Casandra Lupului din Ipotesti ,prima dragoste adoloscentina.

Mihai Eminescu, poet romantic, a scris Mortua

un elogiu adus iubitei eului, trecut n nefiin.

est! n anul 1871. Poezia este

Cadrul liric prezint imaginea sumbr a cimitirului: umezi morminte, sunet de

clopot, creia eul i atribuie un caracter sacru: orele sfinte. La Eminescu, moartea
este privit ca trecerea de pe un trm pe altul, de pe al lumii hotar n lumea
sfinilor: Trecut-ai cnd ceru-i cmpie senin. mpria cerurilor se prezint ca
nsi perfeciunea prin metaforele ruri de lapte i flori de lumin; pn i
norii cei negri i etaleaz grandiozitatea aprnd ca sombre palate n care
stpn este luna regin.
n strofa a treia, se contureaz portretul iubitei moarte o umbr de-argint
strlucit, al crui palid suflet i-a nceput drumul ascensional spre a norilor
schele. Cltoria sufletului e nsoit de elemente divine: O raz te nal, un
cntec te duce. Eul liric remarc marea diferen dintre trup i suflet. Sufletul este
pregtit sa-i ia zborul, asemenea unui nger, cu aripi ridicate, pe cnd trupul zace
n sicriu cu braele albe pe piept puse cruce. Eul mrturisete: Vd sufletu-i
candid prin spaiu cum treci;/ Privesc apoi lutul rmas... alb i rece. n discursul liric
se ntrezrete o speran deoarece eul remarc sursul rmas nc viu de pe
buzele iubitei.
n a asea strof, iubitul pare c se trezete din visare, iar luciditatea lui i provoac
o stare de disperare, de contentizare a pierderii frumoasei iubite. El i pune
ntrebri existeniale referitoare la destin, ns sufletul su rnit de ndoial nu-i
poate oferi rspunsuri: De ce-ai murit, nger cu faa cea pal?. Discursul eului se
continu cu o alt descriere a palatelor celeste: arcuri de aur zidite din stele,
ruri de foc, poduri de argint, rmuri de smirn, flori care cnt. Frumuseea
i strlucirea aceste lumi cer o sfnt regin. Atributele iubitei sunt n perfect
armonie cu splendoarea cerurilor: pr lung de raze, ochi de lumin, hain
albastr stropit cu aur, cunun de laur. Fruntea pal este att un semn al
trecerii n nefiin, ct i un simbol al puritii. Dei opera eminescian este
predominant romantic, poezia Mortua est! prezint o alt latur a poetului. Tema
poeziei este moartea, iar elementele principale ale decorului teluric fac parte din
sfera semantic a morbidului: umbra, rece, sicriu, negru, racla,
morminte. Acestui decor i se opune o mprie a cerurilor nchipuit de eu, care
trdeaz existena unei raze de speran n sufletul protagonistului eminescian.

PoeziaLacul
Mai intai este exprimata emotia poetului determinata de asteptarea fiintei iubite si
natura vibreaza la unison cu acesta, pentru ca i-a preluat zbuciumul.Motivul
asteptarii este infatisat ca posibilitate, ca si gestul tandru al imbratisarii. Iubita
apare astfel ca o proiectie imaginara in visul poetului, ca un ideal de iubire.
Starea de asteptare si de singuratate genereaza visul de iubire al poetului in care
acesta se abandoneaza extazului alaturi de fiinta iubita, plutind pe undele lacului
sub lumina lunii.

In strofa finala visul ia sfarsit, poetul revine la o realitate trista, dureroasa, din care
izvorasc deceptia si singuratatea care se consuma in acelasi decor, al lacului, dar
mai putin luxuriant. Intensitatea tristatii, a durerii este direct exprimata prin epitetul
singuratic si prin verbele suspin si sufar. '' Dar nu vine...Singuratic / In zadar suspin
si sufar / Langa lacul cel albastru / Incarcat cu flori de nufar.'' /

Trairile interioare, prezente si aici ca in orice opera lirica, sunt surprinse in diferite
momente : al asteptarii, al visului si al reintoarcerii la realitate.Natura apare
personificata, imaginile vizuale se imbina cu cele auditive, realizate printr-un limbaj
artistic deosebit de plastic in care apar epitete [ '' blanda luna '', '' lin porneasca '', ''
unduioasa apa '' ] sau personificarii [ '' lacul trasarin '', '' cutremura '', '' apa...sune ''
].Poetul sugereaza, ca in orice opera lirica, o anumita atmosfera poetica, subiectiva,
caracterizata printr-o usoara seninatate si calma resemnare caci faptul naturii
dimunueaza tristetea.
Este prezent si eul liric sugerat prin pronumele personal '' eu '' din strofa a doua si
prin formele de persoana I singular sau plural ale verbelor [ '' ascult '', '' astept '',
''sa sarim '', '' sa plutim '' etc. ], care exprima sentimentele mentionate,
caracterizate prin profunzime si printr-o sinceritate covarsitoare, facandu-l partas si
pe cititor la propriile trairi.

PoeziaAtit de frageda...
Att de fraged este o idil reprezentativ pentru tema iubirea din lirica lui
Eminescu. ubita primete de la nceput o hain romantic vegetal, printr-o
comparaie cu floarea alb de cire, care contureaz virtuile eroinei: puritatea,
gingia, candoarea, delicateea, dar i atributele principiului feminin. Ideea poetic
o va relua Lucian Blaga n Bunavestire pentru floarea mrului. Conceptul de
catharsis este subtil implicat i prin el avem dimensiunea clasicist, proiecia spre o
eroin ideal n mprejurri ideale. Suportul n realitatea social este redat prin
covorul moale, Mtasa sun sub picior, dar i conceptul de lume ca univers
social. Metafora eminescian, dei este romantic, contextualizat, sugereaz
sinteza estetic eminescian. Algoritmul interior al imaginarului eminescian aduce
imaginea de nger (i ca un nger dintre oameni), care este tot romantic,
mitic, exprimnd o etap de la nger i demon spre Luceafrul. Proiecia spre ideal
a imaginii iubitei are ca scop s exprime Iubirea. Devenit nger, iubita i ndrum
paii gndului creativ spre sublim, transfigurnd-o: Pluteti ca visul de uor.
Metonimia Mtasa sun sub picior d coordonata auditiv a imaginii vizuale.
Transfigurarea ca procedeu romantic este utilizat de Eminescu cu mult subtilitate,
spre a realiza metamorfoza de la real la sublim a iubitei, de la exterior la interior, la
vis, la planul oniric specific romantismului. Este Frumosul ideal, ca principiu, aa
cum l gsim la Platon, spre a ajunge n Luceafrul la arhetipul: Fecioara ntre
sfini.
Imaginea aceasta ideal determin vibraia sufletului poetului: S-atrn sufletu-mi
de ochii/Cei plini de lacrimi i noroc. Iubita devine unvis ferice de iubire, ca
moment al proieciei iubitei spre sublim, metamorfozndu-se din iubit niubire
(Mireas blnd din poveti), adic Kore Kosmou fecioara lumii. Ea poate
determina mutaii adnci n gndirea poetului(Ct poi cu-a farmecului noapte/ S-

ntuneci ochii mei pe veci). Poetul triete n realitate visul: Cu-a gurii tale calde
oapte,/ Cu-mbriri de brae reci. entru a rmne ideal, iubita trebuie s
renune la mplinirea iubirii, fiindc timpul va aduce o metamorfoz, care va
distruge aceast imagine ideal. Ea va rmne Mireasa sufletuluipentru poet, dei
va fi Pierdut vecinie fiindc poetul a fcut greeala transformrii visului n
realitate: C te-am zrit ea mea vin.

PoeziaPe linga plopii fara sot... Poezia capata o tonalitate trista

chiar de la inceput. Eul liric fiind neinteles si cuprins de o flacara a iubirii.
Imbratiseaza un spatiu mai sumbru iar timpul se plaseaza pe doua planuri
temporale, (trecut si present) in acest anturaj si cu trairi melencolice eul liric este
coplesit de o gama de sentimente intunecate care vaziaza in timp. Atunci cindva el
suferea si iubea cu o neliniste sufleteasca, dar acum el incearca niste sentimente de
nepasare durere, tristete si singuratate sufleteasca. Poezia Pe langa plopii fara
sot, este compusa intr-o tonalitate trista, apropiindu-se de elegia erotica si
romanta. Natura apare in deplina concordanta cu tairile pline de regret ale
autorului ca fiind saracacioasa si urbana, reprezentata prin strazi pustii, ferestre
inchise, plopi insingurati.

Chiar si chipul iubitei apare schimbat, ea nu mai este acea fiinta unica , innobilata
prin iubire, ci o fiinta oarecare, pe care poetul o priveste cu detasare, dar si cu o
urma de regret.