediului în țara lor. Preocupările cel mai des exprimate au fost
cele legate de poluarea apelor, epuizarea resurselor naturale și creșterea cantității de deșeuri
(U.E., 2013).
2. Mari festivaluri de muzică electronică, pop și rock în România și inițiative educativ-

ecologice asociate acestora
Organizatorii de evenimente culturale de muzică electronică, pop, rock și-au formulat

mesajul pe două componente majore, respectiv pe comportamentul de achiziție pe principii
ecologice și pe campaniile de promovare și susținere al unui comportament de cumpărare și
consum ecologic. Organizatorii de evenimente folosesc cu eficiență maximă acest mesaj în
demersul lor de dezvoltare a conștiinței ecologice a publicului participant și implicit al
societății. Comportamentul de achiziție și consum ecologic al organizatorilor reprezintă
pentru publicul participant un exemplu de bună practică, în timp ce campaniile cu tematică
ecologică reprezintă ghidul pentru adoptarea și susținerea acestui tip de comportament.
Mesajul organizatorilor construit pe cele două componente devine credibil, atractiv și
uniform pentru publicul participant și totodată pentru societate în ansamblul său.
Evenimentele culturale de amploare orientate pe muzica electronică, pop, rock
reprezintă un canal eficient și eficace privind transmiterea mesajului cu tematică ecologică
al organizatorilor. În acest context, ca urmare a tendinței de globalizare, România s-a adaptat
și și-a însușit rapid conceptul de comunicare prin evenimente culturale. Evenimentele alese
pentru analiză sunt: Untold care are loc la Cluj-Napoca, Neversea care are loc la Constanța,
Electric Castle care are loc la Cluj-Napoca și SummerWell care are loc la București. Untold
în anul 2015 avea 240.000 de participanți unici, iar în anul 2018 a ajuns la 355.000 de
participanți unici, ajungând la peste 450.000 în anul 2019. În cazul Electric Castel, creșterea
este una și mai mare, în anul 2015 având 97.000 de participanți unici, în 2018 depășind
200.000 de participanți, iar în 2019 atingând 250.000 participanți unici. Putem observa
același trend de creștere și la festivalul SummerWell, de la 60.000 de participanți unici în
2015, la peste 100.000 în anul 2018. În anul 2018 NeverSea a avut peste 200.000 de
participanți unici.
Aceste patru evenimente culturale de amploare generează un business între 300 și 350
milioane de lei în anul 2018 prin fluxul ridicat de participanți (achiziții de produse și servicii).
Mai mult, aceste festivaluri au realizat în anul 2018 încasări de aproape 100 milioane de lei
din bilete și contracte de sponsorizare. Este foarte important de știut faptul că Untold și
Neversea au fost nominalizate la European Festival Awards 2019 la categoria „Best Major
Festival”, iar Electric Castle și SummerWell la categoria „Best Medium Sized Festival”.
Oportunitatea majoră de întărire a conștiinței ecologice prin intermediul acestor organizatori
de evenimente culturale de amploare o putem vedea și în mod economic: comparând anul
2010 cu anul 2018 putem vedea că cifrele de afaceri ale organizatorilor s-au triplat, iar
profiturile au crescut cu 600%.
Evenimentele culturale de amploare alese pentru eșantionare (Untold, SummerWell,
Electric Castle și NeverSea) au furnizat informații despre folosirea campaniilor de
ecologizare de pe paginile lor de internet. De aceea, s-a avut in vedere ideea conform careia
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 145

perfecționarea conceptului de eveniment cultural se realizează în mod continuu, preluându-

se și adaptându-se metode, tehnici și instrumente folosite la nivel global, în special cele
referitoare la protejarea mediului pe domeniile de economie circulară (Pistol și Țoniș, 2017),
achiziții ecologice, dezvoltarea culturii ecologice prin implicarea participanților în activități
de protejare a mediului – reciclare, curățenie și contact cu natura (D'Souza, 2007).
Activitățile conexe evenimentului pot fi considerate promovarea de mesaje și
organizarea de campanii de susținere a conceptului de achiziții ecologice, a
comportamentului de achiziție, cumpărare și consum pe principii și criterii ecologice. Dintre
acestea pot fi menționate o serie de mesaje și campanii cu tematică ecologică din cadrul celor
patru evenimente culturale de amploare.
Astfel, mesajul Electric Castle este „Eco and Safe”: Dreptul la distracție aparține
tuturor în mod egal, atât timp cât sănătatea și siguranța oamenilor, dar și a mediului nu este
pusă în pericol.
Untold a dezvoltat campaniile „Blood network”; „Happy camp”; „Bac de 10”;
„Romania all inclusive”. Prin campania „Blood network” cei e la Untold ofer un bilet gratuit
pentru prima zi a Untold sau Neversea dacă donează sânge la caravana mobilă și se înscriu
în baza de date „Și Eu Donez”. Campania „Bac de 10” oferă prețuri reduse tuturor celor care
s-au înscris la bac, iar obținerea notei 10 la examenul de bacalaureat înseamnă acces gratuit
la evenimentul Untold. O campanie realizate de către organizatorii Untold în anul 2019 a fost
cea de reamenajare a Parcului Central și de schimbare a gazonului pe Cluj Arena care au fost
afectate de festivalul Untold, aceștia acoperind în totalitate costurile de aproximat 1 milion
de lei, respectiv 370 de mii de lei. De asemenea, anul 2018 a presupun crearea unei noi
campanii „Show you can” prin care organizatorii și-au propus colectarea selectivă a
deșeurilor și reciclarea pet-urilor de aluminiu cu ajutorul partenerului Ursus Breweries.
NeverSea sau „Untold-ul de la mare” are ca mesaj “Keep Nature Clean #Neverthrow”
și pe lângă continuarea campaniilor inițiate de Untold, „Blood network”; „Bac de 10”;
„Romania all inclusive”, a adăugat campania WWF „Culori pe cale de dispariție”, care aduce
în atenția publicului cinci cauze pentru care WWF acționează în România – Păduri, Dunăre
și Deltă, Ursul brun, Sturionii și Zimbrii. „Culori pe cale de dispariție” este o platformă WWF
care își propune să aducă împreună cât mai multe comunități, artiști și branduri într-un efort
comun de conștientizare și strângere de fonduri pentru salvarea acestor culori în natură și
implicit a biodiversității planetei.
Cu sprijinul Lidl România, partenerul Electric Castle în programul Environment First
– o premieră ce poate stabili o nouă direcție pentru toate evenimentele din România: în fiecare
zi, cantitățile de mâncare neconsumate vor fi reciclate, fie prin redistribuirea lor către mai
multe ONG-uri ce ajută persoanele defavorizate, fie prin transformarea lor în compost. Banca
de Alimente Cluj va coordona această acțiune alături de echipele Electric Castle.
Putem astfel afirma că toate cele patru evenimente s-au desfășurat pe aceleași
coordonate referitoare atât la comportamentul de achiziție, cumpărare și consum ecologic,
cât și la conceptul și mesajul campaniilor cu tematica ecologică. Având în vedere succesul
din ce în ce mai ridicat al evenimentelor culturale de amploare, precum și a acțiunilor de
responsabilitate socială și protejare a mediului înconjurător realizate de către organizatori,
există o oportunitate de întărire a conștiinței ecologice în rândul participanților. Aceste
evenimente pot fi vectorul de comunicare perfect pentru îmbunătățirea eforturilor de
protejare a mediului înconjurător datorită faptului că există o sinergie a ingredientelor:
poziționarea geografică a evenimentelor, numărul unic de participanți, coordonatele socio-
demografice ale participanților, amploare și implicare activă ecologică a organizatorilor.

Aceste eforturi se concretizează prin stabilirea unei normalități, de exemplu, în a recicla sau
a arunca deșeurile în mod selectiv pentru societatea participantă.
Trebuie precizat faptul că cele mai comune metode de colectare a datelor în cercetarea
calitativă sunt chestionarul, observația și date colectate din diferite tipuri de documente.
Aceste metode pot fi utilizate fie separat, fie în diferite combinații în funcție de problematica
cercetării și resursele de cercetare disponibile (Tuomi & Sarajärvi, 2018). Analiza statistică
pentru prelucrarea chestionarului a urmărit următoarele etape: colectarea, procesarea, analiza
și interpretarea rezultatelor sondajului de opinie. De aceea, după efectuarea grupării datelor
de sondaj, am trecut în cadrul cercetării la efectuarea unei analize a răspunsurilor pe
orizontală și pe verticală. Analiza pe orizontală a avut în vedere sistematizarea datelor de
sondaj în vederea caracterizării variabilelor cuprinse în chestionar. Analiza pe verticală a
vizat realizarea corelațiilor statistice între variabile, în vederea desprinderii unor caracteristici
esențiale ale eșantionului precum: existența și intensitatea corelațiilor dintre variabilele
cuprinse în chestionar. Matricea de corelație non-parametrică dezvoltată în cadrul analizei pe
verticală a cuprins următoarele variabile calitative și cantitative: vârsta, ocupația, importanța
conceptului de achiziții ecologice pentru dezvoltarea mediului și dezvoltarea conștiinței prin
mesaje ale organizatorilor de festivaluri ca variabile independente și comportamentul
ecologic al organizatorilor de festivaluri în raport cu respectarea principiilor achizițiilor
ecologice, ca variabilă dependentă.
În cadrul cercetării, am avut în vedere următoarele obiective și ipoteze:
Obiectiv 1: Determinarea percepției participanților la evenimente culturale privind
importanța atribuită de organizatori dezvoltării conștiinței ecologice, prin componenta de
achiziții ecologice;
Ipoteza 1: Majoritatea organizatorilor de evenimente culturale și-au adaptat strategiile
de dezvoltare la cerințele de protejare a mediului natural printr-un comportament de achiziție
ecologică;
Obiectiv 2: Determinarea legăturii dintre gradul de receptare al mesajului cu tematică
ecologică al organizatorilor și caracteristicile demografic-economice ale publicului
participant și implicit al societății;
Ipoteza 2: Gradul de receptare al mesajului organizatorilor de evenimente se
diferențiază în funcție de caracteristicile demografic-economice ale participanților la
evenimente și implicit ale societății. Astfel, mesajul transmis de organizatori prin
comportament de achiziție ecologică și campanii cu tematică ecologică este receptat diferit,
în funcție de caracteristicile demografic-economice ale participanților;
Obiectiv 3: Determinarea necesității creșterii gradului de implicare al organizatorilor
de evenimente culturale de amploare în dezvoltarea conștiinței ecologice a societății, prin
diversificarea tipurilor de acțiuni care determină îmbunătățirea comportamentului de
achiziție ecologică;
Ipoteza 3: O mare parte a respondenților consideră că pentru creșterea gradului de
conștientizare a protecției mediului este importantă implementarea din partea organizatorilor
de evenimente culturale de amploare, atât a unor acțiuni care vizează creșterea gradului de
implicare al consumatorilor, cât și acțiuni care vizează dezvoltarea și promovarea unui
consum sustenabil, bazat pe principiile achizițiilor ecologice.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 147

Variabilele utilizate în cadrul cercetării au fost: factuale (vârstă, venitul, nivelul

educațional, ocupația), binare (gen, mediul de reședință), de opinie (importanța conceptului
de achiziții ecologice, comportamentul ecologic al organizatorilor de evenimente culturale
orientate spre muzică, dezvoltarea conștiinței ecologice prin mesaje ale organizatorilor,
influența caracteristicilor demografice în dezvoltarea conștiinței ecologice).
Populația intervievată a fost de 1020 de respondenți, recoltarea datelor s-a realizat
prin interviuri directe pe baza unui chestionar cu 20 de întrebări prestabilite, identic pentru
toate persoanele intervievate. Persoanele intervievate cu ajutorul chestionarului au fost
întrebate dacă participă la evenimente culturale de amploare (festivaluri de muzică
electronică, pop sau rock), prin această întrebare eliminând automat persoanele care nu
participă la astfel de evenimente. În cadrul cercetării am avut în vedere și restricții
organizatorice care au intervenit în stabilirea mărimii eșantionului: resursele financiare
necesare cercetării; numărul și capacitatea persoanelor implicate în efectuarea sondajului;
perioada completării unui chestionar; durata efectuării cercetării. Cea mai mare problemă
întâmpinată în această fază a cercetării a fost lipsa de cooperare a persoanelor chestionate.
Pentru consemnarea răspunsurilor, s-a folosit metoda intervievării directe. Datele au fost
culese în perioada 1.06.2019-15.07.2019.
Rezultatele obținute în cadrul cercetării, pe baza răspunsurilor înregistrate de la
respondenți au fost prelucrate și analizate pe orizontală și pe verticală, pe baza unor metode
simple (metoda grafică și metoda modificării absolute) și complexe de prelucrare (metode
non-parametrice de măsurare a intensității legăturilor dintre variabilele incluse în chestionar).
Metodele non-parametrice pe lângă faptul că pot stabili intensitatea legăturii făcând abstracție
de tipul de distribuție, permit măsurarea intensității legăturii nu numai pentru caracteristicile
cantitative, dar și pentru cele calitative, care în prealabil necesită o cuantificare. Pe baza
acestei analize s-a urmărit să determinăm daca evenimentele culturale orientate pe muzică,
prin campaniile promovate în rândul participanților au avut impact asupra creșterii gradului
de conștientizare a protecției mediului înconjurător prin componenta achizițiilor ecologice.
Rezultatele cercetării au fost realizate folosind programe de analiză și gestiune a bazelor de
date (Excel, SPSS). În concluzie, evenimentele culturale de amploare orientate pe muzică
electronică, pop, rock reprezintă un canal eficient și eficace privind transmiterea mesajului
cu tematică ecologică al organizatorilor.
4. Rezultatele cercetării
Una din întrebările chestionarului a avut în vedere frecvența participării la

evenimentele culturale de amploare a respondenților. Aceasta a avut rol de întrebare-filtru.
În urma centralizării răspunsurilor respondenților, a rezultat următoarea structură a
răspunsurilor: 59% au afirmat că merg Foarte Frecvent, 24% au specificat că merg la
festivaluri Frecvent, 12% au afirmat că merg Rar și 5% au afirmat Foarte rar. Majoritatea
respondenților 83% (46% și 37%) consideră Foarte important și Important conceptul de
achiziții ecologice pentru protejarea mediului, în vederea asigurării unei dezvoltări
sustenabile. Un procent de 9% dintre respondenți au răspuns Indiferent în raport cu acest
concept, iar 5% îl consideră Neimportant. 3% Nu știu. În concluzie, cei care participă la
aceste festivaluri sunt persoane informate, cu un grad ridicat de conștientizare a acțiunilor de
protecție a mediului. În acest context, organizatorii ar trebui să-și orienteze acțiunile către
diversificarea și extinderea canalelor de comunicare, dezvoltarea metodelor de transmitere a
mesajelor, creșterea impactului mesajelor transmise către participanți etc.

Totodată, în opinia celor intervievați, comportamentul ecologic al organizatorilor de
festivaluri în raport cu respectarea principiilor achizițiilor ecologice este Foarte bun și Bun
în proporție de 66%, Nefavorabil în proporție de 20%, Foarte Nefavorabil 14%. În opinia
respondenților, criteriile demografice (vârsta, nivelul de instruire, nivelul veniturilor, mediu
de reședință) sunt esențiale pentru receptarea de către participanți a mesajelor de dezvoltare a
conștiinței ecologice, transmise de organizatorii de evenimente culturale de amploare întrucât
81% dintre respondenți au răspuns cu Da la această întrebare. Răspunsurile date de
respondenți privind acțiunile de îmbunătățire a procesului de achiziții ecologice în rândul
organizatorilor de festivaluri au avut în vedere următoarele tipuri de acțiuni: acțiuni care
vizează dezvoltarea tehnologiei actuale; acțiuni care vizează dezvoltarea și promovarea unui
consum sustenabil; acțiuni care vizează creșterea gradului de implicare a consumatorilor în
susținerea eforturilor de sustenabilitate; acțiuni care vizează economia circulară – diminuarea
consumului de resurse și de materii prime, stimularea reciclării ambalajelor, pe tipuri de
ambalaje etc. Răspunsurile date de respondenți în ceea ce privește proiectarea acțiunilor de
achiziții ecologice pe care ar trebui să le implementeze organizatorii de festivaluri le-am
încadrat după centralizarea răspunsurilor astfel: acțiuni care vizează informarea
consumatorilor – transmiterea de mesaje de informare a consumatorilor privind utilizarea de
produse ecologice sau folosirea de ambalaje ecologice; acțiuni care vizează influențarea
consumatorilor – transmiterea de mesaje de influențare a consumatorilor privind consumul
sau utilizarea de produse ecologice sau folosirea de ambalaje ecologice; acțiuni care vizează
determinarea cumpărării de produse ecologice – organizarea de evenimente pentru stimularea
consumului sau utilizarea de produse ecologice. Din analiza răspunsurilor pe orizontală au
rezultat principalele caracteristici ale eșantionului (vezi tabel 1):
Tabel nr. 1: Principalele caracteristici ale eșantionului
Caracteristicile eșantionului
Gen
M F
60% 40%
Vârstă 15-26 27-38 39-50 >51
48% 36% 11% 5%
Educație Liceale Universitare Post universitare
31% 65% 4%
Alte
Patron (șomeri,
Ocupație Elev Student Salariați independent pensionari)
12% 32% 40% 15% 1%
Mediul de
reședință Urban Rural
86% 14%
Venit < 1000 lei 1001-2000 lei 2001-3000 lei 3001-4000 lei > 4001lei
10% 10% 16% 52% 12%
Sursă: prelucrare proprie
Rezultatele din tabelul 1 relevă faptul că peste jumătate dintre respondenți (60%) sunt
de gen masculin și într-o proporție de peste 80% provin din mediul urban. În ceea ce privește
gruparea respondenților pe grupe de vârstă s-au obținut următoarele rezultate: persoanele
tinere cuprinse în chestionar (15-26 ani) reprezintă 48% din totalul persoanelor intervievate
în timp ce persoanele cu vârsta de peste 51 ani se află la polul opus cu un procent de 5%. În
ceea ce privește ocupația (40%) dintre respondenți sunt salariați, 32% studenți, 15% patron
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 149

independent și într-un procent nesemnificativ de 1% o reprezintă alte categorii (pensionari și

șomeri). Majoritatea sunt oameni educați cu studii superioare (65% au studii universitare și
4% post universitare). Mai mult de jumătate dintre persoanele incluse în chestionar au un
venit între 3000-4001 lei. Pentru a vedea dacă atitudinea față de protejarea mediului a
organizatorilor de evenimente culturale prin componenta achizițiilor ecologice s-au
determinat în cadrul cercetării indicatori descriptivi conform tabelelor 2, 3, 4 și 5. În opinia
majorității respondenților cu vârste cuprinse între 15-26 ani consideră comportamentul
ecologic al organizatorilor de festivaluri bun (valoarea modală = 4 grade de importanță) în
condițiile în care majoritatea percep importanța conceptului de achiziții ecologice ca foarte
importantă (valoarea modală = 5 grade de importanță).
Tabel nr. 2: Indicatori descriptivi pentru variabilele incluse în cercetare

Variabile Indicatori descriptivi
Deviație
15-26 ani Modul standard Minim Maxim
Vârstă (ani) 22 3,51 15 33
Comportament ecologic al organizatorilor
(1-Foarte nefavorabil; 5-Foarte bun) 4 1,17 1,00 5,00
Venit (lei) 600 1090,69 300,0 3800,0
Importanță concept achiziții
(1-Nu știu; 5-Foarte important) 5 0,75 2 5,00
Dezvoltarea conștiinței ecologice
(1-Nu; Nu știu-2;Da -3) 3 0,59 1 3,00
Ocupația(1-Elev;2-Student; 3-Salariat;
4-Patron Independent;5-Alte categorii:
șomeri, pensionari) 3 0,87 1 4
Sursă: Prelucrare proprie
Totodată în opinia majorității acestora mesajele transmise de organizatori în vederea

dezvoltării unei conștiințe ecologice sunt semnificative (valoarea modală = 3 grade de
importanță). Populația tânără (33 ani) și foarte tânără (15 ani) este foarte informată despre
campaniile ecologice pe care organizatorii de festivaluri orientate pe muzică le practică și susțin
dezvoltarea și promovarea unui consum sustenabil prin componenta achiziții ecologice.
Deviație
Vârsta (ani) 33,00 3,03 27,00 38,00
(1-Foarte nefavorabil; 5-Foarte bun) 4 1,30 1,00 5,00
Venit (lei) 3400 1410,71 2900,00 10000
(1-Nu știu; 5-Foarte important) 5 1,30 1,00 5,00
(1-Nu; Nu știu-2;Da -3) 3 0,47 1,00 3,00
Ocupația(1-Elev;2-Student; 3-Salariat;

În ceea ce privește categoria respondenților cu vârste cuprinse între 27-38 ani,
răspunsurile conduc la următoarea concluzie: comportamentul ecologic al organizatorilor de
festivaluri este în opinia majorității respondenților unul bun (valoarea modală = 4 grade de
importanță) în condițiile în care majoritatea percep importanța conceptului de achiziții ecologice
ca foarte important (valoarea modală = 5 grade de importanță). În opinia respondenților mesajele
transmise de organizatori în vederea dezvoltării unei conștiințe ecologice este receptat ca
semnificativ în cadrul participanților (valoarea modală = 3 grade de importanță). Fiind persoane
mature cu statut ocupațional în principal de salariat, consideră că acțiunile organizatorilor de
festivaluri implică și conștientizează suficienți consumatori la cumpărarea de produse ecologice,
deși acestea sunt în stadiul incipient de dezvoltare în Romania.
Deviație
Vârsta (ani) 45 2,38 39,00 47,00
(1-Foarte nefavorabil; 5-Foarte bun) 4 1,19 1 5
Venit (lei) 4500 1163,52 2000 6500,00
( 1-Nu știu; 5-Foarte important) 4 0,64 3 5
(1-Nu; Nu știu-2;Da -3) 3 0,60 1 3
Ocupația (1-Elev;2-Student; 3-Salariat;4-Patron
Independent;5-Alte categorii: șomeri, pensionari) 4 0,50 3 4
Majoritatea respondenților cu vârste cuprinse între 39-50 ani apreciază
comportamentul ecologic al organizatorilor de festivaluri ca bun (valoarea modală = 4 grade
de importanță) în condițiile în care majoritatea percep importanța conceptului de achiziții
ecologice ca important (valoarea modală = 4 grade de importanță). De asemenea majoritatea
acestora sunt pozitivi în privința mesajelor transmise de organizatori în vederea dezvoltării
unei conștiințe ecologice (valoarea modală = 3 grade de importanță). Ocupația pe care aceștia
o au (salariați și patron independent), precum și nivelul de educație (majoritatea studii
universitare și post universitare) îi face să fie receptivi și să încurajeze promovarea unui
consum sustenabil prin componenta achiziții ecologice.
Tabel nr. 5: Indicatori descriptivi pentru variabilele independente
Variable Indicatori descriptivi
Deviație
> 51 ani Modul standard Minim Maxim
Vârsta (ani) 63 5,52 51 66
(1-Foarte nefavorabil; 5-Foarte bun) 4 1,15 2 5
Venit(ani) 6000 821,93 4000,0 7000,0
(1-Nu știu; 5-Foarte important) 4 1,35 1 5
(1-Nu; Nu știu-2;Da -3) 3 0,37 2 3
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 151

Variable Indicatori descriptivi

Deviație
> 51 ani Modul standard Minim Maxim
Ocupația (1-Elev;2-Student; 3-Salariat;
Majoritatea respondenților cu vârsta de peste 51 ani au aceeași opinii pozitive ca și

cei din grupa de vârstă 39-51 ani în legătură cu efortul organizatorilor de implementare a
unor campanii publicitare cu impact asupra componentei achiziții ecologice. Studiul a
continuat cu analiza pe verticală, care a evidențiat următoarele concluzii ale modelului de
corelație non-parametrică aplicat (vezi tabelul 6).
Tabel nr. 6: Matricea de corelație
Corelații
Vârsta Comportament Imp_concept Dev_conștiința Ocupație
Vârsta Correlation 1.000 -.558** -.517** -.321 .854**
Coefficient
Sig. (2-tailed) . .000 .000 .057 .000
N 1020 1020 1020 1020 1020
Comportament Correlation -.558** 1.000 .479** -.316 -.595**
Coefficient
Sig. (2-tailed) .000 . .000 .004 .000
N 1020 1020 1020 1020 1020
Spearman's rho
Imp_concept Correlation -.517** .479** 1.000 .435 .340

Coefficient
Sig. (2-tailed) .000 .000 . .026 .000
N 1020 1020 1020 1020 1020
Dev_constiinta Correlation -.321 -.316 .435 1.000 .331
Coefficient
Sig. (2-tailed) .057 .004 .026 . .049
N 1020 1020 1020 1020 1020
Ocupația Correlation .854** -.595** .340 .331 1.000
Coefficient
Sig. (2-tailed) .000 .000 .000 .049 .
N 1020 1020 1020 1020 1020

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).
Dependența dintre comportamentul ecologic al organizatorilor și vârsta (-0,558)

evidențiază că așteptările tinerilor în ceea ce privește componenta achiziții ecologice sunt
mai mari. Cu cât participanții la evenimente culturale orientate pe muzică sunt mai tineri cu
atât acordă o importanță mai mare conceptului. Aceasta datorită acțiunilor permanente de
voluntariat la care participă. Relația de corelație non-parametrică dintre comportamentul
ecologic al organizatorilor și importanța conceptului de achiziții ecologice (0,479) ne
sugerează faptul că o dată cu amplificarea campaniilor publicitare pe teme de ecologizare se
va înregistra o creștere semnificativă a importanței conceptului în conștiința participanților.

Totuși valoarea coeficientului de corelație Spearman este scăzută datorită faptului că
participanții încă nu conștientizează pe deplin rolul pe care îl au achizițiile ecologice din
cauza unui nivel de educație ecologică scăzut. Relația de corelație non-parametrică,
determinată între importanța conceptului și vârsta (-0,517), sugerează că importanța
conceptului este mai reprezentativă în rândul populației foarte tinere și tinere datorită
mediului digital pe care tinerii îl stăpânesc și cunosc mai bine decât populația matură.
Relația de corelație stabilită între importanța conceptului de achiziții ecologice și
dezvoltarea conștiinței ecologice prin mesaje ale organizatorilor a evidențiat un coeficient de
corelație non-parametrică de 0,435. Această valoare scăzută arată că cu cât crește importanța
conceptului în rândul participanților la evenimente culturale orientate pe muzică crește și
gradul lor de conștiință ecologică prin mesaje. Între importanța conceptului de achiziții
ecologice și ocupație legătura de corelație este slabă (coeficient de corelație are valoarea de
0,340). Această valoare scăzută ne sugerează faptul că o dezvoltare a statutului ocupațional
al participanților la evenimente culturale orientate pe muzică duce la creșterea gradului de
conștientizare a importanței conceptului.
Un nivel de educație ridicat și o ocupație pe măsura cunoștințelor nu este neapărat un
factor semnificativ pentru cunoașterea importanței conceptului de achiziții ecologice,
deoarece aceste concepte sunt încă într-o fază incipientă de cunoaștere și conștientizare în
rândul participanților la evenimente culturale orientate pe muzică din România. De aceea și
valorile coeficienților de corelație non-parametrică sunt scăzute datorită conceptului de
achiziții ecologice, concept relativ nou care nu este încă utilizat pe scară largă în România.
Există multiple justificări dar, în principal, acest concept necesită costuri de implementare
ridicate și necesită un timp îndelungat pentru a-și demonstra efectele pozitive. În ceea ce
privește relația de corelație dintre dezvoltarea conștiinței ecologice prin mesaje ale
organizatorilor și vârsta (coeficientul de corelație non-parametrică are valoarea -0,321) se
observa că, cu cât participanții la evenimente culturale orientate pe muzică sunt mai tineri,
cu atât dezvoltarea conștiinței crește. Aceștia sunt mai receptivi la concepte noi, cu acțiuni
benefice asupra mediului datorită campaniilor de ecologizare ale diferitelor organizații care
participă frecvent. Legătura de corelație determinată (coeficient de corelație non-parametrică
de 0,85) între dintre vârstă și ocupație arată că, creșterea vârstei respondenților conduce la
diversificarea statutului ocupațional. Între dezvoltarea conștiinței ecologice prin mesaje ale
organizatorilor și ocupație s-a stabilit o legătură non-parametrică de corelație directă, slabă,
coeficientul de 0,331 arătând că un nivel de ocupație mai complex conduce la un grad de
conștientizare mai ridicat. Cu toate că rezultatele obținute în cadrul studiului ne evidențiază
un impact redus de conștientizare a conceptului de achiziții ecologice, în opinia majorității
participanților la evenimente culturale orientate pe muzică, organizatorii și-au adaptat
strategiile de dezvoltare la cerințele de protejare a mediului natural prin componenta achiziții
ecologice. Astfel prima ipoteză a fost confirmată. Această opinie pozitivă se regăsește la toate
categoriile de vârstă a participanților demonstrată prin valoarea indicatorilor descriptivi
obținuți în cadrul analizei. Deci ipoteza 2 este confirmată.
În concluzie, apreciem că, nivelul de dezvoltare a conștiinței ecologice este scăzut,
deoarece acest concept este încă în faza incipientă de implementare în România. Un alt
argument al impactului scăzut de conștientizare a importanței conceptului de achiziții
ecologice ar fi faptul că cele patru festivaluri au o vechime redusă pe piața românească. În
România fondurile pentru protejarea mediului sunt scăzute de aceea conștiința ecologică nu
face parte din cultura organizațională, iar principiile unui comportament de achiziție ecologic
nu sunt suficient utilizate. De asemenea, unii dintre respondenți au considerat că aceste
mesaje nu sunt transmise în mod sistematic, nu sunt prea agresive și nu sunt în totalitate
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 153

conforme cu standardele și normele impuse de Uniunea Europeană. O mare parte a

respondenților consideră ca este important pentru creșterea gradului de conștientizare a
protecției mediului implementarea unor acțiuni care vizează în principal creșterea gradului
de implicare a consumatorilor precum și acțiuni care vizează dezvoltarea și promovarea unui
consum sustenabil. Ipoteza 3 a fost confirmată astfel că statutul ocupațional preponderent al
acestora (salariați și patron independent) îi face să fie receptivi și să încurajeze promovarea
unui consum sustenabil prin componenta achiziții ecologice, precum și nivelul de educație
(majoritatea studii universitare și post universitare) confirmă acest lucru. Fiind persoane cu
nivel ridicat de educație cunosc acțiunile care ar trebui dezvoltate pentru creșterea gradului
de ecologizare prin componenta achiziții ecologice.
Implicații și concluzii
Trebuie menționat că România investește în achiziții publice aproape o cincime din

PIB și este destul de în urmă în ceea ce privește atenția acordată achizițiilor ecologice. Acest
lucru a fost evidențiat și de sondajul de opinie. Evenimentele culturale orientate pe muzică,
în special muzică electronică, pop și rock, atrag un public numeros, predominant tânăr,
dinamic, cu dorința de afirmare, public sau generații care au perspectiva de a modela
societatea și economia. De aceea și creșterea gradului de conștientizare a acestora privind
conceptul de achiziții ecologice este foarte important. În acest context cercetarea a evidențiat
faptul că gradul de informare, comunicare și informatizare a acestora este ridicat. Totodată,
cercetarea a scos în evidență faptul că principiile ecologice sunt implementate într-un ritm
scăzut în România. Managementul și comportamentul organizațiilor, organismelor statului și
oamenilor de afaceri au început să-și adapteze strategiile de dezvoltare la cerințele de
protejare a mediului natural prin achiziții ecologice. Cercetarea a mai scos în evidență faptul
că, responsabilitatea ecologică a organizațiilor, inclusiv al organizatorilor de evenimente,
precum și conceperea și transmiterea de mesaje de dezvoltare și stimulare a conștiinței ecologice
prin intermediul evenimentelor culturale orientate pe muzică nu a determinat semnificativ
creșterea gradului de dezvoltare a conștiinței ecologice a participanților. Gradul de cunoaștere și
însușire a conceptului de achiziții și consum ecologic se află într-o fază incipientă datorită
nivelului de educație ecologic scăzut așa cum rezultă din cercetare. De aceea este necesar ca
organizatorii de festivaluri de mare amploare să investească mai mult în acțiuni de îmbunătățire
a procesului de achiziții ecologice, să diversifice modalitățile de comunicare și tipologia
mesajelor orientate pe protejarea mediului, precum și creșterea frecvenței de difuzare a acestor
tipuri de mesaje, ținând cont de opiniile participanților. Conform ideii enunțate mai sus
comportamentul de achiziții ecologice este influențat într-o măsura semnificativa de nivelul
veniturilor organizatorilor de evenimente culturale. Aceștia pot dezvolta un comportament pe
principii ecologice în condițiile în care veniturile lor permit cumpărarea de produse și ambalaje
ecologice.
Deși cei mai mulți dintre participanții la festivalurile de muzică electronică, pop și
rock sunt bine informați și receptivi în legătură cu necesitatea unui comportament ecologic,
iar organizatorii se străduie să întărească conștiința ecologică a participanților, apreciem că
aceste manifestări de mare amploare au o contribuție limitată la întărirea atitudinii și
comportamentului ecologic în rândul participanților și al categoriilor socio-demografice pe
care aceștia le pot influența. Există loc de îmbunătățire prin crearea mai multor parteneriate
cu diferite entități mai ales în rândul reciclării. Concluzia finală a cercetării a fost aceea că

evenimentele culturale de amploare orientate pe muzică reprezintă un canal eficient și eficace
privind transmiterea mesajului cu tematica ecologică a organizatorilor (Richardson, 2018).
O comparație între modelarea cantitativă și modelarea calitativă ar putea reprezenta o
direcție viitoare de analiză. Aceasta reprezintă o limitare a studiului nostru, deoarece nu
există suficiente informații și studii de specialitate publicate de instituții abilitate (Ministerul
Mediului, Institutul Național de Statistică, Agenția Națională pentru Protecția Mediului etc.),
referitoare la date secundare ce ar putea caracteriza comportamentul de achiziție ecologică
din România. O altă limită a studiului nostru a fost lipsa dialogului, întrucât în sondajul de
opinie s-au completat chestionare, ceea ce a privat cercetarea de posibilitatea identificării
atitudinilor exprimate liber, atitudini care să pună în evidență specificul limbajului verbal și
non-verbal din procesul de comunicare, precum și a unor forme de exteriorizare și exprimare
liberă prin atitudini, ceea ce ar impune o nouă etapă a cercetării de marketing. (Popovici,
2014). O altă limitare ar fi faptul că o cercetare nu ar trebui să pornească de la populație sau
de la firme, ci de la o legislație adecvată privind achizițiile ecologice publice (în special cele
care reglementează desfășurarea evenimentelor culturale).
Această primă cercetare realizată în zona evenimentelor culturale de mare amploare
stabilește într-un mod concret oportunitățile de descifrare a mai multor elemente de interes
social: practica achizițiilor ecologice a organizatorilor de evenimente culturale, dar și
conștientizarea consumatorilor asupra eforturilor de a menține o politică „verde” în zona
achizițiilor.
Bibliografie
Andronie, M., Gârdan, D.A., Dumitru, I., Gârdan, I.P., Andronie, I.E. and Uță, C., 2019.
Integrating the Principles of Green Marketing by Using Big Data. Good Practices.
Berkowitz, L. and Lutterman, K.G., 1998. The traditional socially responsible personality,
Public Opinion Quarterly, 32(2), pp. 169-185.
Bourgeois, J.C. and Barnes, J.G., 1979. Viability and profile of the consumerist segment.
Journal of Consumer Research, 5(4), pp. 217-228.
Browne, A.L., Jack, T. and Hitchings, R., 2019. Already existing sustainability experiments:
Lessons on water demand, cleanliness practices and climate adaptation from UK camping
music festival. Geoforum, 103, pp.16-25.
Carlson, L., Grove, S. L. and Kangun, N., 1993. A content analysis of environmental advertising
claims: A matrix Method Approach. Journal of Advertising, 22(3), pp.27-40.
Chan, R., 2001. Determinants of Chinese consumers' green purchase behavior. Psychology
and Marketing, 18(4), pp. 389-413.
Chen, Y. and Chang, C., 2012. Enhance green purchase intentions. Management Decision,
50(3), pp. 502-520.
Comănescu, M., 2010. Creșterea responsabilității față de mediu, Economie teoretică și
aplicată, 17(5), pp. 39-52.
D'Souza, C., Taghian, M. and Khosla, R., 2007. Examination of environmental benefits and
its impact on the influence of price, quality, and demographic characteristics with respect
to green purchase intentions. Journal of Targeting, Measurement & Analysis for
Marketing, 15(2), pp. 69-78.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 155

Dembkowski, S., 1998. The environmental value-attitude system model: Understanding the
divergence between stated environmental consciousness and overt consumer behavior.
Corporate social responsibility and environmental management, 5(2), pp. 62-74.
Electric Castle, 2019. Electric Castle. [online] Available at: < https://electriccastle.ro>
Fernández, S. 2015. Música, ecología y desarrollo sostenible en el nordeste tramontano.
Transcultural Music Review, 19, pp.1-14.
Fishbein, M.A. and Ajzen, I., 1975. Belief, attitude, intention and behaviour: An introduction
to theory and research. Reading, MA: Addison-Wesley.
Harris, B., Burress, D. and Eicher, S., 2000. Demand for local and organic product: a brief
review of literature. Kansas: University of Kansas Institute for Public Policy and Business
Research.
Hustad, T.P. and Pessemier, E.A., 1973. Will the real consumer activists please stand up: An
examination of consumers’ opinions about marketing practices? Journal of Marketing
Research, 10, pp. 319-324.
Kaufmann, H.R., Mohammad, F.A.K.P. and Orphanidou, Y., 2012. Factors Affecting
Consumers’ Green Purchasing Behavior: An Integrated Conceptul Framework.
Amfiteatru economic, 14(13), pp. 50-69.
Kollmuss, A. and Agyeman, J., 2002. Mind the gap: why do people act environmentally and
what are the barriers to pro-environmental behavior?. Environmental Education
Research, 8(3), pp. 239-260.
Kotler, P., Armstrong, G. and Opresnik, O., 2017. Principles of Marketing. Harlow: Pearson.
Lee, N.R. and Kotler, P., 2019. Social Marketing: Behavior Change for Social Good. Sixth
Edition, SAGE Publications.
Ministry for the Environment, Sustainable Development and Climate Change, 2018. Green
Public Procurement National Action Plan 2019-2025 [pdf] MESDCC. Available at:
<https://msdec.gov.mt/en/decc/Documents/environment/gpp/2019/secondNap/gppSeco
ndNap.pdf> [Accessed 16 June 2019].
Neversea, 2019. BAC de 10. [online] Available at: <https://neversea.com/bacde10>
[Accessed 14 December 2019].
Neversea, 2019. Blood Network. [online] Available at: <https://neversea.com/blood-
network> [Accessed 14 December 2019].
Neversea, 2019. Neversea. [online] Available at: <https://neversea.com/> [Accessed 17 June
2019].
Neversea, 2019. Visit Romania. [online] Available at: <https://neversea.com/rai> [Accessed
14 December 2019].
Pistol, L. and Țoniș (Bucea-Manea), R., 2017. Resource Productivity in a Circular Economy.
In: 30th International Business-Information-Management-Association Conference, Vision
2020: Sustainable Economic Development, Innovation Management and Global Growth.
8-9 November 2017. Madrid: Spain.
Popovici, S.C., 2014. Promotional Strategies in Cross Cultural Marketing. Ph. D.,
Universitatea Transilvania din Brașov.

Rashid, N.A., 2009. Awareness of eco-label in Malaysia's green marketing initiative.
International Journal of Business and Management, 4(8), pp.132-141.
Richardson, N., 2018. Corporate social responsibility or sustainability in music festivals.
IJOA, 27(5), pp. 1257-1273.
Samdahl, D.M. and Robertson, R., 1989. Social determinants of environmental concern:
Specifications and test of the model. Environment and Behaviour Journal, 21(1), pp. 57-81.
Summerwell, 2019. Summerwell Festival. [online] Available at:
<https://www.summerwell.ro/essential-info.html> [Accessed 19 June 2019].
U.E., 2013. Understanding the policies of the European Union: Environment. [online]
European Commission, Directorate-General for Communication. Available at:
<https://www.europarl.europa.eu/factsheets/en/sheet/71/environment-policy-general-
principles-and-basic-framework> [Accessed 16 June 2019].
UNEP, 2012. Global Outlook on SCP Policies: taking action together. [online] Available at:
<https://sustainabledevelopment.un.org/index.php?page=view&type=400&nr=559&me
nu=1515> [Accessed 16 June 2019].
Untold, 2019. Blood Network. [online] Available at: <https://untold.com/blood-network>
Untold, 2019. Untold BAC de 10. [online] Available at: < https://untold.com/bacde10>
Untold, 2019. Untold Happy Camp. [online] Available at: <https://untold.com/happy-camp>
Untold, 2019. Untold. [online] Available at: <https://untold.com> [Accessed 19 June 2019].
Untold, 2019. Visit Romania. [online] Available at: <https://untold.com/rai> [Accessed 14
December 2019].
Wahba, J. and Zenou, Y., 2012. Out of sight, out of mind: migration, entrepreneurship and
social capital. Regional Science and Urban Economies, 42(5) pp. 890–903.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 157

AE Bune practici privind calitatea aerului, poluarea și impactul
asupra sănătății la nivelul Uniunii Europene
BUNE PRACTICI PRIVIND CALITATEA AERULUI, POLUAREA

ȘI IMPACTUL ASUPRA SĂNĂTĂȚII LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE
Daniela-Ioana Manea1, Emilia Țițan2, Mihaela Mihai3,
Simona-Andreea Apostu4 și Valentina Vasile5
1)2)3)4)
Academia de Studii Economice din București, România
5)
Institutul de Economie Națională, București, România

Manea, D.I., Țițan, E., Mihai, M., Apostu, S.A. and Primit: 29 septembrie 2019
Vasile, V., 2020. Good Practices on Air Quality, Revizuit: 19 noiembrie 2019
Pollution and Health Impact at EU Level. Amfiteatru Acceptat: 20 decembrie 2019
Economic, 22(53), pp. 256-274.
DOI 10.24818/EA/2019/53/256
Rezumat
Politicile și strategiile de mediu ale Uniunii Europene s-au conturat începând cu anii
`70 și subliniază faptul că dezvoltarea economică durabilă și bunăstarea țărilor Uniunii
Europene se bazează pe mediul lor natural. Acestea au ca scop reglementări la nivel național
și global referitoare la calitatea aerului, ce susțin îmbunătățirea calității mediului și a sănătății
populației.
Obiectivul principal al acestei lucrări este de a evidenția importanța pe care o manifestă
acțiunea variată și complexă a mediului poluant asupra organismului. Un obiectiv convergent
îl reprezintă dezvoltarea soluțiilor de gestionare a mediilor poluante și evidențierea de bune
practici pentru combaterea și reducerea poluării și îmbunătățire a calității aerului.
În acest sens, rezultatele analizei prezentate în lucrare indică faptul că un mediu mai
sănătos poate preveni bolile determinate de un aer poluat și diminua numărul deceselor cauzate
de bolile respiratorii și cardiovasculare. Această afirmație reprezintă principalul rezultat
obținut în urma aplicării metodelor de analiză multidimensională a datelor (analiză factorială,
analiză în componente principale, analiză cluster) pentru evaluarea complexității provocărilor
contemporane în materie de mediu și de sănătate. Pe de altă parte, utilizarea de instrumente și
exemple de bune practici privind implementarea strategiilor de îmbunătățire a factorilor de
mediu, în special a calității aerului, sunt deosebit de utile în crearea politicilor specifice ce
conduc la îmbunătățirea calității mediului și, implicit, a sănătății populației.
Cuvinte-cheie: calitatea aerului, sănătate, poluare, bune practici, analiză multivariată
Clasificare JEL: I15, Q53, Q57, C38.
 Autor de contact, Daniela-Ioana Manea – daniela.manea@csie.ase.ro

Introducere
Bioeconomia reprezintă o noțiune din ce în ce mai utilizată în politicile și strategiile de

dezvoltare durabilă ale Uniunii Europene. Având un caracter trans-sectorial și bazându-se pe
științele vieții, agronomie, ecologie, știința alimentelor și științele sociale, biotehnologie,
nanotehnologie, tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) și inginerie, bioeconomia este
definită de Comisia Europeană (CE) ca fiind acea parte a economiei care include „producția de
resurse biologice regenerabile, precum și conversia acestor resurse și a fluxurilor de deșeuri în
produse cu valoare adăugată, precum alimente, hrană pentru animale, bio-produse și
bioenergie” (Comisia Europeană, 2012, p.1).
Integrarea bioeconomiei în domenii precum sănătatea, agricultura și industria se poate
realiza cu ajutorul tehnologiilor inovatoare, inclusiv biotehnologia și se bazează pe utilizarea
biomasei regenerabile și a bio-proceselor (Meyer, 2017).
Provocările ce stau la baza dezvoltării durabile a bioeconomiei nu se referă doar la
asigurarea securității alimentare ci, ținând cont și de posibilitatea unei abordări transversale și
multidimensionale și la gestionarea optimă a resurselor naturale sau la schimbările climatice
(Ronzon, et al., 2016).
Prezenta lucrare dorește să contureze o imagine a interdependenței dintre sănătate,
calitatea aerului și bioeconomie, pentru aceasta fiind necesară și abordarea unor aspecte din
alte domenii. De exemplu, bolile respiratorii pot fi provocate de poluarea aerului (Arbex, et al.,
2012), metalele grele pot provoca efecte neurotoxice, iar schimbările climatice globale pot
contribui la răspândirea bolilor infecțioase (Institute of Medicine (US), 2001). La nivel
internațional, problemele legate de sănătatea mediului au fost abordate în mod tradițional în
contextul unor probleme cum ar fi epuizarea stratului de ozon (Organizația Națiunilor Unite,
1987), schimbările climatice și biodiversitatea (Comisia europeană, 2018). Aceste aspecte au
fost abordate, sau cel puțin s-a încercat, în multe țări prin intermediul procesului multilateral,
cum ar fi acordurile și comisiile multilaterale, asistența și cooperarea bilaterală, investițiile din
sectorul privat, comerțul, activitatea organizațiilor neguvernamentale, educația și formarea
(Agenția Europeană de Mediu, 2017)
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește sănătatea, în cadrul Constituției sale

ca fiind „o stare de bunăstare fizică, mentală și socială completă și nu doar absența bolii sau a
infirmității” (1948, p. 1). Faptul că starea mediului înconjurător reprezintă unul dintre factori
de risc pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor a fost menționat de către OMS, în raportul
„Poluarea aerului”, încă din 1958, principala preocupare a Comitetului fiind aceea de a lua în
considerare relația dintre poluarea atmosferică și sănătatea umană. Deși a fost subliniat faptul
că degradarea mediului poate avea un impact negativ asupra sănătății oamenilor, lipsa unor
date și a unor metodologii a făcut imposibil ca la vremea aceea să fie emise recomandări
specifice pentru a stabili standarde referitoare la nivelurile de concentrare sigure pentru oameni
(Organizația Mondială a Sănătății, 1958). Ulterior, în 1995, Grupul de lucru OMS privind
compușii organici volatili (COV) a revizuit și actualizat orientările privind calitatea aerului
pentru Europa referitoare la aspectele calitative și cantitative ale riscurilor pentru sănătate
asociate expunerii la poluanții organici.
Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a poluanților atmosferici și, deci, implicit
diminuarea efectelor negative asupra mediului și sănătății, reprezintă principalul avantaj al
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 159

utilizării energiei regenerabile față de combustibilii fosili. Unul dintre principalii indicatori ai
Strategiei Europa 2020 este Ponderea energiei regenerabile în consumul final brut de energie
(Eurostat, 2019).
În același timp, conceptul de bioeconomie – dificil de definit bazându-ne pe un singur
domeniu – face ca strategia Uniunii Europene să sprijine interacțiunile dintre sectoarele
economice, sociale sau politice, creându-se astfel, un cadru integrat ce determină construirea
în cadrul Uniunii Europene a unui sistem de monitorizare coerent la nivel internațional pentru
a urmări progresele economice, sociale și de mediu în direcția unei bioeconomii durabile.
Astfel, în raportul Comisiei Europene „Conexiunea dintre sănătate, mediu și bioeconomie:
perspective și implicații pentru politicile europene în domeniul cercetării și inovării”
(2016, pp. 9-10) se analizează posibilitatea formării unei societăți sigure și durabile fondată pe
dezvoltarea unei economii verzi și circulare.
Conform raportului World Wide Fund for Nature (WWF) și Ecofys (2011) (Ecofys este
firmă de consultanță internațională în domeniul energiei și durabilității. Din anul 2016 a fost
integrată în segmentul energetic global al grupului Navigant.), până la finalul anului 2050, este
necesar ca fiecare țară europeană să își armonizeze politicile legislative pentru reducerea
emisiilor de carbon. În urma aplicării unor politici adecvate de climă și a unor exemple de bune
practici se urmărește ca obiectiv intermediar (până în anul 2020) reducerea cu 20% a emisiilor
de gaze cu efect de seră.
Dacă ne dorim o populație caracterizată de o sănătate respiratorie și cardiovasculară mai
bună, pe termen scurt sau pe termen lung, atunci este necesară aplicarea de strategii și politici
de diminuare a nivelului de poluare a aerului (Chow, et al., 2009). Conform raportului OMS
„Prevenirea bolilor prin medii sănătoase: o evaluare globală a sarcinii bolii față de riscurile de
mediu” (Pruss-Ustun, et al., 2016, p. 103), aproximativ 8.2 din cele 12.6 milioane decese
cauzate de degradarea mediului înconjurător, se datorează bolilor netransmisibile provocate de
poluarea aerului. Este evident faptul că poluarea atmosferică reprezintă riscul major provocat
de mediu asupra sănătății populației Uniunii Europene, OMS raportând aproximativ 400000
de decese premature cauzate de poluarea aerului, cea mai mare parte dintre acestea fiind în
rândul de locuitorilor din zonele urbane (Kiesewetter, et al., 2015).
În perioada 30 octombrie – 1 noiembrie 2018, s-a desfășurat Prima Conferință Globală
privind poluarea aerului și sănătatea, la sediul OMS din Geneva, organizată în colaborare cu
Organizația Națiunilor Unite (ONU), Coaliția pentru Climă și Aer Curat (CCAC), Comisia
Economică pentru Europa a ONU (UNECE), Banca Mondială și Secretariatul Convenției-
cadru a ONU privind schimbările climatice (CCONUSC).
Unul dintre obiectivele conferinței a fost acela de reducere a numărului de decese
cauzate de poluarea aerului, cu două treimi, până în 2030, formulându-se inițiative pentru
Agenda de la Geneva pentru combaterea poluării aerului.
Pe lângă implementarea unor soluții eficiente de transport și dezvoltarea unei economii
circulare bazate, în special, pe regenerarea produselor, având ca scop final obținerea de soluții
cu emisii zero, este de dorit, pe de o parte, creșterea gradului de conștientizare a populației
referitor la necesitatea reducerii poluării aerului, iar pe de altă parte, îmbunătățirea educației
privind efectele poluării aerului asupra sănătăți și utilizarea instruirii pentru înțelegerea
dezvoltării durabile.
Un alt aspect a fost cel referitor la consolidarea sistemelor de sănătate și identificarea și
implementarea unor politici menite să prevină bolile legate de poluarea atmosferică. În același
timp au fost analizate și acțiuni de reducere a poluării aerului pentru diminuarea și prevenirea
bolilor netransmisibile.
Expunerea la poluanți atmosferici generează, pe termen scurt, afecțiuni ale sistemului

respirator, cardiovascular, dermatologic, oftalmologic etc. (Kampa & Castanas, 2008; Makria
& Stilianakis, 2008), iar pe termen lung expunerea organismului la tot ceea ce este toxic în aer
poate conduce la afecțiuni cancerigene (Nakano & Otsuki, 2013).
Totodată, evaluarea impactului schimbărilor climatice asupra calității sănătății și
creșterea importanței calității aerului se poate face atât la nivel global cât și individual în funcție
de disponibilitatea datelor și de posibilitatea de cuantificare a obiectivelor dorite, în special a
celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă ale Națiunilor Unite (2015).
Intensitatea asocierii dintre poluarea atmosferică și efectele asupra sănătății este dificil
de determinat din cauza complexității modelării seriei de timp. Barnett, et al. (2006) a constatat
că la examinarea mai multor factori poluanți, efectele independente ale fiecăruia abordate în
modele multivariate, sunt sensibile la ipotezele de modelare.
Importanța impactului mediului asupra diverselor domenii de activitate reiese și din
atenția acordată evaluării calității mediului pe baza unor indicatori compoziți: Indicele de
Performanță pentru Mediu (IPM) și Indicele Progresului Social (IPS).
Prezentul studiu se bazează pe o analiză multidimensională, ce examinează structura

generală a indicatorilor, evaluarea gradului de adecvare a setului de indicatori și ajută la o mai
bună înțelegere a interacțiunii dintre sănătate, mediu și bioeconomie reușind totodată să
sublinieze avantajele și barierele aplicării bioeconomiei în strategiile referitoare la o dezvoltare
durabilă și inteligentă.
Informațiile inițiale pot fi grupate și analizate atât pe țări, cât și pe indicatori individuali.
Pentru verificarea structurii de bază a datelor, în cadrul celor două dimensiuni, și pentru a
identifica clase de indicatori sau grupuri de țări – pe baza scorurilor similare – sunt utilizate
metode și tehnici adecvate de analiză multivariată a datelor: Analiza în componente
principale/analiza factorilor (PCA/FA) și Analiza de grup (Analiza Cluster).
Pentru studiu se vor utiliza indicatori ce caracterizează cele trei domenii menționate
anterior (Tabelul nr. 1), având ca surse date Eurostat (Eurostat, 2018) și indicatori primari
utilizați în calculul Indexului de Progres Social (Social Progress Imperative, 2019) iar
prelucrarea datelor este realizată cu SPSS.
Având ca date de intrare 51 de indicatori sociali și de mediu, Indexul de Progres Social
creionează imaginea clară a calității vieții, punând accentul mai puțin pe indicatorii tradiționali.
Clasificarea indicatorilor individuali în trei mari dimensiuni ale progresului social: nevoile de
bază ale omului (hrana și îngrijirea medicală, apa și salubritatea, spațiul de locuit, siguranța
personală), fundamentele bunăstării (acces la educație de bază, acces la comunicații și
informații, sănătate și bunăstare, calitatea aerului) și oportunitatea (drepturi personale,
libertate personală și de alegere, incluziune, acces la educație avansată) ajută la înțelegerea mai
bună a tendințele globale și regionale ale progresului social. Pe de altă parte, explicarea fiecărui
domeniu pe patru subcategorii permite o analiză granulară a fundamentelor specifice ale
progresului social la nivel de țară. Scorul final obținut de fiecare țară permite o clasificare a
acestora pe șase niveluri. Primele două categorii, cu un nivel ridicat al calității vieții, includ 26
dintre statele membre ale Uniunii Europene. Bulgaria și România se află pe locurile 40,
respectiv 44, în clasament, ceea ce le situează pe nivelul trei. La nivel global, Norvegia este
țara care se află pe prima poziție, iar dintre țările UE, Danemarca și Finlanda se situează pe
pozițiile 4 și 5.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 161

Indicele de Performanță pentru Mediul include 24 de indicatori ce cuantifică sănătatea

mediului și vitalitatea ecosistemului. Analiza tendințelor și a progresului mediului reprezintă o
metodă utilă în elaborarea eficientă a strategiilor referitoare la performanța de mediu, putând
oferi posibilitatea cuantificării gradului de realizare a obiectivelor de dezvoltare durabilă
(Wendling, et al., 2018).
Tabelul nr. 1: Indicatori utilizați în analiza datelor
Item Denumire indicator Sursa Cod
Expunerea la poluarea aerului prin pulberi în suspensie μg/m3
IN1 Eurostat sdg_11_50
Particule <2,5μm (sursa: SEE)
Expunerea la poluarea aerului cu particule în suspensie μg/m3
Particule <10μm (sursa: SEE)
Emisiile de gaze cu efect de seră Emisii de gaze cu efect de seră
(în echivalent CO2), anul de bază 1990 (sursa: SEE)
Populația urbană expusă concentrațiilor de PM10 care depășesc valoarea
IN4 Eurostat t2020_rn200
limită zilnică (50 μg/m3 pe mai mult de 35 de zile într-un an) %
Emisii medii de CO2 pe km de autoturisme noi – g CO2/km
(sursă: EEA, DG CLIMA)
Ponderea energiei regenerabile în ultimul brut consum de energie pe
sector %
IN7 Emisiile de gaze cu efect de seră (CO2 echivalent pe PIB) SPI*
IN8 Indicele Eco-inovării (UE = 100) Eurostat t2020_rt200
IN9 PIB pe cap de locuitor în PPS (EU28 = 100) Eurostat tec00114
IN10 Speranța de viață la naștere (ani) Eurostat sdg_03_10
IN11 Poluarea aerului din gospodării (nr. decese/100000 persoane) SPI*

Poluarea aerului din exterior – poluarea atmosferică (nr. decese/100000
IN12 SPI*
persoane)
Cauzele deceselor – rata standardizată a mortalității după reședință,
IN13 Eurostat hlth_cd_asdr2
Bolile sistemului respirator (J00-J99) Total
Cauzele deceselor – rata standardizată a mortalității după reședință, Boli
IN14 Eurostat hlth_cd_asdr2
ale sistemului circulator (I00-I99) Total
Notă: Cei trei indicatori se află în componența Indicelui pentru Progres Social.
Sursa: prelucrare proprie
Emisiile de gaze cu efect de seră (echivalent CO2 pe PIB) – emisiile de dioxid de carbon
(CO2), metan (CH4), oxid de azot (N2O), hidrofluorocarburi (HFC), perfluorocarburi (PFC) și
hexafluorură de sulf (SF6) exprimate în echivalente de CO2 utilizând potențialele de încălzire
globală de 100 ani expuse în cel de al doilea raport al Grupului interguvernamental privind
evaluarea schimbărilor climatice pe PIB-PPP (Intergovernmental Panel on Climate Change,
2007). În metodologia SPI, datele sunt limitate la 1500.
Poluarea aerului din gospodării (nr. decese/100000 persoane) – cuantifică decesele
cauzate de poluarea aerului interior, incluzând diverse tipuri de pneumonie, alte infecții
respiratorii inferioare, trahee, bronhii și cancere pulmonare, boală cardiacă ischemică, accident
vascular cerebral, accident vascular cerebral hemoragic și alte tipuri de accidente vasculare
cerebrale ne-ischemice, boală pulmonară obstructivă cronică și cataractă la 100000 de
persoane, standardizată în funcție de vârstă.

Poluarea atmosferică (nr. decese/100000 persoane) – reprezintă numărul de decese
rezultate din emisiile provenite din activitatea industrială, gospodării, autoturisme și camioane,
exprimate ca rată la 100000 de persoane, standardizată în funcție de vârstă.
3.1. Analiza în Componente Principale
Analiza în Componente Principale (ACP) constă în evidențierea modificării variabilelor

în raport cu alte variabile și modul în care acestea sunt asociate: transformarea variabilelor
corelate într-un set nou de variabile necorelate utilizând o matrice de covarianță sau forma sa
standardizată.
Evaluarea calității rezultatelor ACP poate fi realizată cu ajutorul testului statistic Kaiser-
Meyer-Olkin (KMO) utilizat pentru compararea magnitudinii coeficienților de corelație cu
magnitudinea coeficienților de corelație parțială (Tabelul nr. 2).
Tabelul nr. 2: Testul pentru verificarea utilizării analizei factoriale
Kaiser-Meyer-Olkin Measure of Sampling Adequacy. .734
Approx. Chi-Square 344.248
Bartlett's Test of Sphericity Df 91
Sig. .000
Valoarea testului Kaiser-Meyer-Olkin de adecvare a eșantionării este de 0.734, ceea
ce indică o putere explicativă corespunzătoare a indicatorilor, iar valoarea testului de sfericitate
Bartlett, de 344.248 cu un prag de semnificație de 0.00, ne arată o diferență semnificativă, în
matricea corelațiilor, între variabilele considerate, prin urmare matricea corelațiilor nu este
matrice de identitate.
Pe lângă avantajul de a sintetiza setul inițial de indicatori, păstrând proporția maximă
posibilă a varianței totale în setul original de date, Analiza în Componente Principale prezintă,
în cazul de față, sensibilitate la modificări ale datelor de bază și la prezența valorilor extreme
(Tabelul nr. 3).
Tabelul nr. 3: Varianța totală explicată
Extraction Sums of Squared Rotation Sums of Squared
Component
Initial Eigenvalues
Loadings Loadings
% of Cumulative % of Cumulative % of Cumulative
Total Total Total
Variance % Variance % Variance %
1 6.492 46.373 46.373 6.492 46.373 46.373 4.386 31.329 31.329
2 2.655 18.965 65.339 2.655 18.965 65.339 4.079 29.136 60.465
3 1.181 8.436 73.775 1.181 8.436 73.775 1.863 13.310 73.775
4 .984 7.029 80.804
5 .771 5.508 86.311
6 .555 3.967 90.279
7 .476 3.398 93.676
8 .269 1.918 95.594
9 .241 1.721 97.315
10 .170 1.213 98.528
11 .090 .642 99.170
12 .062 .441 99.611
13 .044 .317 99.928
14 .010 .072 100.000
Extraction Method: Principal Component Analysis.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 163

În ACP, rezultatele obținute pentru calculul valorilor proprii (Tabelul nr. 4) sunt sortate
în funcție de variația variabilei pe care o reprezintă în setul original. Evident, cumularea noilor
componente reprezintă 100% din variație. Lipsa corelației dintre componentele principale
semnifică faptul că acestea măsoară diferite „dimensiuni statistice”.
Pentru că nu pot explica performanțele diferite, indicatorii individuali cu valori similare
în toate țările nu prezintă interes, de aceea cea mai mare încărcare factorială le este atribuită
indicatorilor primari cu cea mai mare variație a valorilor dintre țări.
Cele 14 variabile au fost grupate în trei factori cu valori proprii mai mari de 1, astfel
încât, în contextul soluției factoriale inițiale, nesupuse rotației, aceștia explică 73.775% din
varianța valorilor analizate, iar diferența de 26.225% rămâne neexplicată de model.
După rotirea factorilor, chiar dacă diferența dintre valorile factorilor s-a micșorat, se
constată că tot primul factor explică cel mai bine varianța variabilelor. După cum se observă
(Tabelul nr. 3) are loc o redistribuire a varianței explicată de fiecare factor, factorul 1 pierde
din gradul de saturație în favoarea factorului 2 și a factorului 3. Practic, se schimbă valoarea
saturațiilor pentru fiecare factor în condițiile în care valoarea varianței totale rămâne
neschimbată.
Diagrama conduce la reținerea a două sau trei componente, decizia finală putând fi
influențată și de proporția cumulată a varianței explicate. Dacă fiecare variabilă este apreciată
ca fiind un factor, din reprezentarea grafică a celor 14 factori (Figura nr. 1) se poate considera
că primele trei componente au valoarea cea mai mare.
Figura nr. 1: Diagrama valorilor proprii
Matricea componentelor este utilă în analiza factorială, dar structura mai eficientă
pentru interpretare rămâne, totuși, cea obținută după rotirea factorilor mai ales dacă este luat
în considerare faptul că aceasta oferă o „viziune” mai bună pentru interpretarea datelor.

Tabelul nr. 4: Matricea de rotație a componentelor
Rotated Component Matrix a
Component
1 2 3
Expunerea la poluarea aerului cu particule în suspensie μg/m3 Particule
.881
<10μm (In2)
Expunerea la poluarea aerului cu particule în suspensie μg/m3 Particule
.853
<2,5μm (In1)
Populația urbană expusă concentrațiilor de PM10 care depășesc valoarea
limită zilnică (50 μg/m3 pe mai mult de 35 de zile .789
într-un an) % (In4)
PIB pe cap de locuitor în PPS (EU28 = 100) (In9) -.742
Poluarea aerului din exterior (nr. decese / 100000 persoane) (In12) .700 .623
Indicele Eco-inovării (UE = 100) (In8) -.694
Emisii medii de CO2 pe km de autoturisme noi – g CO2/km (In5) .848
Cauzele deceselor – rata standardizată a mortalității după reședință, Boli
.800
ale sistemului circulator (I00-I99) Total (In14)
Speranța de viață la naștere (In10) -.759
Poluarea aerului din gospodării (nr. decese / 100000 persoane) (In11) .672
Emisiile de gaze cu efect de seră (CO2 echivalent pe PIB) (In7) .657
Emisiile de gaze cu efect de seră Emisii de gaze cu efect de seră
-.656
(în echivalent CO2), anul de bază 1990 (sursa: SEE) (In3)
Ponderea energiei regenerabile în ultimul brut consum de energie
-.911
pe sector % (In6)
Cauzele deceselor – rata standardizată a mortalității după
.624
reședință, Bolile sistemului respirator (J00-J99) Total (In13)
Extraction Method: Principal Component Analysis. Rotation Method: Varimax with Kaiser Normalization.
a. Rotation converged in 5 iterations.
Se observă că soluția este obținută în urma unui proces de 5 iterații. Din numărul total
de variabile se pot extrage tot atâtea componente, fiecare valoare proprie reprezentând partea
de varianță explicată de componenta respectivă.
În funcție de valorile saturațiilor corespunzătoare fiecărei variabile identificăm factorii
(Tabelul nr. 5). Rezultatele obținute după rotirea factorilor, aplicând metoda Varimax, sunt:
Tabelul nr. 5: Identificarea Componentelor după operațiunea de rotire a factorilor

Varianța
Identificarea
Item explicată Variabila Saturația
factorului
din total
Expunerea la poluarea aerului cu particule în
.881
suspensie μg/m3 Particule <10μm (In2)
Expunerea la poluarea aerului cu particule în
.853
suspensie μg/m3 Particule <2,5μm (In1)
Populația urbană expusă concentrațiilor de PM10
Poluarea
1 31.33% care depășesc valoarea limită zilnică (50 μg/m3 pe .789
aerului
mai mult de 35 de zile într-un an) % (In4)
PIB pe cap de locuitor în PPS (EU28 = 100) (In9) -.742
Poluarea aerului din exterior (nr. decese/100000
.700
persoane) (In12)
Indicele Eco-inovării (UE = 100) (In8) -.694
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 165

Varianța
Identificarea
Item explicată Variabila Saturația
factorului
din total
Emisii medii de CO2 pe km de autoturisme noi – g
.848
CO2/km (In5)
Cauzele deceselor – rata standardizată a mortalității
după reședință, Boli ale sistemului circulator (I00- .800 Poluarea
I99) Total (In14) traficului
Speranța de viață la naștere (In10) -.759
//
2 29.14% Poluarea aerului din gospodării (nr. decese/100000
.672
persoane) (In11)
Impactul
Emisiile de gaze cu efect de seră (CO2 echivalent pe urbanizării
.657
PIB) (In7) asupra sănătății
Emisiile de gaze cu efect de seră Emisii de gaze cu
efect de seră (în echivalent CO2), anul de bază 1990 -.656
(sursa: SEE) (In3)
Ponderea energiei regenerabile în ultimul brut
-.911 Impactul
consum de energie pe sector % (In6)
energiei
3 13.31% Cauzele deceselor – rata standardizată a mortalității
regenerabile
după reședință, Bolile sistemului respirator (J00- .624
asupra sănătății
J99) Total (In13)
Factorul 1 – Poluarea aerului. Indiferent câte resurse naturale sau cât de bogată este o
țară, poluarea aerului reprezintă un fenomen greu de eliminat. Poluanții microscopici din aer,
particulele în suspensie grosiere (PM10 – cu un diametrul mai mic de 10 micrometri) și
particulele în suspensie fine (PM2.5 – cu diametrul mai mic de 2.5 micrometri), pot trece cu
ușurință de sistemul nostru imunitar, pătrunzând adânc în sistemul respirator și cel circulator,
dăunând plămânilor, inimii și creierului (Xing, et al., 2016). Conform recomandărilor
Organizației Mondiale a Sănătății, concentrația medie anuală este cel mai bun indicator pentru
efectele asupra sănătății legate de PM.
Acest factor este puternic corelat cu expunerea la poluarea aerului cu particule în
suspensie (PM10 și PM2.5). O mare parte din populația țărilor Uniunii Europene este supusă
efectelor nocive ale poluării. Dacă pe termen scurt, calitatea slabă a aerului poate provoca
afecțiuni respiratorii, pe termen lung poate duce la boli pulmonare cronice, astm și, nu în
ultimul rând poate reduce speranța de viață.
Țările Uniunii Europene trebuie să raporteze Comisiei Europene, în timp real, date
actualizate referitoare la calitatea aerului. Utilizarea tehnologiei moderne în acest scop oferă
posibilitatea de a menține publicul informat.
În acest sens, un exemplu de bune practici poate fi considerat site-ul organizației
non-profit pentru monitorizarea calității aerului la Paris și în regiunea Ile de France, Airparif.
Pe lângă date referitoare la monitorizarea calității aerului și previzionarea episoadelor de
poluare, organizația evaluează impactului măsurilor aplicate pentru reducerea poluării și
contribuie informarea cetățenilor. Ușurința accesării datelor și a hărților spațiale cu prognoze
pentru ziua următoare, alertele automate și aplicațiile mobile ajută ca orice persoană să poată
verifica calitatea aerului la nivel local și să adopte măsurile de precauție necesare pentru
reducerea expunerii la poluare.
Factorul 2 – Impactul urbanizării asupra sănătății explică 29.136% din varianța totală a
datelor inițiale și este puternic corelată cu (In5) și (In14).
În cadrul țărilor UE, diferențele majore ale calității aerului nu sunt influențate doar de

poluare, ci și de urbanizare sau de utilizarea resurselor naturale. În același timp, calitatea
mediului interior nu este afectată doar de calitatea poluării aerului din mediul înconjurător ci
și de expunerea la umezeală, mucegaiuri și alți agenți biologici, fiind legată de astm și
simptome alergice, cancer pulmonar și alte boli respiratorii și cardiovasculare (Agenţia
Europeană de Mediu, 2010).
Începând cu anul 2008, Franța a introdus sistemul de tip „feebate” pentru autoturismele
noi. Acesta impune o taxă pentru vehiculele noi ce au un nivel ridicat de CO2 și reprezintă una
dintre cele mai bune opțiuni de politici disponibile pentru reducerea emisiilor de CO2 ale
mașinilor de pasageri. Astfel, sistemul de bonus-malus solicită o taxă cumpărătorului dacă
emisiile de CO2 ale vehiculului depășesc un anumit prag și oferă bonus în situația în care
acestea sunt sub un anumit nivel (Ministère de la Transition écologique et solidaire, 2017).
Rezultatele aplicării acestui sistem: scăderea emisiilor de CO2 în Franța și, totodată,
tranzacționarea vehiculelor cu emisii scăzute de carbon (Yang, 2018), face ca acesta să fie un
exemplu de bune practici pentru țările Uniunile Europene.
Factorul 3 explică 13.310% din varianța totală a datelor inițiale și este puternic corelat
cu In 6 și In13, având un nivel al saturației de -0.911, respectiv 0.624. Cea de a treia
componentă subliniază impactul atenuării schimbărilor climatice și al calității aerului asupra
sănătății. Practic schimbările energetice și modul în care energia este utilizată pot avea efecte
negative asupra sănătății. Nu doar lipsa accesului la surse adecvate de energie poate genera
probleme evidente legate de starea de sănătate ci și utilizarea acesteia în exces, ceea ce ar
conduce schimbări climatice.
Toate acestea se pot regăsi și la nivel individual, astfel în 2011 Wilkinson a analizat
influența temperaturii exterioare în cazul decesului provocat de boli cardiovasculare și a arătat
o asociere mai puternică între temperatura exterioară și mortalitate în cazul locuințelor mai
puțin eficiente din punct de vedere energetic, subliniind efectul protector al locuințelor mai
călduroase asupra sănătății (Armstrong, et al., 2011). Pe de altă parte, eficiența energetică
îmbunătățită sau izolația modernizării nu protejează doar împotriva frigului ci și atunci când
vine vorba de temperaturi ridicate (evitarea supraîncălzirii) și împotriva pătrunderii poluanților
nocivi din aerul exterior (Mavrogiannia, et al., 2011), dar nici nu protejează împotriva riscului
de creștere a concentrației de poluanți din surse interioare.
Poluarea aerului cu emisii de funingine și aerosoli de carbon rezultați în urma arderii de
combustibili fosili și de ardere a biomasei duce la creșterea numărului persoanelor cu afecțiunii
respiratorii sau cardiovasculare (Morishita, et al., 2015). Alternative pentru sursa de energie
primară utilizată pentru producerea energiei electrică, cu un impact negativ mai scăzut asupra
stării de sănătate sunt energia nucleară (Markandya & Wilkinson, 2007) și cea regenerabilă. În
ceea ce privește energia regenerabilă – cu efecte mai puțin periculoase în cazul unui accident
decât energia nucleară, aceasta poate reduce semnificativ sau poate elimina emisiile de carbon
(UNEP, 2009). Astfel, producerea la scară largă a diferitelor tipuri de energie ar îmbunătăți
calitatea aerului prin efectele indirecte de utilizare a terenurilor legate de producerea de
bioenergie și generarea energiei hidroelectrice (CE, 2000), având un efect considerabil asupra
calității vieții, iar plasarea a turbinelor eoliene și a barajelor poate reduce impactul asupra vieții
marine și a păsărilor (Agenţia Europeană de Mediu, 2010).
3.2. Analiza Cluster
În acest caz s-a aplicat un algoritm de grupare ierarhic, iar metoda aplicată este cea
cunoscută sub numele de cel mai îndepărtat vecin sau metoda distanței maxime (Complete
Linkage), această metodă definind distanța dintre două grupuri ca distanța dintre cei mai
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 167

îndepărtați membri. Această metodă generează, de obicei, grupuri bine separate și compacte.
Evident, analiza cluster nu poate fi considerată o procedură de testare a ipotezelor de cercetare,
soluțiile sale fiind influențate sensibil de către opțiunile subiective ale persoanei care
analizează datele. Pornim, practic de la un număr de clusteri egal cu numărul cazurilor studiate
și, după grupări succesive, ajungem la soluția finală – un singur cluster ce include toate
cazurile.
Soluția finală nu este și soluția optimă. Aceasta din urmă se află între cele două situații
și este stabilită în funcție de obiectivele propuse.
Pentru a obține o soluție viabilă este necesar să analizăm caracteristicile clusterilor în
etape succesive. Este selectată o soluție în momentul în care se considerăm că s-a ajuns la o
soluție interpretabilă sau există o soluție cu un număr rezonabil de clusteri sau suficient de
omogeni.
Ținând cont că nu poate fi determinată o soluție unică pentru rezolvarea unei probleme
cu ajutorul analizei cluster, validitatea rezultatelor analizei cluster este dată de confirmarea
soluției de grupare utilizată fie de metode interpretative a reprezentărilor grafice.
La etapa 1 Belgia este în același cluster cu Olanda (Anexa nr. 1), pătratul distanței
euclidiene dintre cele două fiind egal cu 2.072. Nicio altă variabilă nu a fost grupată anterior
(valoarea 0 la Cluster 1 și Cluster 2 din Stage Cluster First Appears) iar etapa următoare este
etapa 5 (cazul în care clusterul ce conține Belgia se combină cu alt caz, respectiv Franța).
La etapa 4, Ungaria se află în același cluster cu România (Anexa nr. 1), pătratul distanței
euclidiene dintre cele două fiind 4.986; în etapa următoare clusterul va include și Bulgaria, cu
15.043 reprezentând pătratul distanței euclidiene dintre Ungaria și Bulgaria.
Pe baza reprezentării grafice (Figura nr. 2), rezultată în urma analizei datelor utilizând
cele 14 variabile – indicatori prezentați anterior (Tabelul nr. 1), se observă evidențierea a cinci
clustere.
Clusterul 1 – include: Belgia, Olanda, Franța, Austria, Germania, Italia, Slovenia,
Danemarca, Marea Britanie, Irlanda, Finlanda, Suedia și Luxemburg. Este cea mai numeroasă
grupare și este influențată puternic de indicatorii In8 și In9 cu cele mai mari medii ale valorilor
naționale, respectiv de In8, In9 și In10 cu cea mai mică medie a valorilor naționale pentru In11.
De remarcat Finlanda care se distinge în cadrul acestui grup, prin valorile cele mai mici ale In1
și In2, Expunerea la poluarea aerului prin pulberi în suspensie μg/m3 Particule <2,5μm și
Particule <10μm dar și prin cea mai scăzută Rată standardizată a mortalității după reședință
cauzată de bolile sistemului respirator (J00-J99) pentru țările Uniunii Europene (Anexa 2).
Clusterul 2 – include: Portugalia, Spania, Grecia, Malta și Cipru. În clasamentul
valorilor medii ale indicatorilor se situează pe prima poziție atunci când vorbim de Speranța
de viață. Paradoxal, atunci când analizăm cauzele de deces, se situează în fruntea clasamentului
dacă ne referim la boli ale sistemului circulator. Pe de altă parte, o influență pozitivă asupra
In14 o reprezintă faptul că emisiile medii de CO2 pe km de autoturisme noi au cea mai mică
valoare medie ceea ce se reflectă și în faptul că aici regăsim și cea mai mică medie a valorilor
naționale pentru decesele cauzate de boli ale sistemului respirator (Anexa 2).
Clusterul 3 – include: Ungaria, România, Bulgaria și se remarcă prin cea mai ridicată
medie a ratei In4, în aceste țări populația urbană fiind cea mai expusă concentrațiilor de PM10
care depășesc valoarea limită zilnică (50 μg/m3 pe mai mult de 35 de zile într-un an). Aceasta
se reflectă și în faptul că aici regăsim și cele mai mari valori ale expunerii la poluarea aerului
prin pulberi în suspensie μg/m3 (Particule <2,5μm și Particule <10 μm). Dacă mai era necesar,
valoarea cea mai mică a mediei valorilor naționale pentru Indexul Eco-inovării coroborată cele
mai mari medii ale valorilor indicatorilor In11, In12 și In14 accentuează faptul că în aceste țări
poluarea un factor ce influențează negativ starea de sănătate (Anexa nr. 2).

Figura 2: Dendograma
Raportul special 23/2018 publicat de Curtea de Conturi Europeană „Poluarea

atmosferică: sănătatea noastră nu este încă protejată în mod suficient” subliniază faptul că
„Agenția Europeană de Mediu (AEM) estimează că (pentru anul 2014), în Uniunea Europeană,
399000 de decese premature pot fi atribuite expunerii la particule fine de materie (PM 2.5),75000
expunerii la dioxidul de azot (NO2) și 13600 expunerii la ozonul de la nivelul solului (O3).
Deși există anumite suprapuneri între aceste cifre (de exemplu, NO2 este un precursor al PM2.5),
astfel încât acestea nu pot fi pur și simplu însumate, ele arată că poluarea atmosferică provoacă
peste 400000 de decese premature în UE anual” (Curtea de Conturi Europeană, 2018, p. 68).
Conform raportului de țară referitor la punerea în aplicare a politicilor de mediu ale
Uniunii Europene, calitatea aerului din România reprezintă în continuare un motiv grav de
îngrijorare (Comisia Europeană, 2019).
În București, în anul 2017, s-au înregistrat depășiri atât pentru valorii-limită anuale de
NO2 cât și în ceea ce privește particulele în suspensie PM10 (Comisia Europeană, 2019, p. 19).
Pe lângă faptul că București este unul dintre cele mai poluate orașe din Europa, acesta are și
cele mai puține stații de monitorizare a calității aerului.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 169

Una dintre soluțiile adoptate de către România pentru îmbunătățirea calității aerului o
reprezintă proiectul de hotărâre al Consiliului Local al Municipiului București ce definește
Zona de Acțiune pentru Calitatea Aerului (ZACA). Acesta are ca scop reducerea poluării prin
scăderea volumului traficului cu autoturisme personale și încurajarea transportului public și a
celui alternativ (biciclete). Astfel, un exemplu de bune practici poate fi considerat Proiectul de
hotărâre privind măsuri concrete de îmbunătățire a calității aerului în municipiul București.
Numit și proiectul OXIGEN, acesta va restricționa, de la 01.01.2020, accesul autovehiculelor
cu masă mai mică de 5 tone în interiorul ZACA, în funcție de norma de poluare a fiecăruia
dintre acestea. Măsură adoptată de autoritățile locale, este componentă a Planului Integrat
pentru Calitatea Aerului și a planului de Mobilitate Urbană Durabilă 2016-2030, și are ca scop
îmbunătățirea calității aerului în București. Alte politici adoptate de administrația locală pentru
reducerea poluării mediului sunt: introducerea regimului de plată a parcărilor de utilitate
publică generală și stabilirea unui necesar optim de locuri de parcare, realizarea de piste de
biciclete pe principalele bulevarde, achiziționarea de vehicule la standarde europene, moderne
și nepoluante pentru dotarea transportului public etc.
Clusterul 4 – include: Letonia Lituania Cehia, Slovacia Polonia și Croația. Faptul că
niciun indicator nu este caracterizat de nicio valoare maximă sau minimă a mediei valorilor
naționale face ca această clasă să pară „cuminte”. Dar, la o analiză individuală a țărilor incluse
în acest cluster, pe lângă faptul că include țara cu cea mai mică speranță de viață dintre țările
UE (Letonia) are în componența sa și țara cu cele mai mici emisii de gaze cu efect de seră (In3)
și rata populației urbane expusă concentrațiilor de PM10 care depășesc valoarea limită zilnică
(In4) egală cu 0 (Lituania). Pe de altă parte în cluster-ul 4 regăsim și Polonia, țara cea mai
afectată atunci când analizăm expunerea la poluarea aerului prin pulberi în suspensie μg/m3
Particule <2,5μm, In1 (Anexa nr. 2).
În anul 2014 Letonia a demarat o strategie pe termen lung în politica de transport ca o
politică de reducere a emisiilor de CO2, de reducere a utilizării combustibililor fosili și a
nivelului de zgomot În acest sens, Ministerul Protecției Mediului și Dezvoltării Regionale a
oferit sprijin financiar pentru implementarea unor astfel de proiecte în cadrul cărora s-au
achiziționat vehicule electrice (Cansino, et al., 2018).
Clusterul 5 – include o singură țară: Estonia. Comparativ cu valorile medii ale
indicatorilor ce caracterizează clusterele anterioare, aici regăsim cele mai mici valori pentru
In1-In4, ceea ce face ca acest cluster să aibă cea mai redusă expunere la poluarea aerului prin
pulberi în suspensie (Particule <2,5μm; Particule <10μm), cele mai puține e misii de gaze cu
efect de seră (în echivalent CO2), anul de bază 1990 și o rată 0 a populației urbane expusă
concentrațiilor de PM10 care depășesc valoarea limită zilnică (In4) ceea ce se reflectă în valorile
pentru In12 și In13. Este clusterul cu cea mai mare pondere a energiei regenerabile în consumul
final brut de energie pe sector dar și cu cele mai mari valori medii ale In5 (Emisii medii de CO2
pe km de autoturisme noi) și In7 – Emisiile de gaze cu efect de seră – echivalent CO2 pe PIB
(Anexa nr. 2).
În 2013, Estonia a fost primul stat membru al Uniunii Europene care a extins pentru
rezidenți, în capitala sa, transportul public gratuit. Rezultatele acestui demers pot fi evidențiate
pe termen scurt – decongestionarea traficului, reducerea utilizării autoturismelor în Tallin etc.,
dar și pe termen lung: scăderea poluării și îmbunătățirea calității aerului prin reducerea
emisiilor de dioxid de carbon – se preconizează o scădere a emisiilor de CO2 de 45000 tone/an.
Practic, această decizie a autorităților din Talllin încurajează utilizarea transportului
public, reducând astfel reduce congestia traficului și a emisiilor cauzate de autoturisme și, în
același timp, este stimulată dezvoltarea economică (Eco-innovation Action Plan - European
Commission, 2013).

Dat fiind subiectivitatea alegerii clusterelor (Figura nr. 2) se observă faptul că din
primul cluster Luxemburg poate fi încadrat într-o clasă individuală, această țară fiind
caracterizată de o populația urbană expusă concentrațiilor de PM 10 care depășesc valoarea
limită zilnică (50 μg/m3 pe mai mult de 35 de zile într-un an) cu rata 0, de valori peste media
Uniunii Europene ale indicelui de eco-inovare și a speranței de viață, de valori sub media UE
pentru In11, In12 și In13 și, nu în ultimul rând, de faptul că are cea mai mare valoare a PIB-lui
pe cap de locuitor.
Dincolo de aceste grupări, ca urmare a globalizării, criza globală climatică nu cunoaște
granițe. Țările din interiorul Uniunii Europene, împreună cu partenerii lor cei mai apropiați,
vor continua să conducă activitatea globală de combatere a acesteia. Cooperarea
transfrontalieră pentru combaterea schimbărilor climatice este necesară și de asemenea
posibilă, bazându-se pe succesul protecției mediului și al calității aerului.
Există mai multe activități și o serie de măsuri în țările UE pentru protejarea zonelor
naturale, pentru garantarea calității aerului, pentru gestionarea corectă a deșeurilor și pentru
reducerea efectelor substanțelor chimice dăunătoare, în general, pentru îmbunătățirea calității
mediului.
3.3 Bune practici cu privire la îmbunătățirea calității aerului la nivelul Uniunii Europene
Conștientizarea populației referitor la aspectele legate de mediu și sublinierea

impactului negativ al unui mediu poluat asupra sănătății sunt procese ample ce necesită o
perioadă mare de timp. În acest sens se utilizează într-o măsură din ce în ce mai mare practicile
de gestionare a deșeurilor și se investește în infrastructura de reciclare și colectare.
Elaborarea unor politici ce urmăresc optimizarea metodelor și tehnicilor de îmbunătățire
a calității aerului și de protecție a resurselor naturale se bazează pe monitorizarea mediului, în
special pe analiza nivelului de poluare. Astfel, pe baza informațiilor obținute în urma analizelor
periodice pot fi corectate acțiunile practice de management ale mediului înconjurător prin
utilizarea de bune practici.
Existența particularităților privind politicile și strategiile de mediu la nivel de țară face
ca fiecare stat să trateze în mod diferit atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă. Cu toate
acestea, un schimb de bune practici cu statele Uniunii Europene care au atins cerințele
Directivei CE nu poate fi decât binevenit.
Un exemplu de bune practici îl constituie programul regional Cartiere ecologice
(Quartiers Verts / Groene Wijken), demarat în anul 2000 în Belgia. În cadrul acestui proiect a
fost acordat a sprijin, în regiunea Bruxelles, pentru mai mult de 200 de inițiative locale de
ecologizare.
În Franța o politică de bune practici este reprezentată de reducerea poluării traficului și
aerului prin aplicarea de restricții mașinilor vechi; prin măsuri de îmbunătățire a traficului
pietonal în orașe. Astfel, începând cu anul 2016, au fost impuse restricții cu privire la circulația
autovehiculelor mai vechi de 1997, fiind interzisă circulația acestora în Paris între orele
8.00-20.00. Nu în ultimul rând, se intenționează interzicerea vânzării autoturismelor diesel și
a benzină până în 2040.
Austria a adoptat ca măsură de îmbunătățire a mediului Planul de acțiuni privind
eficiența resurselor. În acest sens se urmărește, comparativ cu anul 2008, optimizarea cu 50%
a eficienței globale a resurselor până în 2020.
În același timp Austria este una dintre țările Uniunii Europene cu bune practici aplicate
în domeniul economiei circulare și al eco-inovării. În acest sens, inițiativa Cumpărați conștient
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 171

(„Bewusst kaufen”) are ca scop, prin intermediul unui portal web, pe lângă informarea
populației privind consumul durabil și conștientizarea acesteia cu privire la produsele durabile.
Proiectul Laboratorul Verde al Reciclării (2012) este un exemplu de bune practici,
dezvoltat de Eco-Rom Ambalaje, cu scopul de a informa, educa și sensibiliza generația tânără
cu privire la problemele de mediu. O contribuție importantă în cadrul proiectului a fost, pe de
o parte parteneriatul cu municipalitățile locale, iar pe de altă parte implicarea cadrelor școlare
în promovarea reciclării.
Dezvoltat în parteneriat cu Ministerul Mediului și Ministerul Educației, acest proiect
implică inclusiv părinții și cadrele didactice în educarea și responsabilizarea copiilor în ceea ce
privește mediul. Caracterul actual și inovativ al proiectului a fost recunoscut și prin acordarea
de premii și medalii la nivel național și internațional: National Energy Globe Award; Golden
Award for Excellence – în cadrul competiției European CSR Awards, categoria Companii Mici
și Mijlocii; medalia de argint în cadrul competiției Business Award (IBA).
(Ecoromambalaje.ro, 2019).
Concluzii
Analiza detaliată a evoluției dezvoltării durabile, în mod special a mediului înconjurător

și a calității aerului este necesară pentru abordarea riscurilor pentru sănătate. O prioritate o
constituie și dezvoltarea de soluțiile eficiente privind îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare
durabilă referitoare la reducerea poluării aerului și a riscurilor asociate pentru sănătate.
În același timp, pentru îndeplinirea unui obiectiv al Agendei 2030, este necesară
continuarea monitorizării calității aerului pentru determinarea gradului de poluare, de reducere
a numărului de decese cauzate de poluarea aerului cu două treimi până în 2030. Pe lângă
îmbunătățirea evidentă a calității vieții, acest aspect va însemna și reducerea costurilor din
sistemul de sănătate.
Pentru ca toate țările, implicit orașele, să atingă nivelurile orientărilor sugerate de OMS
privind calitatea aerului trebuie utilizate tehnologiile inovatoare din domeniu, promovate
utilizarea tehnologiilor de producere a energiei regenerabile și a combustibililor ecologici,
concomitent cu soluții pentru reducerea/eliminarea utilizării îngrășămintelor în agricultura, cu
diminuarea consumului de combustibili ce determină emisii crescute de gaze și stoparea arderii
necontrolate a deșeurilor.
Rezultatele prezentei cercetări trebuie interpretate în contextul limitărilor existente,
generate de: disponibilitatea datelor referitoare la calitatea aerului obținute în mod unitar și în
timp real pentru toate statele Uniunii Europene; preocupări reduse privind reglementările
internaționale referitoare la calitatea aerului din interior în contextul în care 90% din timp este
petrecut în interiorul clădirilor (Ścibor, et al., 2019). Astfel, ocupanții clădirilor sunt persoane
expuse la o serie de poluanți atmosferici din interior, de natură organică cât și anorganică, ce
pot provoca efecte grave asupra sănătății (Koivist, et al., 2019).
O politică de bune practici adoptată în vederea îmbunătățirii calității aerului interior o
reprezintă reglementarea privind fumatul in interiorul clădirilor. Interdicțiile referitoare la
fumat, chiar dacă au stârnit controverse, au îmbunătățit calitatea aerului din interior. Astfel,
poluanții cauzați de fumul de tutun în mediu interior sunt în scădere. În România, Legea nr.
15/2016 pentru prevenirea și combaterea consumului produselor din tutun, interzice fumatul
în spațiile închise de la locul de muncă și în spațiile publice închise, are scopul de a proteja
sănătatea angajaților și a cetățenilor aflați în spațiile publice, prin evitarea expunerii la fumul
de țigară.

Efectele negative ale poluanților atmosferici nu se limitează exclusiv la sănătate, ci se
reflectă și în costuri economice ridicate.
Cercetările ulterioare au ca scop extinderea eșantionului la nivel global, dar și
includerea altor variabile. În plus, în funcție de posibilitățile de accesare a seriilor de date
specifice, studiul poate fi aplicat și la nivelul regiunilor din România, evidențiind bune practici
privind modul în care se poate îmbunătăți calitatea aerului prin adoptarea unor soluții mai bune
pentru mobilitatea urbană.
Bibliografie
Arbex, M.A., et al., 2012. Air pollution and the respiratory system. Jornal Brasileiro de
Pneumologia, 38(5), pp. 643-655.
Armstrong, B., et al., 2011. Association of mortality with high temperatures in a temperate
climate: England and Wales. Journal of Epidemiology & Community Health, 65(4), pp.
340-345.
Barnett, A.G., et al., 2006. The Effects of Air Pollution on Hospitalizations for Cardiovascular
Disease inElderly People in Australian and New Zealand Cities. Environmental health
perspectives, 114(7), pp. 1018-1023.
Cansino, J., Sánchez-Braza, A. and Sanz-Díaz, T., 2018. Policy Instruments to Promote
Electro-Mobility in the EU28: A Comprehensive Review. Sustainability, 10(7), p. 2507.
Chow, C.K., et al., 2009. Environmental and societal influences acting on cardiovascular risk
factors and disease at a population level: a review. International Journal of Epidemiology,
38(6), pp. 1580–1594.
Eco-innovation Action Plan – European Commission, 2013. Tallinn becomes “capital of free
public transport” – Eco-innovation Action Plan – European Commission. [online]
Available at: <https://ec.europa.eu/environment/ecoap/about-eco-innovation/good-
practices/estonia/20130617-capital-of-free-public-transport_en> [Accessed 6 August
2019].
Ecoromambalaje.ro, 2019. Laboratorul verde al reciclarii obtine national energy globe award.
Eco-rom ambalaje. [online] Available at: <https://colecteazaselectiv.ro/laboratorul-verde-
al-reciclarii-2/> [Accessed 17 August 2019].
EC, 2000. Directive 2000/60/EC of the European Parliament and of the Council of 23 October
2000 establishing a framework for Community action in the field of water policy, s.l.: EC
of the European Parliament and of the Council.
European Commission, 2012. Communication from the Commission to the European
Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee
of the Regions: Innovating for sustainable growth: a bioeconomy for Europe. Brussels:
European Commission.
European Commission, 2016. The junction of health, environment and the bioeconomy
Foresight and implications for European research & innovation policies – Study. Brussels:
European Commission.
European Commission, 2018. Report from the commission to the European parliament and the
council on the implementation of the EU Strategy on adaptation to climate change.
Brussels: European Commission, Directorate-General for Climate Action.
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 173

European Commission, 2019. The 2019 assessment of the implementation of EU environmental

policies. Bruxelles: European Commission.
European Court of Auditors, 2018. Air pollution: our health is not yet sufficiently protected,
s.l.: European Court of Auditors.
European Environment Agency, 2010. The European environment. State and outlook 2010:
synthesis. Copenhaga: European Environment Agency (EU body or agency).
European Environment Agency, 2017. Climate change adaptation and disaster risk reduction
in Europe. Enhancing coherence of the knowledge base, policies and practices – Study.
Luxemburg: Publications Office of the European Union.
Eurostat, 2018. Database – Eurostat. [online] Available at: <https://ec.europa.eu/eurostat/
data/database> [Accessed 20 June 2019].
Eurostat, 2019. SHARES (Renewables) – Eurostat. [online] Available at: <https://ec.europa.eu/
eurostat/web/energy/data/shares> [Accessed 20 June 2019].
Institute of Medicine (US), 2001. Rebuilding the Unity of Health and the Environment: A New
Vision of Environmental Health for the 21st Century. Washington (DC): National
Academies Press (US).
Intergovernmental Panel on Climate Change, 2007. Climate Change 2007: Mitigation.
Contribution of Working Group III to the Fourth Assessment Report of the
Intergovernmental Panel on Climate Change [B. Metz, O.R. Davidson, P.R. Bosch, R.
Dave, L.A. Meyer (eds)]. Cambridge and New York: Cambridge University Press.
Kampa, M. and Castanas, E., 2008. Human health effects of air pollution. Environmental
Pollution, 151(2), pp. 362-367.
Kiesewetter, G., et al., 2015. Modelling street level PM10 concentrations across Europe: source
apportionment and possible futures. Atmospheric Chemistry and Physics, 15(3),
pp. 1539-1553.
Koivist, A.J., et al., 2019. Source specific exposure and risk assessment for indoor aerosols.
Science of The Total Environment, Volume 668, pp. 13-24.
Makria, A. and Stilianakis, N.I., 2008. Vulnerability to air pollution health effects.
International journal of hygiene and environmental health, 211(3-4), pp. 326-336.
Markandya, A. and Wilkinson, P., 2007. Energy and Health 2. Electricity generation and
health. The Lancet, 370(9591), pp. 979-990.
Mavrogiannia, A. et al., 2011. Building characteristics as determinants of propensity to high
indoor summer temperatures in London dwellings. Building and Environment, Volume 55,
pp. 117-130.
Meyer, R., 2017. Bioeconomy Strategies: Contexts, Visions, Guiding Implementation
Principles and Resulting Debates. Sustainability, 9(6), p. 1031.
Ministère de la Transition écologique et solidaire, 2017. Bonus-malus écologique: définitions
et barèmes pour 2018. [online] Available at: <https://www.ecologique-
solidaire.gouv.fr/bonus-malus-ecologique-definitions-et-baremes-2018> [Accessed 29
July 2019].
Morishita, M., Thompson, K. and Brook, R.D., 2015. Understanding Air Pollution and
Cardiovascular Diseases: Is It Preventable?. Current Cardiovascular Risk Reports, 9(6),
p. 30.

Nakano, T. and Otsuki, T., 2013. Environmental air pollutants and the risk of cancer. Gan To
Kagaku Ryoho, 40(11), pp. 1441-1445.
Pruss-Ustun, A. et al., 2016. Preventing disease through healthy environments. A global
assessment of the burden of disease from environmental risks, s.l.: World Health
Organization.
Ronzon, T. et al., 2016. Bioeconomy Report, Brussels: JRC Scientific and Policy Report.
Ścibor, M. et al., 2019. Are we safe inside? Indoor air quality in relation to outdoor
concentration of PM10 and PM2.5 and to characteristics of homes. Sustainable Cities and
Society, Volume 48, p. 101537.
Social Progress Imperative, 2019. 2019 Social Progress Index. [online] Available at:
<https://www.socialprogress.org/> [Accessed 30 July 2019].
UNEP, 2009. Towards sustainable production and use of resources: assessing biofuels –
Summary. Paris: United Nations Environment Programme.
United Nations, 1987. Montreal Protocol on Substances that Deplete the Ozone Layer. [online]
Available at: <https://treaties.un.org/doc/Publication/MTDSG/Volume%20II/Chapter%
20XXVII/XXVII-2-a.en.pdf > [Accessed 30 July 2019].
Wendling, Z.A. et al., 2018. 2018 Environmental Performance Index (EPI). New Haven: Yale
Center for Environmental Law & Policy.
WHO Working Group on Volatile Organic Compounds (1995: Brussels, Belgium) & World
Health Organization. Regional Office for Europe, 1996. Updating and revision of the air
quality guidelines for Europe: report on a WHO Working Group on Volatile Organic
Compounds, Brussels, Belgium, 2-6 October 1995, Copenhagen: WHO Regional Office for
Europe.
World Health Organization, 1948. Constitution of the World Health Organization. New York:
World Health Organization.
World Health Organization, 1958. Air pollution: fifth report of the Expert Committee on
Environmental Sanitation [meeting held in Geneva from 18 to 23 November 1957].
Geneva: World Health Organization.
WWF and Ecofys, 2011. EU Climate Policy Tracker. Brussels: WWF-World Wide Fund for
Nature.
Xing, Y.F., Xu, Y.H., Shi, M.H. & Lian, Y.X., 2016. The impact of PM2.5 on the human
respiratory system. Journal of thoracic disease, 8(1), pp. E69-74.
Yang, Z., 2018. Practical lessons in vehicle efficiency policy: The 10-year evolution of
France's CO2-based bonus-malus (feebate) system. [Online] Available at:
<https://theicct.org/blog/staff/practical-lessons-vehicle-efficiency-policy-10-year-
evolution-frances-co2-based-bonus> [Accessed 27 July 2019].
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 175

Anexa nr. 1
Agglomeration Schedule
Cluster Combined Stage Cluster First Appears
Stage Coefficients Next Stage
Cluster 1 Cluster 2 Cluster 1 Cluster 2
1 2 20 2.072 0 0 5
2 6 24 3.132 0 0 9
3 22 26 4.042 0 0 10
4 13 23 4.986 0 0 17
5 2 10 5.197 1 0 12
6 15 25 5.281 0 0 15
7 9 27 5.558 0 0 22
8 1 11 5.824 0 0 12
9 6 21 7.249 2 0 16
10 12 22 8.357 0 3 18
11 7 28 9.357 0 0 13
12 1 2 10.425 8 5 15
13 7 14 10.777 11 0 20
14 16 17 11.452 0 0 21
15 1 15 12.398 12 6 20
16 4 6 14.999 0 9 21
17 3 13 15.043 0 4 24
18 12 19 15.409 10 0 19
19 5 12 19.980 0 18 25
20 1 7 25.702 15 13 22
21 4 16 27.147 16 14 24
22 1 9 30.199 20 7 23
23 1 18 36.079 22 0 25
24 3 4 43.316 17 21 26
25 1 5 50.562 23 19 27
26 3 8 54.419 24 0 27
27 1 3 110.811 25 26 0
Anexa nr. 2
Descrierea clusterelor cu ajutorul valorilor medii
Nr. cluster 1 2 3 4 5
Componență (nr. Țări) 13 5 3 6 1
IN1 11.55 13.52 21.70 17.73 5.30
IN2 18.01 24.04 30.13 25.90 10.50
IN3 85.65 114.84 56.20 61.37 48.60
IN4 4.50 26.17 52.67 40.71 0.00
IN5 117.13 112.34 124.13 124.52 132.80
IN6 21.41 15.79 18.84 21.55 29.21
IN7 216.72 250.47 336.07 303.24 621.85
IN8 115.38 85.00 55.33 74.17 62.00
IN9 129.08 83.40 60.00 73.67 79.00
IN10 81.85 82.20 75.37 77.15 78.40
IN11 0.58 0.61 13.55 4.81 9.00
IN12 17.09 19.27 56.93 42.58 15.02
IN13 84.83 113.07 80.83 68.79 42.88
IN14 377.79 319.52 956.66 619.94 665.68

BUNE PRACTICI REFERITOARE LA INOVAREA SOCIALĂ

ÎN CONTEXTUL EVOLUȚIEI E-GOVERNMENT
Vasja Roblek1 *, Mirjana Pejić Bach2, Maja Meško3 și Tine Bertoncel4
1)
Faculty of Organisation Studies, Slovenia
2)
University of Zagreb, Faculty of Economics and Business, Croatia
3)4)
University of Primorska, Slovenia

Roblek, V., Bach, M.P., Meško, M. and Bertoncel, T., Primit: 10 septembrie 2019
2020. Best Practices of the Social Innovations in the Revizuit: 12 noiembrie 2019
Framework of the E-Government Evolution. Acceptat: 13 decembrie 2019
DOI 10.24818/EA/2019/53/275
Rezumat
Inovațiile sociale au fost alături de tehnologia avansată în secolul 21, jucând un rol esențial
în structurile sociale și în procesele lor de informatizare. Tehnologia informației a devenit
un factor indispensabil nu numai în industrie și în servicii, ci și în sistemele de guvernare la
nivel micro (orașe și regiuni) și macro (stat și națiuni). Procesele de informare, care includ
automatizarea, au avut, în ultimii ani, un impact important asupra transformării/trecerii de
la guvernarea „clasică” la „guvernarea inteligentă”. În lucrare sunt prezentate cele mai bune
practici care arată cum ar putea inovațiile sociale, împreună cu tehnologia avansată să
conducă la mai multe schimbări democratice în mediul urban. Se poate concluziona că se
vor reorganiza, în multe moduri, deciziile publice, se vor crea schimbări în procesele
democratice care sunt în conformitate cu dezvoltarea socioeconomică și tehnologică și că
va reprezenta baza apariției așa-numitei celei mai inteligente comunități sociale și a noilor
procese de organizare și funcționare.
Cuvinte-cheie: bune practice, e-government, e-participare, guvernare, teoria valorii

publice, guvernare inteligentă, inovare socială
Clasificare JEL: D71, D72, D73, O33, O35
* Autor de contact, Vasja Roblek – vasja.roblek@gmx.com
Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 177

Revista Amfiteatru Economic: Academia de Studii Economice Din Bucureşti Facultatea de Business Și Turism

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Amfiteatru Economic: Academia de Studii Economice Din Bucureşti Facultatea de Business Și Turism

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Amfiteatru Economic

Academia de Studii Economice din Bucureşti

Revista Amfiteatru Economic este clasificată şi recunoscută

Tematica viitoarelor două numere:

• Revista nr. 54/2020 – Universitatea sustenabilă

• Revista nr. 55/2020 – Managementul riscului sustenabilității firmelor

Principalele baze de date internaţionale în care este indexată

ISSN 1582-9146 www.amfiteatrueconomic.ro

Achiziții ecologice: realități și perspective ....................................................................... 11

Achiziții ecologice: realități și perspective

Implicațiile achizițiilor ecologice asupra pieței muncii din România

Achizițiile ecologice prin certificarea Forest Stewardship Council (FSC).

Achiziţiile ecologice efectuate de managerii din industria hotelieră.

Analiză bibliometrică asupra domeniului achizițiilor publice ecologice ....................... 72

Achizițiile publice ecologice în literatura de specialitate ................................................ 83

Angajamentul în achizițiile verzi: antecedente și rezultate

Managementul achizițiilor ecologice în întreprinderile mici și mijlocii

Analiza realităților, evoluției și perspectivelor dezvoltării urbane ecologice

Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 3

Stilurile de leadership ca predictori ai atitudinilor față de muncă:

Strategiile și abordările financiare ale guvernului chinez

Re-inovare din eșec, diferențe de mediu instituțional și performanța firmei:

Amfiteatru Economic vă recomandă

Evenimentele culturale de mare amploare:

Bune practici privind calitatea aerului, poluarea și impactul

Bune practici referitoare la inovarea socială în contextul evoluției e-government..... 177

O carte de pionerat în domeniul cercetării economice românești

În data de 12 decembrie 2019, cu ocazia decernării premiilor Academiei Române ,

Prof. univ. dr.

Prof. univ. dr.

Prof. univ. dr.

Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 5

Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 7

Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 9

Vă rugăm să citați acest articol astfel:

Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 11

Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 13

Achiziții ecologice: realități și perspective

Implicațiile achizițiilor ecologice asupra pieței muncii din România

Achizițiile ecologice prin certificarea Forest Stewardship Council (FSC).

Achiziţiile ecologice efectuate de managerii din industria hotelieră.

Analiză bibliometrică asupra domeniului achizițiilor publice ecologice ....................... 72

Achizițiile publice ecologice în literatura de specialitate ................................................ 83

Angajamentul în achizițiile verzi: antecedente și rezultate

Managementul achizițiilor ecologice în întreprinderile mici și mijlocii

Analiza realităților, evoluției și perspectivelor dezvoltării urbane ecologice

ADOPTAREA PLANURILOR NAȚIONALE DE ACHIZIȚII ECOLOGICE

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Istoricul articolului

Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 15

Exploatarea în ritm accelerat a resurselor fosile în condițiile caracterului limitat al

1. Analiza literaturii de specialitate

Vol. 22 • Nr. 53 • Februarie 2020 17

major al guvernelor și al autorităților naționale și locale pentru implementarea principiilor

2. Studiu de caz: Impactul adoptării Planurilor de Achiziții Ecologice asupra economiei

2.1. Metodologia cercetării

2.2. Model econometric

𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡 = 𝛼𝛼2 + ∆ � 𝛽𝛽1,𝑗𝑗 𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛾𝛾1,𝑗𝑗 𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛿𝛿1,𝑗𝑗 𝐶𝐶𝐶𝐶2 1,𝑡𝑡−𝑗𝑗

+ ∆ � 𝜖𝜖1,𝑗𝑗 𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝜃𝜃1,𝑗𝑗 𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + 𝑢𝑢1𝑡𝑡 (1)

𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡 = 𝛼𝛼2 + ∆ � 𝛽𝛽1,𝑗𝑗 𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛾𝛾1,𝑗𝑗 𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛿𝛿1,𝑗𝑗 𝐶𝐶𝐶𝐶2 1,𝑡𝑡−𝑗𝑗

+ ∆ � 𝜖𝜖1,𝑗𝑗 𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝜃𝜃1,𝑗𝑗 𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + 𝑢𝑢1𝑡𝑡 (2)

𝐶𝐶𝐶𝐶2 1,𝑡𝑡 = 𝛼𝛼2 + ∆ � 𝛽𝛽1,𝑗𝑗 𝐶𝐶𝐶𝐶21,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛿𝛿1,𝑗𝑗 𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛾𝛾1,𝑗𝑗 𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 +

+ ∆ � 𝜖𝜖1,𝑗𝑗 𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝜃𝜃1,𝑗𝑗 𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊𝑊1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + 𝑢𝑢1𝑡𝑡 (3)

+∆ � 𝜃𝜃1,𝑗𝑗 𝐶𝐶𝐶𝐶21,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + ∆ � 𝛿𝛿1,𝑗𝑗 𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅1,𝑡𝑡−𝑗𝑗 + 𝑢𝑢1𝑡𝑡