Statul roman modern, inainte de a fi o realitate istorica, a fost imaginat ca

proiect politic de generatii intregi de oameni politici. Acesta a inceput sa se

contureze in secolul al xviii-lea si a devenit din ce in ce mai complex, pe masura ce
diferite idealuri treceau din planul ideilor in cel al realizarilor efective.Daca secolul
al XVIII-lea a fost un secol al afirmarii, prin redactarea documentului„Supplex
Libellus Vallachorum” in Trasilvania si a memoriilor boierimii pamantene din
Moldova si Tara Romaneasca, care isi doreau inlaturarea domniilor fanariote,
secolul al xix-lea venea cu o revolutie, Revolutia lui Tudor Vladimirescu din 1821,
care marca sfarsitul regimului fanariot. Dupa aceasta intr-un singur an boierii au
redactat alte 75 de memorii prin care cereau insistent inlaturarea acestui regim,
dorinta ce va fi indeplinita in luna septembrie 1822. Initiativele politice din acest
secol au venit si pe plan intern. Astfel, in acelasi an ,Ionica Tautu redacta, in
Moldova, „Constitutia Carvunarilor”. Prin aceasta, el propunea principii iluministe
precum: autonomia Moldovei, principiul separarii puterilor in stat,libertatea
cetateanului, libertatea presei, egalitatea in fata legii, acordarea functiilor politice
infunctie de capacitati. Chiar daca a fost refuzata, aceasta aducea principii
moderne in spatial romanesc. In 1838, si in Tara Romaneasca erau redactate 2
proiecte politice de catre Ion Campineanu. Primul era „Act de unire si
independenta”, prin care se dorea inlaturarea suzeranitatii otomane, unirea
Principatelor intr-un Regat al Daciei si alegerea unui domnereditar. Cel de-al
doilea,”Osabitul act de numire a suvarnului romanilor”, avea principia
asemanatoare cu „Constitutia carvunarilor”: separarea puterilor in stat, libertatea
cetateanului,egalitatea in fata legii, libertatea presei, acordarea functiilor dupa
merit.

Anul 1848 marca declansarea revolutiilor europene, spatiul romanesc fiind

ultimaveriga din acest lant. Revolutiile declansate in Principate si Transilvania au
oglindit situatia romanilor din fiecare provincie, iar programele revolutiei au
proiectat in timp obiectivele nationale si sociale ale romanilor: autonomie, unire,
independenta, domn ereditar, principiul separarii puterilor in stat, libertatea,
egalitatea sociala, impozit general, rezolvarea problemei taranesti –
improprietarirea taranilor cu sau fara despagubire, desfiintarea clacii, armata
nationala, invatamant general, libertatea tiparului.
 Obiectivele acestea au fost indeplinite treptat in functie de contextul istoric
favorabil .

In 1856, in cadrul Congresului de pace de la Paris, ministru de externe francez,

venea cu propunerea unirii Principatelor, ca solutie la „problema
orientala”.Intrucat existau voci antiunioniste, se decidea consultarea romanilor.
Astfel, in anul urmator,vor avea loc Alegerile ad-hoc, prin care acestia isi vor
exprima dorinta ferma de a se uni.

La 1858, Conventia de la Paris prevedea o unire formala, dar romanii incalca

prevederile acesteia, prin dubla alegere a lui AL. I Cuza la 5 si 24 ianuarie in
Moldova si Tara Romaneasca, punand Europa in fata faptului implinit. Se crea,
astfel, statul modern roman. In 1866, in urma unui complot al „monstruoasei
coalitii”, Cuza este silit sa abdice. Clasa politica romaneasca trebuia sa actioneze
rapid, intrucat unirea nu era prevazuta decat in timpul domniei lui Cuza. Astfel, se
decidea aducerea unui principe strain: Carol de Hohenzollern. Acesta accepta
tronul Romaniei si noua schimbare impune adoptarea unei constitutii. Astfel, in
secolul al xix-lea, era elaborata prima constitutie interna romaneasca, ce
prevedea principii moderne, precum cele cerute in proiectele politice anterioare:
principiul separarii puterilor in stat, al libertatii persoanei etc. Constitutia din 1866
avea ca model pe cea belgiana din 1831, considerata la acea vreme cea mai
liberala din Europa, fapt ce asigura drumul Romaniei spre modernizare. In cele 8
titluri si 133 de articole, prima constitutie romaneasca consacra faurirea statului
roman modern, Romania fiind titlul folosit pentru prima oara in mod oficial,
proclama monarhia constitutionala pe temeiul separarii puterilor in stat. Desi
statul roman nu era inca independent, constitutia nu facea referirela
suzeranitatea otomana sau la garantia marilor puteri. De aceea, ea era un
veritabil act de independenta. Ea cuprindea principii democratice, precum:
separarea puterilor in stat: puterea executiva era exercitata de domn si guvern,
puterea legislativa era detinuta de domn, careavea drept de veto absolut, si
Reprezentatiunea Nationala, o institutie bicamerala, iar puterea judecatoreasca
era reprezentata de curti si tribunale, instanta suprema fiind Inalta Curte de
Justitie si Casatie de la Focsani; responsabilitatea ministeriala, prin care orice act
semnat de domn era contrasemnat de un ministru, pentru a avea valabilitate..
 Intr-un astfel de cadru, romanii continua sa isi urmareasca obiectivele
nationale. Urmatorul pas era obtinerea independentei. Participand la Razboiul din
Balcani alaturi de Rusia, Romaniei i se recunostea, incadrul Congreselor de la San
Stefano si Berlin, independenta. Fiind un stat independent, isi va modifica forma
de guvernamant, devenind in 1881 Regat, iar Carol devine Alteta Regala.Cu un
astfel de statut, statul roman isi cauta aliati si in 1883, cand Romania va incheia o
alianta secreta cu Tripla Alianta, singura alianta politico-militara de pe continent.
Insa obiectivele expansioniste ale aliantei au determinat racirea relatiilor cu
aceasta .La inceputul secolului al XX-lea declansarea primului razboi mondial
determina Romania in adoptarea unei atitudini in functii de propriile interese.
Astfel o gasim colaborand din 1916 cu puterile Antantei si initiind un razboi de
reintregire nationala. Contextul creat la sfarsitul conflictului prin destramarea
monarhiei Austro-Ungare si prabusirea Imperiului rus a determinat infaptuirea
unitatii nationale in anul 1918 prin unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu
Romania. Astfel ultimul pas fusese infaptuit, se realiza Romania Mare.

In concluzie, consider ca proiectele politice romanesti au avut un impact

semnificativ asupra evolutiei statului roman, proiectand modernizarea acestuia,
chiar si cand nu au fost acceptate.