Sintetizand temele creatiei argheziene, pe primul loc se situeaza tema filozofica, din care fac parte: arta poetica

si poezia existentiala. . Crezul artistic al lui Tudor Arghezi esentializeaza importanta cuntului in Univers, in conceptia lirica a poetului cuntul fiind atotputernic/ omnipotent si incarcat de forta creatoare. Arta poetica argheziana se inscrie in creatia filozofica si se fundamenteaza pe energia pe care o degaja cuntul in Univers, prin glorificarea lui in opere literare originale, idee ilustrata in poezii ca: "Ruga de seara", "Testament", "Flori de mucigai", "Ex libris", "Stihuri", "Inscriptie pe biserica, "Poetica" etc. in spirit modernist, Arghezi inoveaza estetica uratului, un procedeu artistic in care innoirea stilistica se materializeaza prin relorificarea cuvintelor, carora le da noi sensuri, in ideea ca acestea sunt atotputernice si pot schimba esenta Universului. Considerand ca orice cunt scris este "potrivit" pentru "a fi trimis in lume", Arghezi defineste estetica uratului in poezia "Testament" ("Din bube, mucegaiuri si noroi,/ Iscat-am frumuseti si preturi noi.") si, cu predilectie, in volumul de versuri intitulat sugestiv "Flori de mucigai". . Lirica existentiala este ilustrata de "Psalmi", a caror tema generala exprima raportul spiritual dintre om si Divinitate, definirea omului si a Divinitatii intr-o viziune filozofica. Tudor Arghezi a creat psalmii intre anii 1927-l967 si i-a publicat in mai multe volume de poezii: 9 psalmi fac parte din volumul de debut, "Cuvinte potrivite", iar ceilalti din volumele "Frunze", "Poime noi", "Silabe", "Noapte". Faptul demonstreaza preocuparea permanenta a lui Arghezi pentru problematica filozofica a relatiei omului cu Dumnezeu, aceasta creatie artistica fiind definita ca lirica existentiala, ca poezie "monumentala si grea a zborului sufletesc catre lumina". (G.Calinescu) In "Psalmii" arghezieni, Eugen Simion delimiteaza patru subteme: - religioasa - in sensul ca Dumnezeu este atotputernic si se identifica in mod desarsit cu intreaga fire, intr-o viziune de factura populara; - gnoseologica - Divinitatea este aderul absolut si idealul suprem al fiintei umane; - etica - Divinitatea vegheaza "voia de bine, frumos si ader" a omului; - estetica - Dumnezeu este visul purificator al omului: "Esti visul meu, din toate, cel frumos". Poezia iubirii proiecteaza un sentiment protector, o necontenita si timida chemare a iubitei, eul liric amanand intalnirea pentru a prelungi fericirea de care se simte cuprins, in care presara ironii incantatoare: "Melancolie", "Cantare", "Creion". in alte creatii, iubirea este starea superioara a ingemanarii indragostitilor. Viziunea asupra mortii profileaza spaima, ca in poezia "Duhovniceasca", sau perceptie ludica, prin care se induce ideea ca fiecare om trebuie sa invete "sa se joace de-a moartea": "Puii mei, bobocii mei, copin mei!/ Asa e jocul,/ il joci in doi, in trei,/ il joci in cate cati vrei,/ Arde-l-ar focul!" ("De-a v-ati ascuns").

Tudor Arghezi aduce in literatura romana o opera ce se distinge printr-6 noutate izbitoare atat in teme, cat si in limbajul poetic, sarsind o revolutie in poezia romaneasca: "in poezia argheziana intalnim o alta vegetatie, o alta conuratie a spatiului si a cosmosului, un alt sentiment al timpului decat acelea cu care eram obisnuiti din poezia anterioara, dar mai ales un alt spirit. Universul nu este, totusi, cu mult mai st decat ni-l descoperise Eminescu, dar este esentialmente altul". (Ion Simut)