Istoria urbană a Chiișinăului

Chişinăul este atestat documentar prima dată la 1436 în calitate de localitate, aşezată pe
malurile râului Bâc.

A doua menţiune documentară despre Chişinău datează din 1466. Este vorba de un document
de proprietate ieşit din cancelaria domnească a lui Ştefan cel Mare, prin care voievodul i-a dat
unchiului său Vlaicul o selişte la Chişinău

În 1641 Chişinăul devine moşie mănăstirească, când Vasile Lupu, domnul Ţării Moldovei, trece
moşia Chişinău în stăpânirea Mănăstirii Sfânta Vineri din Iaşi.

În perioada când Chişinăul se afla în stăpânirea mănăstirii ieşene se constată o creştere

evidentă a populaţiei. Pe lângă ţărani aici se stabilesc meşteşugari, negustori. Chişinăul
devenea un mic târg, un centru comercial nu prea mare, adică un orăşel, pentru că localnicii
erau numiţi târgoveţi într-un document din 1666.

Treptat, Chişinăul devine un important centru comercial, în care se consolidează comerţul

permanet, de iarmaroc. Apar cârciumele şi dughenele, creşte şi se diversifică asortimentul
mărfurilor negustorilor locali.

Paralel cu creşterea şi transformarea Chişinăului într-un târg, urbea începe să se profileze şi ca

centru cultural-ecleziastic şi de învăţământ. Prima şcoală organizată şi susţinută de stat şi de
Mitropolia Moldovei o aflăm activând la Chişinău în sec 18. Şcolile funcţionau pe lângă
bisericile oraşului.

În urma răboiului ruso-turc din 1812, când spaţiul dintre Prut şi Nistru este anexat la Imperiul
rus, centrul regiunii Basarabiei e stabilit la Chişinău.

Treptat Chişinăul se extinde teritorial spre actualul bd. Ştefan cel Mare, numit pe atunci strada
Moskovskaia. În 1830-36 este înălţată Catedrala cu clopotniţa şi pusă baza unei grădini publice.
Creşterea oraşului a făcut ca satele Buiucani, Schinoasa, Tăbăcăria, Mălina să devină suburbii
ale Chişinăului în anii 1830-40.

Chişinăul şi-a schimbat mult aspectul general în anii 50-70 ai sceolului al XIX-lea, când l-a avut ca
arhitect al oraşului pe Alexandr Bernardazzi. El a proiectat unele străzi şi cartiere, a participat la
proiectarea şi construirea apeductului din Chişinău, precum şi cele mai importante clădiri.

În 1830-36 este înălţată Catedrala cu clopotniţa şi pusă baza unei grădini publice.

Structura urbană a Chișinăului

Dezvoltarea târgului ca oraș începe odată cu stăpânirea rusească (1812) . care alege Chișinăul,
rebotezat Кишинёв (Kișiniov), drept capitală a noii gubernii botezată cu acest prilej Basarabia, după
numele purtat până atunci de ținutul moldovenesc anexat de turci între 1484 și 1538 și denumit de
ei Bucak (Bugeac).

În 1834 începe construirea orașului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri drepte, deasupra
târgului moldovenesc de pe malul Bâcului. Unul dintre cei mai de seamă arhitecți ai orașului din a
doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost A. Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din
secolul XIX, Basarabia este menită să producă îndeosebi cereale, exportate pe calea ferată
(terminată în 1871) spre portul Odesa.
Centrul istoric al Chișinăului reprezintă zona centrală a capitalei Republicii Moldova, care
concentrează cca. 1000 edificii de importanță istorică locală și națională, ridicate în mare partea în
intervalul: a doua jumătate a secolului al XIX – prima jumătate a secolului al XX-lea, aranjate după
principiul cartierelor închise, biserici vechi, monumente de arhitectură, etc.
Centrul istoric este amplasat în limitele teritoriului administrativ al
sectoarelor Buiucani, Centru și Râșcani cu o suprafață totală de 619 ha.

Harta reședinței de gubernie, la 1887, Planul Chișinăului la 1887, în mare parte centrul
istoric de azi