Nechifor Ana-Maria

Testul 6
Subiectul I
1. Declarația privind Europa Eliberată.
2. Ca instrument al Partidului Comunist, el i-a atribuit statului sarcina de organizare şi
conducere a economiei, o responsabilitate care va fi înglobată în legislaţia economică a
tuturor guvernelor ulterioare.
3.A-Petru Groza, B-Gheorghe Gheorghiu Dej.
4.B.
5.cauză:„ întrucât [...] România era poarta de intrare spre Balcani şi Strâmtori.”
Efect: „Uniunea Sovietică a acționat decisiv pentru a-şi consolida poziția în România
mai curând decât oriunde altundeva în Europa de Est”.
6.Un fapt istoric care a avut in primul deceniul al anului 1945 este organizarea
sovromurilor. Acordul între România şi Uniunea Sovietică pe tema înfiinţării
Sovromurilor a fost semnat la Moscova pe 8 mai 1945, cu scopul oficial de a gestiona
recuperarea datoriilor României faţă de Uniunea Sovietică. Potrivit istoricilor,
Sovromurile au reprezentat cea mai durabilă şi mai rentabilă formă de exploatare de
către URSS a bunurilor generale din România, o exploatare la sânge a bogăţiilor
naturale ale ţării şi, în general, a economiei româneşti.
Un alt fapt istoric a fost adoptarea Constituției din 1948, prima dintre constituțiile
totalitare, contextul adoptării ei este legat de instaurarea regimului comunist în
România, după Al Doilea Război Mondial în contextul în care România intră în stare
de influență sovietică. Caracterul totalitar al acestui document reiese din următoarele:
absența principiului separării puterilor în stat.
7.O asemănare între două acțiuni politice desfășurate în perioada 1965-1985 este
consolidarea regimului politic specific național-comunismului.
Subiectul al II-lea
1.Carol I.
2.secolul XIX.
3.Constituția din 1866, principiul privind libertatea, obligativitatea și gratuitatea
învățământului primar...fusese menținut, o lege specială urma să reglementeze
învățământului public.
4. -Articolul 24 din Constituție nu făcea altceva decât să garanteze libertatea presei,
astfel că, pentru apariția ziarelor, nu mai devenea necesară o autorizație prealabilă.
- Erau categoric interzise cenzura, […] suspendarea sau suprimarea publicațiilor.
Nechifor Ana-Maria

5. Un punct de vedere referitor la Senat pate fi acela că acesta avea caracter electiv
prin modalitatea sa de constituire. Susțin acest punct de vedere cu următoarele
informații:„ Senatul era compus din membri de drept şi persoane numite de Şeful
statului, în 1866, […] putea fi ales senator orice român care beneficia de drepturi civile
şi politice, era domiciliat în România, avea vârsta de minim 40 de ani şi un venit de
800 de galbeni (art. 73).” Și „Membrii Senatului erau aleși de două colegii: unul rural
[…], iar celălalt urban […] (art 68).”
6.Proclamația de la Islaz a contribuit la constituirea statului român modern deoarece
aceasta aducea anumite prevederi: egalitatea în drepturi politice, emanciparea
clăcașilor, propunea împroprietărirea țăranilor cu despăgubire, jucând rolul unei
constituțiii, acest proiect politic contribuind la constituirea statului român.
Astfel, Proclamația de la Islaz a contribuit la constituirea statului român modern.
Subiectul al III-lea
În Evul Mediu, românii au locuit în trei teritorii distincte din punct de vedere
politic: Ţara Românească şi Moldova s-au constituit ca state independente, iar
Transilvania a fost provincie autonomă a Ungariei, până la jumătatea secolului al XVI-
lea, când a devenit şi ea stat. Cu tot acest destin statal diferit, Ţara Românească şi
Moldova au o organizare politică similară, creându-şi instituţii asemănătoare, iar din
punct de vedere al statutului internaţional, după 1541, toate trei se regăsesc, în ipostaza
de state vasale Imperiului Otoman.
O asemănare între autonomiile locale atestate în spațiul românesc, în secolele
IX-XI era faptul că ambele aveau drept conducători voievozi. O altă asemănare între
autonomiile locale era că ambele au influențat organizarea constituțională a
Transilvaniei. O autonomie din spațiul românesc în secolele IX-XI era voievodatul lui
Gelu, situat în Podişul Transilvaniei şi având centrul la Dăbâca.
Un aspect politic cu privire la Țara Românească din secolul al XIII-lea este
existența autonomiilor locale atestate prin „Diploma cavalerilor Ioaniți” din 1247 din
acest important izvor istoric rezultă că atât la răsărit de Olt unde se afla Ţara Cumaniei
stăpânită de tătari cât şi în teritoriul donat Cavalerilor se aflau unele formaţiuni politice
româneşti, unele într-o mai strănsă dependenţă de regatul Ungariei, anume cnezatele
lui Ioan şi Farcaş iar altele Voievodatele lui Seneslau şi Litovoi erau lăsate românilor
cu obligaţia de a împărţii veniturile şi de a apăra ţara împreună cu cavalerii ioaniţi.
Un alt aspect politic este tradiția descălecatului, în 1290, Negru Vodă din Făgăraş trece
munţii în Ţara Românească, într-un moment în care regalitatea maghiară anihilase
autonomia Ţării Făgăraşului. Aici îi supune pe conducătorii locali şi întemeiază oraşul
Câmpulung, contribuind la formarea Ţării Româneşti (tradiţia descălecatului).
Constituirea Mitropoliei Țării Românești este o acțiune amplă cu un impact
major în dezvoltarea instituției centrale Biserica din Țara Românească deoarece în
Mitropolitul Țării Românești sub titlul de exarh al plaiurilor primește dreptul de a
Nechifor Ana-Maria

organiza ortodocșii din Regatul Ungariei. Denumirea mitropoliei provine din

necesitatea distingerii în vremea respectivă a valahiilor din Balcani (teritorii locuite de
valahi) de cea aflată sub autoritatea Regatului Ungariei, numită din acest motiv
Ungrovlahia. La data de 1 mai 1359, Patriarhia din Constantinopol recunoştea
Mitropolia Ţării Româneşti, cu sediul la Curtea de Argeş. O anumită ierarhie
bisericească a existat încă înaintea întemeierii statelor medievale româneşti, dar o
ierarhie recunoscută de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, autoritatea supremă
în cadrul Ortodoxiei, a apărut abia în timpul domniei lui Nicolae Alexandru (1352-
1364). Dincolo de planul religios, evenimentul marchează independenţa faţă de statele
catolice vecine.
Un punct de vedere referitor la organizarea instituțională din spațiul
intracarpatic, în secolele al XVI-lea-al XVII-lea poate fi acela că în aceste secole în
organizarea instituțională din spațiul intracarpatic intervin modificări esențiale în
secolul XVI deoarece forma de organizare politică a voievodatului se păstrează în
Transilvania până în 1541, când Transilvania devine principat autonom sub
suzeranitate otomană. Conducerea revenea unui principe, ales de Dietă şi confirmat de
sultan.
Astfel, organizarea in Transilvania suferă o serie de modificări în secolul XVI.
În concluzie, la baza formării statelor medievale românești au stat existența
formațiunilor prestatale românești, tendințele expansioniste ale regalității maghiare și
ale Imperiului Bizantin, constituirea Hoardei de aur (a limitat influența maghiară) și nu
mai puțin invaziile popoarelor migratoare care au continuat până în secolul al XIII-lea.
Formarea autonomiilor locale a avut loc în mai multe etape și a durat câteva secole.