REZOLVARE – TEST 2 / 2020

Subiectul I.
1. Partidului Comunist Român
2. „În 1968, Bucureştiul nu numai că refuză să participe la invazia Cehoslovaciei...”
,,La 4 septembrie [1968] Marea Adunare Naţională aprobă o lege de înfiinţare a gărzilor
patriotice”
3. A. secretar general
B. preşedinte de republică
4. B
5. Cauză: Pentru a împiedica pe «seniorii» de partid să se emancipeze
Efect : Ceauşescu a introdus principiul «rotării cadrelor»,
Sau
Cauză : Ceauşescu a modificat statutul Partidului Comunist Român, introducând ca
atribuţie a Congresului alegerea secretarului general, care, în loc de a mai fi [secretar general] al
Comitetului Central era al partidului.
Efect: Ca urmare, el devenise singura persoană inamovibilă, sub acoperirea democratică
de partid: nu Comitetul Central sau Biroul Politic, ci Congresul îl alesese [pe N. Ceaușescu].
6. Regimul totalitar s-a instaurat în România la finalul celui de Al Doilea Război Mondial
și a cunoscut două etape distincte : comunismul stalinist și național comunismul.
Alte două practici politice utilizate de regimul totalitar din România, în a doua jumătate a
secolului al XX-lea, în afara celor la care se referă sursele date sunt adoptarea constituției din
1965 și industrializarea forțată.
Constituția din 1965 a fost promulgată în contextul morții lui Ghe. Gheorghiu –Dej, noul
șef al Partidului Comunist a fost ales Nicolae Ceaușescu. Deoarece Ceaușescu a afirmat
independența țării față de U.R.S.S și deoarece considera că România făcuse un drum important
înspre crearea unei societăți egalitare, adică socialiste, se necesita modificarea Constituției.
Articolul 1 menționa numele statului ca fiind Republica Socialistă România și faptul că este un
stat suveran, independent și unitar, cu teritoriu inalienabil și indivizibil.
În anii 1960-1970 economia românească a cunoscut o dezvoltare accentuată bazată pe
investiții realizate din resurse interne și împrumuturi. Investițiile au fost făcute mai ales în
industria grea și urmăreau creșterea prestigiului regimului, dar pe termen lung s-a dovedit a fi
neviabil.
7. România a revenit la regimul democratic după înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu în
decembrie 1989. Pentru a legitima noul regim politic în 1991 a fost adoptată o nouă constituție
cu caracter democratic.

1
 Subiectul II

1. Alexandru Ioan Cuza

2. Sec al XIX-lea
3. documentul din 1858 este Convenţia de la Paris
O caracteristică : ,, a indicat modul în care românii trebuiau să se guverneze de aici înainte ”
Sau ,, Convenția de la Paris a acordat românilor dreptul de a-şi alege domnitori ”
4. Tratatul de pace de la Paris a pus capăt Războiului Crimeii, puterile [...] au aşezat Moldova
şi Ţara Românească sub protecţia lor colectivă..
În al doilea rând, au recunoscut dreptul românilor înșiși de a avea un cuvânt de spus în
legătură cu stabilirea formei de guvernământ.
5. Putem spune că prin acțiunile întreprinse în plan intern domnitorul Alexandru Ioan Cuza a
jucat un rol important în organizarea statului român modern.
După cum reiese și din sursa dată :,, [...] În timpul scurtei sale domnii (1859-1866), Cuza [...]
a dat <României> [...] instituţii politice şi economice moderne.”
Cuza a fost preocupat să îndeplinească două dintre dorințele cele mai arzătoare ale românilor
: îmbunătățirea situației țăranilor prin împroprietărirea acestora și lărgirea dreptului de vot. Îmi
susțin opinia cu următoarea informație din sursa dată :,, reformele rurală şi electorală, care
formau esenţa programului său legislative.”
6. Statul român modern evoluează în primele două decenii ale secolului al XX-lea în direcția
îndeplinirii obiectivelor naționale.
În 1918, după participarea României la Primul război mondial, este realizat statul naţional
unitar român (Marea Unire) prin alipirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei. MAREA
UNIRE a fost realizatӑ prin decizia de unire cu Vechiul Regat exprimatӑ în cadrul unor adunӑri
naţionale ale românilor din BASARABIA (în 27 martie 1918), BUCOVINA (28 noiembrie
1918), TRANSILVANIA (1 decembrie 1918).Unirea nu ar fi fost posibilă dacă la sfârșitul
Primului Război Mondial nu s-ar fi destrӑmat marile imperii Austro-Ungar și Rus.
Așadar, pe baza celor prezentate mai sus putem spune că statul român modern evoluează în
primele două decenii ale secolului al XX-lea în direcția îndeplinirii obiectivelor naționale.

Subiectul III
Întemeierea statelor medievale românești a fost un proces decisiv, fiind facilitat de anumite
condiții interne și externe. Secolele XIV- XV au constituit în istoria românilor perioada de
consolidare a statelor medievale românești și de afirmare a politicii lor de independență.
Astfel, una dintre cauzele care a stat la baza formării statelor medievale a fost : existența
formațiunilor prestatale românești. Cele mai vechi formațiuni politice prestatale au fost
semnalate în interiorul arcului carpatic, sunt atestate încă din sec IX de către cronicarul
Anonymus în Gesta Hungarorum (“Faptele ungurilor”). Este vorba despre Voievodatul lui
Menumorut situat în Crișana, cu centrul la Biharea, Voievodatul lui Glad situat în Banat, cu
centrul la Cuvin și Voievodatul lui Gelu, în Podișul Transilvaniei, cu centrul la Dăbâca.

2
 Aceste formațiuni prestatale aveau la bază obștea sătească, formă de organizare
tradițională a românilor. De asemenea, o altă caracteristică a formațiunilor prestatale este faptul
că erau conduse de un cneaz ce avea atribuții administrative, judiciare și mai târziu militare.
Dacă prima etapă din procesul de formare a statelor medievale a fost reprezentată de
unificarea formațiunilor prestatale existente, ultima etapă a acestui proces o reprezintă etapa de
consolidare. După obținerea independenței statele medievale românești s-au consolidat prin crea
instituțiilor.
Instituțiile centrale din spațiul românesc au fost : domnia, biserica, sfatul domnesc,
adunarea țării, armata. Dintre acestea domnia a fost cea mai importantă instituție. Era
reprezentată de domnul țării care avea următoarele atribuții: numea dregătorii, acorda privilegii
boierilor, stabilea impozitele, reprezenta instanța supremă în stat, adopta acte legislative, semna
tratate, declara război și încheia pace, comanda armata (mare voievod).
Puterea domnului era considerată de origine divină. Domnul era uns de mitropolit, prin
ungere devenea conducător ”din mila lui Dumnezeu”. Titulatura domnului reflectă puterea
domnească, întreaga autoritate de care se bucura acesta. Succesiunea la domnie se făcea pe cale
ereditar-electivă.
În timp puterea domnului a fost știrbită, fie de către boierime, fie mai apoi de către Imperiul
Otoman. Astfel, în spațiul intracarpatic începând cu secolul al XVI-lea se instaurează
suzeranitatea otomană. În 1541 Ungaria devine pașalâc, iar Transilvania devine principat
autonom sub suzeranitate otomană, principele era ales de Dietă și confirmat de sultan.
Putem spune că începând cu secolul al XVIII-lea intervenția Imperiului Otoman are
consecințe nefavorabile asupra evoluției domniei .Anii 1711, respectiv 1716 au marcat începutul
regimului fanariot în Moldova, respectiv Țara Românească. Instituția centrală rămâne domnia,
însă domnul devine un simplu funcționar al Porții, el fiind numit de sultan din rândul boierilor
greci din cartierul Fanar al Constantinopolului.
Constituirea statelor medievale românești a fost un proces de lungă durată care s-a
înfăptuit în etape : unificarea formațiunilor prestatale, obținerea independenței față de regalitatea
maghiară, consolidarea statelor prin crearea și dezvoltarea instituțiilor. Statele medievale au
reprezentat cadrul instituțional care a perpetuat și dezvoltat civilizația românească. El a asigurat
ordinea internă, apărarea teritoriului și a credinței creștine.