~ -__J ~ .E:. I J ----.. ~ ~~ • .____ E:::.

•
\1

ANALELE BRAILEI

1
1
~ - - - - -·

.... ~ ------
-- ,
. -- ---- -- >:-
-.. ·.......... .,"'
""/

~SERIE NOUĂ, AN III, NR. 3 ,.

~ BRĂILA ~ 1999-
 CONTRIBUŢD LA STUDIUL INSTITUŢIEI VORNICIEI
DIN ŢARA ROMÂNEASCĂ IN SECOLUL AL XV-LEA.
PROBLEMA VORNICILOR TERITORIALI

CRISTIAN NICOLAE APETREI

Aspectele ridicate de studierea instituţiei vorniciei în Ţara Românească au fost

abordate în istoriografia 1 românească în special în)egatură cu problema. vomicului cllCţii
domneşti (marele vornic), membru al sfatului domnesc şi a subalternilor acestuia, lucrările
de referinţă pentru cunoaşterea instituţiilor medievale din Ţhile Române lăsând netratat4
problema vornicilor terîtoriali munteni din secolul al XV -lea, aceasta in pofida faptului că
vornicii teritoriali moldoveni au beneficiat de un interes evident din partea i!rtoricilor.
Totuşi, o serie de autori 3 au sesizat existenta acestor dregători locali 1n docunlentele
secolului al XV-lea, însă spaţiul rezervat acestora preoum şi contextul in care a fost luat in
discu~e rolul deţinut în organigrama administraţiei muntene au t:Wut ca r$punsurile la o
serie întreagă de întrebhi, care ii vizează în mod direct, să rămână încă in suspen ie. La
această situaţie au contribuit pe de o parte necunoaşterea la momentul redactru-ii lucrărilor
la care ne referim a unor documente aparţinând secolului al XV-lea, iar pe d altă part
intenţia autorilor de a realiza o privire de sinteză, având drept scop surprinderea acestor

1
C.C. Giurescu, ContribuJiuni la studiul marilor dregători în .1ecolele XIV-XV, Vă enn de Munte,
1926, (C.C. Giurescu, Contribujiuni); I.C. Filitti, De3pre vechea organizare admJnucrativii a
Principatelor Române, Bucureşti , 1935 ; N. Stoicescu, Sfatul domne.Jc ,; 111llrii dregăton din Ţara
Românească şi Moldova (sec.XV-XVJJ), Bucureşti , 1968, (N.Stoicescu, Sfatul doi1Uie.Jc) ;
O. Sachelarie şi N. Stoicescu (coordonatori), Instituţii feudale din Ţănle Române D~efiorUJr.
Bucureşti, 1988 (instituţii feudale) .
2
T. Blilan, Vornicia in Moldova . în "Codrul Cosminului", Vl1, (1931-1932), p. l42 'ii urm.:
A.V.Sava, Târguri, ocoale domneşti şi vornici din Moldova, in " Buletinul Şti1nţific al Academiei
R.P.R.", sect. ştiintt istorice, filologice şi CC<>nomico-juridice, rv, J-2 (1952), p.71-97, D.Ciurea.
Organizarea administrativă a statului feudal Moldova in secolele XJV-XVil!, în "'Anua11:1l
Institutului de Istorie şi Arheologie", Iaşi , II, 1965, p. 151 şi urm., . Grigoraş, frutrtuJil feudale din
Moldova. /. Organizarea de stat pinii la mijlocul secolului al VJ/1-Iea, Bucureşti, 1971 , p. 366-377;
AI.I . Gonţa, Satul în Moldova medievală, Bucureşti , 1985, p. 201 ŞI unn.
1 C.C.Giurescu, bton"a românilor, ed. a 11-a, Bucureşti, 1938, ll, partea a 2-a, p . 456-458
(C.C.Glurescu, istoria românilor); P.P.Panaitescu, Mircea cel Bătrân. Bucureşti, 1944, p. 120
(P.P.Panaitescu, Mircea cel Bătrân) ; ldem, Comunele medievale in Principatele române, în
fnterpretăn româneşti. Studii de istorie economică şi socială, ed a 1I-a. Bucureşti,] 994, p. l 30-131
(P.P.Panaitescu, Comunele medievale); Istoria României, Bucureşti, 1962, Il, p. 330, 332 (!, t.Rom .):
1. Ceterchi ( coordonâtor), Istoria dreptului românesc, Bucureşti, 1980. 1. p. 3 !3 (lst dr.rom);
N. Stoicescu, Organizarea .vtatului Ţara Românească in vremeu dumme1 lui Mircea cel Mare, in
voi. Marele Mircea voievod (coordonator 1. Pătroiu) , Bucureşn , 1987. p. 176 (N . Stoicescu.
Organizarea statului).
 · 1 f: t i într-un caz şi în celălalt
realitlti instituponale pe parcursul mai m~~r seco e, ap care ş . hiar al XVII-lea
a detenninat recursul la documente tirzii din secolele al XVI-lea Şl c •
pentru a putea reflecta realităţi contemporane secolului ~ XV -lea. A

Având în vedere existenţa amintitelor impedimente ~pibute în trecut m calea

înţelegerii specificului acestor dregători, ne propunem în r~d~.le ce urm~~ o reluare a
discuţiei prilejuite de rolul instituţiei vomicilor tentonal1 muntem ~ Slf?C~a
administraţiei Ţării Româneşti din secolul al XV -lea, plecând de 1~ o trecere m re~s~ m
primul rând a izvoarelor contemporane furnizate atât de ~iploma~ca munt~ană cat Şl .de
cercetările arheologice efectuate pe amplasamentul vechilor curti .domneşti (acest ultun
gen de izvoare nefiind utilizate până acum în abordarea acestei instituţii).
Aşa cum bine se ştie4 , instituţia vomicului în Ţările Române este legată în mod
organic de existenţa curţilor domneşti, de la denumirea chora provine numele vomicului,
curţi pe care domnia le-a instalat în teritoriu în calitate de reşedinţe cu atribute
administrative, politice si militare ad-hocs în absenţa initial! a unei capitale statornice6 •
Cazul Ţhii Româneşti, privit din aceasta perspectivă, a fost individualizat de către
P .P .Panaitescu 7• care a semnalat faptul că rolul curţilor domneşti în cadrul organizării
statului muntean a fost redus în comparaţie cu situaţia înregistrată în Moldova, aceasta ca
unnare a numărului mic al acestor curţi existente în Ţara Românească. Cercetările
arheologice• au confirmat afirmaţiile eruditului medievist evidenţiind, pentru secolul al
XV -lea. existenţa a doar patru astfel de curţi domneşti: la Curtea de Argeş, Câmpulung,
Târgovişte şi Bucureşti. celelalte curţi cunoscute respectiv :Piteşti, Târgşor, Gherghiţa,
Ploieşti şi Caracal fiind construite în secolele următoare9 • Pe baza observaţiilor

• P.P.Panaitescu. Comunde medievale, p. 130; T. Bălan, op.cit., p. 71; N.Stoicescu, Sfatul domnesc,
p.l86; N.lorga. /swria românilor in chipuri şi icoane, Bucureşti , 1992, p. 221 .
1
M.D.Matei. Geneză ,~i cvoluJie urbană În Moldova şi Ţara Românească. Până in secolul al
XVIJ-fea. taşi. 1997, p. 92.
• .Iorga. Istoria poporului românesc, ed.G.Penelea, Bucureşti, 1985, p. 283.
• P.P.Panaitescu. V .Costăcbel , A.Cazacu, ViaJa feudală În Ţara Românească şi Moldova
(sec. XIV -XVIII), Bucureşti , 1954, p.426 ( Viafa feudală) .
A ând in vedere faprul că literatura de specialitate cu referire la fiecare dintre curţile domneşti de
la Argeş, Câmpulung, Târgovişte şi Bucureşti este deosebit de vastă. ne vom limita la câteva lucrări
de sintezA ce fac referire şi la acest subiect: Şt. Olteanu, Cercetări cu privire la geneza ora,~elor
medievale din Ţara Românească. în "Studii. Revistă de istorie", XVI, nr.6, 1963, p. l255-1280;
Gb.I.Cantacuzino. Probleme ale raportului dintre inceputurile aşezărilor urbane medievale şi
cur{lie domneşu din Ţara Românească, în "Studia Valachica", II , 1970, p. 95-111; P.Chihaia, in
legătură cu onginea ,~i srructura oroşelor de reşedinfă din Ţara Românească, in ldem, Din cetăfile
de scaun ale Ţării Româneşti, Bucureşti, 1974, p. 368-378; M.D.Matei, op.cit., p. 91-99.
' Curţile domneşti de la Piteşti şi Târgşor au fost construite la inceputul secolului al XVI-lea
(Gh.I .Cantacuzino. op.cit., p. 105-106; Şt Olteanu, op.cit., p. 1274-1275, 1279), în timp ce curţile
de Ia Ploieşti şi Caracal i-au fost atribuite lui Mihai Viteazul, ceea ce înseamnă că au funcţionat ca
atare începând cu secolul al XVII-lea (C.Murgescu. Drumurile unităfii româneşti. Drumul oilor.
Drumun·le negusroreşti. Bucureşti, 1996. p. 131,160; Şt.Olteanu, op.cit., p.I271). Cazul Gherghiţei
prezintă anumite dificultăţi in principal datorită absenţei investigatiilor arheologice, motiv pentru
care disculia in jurul datării curţii domneşti din acest oraş se poartă având ca bază de discuţie
izvoarele scrise. Unii istorici au afirmat existenta curţii încă din secolul al XV-lea, aducându-se ca
argument multitudinea de acte eliberate de domnie din această localitate (Gh.I.Cantacuzino, op.cit.
p. 105). in timp ce alţii au luat in considerare chiar existenta unei cetăţi numită "Novum Castrum"
(V.Vatăşianu, l.ftorw artei feudale in Ţările Ronuine, Bucureşti, 1959, 1, p.512). Această din urmă

388
topografice flcute de către h 1 · . . .
ar eo ogt s-a putut ooncluz10na c~ amplasarea acestor curţi nu
a avut ca punct de plecare raţiuni de natură mili'tar-d fi · x · "-d ·uiti
e enstv.. ct m pnmu1 r411 neces1-t<
A •

de ordin liti · . A .
edin .~ c Şl .~onorruc, m acest sens fimd aduse să pledeze pozitia învecinat! a
reş ţet o.n:u!eşti ~ rap?rt cu piata oraşului, precum şi cu firul apei ce strlb1ltea
aş~ea, ~acthtând ctr.culaţta oamenilor şi a mărfurilor 10 • În aceeaşi ordine de idei este
semmficauvă obser:va~a Acă amplasarea curţii s-a flcut lângă artera care ducea în oraş 11 ,
arteră care se constituia, m fiecare caz , într-un segment al marilor drumuri cometcia1e ce
străbă~~a~ Ţara Românească: marele drum muntenesc, care lega Braşovul de Gurile
Dunru:u (~ ~azul oraş~lor Câmpulung şi Târgovişte) sau drumul care realiza legătura
Transilvaruet cu v~uril~ Dunării (în cazul Curţii de Argeş şi Bucureştiului) 12 • Toate
aceste elemente, evidenţiate de către arheologi în legătură cu specificul curţilor domneşti
din Ţara Românească în secolele X1~-XV, vin să sugereze faptul că dregătorii domneşti
însărcinaţi cu administrarea acestora, respectiv vornicii, au indeplinit o serie de atribuţii cu
specific economic în .cadrul structurii administrative muntene a secolului al XV -lea,
(acesta fiind şi momentul în care îşi fac apariţia în actele de cancelarie) rămânând ca
izvoarele scrise să întregească această imagine asupra instituţiei.
Prezenta acestor vornici în diplomatica Ţării Româneşti, a primei jumlităţi. de
secol al XV-lea, este destul de redusă, însă, în ciuda acestui impediment, documentele
care îi menţionează sunt în măsură să ofere o serie de informaţii certe relative la specificul
propriu. în această categorie de documente se încadrează un privilegiu 13 al lui Vladislav al
Il-lea, acordat în 1451 mănăstirii Cozia, cuprinzând scutiri de taxe vamale pentru căruţele
mănăstirii care se deplasau în scopuri comerciale "pe la târguri", "pe la toate vadurile" sau
"pe drumurile munţilor". Importantă, pentru problema aflată în atenţia noastră, se
dovedeşte a fi formula de interdicţie adresată dregătorilor de către domnie: "De aceea să
nu cuteze să-i împiedice pe acei călugări dacă vor vinde berbeci, sau porci, sau postav. sau
fier, sau ceară sau fie orice lucru sub vamă fie că este vândută, încă vamă să nu li se ia şi
nu-i împiedice nici sudeţ nici vomici, nici vameşi, nici altul dintre boierii domniei mele
sau dintre slugile domniei mele." 14 Informaţia pe care o furnizează acest act este pre~oasă
întrucât evidenţiază faptul că vornicii domneşti, alături de ceilalţi dregători menţionaţi,

părere a fost infinnată de cercetările ulterioare (P.I.Panait.. A . Ştefănescu . , fuzeul Curtea Veche.
Palatul voievodal. Bucureşti , 1973, p.29). Un alt segment al istoriografiei consideră că în secolul al
XV-lea, Gherghiţa era oraş domnesc insă nu şi oraş de scaun al domniei (C.Murgescu. op.ci1 ..
p. ll7), oraşul fiind men{ionat în această calitate abia în timpul lui Mihai ViteazUl. pentru ca mai
apoi să fie fortificat de către Radu Şerban (N .Stoicescu, Din trecutul unui vechi oraş dev nil sa1 -
GherghiJa , în "Revista de istorie", XXXIV, nr. l2, 1981, p.2289). Dat fimd faptul că ~n nici unul qin
documentele secolului al XV-lea, Gherghiţa nu este catalogată drept ··scaun domnesc sau "cetate de
scaun" aşa cum se întâmplă în cazul oraşelor Argeş, Câmpulung, Târgovişte şi Bucureşti, am
consid~rat îndreptăţit acest al doilea punct de vedere, care plasează inceputurile curţii domneşti de la
Gberghiţa în timpul domniei lui Mihai Viteazul.
•0 P.Chihaia, op.cit., p.374; C.Nicolescu, Case. con ace şi palate vechi române; li. Bucureşti, 1979.

p.24-25 .
11 P.Chihaia, op.cit., p.377; C.Nicolescu, op.cit., p.24.
12
C.Murgescu, op.cit., p.l07-130. _ _ . .
uDocumenta Romaniae Historica. B. Ţara Romaneasca, l. ed. P.P . Pa~a1tescu ŞI D. fioc. Bucureşti .
1966, doc. nr. 106, p.l86-187 (D.R.H) . .
14 Ibidem, p. IS7 ; vezi şi întărirea obţinută de mănăstire de la Radu cel Frumos m lbuiem, doc. nr.

128, p. 219-220.

389
percepe~m o anumită taxă vamală, despre care însă nu se fac nici un fel de precizări care
si lămurească specificul acesteia. În schimb mai multe elemente se găsesc în două
privilegii ob~ute de la acelaşi Vladislav al II-lea precum şi de la Radu cel Frumos, de
către logofatul 1s Mihail din Ruşi împreună cu fiul său . întărindu-le acestora din urmă patru
sate şi o selişte, Vladislav al II-lea prevede în actul său 16 un regim special, în raport cu
celelalte aşezări, pentru locuitorii satului Ruşii (unde după nume e probabil să-şi fi avut
reşedin~& boierul respectiv), cu toate că privilegiul prevede imunităţi administrativ-fiscale
şi judecătoreşti identice pentru toate cele cinci aşezări. Acest regim special acordat
sătenilor din Ruşi consta în scutirea de achitarea vămii din Târgovişte, prevăzută într-o
clauză separată: "Şi de asemenea Ruşii să nu dea vamă la Târgovişte"' 7 • În formularul
adresat dregătorilor, pentru a le interzice exercitarea atribuţiilor în raport cu locuitorii
satelor privilegiate, se constată că alături de sudeţ, globnic şi birari domnul îi menţionează
de asemenea pe vomic şi pe vameş. "Şi să nu cuteze să-i împiedice nici sudet, nici
globnic, nici birari nici altul nimeni dintre dregători sau vomic sau vameş. " 18 Actul
similar'"' al lui Radu cel Frumos, menit să întărească privilegiul predecesorului său,
precizează următoarele: "Iar ei să fie în pace şi ertaţi aceşti boieri de oerit şi de vama
târgului şi de dijmărit, de stupi şi de rârnători de mertice, de conace, de cai de ol~c, şi
vinărici, de podvoade, de vaci grase de ceara domnească, de miiare şi de alte dăjdii oricâte
ar ieşi în ţara domniei mele, de nici unile valu sau bântuială să nu aibă acestu statornic şi
credincios boier ce este mai sus zis. Aşa să ştie că mare urgie va petrece de către domnia
mea pentru că m-am rnilostivit domnia mea celui sus zis jupan Mihail şi domnia mea vă
dă poruncă vouă tuturor boierilor care veţi umbla cu ver ce slujbă în ţara domniei mele, iar
voi să aveţi a vă feri de toate bucatele lor şi de toţi rumînii lor. într-aceia vă dăm ştirea
vouă pârcălabilor domneşti şi vameşilor să aveţi a vă feri de a luare de vamă nici
vomicească nici cămănărit, ci toti să aveţi a vă feri pă cum v-am şi ~cit domnia
mea.''2" Se poate sesiza că în ambele documente domnia face o distincţie intre două
categorii de dregAtori domneşti: pe de o parte se adresează celor însărcinaţi cu incasarea
dărilor de cotitate, a birului şi a amenzilor judiciare. aflaţi sub autoritatea sudeţului, iar pe
de altă parte celor al căror specific era încasarea diferitelor tipuri de vamă în oraşul
domnesc, unde boierii respectivi împreună cu ţăranii lor dependenţi îşi puteau
comercializa produsele proprie• . Deşi actul de la Radu cel Frumos provine dintr-o
conjuncturi in care, aşa cum vom arăta mai jos, instituţia voJtUC\Ilui incepe să-şi modifice
specificul, totuşi acesta este important prin calitatea de a conserva o veche stare de fapt
anterioară modificării la care ne-am referit. Această veche realitate consta din faptul că tn
trecut tn TArgovişte se percepea o taxă vamală de către vomicul domnesc, motiv pentru
care aceattă vamă a rlm.as in conştiinl& contemporanilor drept "vamă vomicească", deşi
in momentul redactArii actului în cauză taxa respectivi era percepută de către pArclUabii şi

"Ibidem, doc.nr.IOI, p.l77; doc.nr.I02, p.l79; doc.nr.I03, p.l80 si unn; vezi tiN. Stoicescu,
DiLtioNJr al fllllrilor dregattJri din Tara Romdnea.ycă li Moldova, .rec. XIV-XVII, Bucurqti, 1971,
p.22 .
16
/btdem, doc.nr. 104, p.l82-183 .
17
Ibidem, p. l82.
11
/bidem , p. J82.
11
lbilhm, doc.nr. 135, p.228-229.
111
Ibidem, p.229.
Ocapre aaivilllile comerciale ale lltenilor tn piCJele Ol'afClor romAn-ti vezi M o Ma•.:
11
Il
p 20.S ti urm. .." ' · · '""''• op.c ·•

390
vameşii din târg Că este vorb d
circulaţia mărruril r2 d a espre V~a târgulUt, respectiv Vama internă impusă pe
A •

prezenţa pârcălab~or 'c~ emor:strează men~10narea sa explicită de către domnie precum şi

ă ( ăinănăr' e pe langă respechva vamă percepeau în plus vama pietrelor de
cear c ttul), o dare specifică oraşelor 3 •
. . Se poate astfel concluziona că în prima jumătate a secolului al XV-lea în cele
mat . unportante
_ .. oraşe .ale_ Ţărit'. Roman- eştt,' un de domma
· -tşt· ms
· tal ase curţt· domneştt,
' ·
sarcma ~casm:u. vamet_ ~gu]Ut, atât de la negustorii şi tăranii autohtoni cât şi de la
negu~t?m stră101 c~e IŞl desfăceau produsele în târgurile respectivelor oraşe, revenea
vormcd?r do~eştl. In c~ea c~ priveşte restul oraşelor şi târgurilor, acelaşi specific îl
aveau parcalabu de oraşe, 10 calitate de reprezentanţi locali ai autorităţii domneşti 24 .
. . Plecând de la două privilegii date de către Mihail I şi Dan al II-lea mănăstirilor
Cozta. ş.1 C?dn~:eana , P.P.Panaitescu 26 a pus în evidenţă faptul că vornicii din timpul
25

dommet lut Mircea cel Bătrân şi a succesorilor săi din prima jumătate a secolului al
XV-lea, erau secondaţi în activitatea lor de doi subalterni: folnogul (tradus prin
administrator) şi pristavul. In lipsa altor documente contemporane care să ofere un
supliment de informaţie în legătură cu specificul acestor mici dregători, ne rezumăm la
semnalarea unei posibile legături existente între traducerea dată de P.P. Panaitescu
folnogului şi sarcina administrării numeroaselor instalaţii aducătoare de venituri domniei -
mori, dârste, piue etc.- care probabil au existat în cadrul complexului fiecărei curţi
domneşti în secolele XIV-XV, aşa cum se constată că au existat în secolele următoar?. În
ceea ce priveşte activitatea pristavului acesta era foarte probabil dregătorul însărcinat cu
misiunea de a face publice anumite hotărâri ale domniei în interiorul oraşului domnesc de
resedinţă28 •
Rezultatele investigatiilor arheologice au oferit indicii preţioase şi in legătură
cu specificul defensiv al curţilor domneşti . Ca urmare a acestora s-a putut concluziona că
"fortificaţjile orăşeneşti (unde trebuie incluse şi curţile domneşti - n.n) nu s-au dovedit
niciodată suficient de puternice pentru a asigura numai ele apărarea oraşelor, greul luptei
de apărare suportându-1 cetăţile dar şi acestea făcând faţă uneori cu dificultate' 029 • Această

22 Despre vama tirgului , vezi P.P.Panaitescu, Comunele medievale, p. l34; ldem, lmroducere fu
istoria culturii româneşti , Bucureşti , 1969, p.290; D.C.Giurescu, Ţara Romdneu.vca fn .vecolele
XIV-XV, Bucureşti, 1973, p. 144- 145 ; Ş . Papacostea, Inceputurile politicii comf!rciale u Ţarii
Romaneşti şi Moldovei (vec. X/V-XVI). Drum şi .vtat, în Jdem, Gi!neza .vtatului in Evul M~dlu
romanesc, Cluj-Napoca, 1988, p.161-162; C.C .Giure5{;u, Targuri sau oraşe # cetliJi moldovene din
secolul al X-lea piina la mijlocul secolului al XVI-lea , cd. a Il-a, Bucureşti, 1997, p. l55-156
(C.C.Giurescu, Tdrgurl sau oraşe).
ll ViaJa jeudală, p.368; C.C.Giurescu, Târguri sau oraşe, p. 156; 1. Ciută , Aplcu/lura in Moldova
feudală. Străveche îndeletnicire românea.vcii, Bucur~şti, 199~. ~-81. .. . . .
2A D.R.H.B., J, doc.nr.98, p. l72, unde probnbi~ domma face ~nmttere la pllrcalabu dm Ptteştt, intrucâ~
satele intArite ml1nâstirii Codmwna se aflou sttuate !n aprop•c_re de ace~t orw,, unde 1~ mod tirc!IC, Î~~
" eau bunurile proprii locuitorii satelor din ;ur. Mcnttonarea
d es.ac . .. pîlrdllabilor
. pnntre •dtegllt.ow
__.
cl1rora domnia le restrictioncazA activitatea in raport cu locullont ce 1or tret 11ate on; '" vo:.ucrc
scutirea de plata vamei tilrgului. Vezi şi ibidem, doc.nr. 106, p. l87.
2$ Ibidem, doc.nr.39, p.84; doc.nr.52, p.J03 .
26 P.P.Panaitescu, Mircea cel Blitrân , _p. l20; Jdem, Comunele mecllwah~, p. IJ J.
21 P.Chihaia, op.cit., p. 374, 377; C.Ntcolescu, op.cit., p.24.

21 /nstiluJil feudale, p.384, s. v. pristav.

19 M.D.Matei, op.cll., p.99.

391
CODit · d ·
atare a-a etermiDal pe ·-·CI - 1m ....: ·
:......o · ti - fDtrcbe ct.;~-au cumva rolul acestor fortificaţii
· 1
nu ~a fi fost in priac:ipllacela de a proteja .apec~iwlo IŞCdri po_u_,va unor sunp e act~
de bripnclajlO. Corobodnd aceste obserVatii cu ~ el JJOZIJiOaarea_ acestor c~?.
nu s-a tlcut pe inlltimile din jurul oraşelor aespediVO. ~ce ar fi putut as1~ cond1ţu
&: •
dCa.enSIVe •
supenoare, CI• dimpo....:"l
un
ro
zonele comc:rdale alo oraşelor. , se poate .
conc:luziona c:1 in perioada de âmp la CIII'C ne npodlm • iD ~ se cons~esc ~~ cu
acest specific32 • amintitelc c:urP au awt meairca de .• Pf?~Ja in. special ~tiv1tatea
cc:onomic:l desflşuratl ia oraş, sarcini care mmc:a v~culw Şl.~onbngentul~ d~ ~şt~
pc care n avea sub c:omandl». Acest contingcat fcanat elin c:urteni era probabil utiliZat m
mod curent pc:ntru scoaterea odşc:Dilor la muacilc domniei (lucrul la morile domneşti,
podvoadc şi clrlturi etc.) aflate ia lcgltmi cu ncccsitllile întrepoerii _curtii domneşti,
precum şi pentru perceperea şi p1s1rarea în condilii de sigurantl a bunurilor rezultate din
încasarea de către vomici a veniturilor domnqti15 (v81111l tirgului fiind doar una dintre
aceste surse de venit).
Unul dintre aspectele cele mai dificile ridicate de studierea instituţiei este
aceea a prerogativelor judcc:iton:şti ale acestor vomici. O mare parte a istoricilor , care
6

într-un fel sau altul au abordat accastl institutie, au c1zut de acord asupra existenţei unor
astfel de prerogative, dificultatea re:zidind in intap'etarea c:ompetentelor judiciare ale
acestora. Ana1iz:a documentelor din prima jumltatc a secolului al XV-lea nu oferă însă
nici un indiciu în leglturi cu existenJa unor astfel de prerogative. Marea majoritate a
actelor de imunitate din aceastA pcrioadl (acest tip de document fiind cel mai indicat
pentru elucidarea acestui aspect) fac referire exclusiv la jurisdictia sudeţilor şi a

JD lbiilem.
11
P.Chihaia, op.cit., p.374 şi mm. ·
12
Inceputurile curţii domneşti de la Tlrgovişte au fost plasate la sfirşitul secolului al XIV -lea şi
inceputul secolului al XV-lea. in timpul domniei lui Mircea cel Blrin (N.Stoicescu, Bibliografia
localitiiplor li IIIOIIIIlMIJtelor feut/4/e din RoiiiiÎIIia.l Tllra Romiineascii (Muntenia, Oltenia şi
Dobrogea), Bucureşti, 1970, p. 637; Gh.l.Cantacuzino, op.dt. p. 101). Curtea domnească de la
Buc:urqti a fost conslnlitl de Vlad Ţepeş in anii 1458-1459 P.I.Panait. A.Şteflnescu, op.cit., p.23-
24· Gh.I.Cantacuzino. op.cit, p.I04· D.Berindci, OITipl/ Bucurepi. rqedinJă şi capitală a Ţării
ROiftiÎIIqli (1459-lll61), Bucureşti, 1963 p.l7· P.Cbibaia. op.dl p.377; C.C.Giurescu, Istoria
lhu:tueştilor, Bucureşti, 1979, p.SO (C.C.Giurescu.In.BMe.).
u Despre specificul militar al vomicilor vezi şi P.P.Paaaitescu. Comunele medievale, p.l31 ;
luliiiiJiifoudale. p. Sll s.v. l'Onuc.
w N.Stoia:scu, C..nl!lli ,; slujitori. Ctmlril1upi 14 UIDI'ill tU'IIIIIJ.ei romdne, Bucureşti, 1968,
p. 231-232 (N.Stoic:escu, C..rteni li sluji1M1)" D.C.Giurcsaa, op.dl. p.295.
~Vezi D:ltH.B. ~- ~-nr~2·.~·~03, ~do~ mcnponeulcxplicit spec:ificul acestor curteni :
...inel ~~. gllctarn..ş• vinlriccn. şa vameşu de oa. ele porci ti de a1b.iDJ i binrii sau oricare dregător
al domntet mele... . Acc:s1ora li se ~ adlu~ ~- •· podvodarii şi pererubţii (cf.
mt~r:.rom., 1, p.l_31). ~ceea ce pn • . ~!C'Jl8 slobnicilor domneşti trebuie spus că
~ .•unt matiJ~na~ In doc:umeolde pune1 J1Uilltili a secol • -lea cxc:Jusiv în legătură cu
iJIStiiUIIa sudcpalla. ~!'in ~· ev~ lor PftZCilllln Ol1lelc · · poate fi pusă in legătură
cu CI.IStcnta acelor JUpam care deSincau dre&lroria de sudcti ai Q11fVtui domnesc aşa cum se
:limpll !"cazul oraşu~ Tirgovişte (D.R._H.B. 1. doc.nr.39 p.U: dec.at.52. p.l03). •
C.C.Gnan:scu. OrpftiZW'tlll /illtmt.Wră o Tilfi 11-.c..-11 :.. .- • u- 1 B~ •
--·--'"
PIIIIIO_,...., 1927 p.27 (CCG" • • lureiCU, .,.__,__~·-~,
, . 6 _ _ , ~'li " " - - btori1J
IIU ,."cal • ce"/0 atran
rJ 2 ,
p.45~S8· bl. Rom., 11 p.330 332· hr.duom .. l. p.l31; • ,..____ . '!'":a~' ~' j 68 :
l4kaa. i}rgrlltWUI!II 8IIJIUIUI p.l76 ..--1 11 S•UJIIOn, p. •
globnicilor. O statistic! a · il 'il d . .
1400 şi 1464 _ rimul an p~v egt ?r ~ J:mumtate emise de cancelaria munteanl între
su erioară ~ p ~ ~ . dm domma_ 1~ Radu_ cel Fnunos, ales ca limitA cronologiei
in ptituti . mtruc~t m. timpul domruet acestuta apar primele modificlri in statutul
faptul că dm' 28 ---~ 1 .J. . '1 .. . .. . .
d s ătr"'et-
d scoate
· ~m evtden•x~" .· ~ue ue pnvt egu, vomtcu sunt mentionaţl
e c . e omrue, m formularul de interdicţie adresat dregătorilor domneşti, in doar şapte
cazun după cum urmează :
• în două privilegii acordate de domnie mănăstirilor Cozia şi Codmeana
pentru zece case din Târgovişt~ 7 ,· unde vomicul este men~onat imediat
dup! su~eţul domnesc al oraşului respectiv, de unde rezultA că vornicul
era avut m vedere pentru un alt tip de imunitlţi decât cele judiciare;
• în două privilegii de imunitate acordate mănăstirii Cozi pentru toate
satele, bălţile şi ţiganii acesteia)•, caz în care runt vizate toate tipurile d~
scutiri, deci inclusiv cea privitoare la achitarea vămii tâ!gului ce intra in
competenta vornicilor;
• în două privilegii conţinând scutiti pentru toate tipurile de vamă acordate
de domnie călug!rilor mănăstirii CoziaJ9 care se deplasau cu clruţ le prin
ţară în scopuri comerciale; şi în acest caz fiind vorba despre acelaşi
specific al vomicilor de perceptori ai vamei târgului;
• în privilegiullogofatului Mihail din Ruşi 40, primit de la Vladislav al II-lea
unde acesta împreună cu sătenii din Ruşi pruneau scutire de ach1tarea
v!rnii din Târgovişte, numită ulterior vamă vomiceasd..
Aşadar, în fiecare din aceste cazuri, mentionarea vornicilor se afla in legAtură
directă cu scutirile pe care domnia le acorda boierilor sau clerului fală de obligativital
achitării taxei vamale impusă de domnie pe comerţul cu bunuri de ori~ fel. 'iciunul
dintre cele şapte documente luate în discuţie nu permite o interpretare care să suga zc
existenţa unui specific judecătoresc în ceea ce priveşte instituţia vorrucului teri orial
muntean în prima jumătate a secolului al XV-lea. Ţinând însă cont de pecificul
organiz!rii medievale româneşti, unde orice dreglltor domnesc avea şi o t.-rie dt: tribu~i
judecătoreşti 41 , trebuie admis faptul că aceşti vom ici aveau dreptul d • i jud în
primul rând subalternii care formau curtea lor, precum şi pe acela de a-i ~X: cu in mod
silit pe toţi cei care nu îşi tndeplineau obligaţile faţă de domnie, obllga~i a căror g ~tiunc.:
se afla în sarcina vornicului 42 . Din această perspectivă, vornicii nu pot fi consi er ţi Jr pt
''judecători", similari sudeţilor, aceştia din urmă fiind judecătorii. ~a. a~re, . ~ ti ~
conducerea judeţelor Ţării Româneşti , motiv pentru care controlau JUS1lf1a ŞJ dm10t tr IW

r D.R H.B. J. doc.nr.39, p.83-84; doc.nr.52, p. 103-104.

J Ibidem , doc.nr.56. p. ll2 ; doc nr.77, p. l40 .
19 lb1dem, doc.nr.l 06, p. l 1!7; doc nr.128, p.220
•u Ib idem, doc.nr.l 04, p. 182-183.
•1 C C G'urescu Istoria românilor, li , 2, p.487 . . .
de ·ustipe asupra redevenplor" pc care \Omtcul c ~~ ccil lp dr g ton
1
42 · • ' "d
Este vorba despre reptu 1 ..J · ~ranllor cu obli" fii fa4'\ de cea- IA. drept ·ne drat in
-11 exercitau
· •tn nurnele dommet asupra b "" . . e" VeZl· "''1 .
Bloch SocJ 1,,, " r~J.du. Clu. 1~ H
· · · · fi · ră "la asse Jusnc 'v · • .1' '
conceptul de JUStiţie In ednoa ~ C MacuroviCI. 11. Cl.uj-. apoc , 1998. p.l 05.
cârmuireu oamentfor, tra · rom . e

393
in hmp de pace şi conduceau steagurile domneşti, din judeţele aflate în subordine, în timp
de războiH .
Pentru a întregi imaginea institutiei trebuie adăugat faptul că aceste trăsături
·urpriose pe baza izvoarelor contemporane secolului al XV -lea se încadrează din punct de
vedere tipologie într-o institutie comună întregii arii centrale şi sud-est europene, astfel de
dregători având calitatea de administratori ai unor curţi aparţinând feudalilor sau
monarbilor şi cu un nomenclator similar, fiind întâlniţi în Serbia, Croaţia, Polonia, Rusia
Kieveană şi Rusia Haliciană~. În Moldova vecină s-a putut constata, de asemenea,
existenţa la sfârşitul secolului al XIV -lea şi începutul secolului al XV -lea a unor astfel. de
vomici4 s, semnificativă fiind, de asemenea, constatarea că şi vomicii târgurilor
moldoveneşti din secolul al XV -lea figurează în documentele perioadei în calitate de
perceptori ai vămii din aceste târguri46 .
O serie de modificări ale trăsăturilor instituţiei se face simţită în documentele
cancelariei muntene începând cu a doua jumătate a secolului al XV -lea, aceste modificări
încadrându-se într-un efort reformator mai larg, depus atât la nivelul instituţiilor centrale
cât şi la nivelul celor locale. în istoriografia instituţiilor româneşti au fost semnalate deja
câteva componente ale acestui demers reformator. Avem aici în vedere apariţia unor noi
instituţii menite a creşte eficienţa modalităţi lor de percepere a birului47 , transformarea
banului de Severin într-o instituţie de tipul sudeţului, marcată în documente prin apariţia
în actele de imunitate a banilor de Mebedinţi şi de Tismana4x, precum şi apariţia în sfatul
domnesc a unui nou mare dregator, armaşul49 , secondat de o serie de subalterni care
acţionează în teritorius . Evidenţierea existenţei unei tendinţe mai largi de a opera
0

modificări în structura organizatorică a Ţării Româneşti în a doua jumătate a secolului al

XV -lea, face necesară, pentru a facilita înţelegerea evoluţiei instituţiei vomicului,
receptarea celorlalte mutaţii petrecute în special la nivelul acelor instituţii care, într-un fel
sau altul, s-au aflat în corelaţie cu vomicii teritoriali: pârcălabii de oraşe precum şi
vomicul sfatului domnesc.
Prezenţa pârcălabilor de oraşe în actele cancelariei muntene a fost pusă în
legătură cu specificul acestora de reprezentanţi ai domniei în oraşele în care se organizau

u Jst. Rom., 11, p.330; D.Zamfirescu, Neagoe Basarab şi fnvăjăturile către fiul său Teodosie.
Probleme controversate, Bucureşti, 1973, p.l42.
~Pentru o trecere în revistă a acestor dregători din spaţiul invecinat Ţărilor Române, vezi T . Bălan,
op.cit., p.72-77.
45
N.Grigoraş, op.cit., p.255-256.
46 D.R.H.D. Re/aJii dintre Ţările Române, ed. Şt.Pascu, C.Cihodaru, K.G.Gtindisch, D.Mioc,

V.Pervain, Bucureşti, 1977, doc.nr.31, p.439.

n D.Mioc, Despre modul de impunere şi percepere a birului in Ţara Românească până la 1632, in
"Studii şi materiale de istorie medie", II, 1957, p.49-50.
41 ŞtŞteflnescu, Bănia în Ţara Românească, Bucureşti, 1965, p.55 şi urm. Momentul propus de

autor ca punct de aplecare a noii institu~ii a banilor din Oltenia nu poate fi însă prima jumătate a
secolului al XV-lea, înbUcât Radul banul la care se face trimitere în argumentare este marele ban al
lui Mircea cel Bătrân, care, flră îndoială era mort în 1441 când Vlad Dracul emite actul utilizat ca
element de datare.
41
N.Stoicesc:u, Sfatul domnesc, p.227-231 .
50 D.R.H.B, l, doc.nr.212, p.340; doc.nr.255, p.415; doc.nr.281 , p.459; doc.nr.294, p.481 .

394
târguris , atribuţiile lor vizând în principal, ca şi în cazul vomicilor, sarcini legate de
1

încasarea unor venituri ale domniein. Din analiza formularului de interdicţie adresat de
domnie dregătorilor săi din Târgovişte, prezent în două acte de imunitate intrate în posesia
mănăstirilor Cozia şi Codmeana în prima parte a secolului, se poate observa că domnia
53

nu face trimitere la instituţia pârcălabului, ceea ce conduce la concluzia că acest gen de

dregător nu acţiona în prima jumătate a secolului al XV-lea în oraşele de scaun, acolo
unde existau curţi domneşti, ci doar în oraşele unde nu existau astfel de curţi (ceea ce nu
făcea necesară prezenţa vornicului). Situaţia se modifică însă în partea a doua a secolului
când în acelaşi oraş, Târgovişte, se poate constata că vama pe care anterior o percepeau
vornicii curţii domneşti intra acum în atribuţiile pârcălabilor şi vameşilor din oraşH . Se
poate concluziona că la această dată se afla declanşat un proces de transfer a acestui tip de
atribuţii ale vornicului către pârcălab, un proces de o durată mai lungă totuşi, întrucât în
scurta domnie a lui Vlad Ţepeş din 1476 se observass încă o suprapunere a celor doi
dregători în ceea ce priveşte dreptul de încasare a vămii târgului. Acesta va consfinli, însă,
în cele din urmă ca sarcina specifică a pârcălabului domnesc încasarea vămii respective în
principalele oraşe ale ţării, aşa cum se poate constata că se întâmplă în secolele
următoares 6 . Suprapunerea autorităţii celor doi dregători precum şi împrejurarea
desemnării vărnii percepută de pârcălab drept "vornicească" cond~~ la concluzia, deja
subliniată 57 , că pârcălabii din oraşele de reşedinţă ale domniei sunt în această perioadă
subalternii vornicilor, a căror apariţie la curţile domneşti trebuie pusă în legatură cu
transforrnările survenite la nivelul instituţiei vornicilor.
Elementele de noutate intervenite în statutul vomicilor teritoriali munteni în a
doua parte a secolului al XV-lea sunt ilustrate de un număr suficient de mare de
documente pentru a le putea urmări in liniile lor esenţiale. Pentru a avea o imagine mai
clară a acestora nu este lipsit de interes să menţionăm că instituţia vorniciei în Ţara
Românească se transformă începând chiar cu vornicul din sfatul domnesc care, accidental
în timpul lui Vladislav al II-lea58 , dar în mod regulat începând cu domnia lui Radu cel
Frumos 59, adoptă titulatura de "mare vornic". Dincolo de titulatură, lapidară la prima
vedere, se află o realitate profundă pe care recursul la alte documente este în măsură să o
clarifice. Ilustrativ, în acest sens, este actul din 23 martie 1482 de la Basarab cel Tânăr60 ,
unul de maximă importanţă pentru studierea acestei instituţii. întărind mănăstirii Snagov o

51
Ibidem, doc.nr.98, p.172; C.C.Giurescu, Istoria românilor, ll ,2, p.456; lst. Rom ., Il , p.330;
D.C.Giurescu, op.cit., p.291-292 (vezi şi nota 23).
51
Astfel de venituri erau: vama târgului (D.R.H.B, 1, doc .nr.l 06, p. l87; doc.nr.I28, p.220), vama
peştelui încărcat din bălţile domniei şi părpăritul (Ibidem, doc.nr.l31 , p.224); vezi şi N.Stoicescu,
Sfatul domnesc, p.215-216 şi nota 454; D.C.Giurescu, op.cit., p. l44- 145 .
53
D.R.HB, I, doc.nr.39, p.83-84; doc.nr.52, p. l 03-104.
54
Ibidem, doc.nr.l35, p.229.
ss !.Bogdan, Documente privitoare la relajiile Ţării Româneşti cu Braşovul in sec. XV şi XVI
(/413-1508), 1, Bucureşti, 1905, doc.nr.LXXIV, din 7 oct.l476, p.97.
56
D.C.Giurescu, op.cit., p.291. În secolele următoare vama târgului percepută de către pârc!Uabi se
va identifica cu specificul acestui dregător, astfel încât va purta numele de "pârcllăbie"; vezi
lnstitufiifeudale, p.362, s.v. pârcălabie.
57
lst.dr.rom ., 1, p.131.
~~ D.R.HB. 1, doc.nr. l02 , p. l79 .
'' Ibidem, doc.nr.l40, p.235; doc.nr. l50, p.250; doc.nr. 152, p.255 ; doc.nr. l58, p.261 şi urrn .
5
611
Ibidem, doc.nr.l79, p.290-292.

395
scrie de sate şi de munli ti, de asemenea, dlruindu-i j~tate din satu~ Vleulle~ cu ~~~~ ă,
· ob
vuni fi un roc ID
ual c·
m
bani ...au şi orz) domma face la cap1to
' &&'" , • • ti 1 abe
unumt.* or
d b.
urmltoareie precizlri: "Şi orice s-ar face in acele sate ŞI munt•. 1e ~ ~ sa~ u~~gu me
· s1 est•"• nun·..-
sau once, nu se am .........
...; 5x prade nici vomicul cel mare mc1 cel m1c, mc1 sudet,
• . . . . · ti 1 b
nici nimeni altul dintre dregAtorii sau dintre slugile domme• mele, c1 once s-ar ace g oa e
sau duşegubine s1 se duel la minAstire. Iar cind se fac gloabe ~pra .acelor sate să ~u
meargi clluglrii singuri s1 prade ci si trimiti egumenul pe unul din frati 1~ m_arele vormc
ca si trimiti vomicul slugi domneascA şi alta vomiceascl ca si prade e1 ŞI să ducă la
mlnlstire iar egumenul si dea cmtenilor ce le este dreptul şi cum va fi gloaba' • Din
061

analiza acestui pasaj se pot formula mai multe concluzii:

• se constati el marele vomic şi-a extins jurisdicţia in comparaţie cu prima
jumAtate a secolului al XV-lea62 , în competenta sa intrând acum, pe lângă
satele domneşti, şi satele aparţinând feudalitătii (boierii şi clerul)
neînzestrate cu imunităţi; însl, chiar şi în cazul satelor imune se observă că
domnia nu exclude dreptul de intervenţie al vomicului ci doar dreptul de a
incasa amenda judiciară în beneficiul slu;
• în aceastA noul structuri organizatoricA, la care ne-am referit mai sus, se
constati existenţa unor vomici mici care îl secondeazA pe marele vomic,
ambele dregătorii având dreptul de a judeca şi de a globi, incluzând aici şi
dreptul de executare silită (dreptul de a prAda) în ceea ce priveşte încasarea
amenzilor judiciare (gloabele) "aruncate" asupra celor găsiţi vinovaţi;
• Se face remarcati cu această ocazie o noul ierarhizare a competenţelor
judiciare avind în frunte pe marele vomic, urmat de vomicul cel mic şi doar
în ultimi instanţA fiind menţionată instituţia sudeţilor, care în perioada
anterioară deţinea primatul în astfel de cazuri63 ; acest fapt echivalează cu o
diminuare a rolului instituţiei sudeţilor în materie de "drept penal" în
beneficiul vomicilor, aspectul încadrindu-se într-o tendinţA de diluare a
autoritlţii acestui tip de dregător începută prin apariţia banilor din Oltenia64
şi terminati prin apariţia institutiei marilor vătafi65 în deceniul al treilea al
secolului al XVI-lea, care vor prelua sarcinile şi atribuţiile sudeţilor, fapt ce
va conduce la disparitia acestei din urmă instituţii.
Numiti probabil şi vomici al doilea66, aceşti vomici mici sunt întâlniţi în
numeroase acte de cancelarie ca martori ÎQ componenţa listelor cu membrii sfatului
domnesc. Unii dintre aceştia, cum este cazul boierului Stanciul Şoimul67 , provin din
rindurile marii boierimi motiv pentru care sunt desemnaţi în listele de martori în calitate

•• lbilkm. p.291-292.
61 N.StoU:csc:u, Sfatul domnuc, p.l87.

6) ldan. ()rgtlllilluea 8/QIJllui, p.l77.

• Dapre alrib~ile banilor similare cu cele ale sudeplor, vezi ŞtŞtetlnescu, op.cil.• p.55-60.
8 lulilllpifeMIIIIe, p.260. s.v.judeţ, p.49S, s.v. vătaf

• SIDicacu. Sfatul tlomlrac, p.l91.

• D.JUI.B.I, cloc.m: 131, p.22S. Pentru alp vomici mici care poartl tiiUJaiUnl de jupani, vezi Ibidem
doc.ar.l42. p.237; /bideiiJ, 11. doc:.nr.S8, p.l26; doc:.nr.S9, p.l30.

396
de jupani61 ceea ce demonstreazl importanta pe care dregltoria a obţinut-o în organizarea
statului, fapt ilustrat şi de un alt aspect: în multe dintre documentele care îi menţionează
vomicii mici figurează în listele de martori înaintea unor mari dregători ca: spătarul,
paharnicul, stolnicul sau comisul69 .
Consideraţi de istorici drept subalterni ai marelui vornic, având atribuţii în
70

teritoriu, aşa cum reiese din actul lui Basarab cel Tânăr din 1482, aceşti vornici mici nu
sunt decât o prezenţă sporadică în documentele celei de-a doua părţi a secolului al XV -lea
(îi întâlnim în componenţa listelor de martori în mod aleatoriu, câte unu1 71 , doi72 sau trei 73 ,
documentele care îi menţionează alternând cu cele în care se constată absenţa lor totală).
Concluzia care se poate formula pe baza acestor realităţi, desprinse din documentele
perioadei, este aceea că vomicii mici sunt vornicii curţilor teritoriale, aflaţi întâmplător
sau cu anumite treburi la curtea domnească principală, fenomenul fiind de altfel pus în
evidenţă şi pentru Moldova •
74
.
Un alt element trebuie adus în discuţie pentru a întregi ·afirmaţiile de mai sus.
Plecând de la constatarea făcută atât de C.C.Giurescu 75 cât şi de N.Stoicescu 76 ,pe baza
documentelor de cancelarie referitoare la numărul vomicilor mici- cifra înaintată de cei
doi istorici fiind de trei astfel de vomici- trebuie remarcată corelaţia care se poate stabili
între numărul maxim al vomicilor surprinşi în mod simultan în izvoarele scrise .(marele
vomic alături de cei trei vomici mici) şi cele patru curţi domneşti atestate atât arheologic
cât şi documentar (numite "cetăţi de scaun" în actele cancelariei muntene). În concluzie,
tăcând abstracţie de marele vomic care rezidă la curtea domnească principală (voievozii
acestei perioade optând pentru recent construita curte de la Bucureşti 77 ), curte de a cărei
administrare era responsabil' 8 , ceilalţi trei vornici aparţin curţilor domneşti din teritoriu -
devenite secundare- pe care continuă să le gireze.
Însă, elementul definitoriu care a atras după sine aceste schimbări evidente în
statutul vomicilor teritoriali munteni în a doua jumătate a secolului al XV -lea este
înzestrarea acestora cu prerogative judecătoreşti în calitate de subalterni directi ai marelui

~ Despre jupani vezi N. Stoicescu, Sfatul domnesc. p.27-28; ŞL Ştefănescu, op.cit.. p.60;
6

V.AI.Georgescu, Bizanţul şi instituJiile româneşti până la mijlocul secolului al XV!/1-Iea,

Bucureşti. 1980, p.S4.
69
D.R.H.B. l, doc.nr. l31, p.22S; doc.nr. l36, p.230; doc.nr.138, p.232; doc.nr. 139. p.234:
doc.nr.l42, p.237; doc.nr.I8S , p.300; doc.nr. l86, p.302.
711
C.C.Giurescu, Contribufiuni, p.71-72 ; N.Stoicescu, Sfatul domnesc, p. l91 .
11 D
.R.H.B, !, doc.nr.l70, p.276; doc .nr. I8S , p.300: doc .nr.l86 , p.302.
12
Ibidem, Il, doc.nr.S8, p. l26; doc.nr.S9, p. l30.
7
J Ibidem,!, doc .nr.247, p.40S .
Gh .Duzinchevici, Vornicia moldovenească până la 1504, în '"Cercetări istorice'". V-Vll, 1929-
74

1931, p.224-225; C.Cihodaru, Alexandru cel Bun (23 aprilie 1399 - 1 ianuarie/432), laşi, 1984.
p.l67 .
71
C.C.Giurescu. Contribujiuni, p.71-72.
76
N .Stoicescu, Sfatul domnesc, p. l9 I şi nota 282.
Şt.Olteanu , op.cit., p. I27S ; D.Berindei, op.cit., p.20-21; C.C.Giurescu, Ist. Buc., p.S 1-52.
17

78
Despre implicarea (neclară însă) a marelui vomic în administrarea bunurilor domneşti. lasă să se
înţeleagă un privilegiu din 1526 de la Radu de la Afumaţi pentru mănăstlrile Glavacioc. Bolintin.
Nucet, Strâmbul şi Muşăteşti (D.R.H.B , III. doc.nr.8, p.l I); vezi şi C.C.Giurescu. Contribu]irmi.
p.68.

397
vomic, devenit la rindul slu "giudecltoriu tuturor den tari. cine au strimbltlti şi globnic
79
de morti de om şi de şugubini", dupa expresia lui Misail ~ug~ • • • •
Dupl cum am precizat, ca o consecin\l a modificlrii rAolulw ~eţmut de a~eş~
dregAtori teritoriali, sarcina incaslrii vlmii a intrat in compet~ta ~arcllabilo~, generahza~
in aceastl perioadă, in calitate de subordonaţi ai vomicilor ŞI la ruvelul curţilor domneşt1.
Acest proces de generalizare a instituţiei pircllabului este surprins in mod elocvent de
docwnentele cancelariei muntene. Astfel, intr·o scrisoare a lui Vlad Clluglrul din 5
noiembrie 148210 ,prin care se anunta reconfinÎlarca vechilor privilegii comerciale ale
braşovenilor, domnia se adresează "pârcllabilor de prin toate oraşele noastre"(s.n.),
vechiul formular prezent in actele predecesorilor sli, care se adresau "pârcălabilor de
oraşe, unde sunt târguri"şi vomicilor, fiind abandonat. Trebuie insi remarcată tendinţa
domniei de a se adresa vomicilor, in privilegiile de imunitate, cu predilecţie prin
intermediul organelor executive ale acestora, slugile vorniceşti11 şi curtenii12 şi mai rar la
modul direct 83 , acesta fiind şi motivul pentru care in nwneroase astfel de privilegii se
constată că menţionarea expresis verbis a instanţei vomicilor este omisi de către domnie.
Fiind însă vorba despre dregători subalterni domnia subswneazl aceste categorii de
slujbaşi formulei generale de interdicţie: " ... nimeni altul dintre slugile şi dregătorii
domniei mele şi cei trimişi pentru slujbele domniei mele si nu cuteze să ia ceva."

•
Apărută în docwnentele Ţării Româneşti la inceputul secolului al XV -lea,
institutia vornicului teritorial este, fără îndoială, o creatie a secolului anterior când, foarte
probabil, unul dintre aceştia (cel aflat la curtea preferată de domnie) devine vornicul
sfatului domnesc prin însuşirea dreptului de judecată asupra personalului curţii domneşti
şi a satelor domneşti , după cwn un proces asemănător are loc şi în Moldova vecină84 •
Administratori ai veniturilor domneşti prin excelentă, vornicii teritoriali din prima
jumătate a secolului al XV -lea figurează în documentele Ţării Româneşti în special în
legătură cu sarcina perceperii aşa numitei vămi a târgului, taxă impusă pe comercializarea
bunurilor, pe care aceşti dregători o încasau în cele mai importante oraşe ale ţării, unde
prezenJa curţilor domneşti determina o intensificare a activităţilor economice85 • Trăsăturile
curţilor domneşti, subliniate de către arheologi, prezenta unor subalterni a căror denumire
indica preocupări de natură economică precum şi informatia documentară legată de
sarcina încasării acestei taxe vamale, conduc la concluzia că vomicii teritoriali munteni au
avut in prima jumătate a secolului. aflat în atenţia noastră, rosturi administrative legate de
încasarea şi gestionarea unor venituri ale domniei necesare întretinerii şi apărării
reşedintelor locale ale domnului şi nu unele judecătoreşti, aşa cum s-a susţinut în repetate
rânduri. Astfel de prerogative sunt, însă, atestate documentar în a doua jumătate a

' Gr.Ureche, Letopi.ve/ul Ţării Moldovei , ed.P.P.Panaitescu, Bucureşti , 1958, p.76 .

9

.., D.R.H.B,I , doc.nr. 182, p.295.

11
lb1dem, doc.nr. l79. p.291-292; doc.nr.258, p.418-419; doc .nr. 281, p.459; Ibidem, Il, doc .nr.5,
p.l7.
z lbulem, 1. doc.nr. l86, p.302: doc.nr.217, p. 346.
Ibidem. do.:.nr.242 , p.391 ; Ibidem, li, doc.nr.29, p.70; doc.nr.223 , p.42S .
N.Stoicescu, Sfutul dumne.vc. p. 194; C.Cihodaru, up.cit., p. l67.
' M.O.Matei t~p.,·lt., p.IOS.

398
secolului al XV -lea. Apariţia şi manifestarea acestora are loc pe fondul unor reforme mai
largi de factură instituţionall operate atât la nivelul administraţiei centrale cât şi la nivelul
celei locale de către domnii acestei perioade. Alături de alte modifichi ce nu au influenţat
in mod direct instituţia aflată în atenţia noastră este vorba în primul rând de apariţia
instituţiei marelui vornic cu atribuţii judiciare, nu numai în raport cu curtea domnească şi
satele domneşti ci şi cu întreg teritoriul ţării (excepţie flicând doar satele imune), situaţie
care-I diferenţiază de vomicul sfatului domnesc din perioada anterioară. Această extindere
a prerogativelor marelui vornic a flicut necesară86 apariţia unor judecători subalterni care
să suplinească în anumite situaţii autoritatea marelui dregător, pe care vornicii mici o
exercitau la scaunele de judecată de la curţile pe care le conduceau. Este de remarcat
faptul că izvoarele documentare ale acestei perioade indică doar competente în materia
delictelor "penale", actele de cancelarie referindu-se la gloabe şi duşegubine care formau
obiectul interesului vornicilor, celelalte tipuri de cauze judiciare flcând, fliră îndoială,
obiectul activităţii sudeţilor (fliră ca această instituţie să fie exclusă cu desăvârşire din
materia dreptului "penal", dovadă fiind prezenţa globnicilor alături de sudeţi până la
dispariţia acestora din urmă).
Această nouă responsabilitate intrată în sarcina vornicilor teritoriali a necesitat
producerea unei alte mutaţii la nivelul organizării curţilor domneşti, ilustrată de apariţia
unor noi subalterni ai vornicilor, pârcălabii, pe care izvoarele îi atestă la curţile domneşti
doar în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Instituţia se va generaliza astfel în întrega
structură urbană a ţării, prilej cu care va prelua de la vomici misiunea încasării vămii
târgului care îi va deveni specifică în cursul secolelor următoare .

l<h Despre această necesitate a unor subalterni vezi şi C.C.Giurescu, Contribuţiuni, p.71.

399