Decoraţiile militare reprezentau un tip de dona cu valoare intrinsecă, menite să ridice moralul

soldaţilor şi să răsplătească faptele de vitejie săvârşite în timpul serviciului militar. Prin dona
înţelegem răsplata acordată soldaţilor în urma unor succese militare. Exemple de dona: bani,
pradă de război, decoraţii.

Obiceiul acordării decoraţiilor militare a originat cândva în perioada regalităţii, din practica de
a spolia inamicii în urma unei victorii, spolia ce urmau să se împartă între soldaţii care s-au
dovedit în luptă. Iniţial, aceste spolia erau donate templelor din iniţativa proprie a soldaţilor
recompensaţi, sau expuse pe pereţi la loc de cinste în casele soldaţilor.

Primele decoraţii militare propriu-zise, care au rămas şi cele mai importantante distincţii, au
fost corona civica şi corona obsidionalis, singurele două decoraţii militare împletite din
materiale simbolice, fără valoare intrinsecă: corona civica era împletită din frunze de stejar,
iar corona obsidionalis era o împletitură din fire de iarbă.

Spre sfârşitul secolului I î. Hr., Roma oferea o gamă largă de decoraţii romane, după cum
urmează: corona obsidionalis, corona civica, corona navalis/classica/rostrata, corona muralis,
corona vallaris, corona aurea, hasta pura, vexillum, torques, armilla, phalera, patella
(medalioane? Farfurioare?), corniculum (corn miniatural?), pentru diferite categorii de fapte
de vitejie. După cum putem vedea, pentru decoraţii de tip corona, romanii s-au inspirat de la
greci, pentru hastae, phalerae şi vexilii, din echipamentul militar roman, iar pentru torques şi
armillae, de la barbari.

CORONA OBSIDIONALIS: coroană din fire de iarbă, acordată pentru meritul unei persoane
de a fi ridicat un asediu inamic impus asupra unui oraş.

Prima atestare: sec. V î. Hr., acordată unui anume Siccius Dentatus. Ultimul decorat cu
Corona Obsidionalis în accepţiunea tradiţională: Sulla (91-88 î. Hr., campania Marsiană).
Ulterior, acordarea acestei distincţii a ajuns să reprezinte unele fapte de vitejie asociate
asediului.

CORONA CIVICA: a doua ca importanţă după corona obsidionalis coroană din frunze de
stejar, acordată pentru salvarea unui cetăţean roman în timpul unei bătălii, cu menţinerea
poziţiei respective în luptă pentru tot restul zilei. Se putea acorda şi fără condiţia menţinerii
poziţiei. Corona civica era o decoraţie pe viaţă, având ca merit practic posibilitatea de a
avansa dpdv social, intrarea în senat, scutirea de datorii publice, etc.
CORONA NAVALIS: coroană de lauri cu capete de proră, aurită (iniţial din aur), acordată
pentru merite deosebite în timpul bătăliilor navale. Probabil a fost introdusă în sistemul
decoraţiilor militare în timpul Războaielor Punice. Primul decorat: Marcus Agrippa,
comandant de flotă în timpul războiului cu Sextus Pompeius (36 î. Hr.)

CORONA MURALIS: coroană aurită decorată cu un turn circular, decoraţie acordată celui
care pătrundea primul dincolo de zidurile unei cetăţi inamice.

CORONA VALLARIS: coroană aurită decorată cu un turn patrulater, acordată celui care
pătrundea primul în tabăra inamică.

CORONA AUREA: o coroană simplă de lauri, aurită, acordată pentru o serie de fapte de
vitejie. Nu are un sens concret. În secolul III î. Hr. suplinea ca decoraţie militară pentru
corona muralis şi altele, apărute ulterior.

VEXILLUM: replică miniaturală a unui steag de legiune, din argint. Acordat pentru fapte de
vitejie în luptă (neclar).

HASTA PURA: lance miniaturală din aur sau din argint, acordată unui soldat pentru victoria
într-o luptă unu la unu cu un soldat inamic, în care acesta s-a angajat voluntar

TORQUES: colane de aur, nu se cunoaşte clar pentru ce erau oferite. Putea fi acordat unui
individ, care îl purta pe piept, sau unei unităţi militare, ataşat de obicei stindardului.

ARMILLAE: brăţări aurite sau argitante cu care erau decoraţi soldaţii cu cetăţenie romană
care s-au remarcat în campanii.

PHALERAE: discuri ornamentate din diferite metale, oferite de obicei la set de 9 celor din
ordinul ecvestru.

În perioada Republicii se definesc numele pentru toate aceste decoraţii, şi se stabileşte un

sistem fix de acordare pe bază de merit, în conformitate cu natura faptei. Spre sfârşitul
secolului I d. Hr., decoraţiuniile nu se mai acordă în baza meritului, ci a rangului militar,
astfel că, spre exemplu, o corona navalis putea fi acordată doar persoanelor de rang consular,
fără ca acestea să fi purtat vreo bătălie navală. Singura decoraţiune militară acordabilă
indiferent de rang rămâne corona civica, ea păstrându-şi şi condiţia originală de acordare.