pag.

92: Parlamentul României la început de secol

- sfârșitul sec XX: România era printre cele mai prospere țări din partea de SE a
Europei;
- producții românești cotate bine pe continent și în lume: cereale, lemn, vin, petrol;
- viața politică era dominată de:
 partidul conservator (al marilor proprietari funciari);
 partidul liber (al burgheziei);
- constituția din 1886 (în esență un document liberal), stabilea prerogativele
domnitorului în limitele de putere ale unui monarh constituțional și întărea principiul
separării puterilor;
- rolul preponderent în stat revenea puterii legislative, exercitate de Reprezentanța
Națională (un parlament bicameral ales prin vot cenzitar);
- RN împărțea cu monarhul inițiativa legilor, cu drept de:
 interpelare la adresa miniștrilor;
 anchetă, atunci când erau depistate abuzuri;
- dreptul la proprietate era considerat sacru și inviolabil (atât pentru marii proprietari,
cât și pentru țăranii împrorpeităriți la 1864);
- ulterior, au fost acceptați și credincioșii altor confesiuni, cu condiția naturalizării
individuale;
- România participase la războiul ruso-turc din anii 1877-1878, iar independența țării
fusesese recunoscută de marile puteri europene;
- câțiva ani mai târziu, Parlamentul proclamase regatul, Carol I și Elisabeta fiind
încoronațila 10 mai 1881;
- liberalii, sub guvernarea cărora România s-a aflat 12 ani (1876-1888) și în vremea
cărora s-a declanșat modernizarea șării, au cedat puterea pe fondul unei puternice înfruntări
sociale din care nu a lipsit și o răscoală țărănească;
- suveranul a înțeles că stabilitatea politică este mai presus de simpatia regală și a
introdus rotativa guvernamentală, alternând la capătul a 4 ani legislativi cele două mari
partide la conducerea țării;
- parlamentul își desfășura activitatea în sesiuni care durau 5 luni, cu începerea de la
15 octombrie;
- parlamentarii puteau acuza orice funcționar de stat, indiferent de rang, erau
inviolabili pe durata mandatului, primeau o indemnizație și o diurnă;
 pag. 94-95: Principalele teme de dezbatare

- marile teme de dezbatere în cele 4 parlamente (2 liberale și 2 conservatoare) din anii

1895-1907 au fost:
 problema agrară (foarte stringentă și datorită periodicelor răzvrătiri țărănești);
 industria;
 legislația socială;
 criza financiară;
 administrația;
 justiția;
 învățământul;
- cel mai consistent subiect de politică externă pe agenda parlamentară; chestiunea
românilor transilvăneni și atitudinea față de monarhia dualistă austro-ungară;
- pentru acei ani, era evidentă preocuparea de a se ameliora situația țărănimii mult
mult îngreunată de divizarea pământului între generații, de anii repetați de secetă de la
sfârșitul sec al XIX-lea, de absența unei relații contractuale cu proprietarii funciari sau de
prezența copleșitoare, mai cu seamă în N Moldovei, a trusturilor ardelenești;
- dezbaterile parlamentare și ansamblul legislativ rezultat n-a putut preîntâmpina
declanșarea marilor răscoale din 1907;
- martie 1904: era acceptat un nou tarif vamal protecționist;
- scurta guvernare a cabinetului Petre S. Aurelian (1869-1897) adopță legea
repausului duminical, de care beneficiau funcționarii și lucrătorii din sectoruol comercial și
muncitorii din întreprinderile particulare;
- sub presiunea grevelor din 1906, mai târziu era dezbătut un proiect de lege privind
protecția muncii femeilor și copiilor din așezămintele industriale;
- 1897-1898: Spiru Haret a adus în discuție proiectul modificării învățământului
secundar și superior;
- 1895-1907: marcați de o mare criză financiară, rezolvată în cele din urmă printr-un
împrumut de 175 milioane de lei contractat la mai multe bănci din Germania și Franța,
rambursabil în 5 ani;
- dificultățile guvernării s-au complicat guvernării s-au complicat cu afacerea Hallier,
un antreprenor francez angajat să extindă portul Constanța și care a abandonat repede
lucrarea;
- în urma acelor dificultăți, România a fost obligată să plătească, dintr-un buget și așa
insuficient, 6.200.000 lei unor escroci;
- redresarea situației financiare a țării avea să revină guvernului liberal D.A. Sturdza
(1901-1904), printr-o politică drastică de reduceri de cheltuieli:
 micșorarea salariilor mari;
  suprimarea alocațiilor pentru diurne în ministere, etc;

1. Manual/93/1:
Puncte forte:
Solul negru și bogat al câmpiei dintre munți și Marea Neagră, vinul, hectarele de pădure de
pe munți, hărnicia țăranului român.
Puncte slabe:
Recolta redusă deoarece țăranii nu cultivau pământul în mod regulat și foloseau plugul
primitiv, numărul mare de țărani care nu avea animale de povară, condițiile de trai
necorespunzătoare, alimentație proastă, numărul crescut de cazuri de pelagră.