Bunescu Santa-Lucia

FB1710
,,Poveste Codrului’’
de Mihai Eminescu
-
comentariu literar –

Intre marile teme ale liricii eminesciene, elogiul iubirii si al naturii isi are rezervat un loc
special, prin lirismul si melancolia poeziilor, prin aspiratia eului catre absolut si perfectiune.

În ,,PovesteaCodrului’’Eminescu face ca fiecare element al naturii sa prinda viata ce se

desprind din strofele1 2 3 7 8 9.Eul liric îşi exprimă în mod direct sentimntele de melancolie,de
dragoste pentru fiinţa pe care o iubeşte..Pe linga visarea melancolica şi contemplarea codrului
sunt alese cu multă atenţie şi alte amanunte pitoreşti(izvorul,floarea de tei ce apar ca niste fapturi
umane,capabile să inţeleagă sentimentele indragostiţilor .La farmecul operei ii sunt complice şi
soarele ,luceferii izvorul dar şi luna ce invaluie indragostiţii cu farmecul ei ceresc intensificind
sentimentul iubirii dar si celalte elemente ale naturii devin simbolul acestei iubiri caci numai
iubirea il inalteaza pe om la divinitaţi.Codrul devenind un lacaş al sentimnetului sumbru si
neîmplinit.În poezia,,Povestea codrului’’ eul liric numai pe codru il găseşte sa-i fie părtaş la
iubirea sa visătoare ce se desprind prin versurile : ,,Amândoi vom merge-n lume’’, ,,Ne-om culca
lingă izvorul’’ ce exprima prin verbele la timpul viitor,,vom’’, ,,ne-om’’ un viitor plin devise si
iluzii căci in zadar suspină şi suferă ,deparece nu v-a veni,numai codrul fiind susţinător al
acestei iubiri fără de un final al dragostei ce este contemplata in sânul naturii. Poezia
eminesciana prin farmecul codrului exprimă dorinţa eului liric de exprimare a visului de iubire
ce îi este necruţător.

Prima strofă reprezintă un elogiu adus codrului,prin personificarea “Împărat slăvit e

codrul, \Neamuri mii îi cresc sub poale..„eul liric sugerează că el îl consideră pe codru un fel de
împarat cu propria împărăție,și care era puteri nelimitate.

Enumerația :Lună ,Soare și Luceferi,reprezintă niște părți componente ale naturii cele ce-i
dau lumină ,căldură și mister.De asemena aceste cuvinte mai sunt și motive eminesciene des
întîlnite și în alte opere ele fiind un fel de legătura între spațiul cosmic și cel terestru.Următoarea
personificare ne demonstrează faptul că aceste corpuri cerești sunt ceea ce îl
reprezintă ”Herbul„lui.

Strofa a III-a reprezintă niște personificări prin care poetul ne-a creat imaginea vizuală a
viețuitoarelor ce se găsesc în acea „împărăție”

Hiperbolele din storfa a IV-a „Vezi bejănii de albine,Armii grele de furnici...”amplifică

imaginea vizuală a lor,de asemena albinele și furnicile sunt simbol al hărniciei și prin ele putem
subînțelege că autorul ne-a arătat harnicia și măiestria locuitorilor lui.

În invocația din următoarea strofă ne apare un personaj nou „draga”eului liric ,iubita
lui.Aceasta apariție generează tensiunea poeziei.Chipul ei fiind alinarea pentru eul liric.Cum am
spus mai sus verbele de la timpul viitor„vom”,„ne-om” sugerează faptul că aceasta ființa nu este
reală si este doar un vis al eului liric.

În strofa a IX-a apare teiul care este pentru toate poeziile eminesciene locul unde se unesc
cele doua inimi îndrăgostite.Teiul reprezinte lăcașul dragostei eterne pentru Eminescu.
 Bunescu Santa-Lucia
FB1710
În următoarele strofe codrul ne apare în timpul nopții.Autorul descrie acțiunile ce au loc
în această peioadă a zilei.În strofa a X-a vedem imaginea codrului luminat de lună care este un
fel de semn pentru ai aduna pe toți.Prin„Curți”subînțelegem teritoriul codrului adică al împărăției
lui.

Ultima strofă este o adresare a eului liric către cititori adică către noi,despre faptul că ce-i
doi îndrăgostiți imaginari se odihnesc sub corola lui.Împărăția lui fiind un fel de loc al
împerecherii sufletelor pereche.

Poezia „Povestea codrului”de Mihai Eminescu ne transmite sentimente de admirație,

supunere,dragoste,fericire,elogiere dar și multe altele.Este o poezia care descrie într-un fel mai
deosebit natura cu toate frumusețile ei.

Laitmotivul „Codru”des întîlnit în poezia eminesciană codrul este locul fericirii absolute,
paradisul terestru în care evadează fiinţa romantică.

Opera data este un elogiu adus codrului prin care poetul a dorit să narateze întreaga
poveste a acestui colț de natură, de asemenea regăsindu-se pe sine însuși acolo sub copacul de tei
alături de iubita lui.