CUPRINS:

INTRODUCERE
Capitolul I - AŞEZAREA GEOGRAFICĂ
Capitolul II - ISTORIC
2.1 Urme străvechi de civilizaţie
2.2 Băişoara medievală
2.3 Începuturile aşezării Muntele Băişorii
Capitolul III - POTENŢIALUL TURISTIC
3.1 Potenţialul turistic natural
3.2 Potenţialul turistic antropic
3.2.1 Obiective turistice religioase
3.2.2. Tradiții și obiceiuri în Băișoara
Capitolul IV - BAZA TEHNICO-MATERIALĂ A TURISMULUI
4.1. Baza tehnico – materială a cazării
4.2. Baza tehnico – materială a infrastructurii alimentare
4.3. Baza tehnico - materială a transportului şi agrementului
Capitolul V - FACTORII FAVORABILI PENTRU DEZVOLTAREA
TURISTICĂ
5.1 Factorii de influenţă
5.2 Factorii nefavorabili, fenomene de risc, viituri şi inundaţii
5.3 Efectele în plan socio-demografic
5.4 Impactul ecologic şi încercările de armonizare a turismului montan cu mediul
natural
Capitolul VI – ANALIZA SWOT A COMUNEI BĂIȘOARA
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXA 1

1
INTRODUCERE

Am ales lucrarea „Comuna Băițoara – potențial turistic și valorificare” pentru că este o

modalitate de conştientizare şi promovare a unei zone cu mult potenţial turistic, dar care e prea
puţin cunoscută.
Staţiunea actuală s-a dezvoltat în ultimele două decenii, iniţial aproape exclusiv pentru
sporturi de iarnă.
Lucrarea este structurată în 6 capitole.
În primul capitol am prezentat așezarea geografică a comunei Băișoara în cadrul județului
Cluj.
În al doilea capitol am prezentat importanța istorică a comunei, precizând urmele străvechi
de civilizaţie, Băișoara în perioada medievală dar si începuturile aşezării în Muntele Băişorii.
În cel de-al treilea capitol am prezentat potențialul turistic, atât cel natural cât si antropic
În al patrulea capitol evidențiez baza tehnico-materială a turismului din Băișoara
prezentând unitățile de cazare, alimentație, transport și agrement.
În capitolul V prezint factorii favorabili pentru dezvoltarea turistică.
În capitolul VI am realizat o analiză SWOT a comunei.

Lucrarea de faţă îşi propune să realizeze în mod obiectiv o evaluare a potenţialului turistic
din această zonă analizând şi modalităţile de valorificare ale acestui potential, promovarea acestuia
reprezentând o premisă a creşterii activităţii regiunii, a dezvoltării economiilor locale şi o imagine
mai bună.

2
 Capitolul I - AŞEZAREA GEOGRAFICĂ

Comuna Băişoara se află situată în sud-vestul judeţului Cluj, la graniţa cu judeţul Alba, fiind
mărginită de următoarele localităţi: la sud-est de Iara, la nord-est de Ciurila, la nord de Săvădisla, la
nord-vest de Valea Ierii şi la sud de Iara şi Poşaga, ultima din judeţul Alba.

Harta 1 – Poziția comunei Băișoara în cadrul județului Cluj

Teritoriul comunei se întinde pe o suprafaţă de 101 km² în depresiunea submontană a

cursurilor superioare ale pârâielor Iara şi Ierta, pe mai multe terase ce fac trecerea la zona montană a
Apusenilor.
Băişoara se află la o distanţă de 30 km de Turda, comună care a aparţinut administrativ,
timp de mai multe secole, încă de la prima atestare documentară din anul 1426 şi la 35 de km de
municiupiul Cluj-Napoca, de reşedinţa judeţului Cluj, din anul 1967. Satele care compun comuna
Băişoara sunt situate la distanţe cuprinse între 14 km, cazul Muntelui Băişorii şi 3 km, cazul Morii
de Pădure şi a Săcelului, centrul de reşedinţă al comunei.

3
 Cât priveşte structura geologică a depresiunii montane în care se regăsesc situate aşezările
Băişoara, Muntele Băişorii şi Săcel se poate spune că ne găsim în faţa unui substrat geologic de o
mare complexitate, constituit din roci cristaline şi sedimentare, fără a lipsi nici cele calcaroase,
rezultat al fenomenelor carstice, iar subsolul comunei Băişoara este bogat în zăcăminte de fier,
calcar, granit, nisipuri cuarţoase şi dolomită. După cum arată şi denumirea localităţii, încă de la
prima atestare documentară în vatra acesteia existau „băi” sau mine, fiind exploatate zăcămintele de
aur care se găseau în straturile superioare ale subsolului. Amintim ca exemple vestigiile „băilor” sau
minelor „Carolina”, „Ferdinand” şi „ Coroianu”.
De reşedinţa judeţului, Băişoara este legată prin şoseaua judeţeană Băişoara-Săvădisla-Luna
de Sus şi drumul naţional E-15 până la Cluj-Napoca. De municipiul Turda este legată, prin drumul
judeţean Băişoara-Iara-Buru-Turda. Cea mai apropiată staţie de cale ferată a fost Buru, la 10 km de
Băisoara. Drumul judeţean Băişoara-Valea Ierii face legătura comunei spre un centru important de
exploatare şi prelucrare a lemnului, care este Valea Ierii, în timp ce, în amonte, se află Staţiunea
Băişoara ce constituie într-un fel „perla” turistică de azi a Muntelui Mare ( A. Anton, I. Cosma, V.
Popa, Gh. Voişanu, 1973 şi Radu Mititean, Arnold Kadar, 1996) .
Aşezărilor de pe Muntele Mare, spre deosebire de cele din Munţii Gilăului şi Munceii
Arieşului, nu le sunt caracteristice satele risipite pe culmi, sub forma „crângurilor”, majoritatea fiind
situate pe văi şi aparţinând tipului de habitat răsfirat. Acestea se găsesc la periferia masivului,
precum Băişoara, Săcel, Masca, Cacova Ierii, Iara, Surduc, Buru etc. sau pe văi, în interiorul
masivului, cum este cazul Muntelui Băişorii, Valea Ierii, Muntele Săcelului, Muntele cacovei etc.
De remarcat că masivul Muntele Mare este total lipsit de aşezări permanente în partea sa centrală şi
pe versanţii vestici. În schimb, în acelaşi masiv, întâlnim la mare altitudine, în locuri adesea foarte
isolate, gospodării sezoniere, numite „colibe”.
La începutul lunii iunie, ţăranii urcă, în fiecare an, la munte, la aceste „colibe” din lemn,
case foarte simple, mai mult adăposturi, de obicei cu pământ pe jos şi întunecoase, cu ferestre mici
şi paturi acoperite cu paie, având de regulă, o singură încăpere. Aici, în mijlocul pădurilor de molid,
ei rămân cu toate animalele până la începutul lunii septembrie, multora lipsindu-le în sat culturile
agricole, cu excepţia unor mici parcele de cartoficasele mari şi foarte arătoase stau astfel aproape
părăsite toată vara.
Sub raport demografic, multe dintre satele acestea de munte sunt într-o accelerată scădere a
numărului populaţiei, generată de reducerea natalităţii şi, mai ales, de migraţia spre oraş, fenomen
început încă din perioada interbelică, dar a devenit current în deceniile care au urmat războiului
mondial şi accelerat după evenimentele din decembrie 1989. Reducerea şi îmbătrânirea populaţiei
se reflectă în restrângerea satelor şi în abandonarea multor „colibe”, având loc o evidentă schimbare
a peisajului geografico-uman.

4
Harta 2 - Localizare Băişoara

5
 Capitolul II - ISTORIC

2.1 Urme străvechi de civilizaţie

Resursele bogate pe care depresiunea, străbătută de Valea Ierii, le-a putut oferi cu
generozitate oamenilor de altădată i-a determinat să se aşeze în aceste părţi, unde au durat aşezări,
lăsând posterităţii inseminate urme ale vieţii lor materiale. Încă din epoca târzie a pietrei, şi anume
din neolitic, pe un teritoriu cu un destin comun în trecutul îndepărtat, teritoriu reprezentat azi de
vetrele şi hotarele aşezărilor Iara, Cacova Ierii, Băişoara, Muntele Băişorii, Săcel etc. există dovezi
arheologice legate de activitatea oamenilor care au trăit şi au muncit în aceste părţi ale ţării. De la
aceşti oameni care s-au confruntat cu ostilităţile naturii şi cu greutăţile vieţii din fiecare zi, a rămas
un număr apreciabil de unelte şi arme, ceramică, diverse obiecte de podoabă etc. care ne permite să
cunoaştem cu aproximaţie condiţiile lor de existenţă.
Abundenţa păşunilor şi posibilităţile de cultivare a pământului, prezenţa lutului roşu şi
bogăţia în metale a subsolului din vecinătatea pârâului Iara a permis comunităţilor umane aşezate în
aceste părţi să dezvolte succesiv şi neîntrerupt seria de culture materiale legate de îndeletnicirile
pastoral-agricole şi meşteşugăreşti, de la epoca de piatră până târziu în vremea stăpânitii romane.
Astfel, nu întâmplător, pe teritoriul de azi al comunei Iara au fost descoperite unelte neolitice de
piatră şi chiar un depozit de obiecte de bronz compuse din topoare de luptă, lame de pumnale şi
obiecte de podoabă constând din ace de păr, inele şi cercei ( Repertoriul arheologic al judeţului
Cluj, 1992), în timp ce la Cacova Ierii, în punctual numit „Cetate”, au fost găsite fragmente
ceramice aparţinătoare culturilor Coţofeni şi Sighişoara-Wietenberg, din faza de tranziţie spre epoca
bronzului (Repertoriul arheologic al judeţului Cluj, 1992). Descoperiri asemănătoare s-au făcut şi pe
teritoriul localităţii Băişoara, găsindu-se aici o măciucă de piatră databilă în epoca neolitică şi trei
unelte de fier dintr-o epocă neprecizată, considerate de specialişti drept „topoare” (Repertoriul
arheologic al judeţului Cluj, 1992).
Aceste vestigii arheologice dovedesc formele complexe de viaţă mai mult sau mai puţin
sedentară ale comunităţilor de altădată de pe Valea Ierii, inclusive din părţile Băişoarei, faptul că
localnicii au ajuns treptat să îmbine vânatul cu păstoritul, cultura pământului cu confecţionarea
ceramicii şi extragerea metalelor cu prelucrarea acestora în arme şi unelte. Prezenţa pieselor de
podoabă ilustrează faptul că membrii acestor comunităţi aveau o viaţă relative îndestulată, timpul
îngăduindu-le şi râvnitele momente de răgaz în care să se preocupe de frumos şi de propria imagine.
Cultura materială a locuitorilor a fost una simplă, ca şi viaţa făuritorilor, întemeietorilor ei,
dar situaţia s-a schimbat odată cu înstăpânirea regatului Ungariei asupra voievodatului Transilvaniei
la pragul secolelor XI-XII. De la începutul secolului al XIV-lea se intră practice în plin Ev Mediu şi

6
de acum informaţiile despre aşezările din Valea Ierii, inclusive despre Băişoara şi Muntele Băişorii
vor spori, de la un secol la altul.

2.2 Băişoara medievală

Începuturile medievale ale aşezării Băişoara se pierd în vechimea vremurilor, prima ei
atestare documentară fiind târzie, abia în anul 1426. Nu putem să trecem peste problema
semnificaţiei numelui de banya, adică mină sau baie, pe care îl are aşezarea de la prima menţiune
documentară cît şi în corelaţie cu altele care i-au succedat. Începuturile închegării unei comunităţi
medieval ear putea fi legate de exploatarea minieră din partea locului. După unele opinii mai vechi
evoluţia aşezării ar fi fost în corelaţie cu cea a Ierii.
Într-un cunoscut dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, denumirea Jarabanya este
considerată că ar fi o variantă a numelui de Băişoara, dar autorul o include şi ca variantă a numelui
de Iara (Coriolan Suciu, 1967).
Trecerea în revistă a menţiunilor documentare de după anul 1470, adică din răstimpul
secolelor XVI-XX, arată că s-a încetăţenit forma maghiară de Kys Banya la care s-a alăturat şi
forma românească de Beisorta pentru Băişoara.
Literatura de specialitate nu menţionează existenţa vreunei cetăţi medievale ridicate la
Săcel-Băişoara. Cu toate acestea, încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea descrierile geografice ale
vremii consemnează o asemenea cetate, comparată cu cea de la Cacova Ierii ( Silvestru Moldovan,
1898). Ruinele acesteia se păstrează până azi în hotarul Săcelului şi pot fi văzute în locul numit
„Cetate”, fiind atribuite de localnici voievodului Gelu. De altfel, localnicii perpetuează tradiţia
despre apartenenţa cetăţii unui „grof”, conte maghiar, care şi-ar fi închis aici propria fiică.

2.3 Începuturile aşezării Muntele Băişorii

Alături de aşezarea Băişoara numită în documentarele din limba maghiară Kys Banya sau în
forma românească de Beişoara în 1733, Beiişoara în anul 1750 sau Băişoara în 1854 ( Coriolan
Suciu, 1967) se dezvoltă treptat o altă aşezare, constituită în hotarul Băişorii. O bună bucată de
vreme grupul de gospodării şi familii aşezate în Muntele Băişorii nu s-a considerat o entitate
distinctă de satul mamă Băişoara.
Pe măsură ce numărul acestor familii creşte ca şi puterea lor economică, încep să apară
înregistrate documentar, spre mijlocul secolului al XVIII-lea, primele menţiuni ca aşezare diferită
de cea din „sat” şi semne ale dorinţei de constituire ca entitate distinctă. Semne izolate ale unor stări
de nemulţumire dintre locuitorii satului Băişoara şi cei din Muntele Băişorii apar prin 1787. La
sfârşitul secolului al XVIII-lea, cele două comunităţi aveau deja biserici şi preoţi separaţi şi
încercau ca această partajare să fie realizată definitiv şi din punct de vedere jurisdicţional. S-au

7
obţinut treptat, cu paşi mici şi dificultăţi, este adevărat, individualitatea distinctă a celor două
aşezări doar în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Ca urmare a afirmării unor interese diferite şi a evoluţiei divergente se ajunge treptat, pe
parcursul secolului al XIX-lea ca cele două aşezări să se constituie în unităţi administrative
distincte.

8
 Capitolul III
POTENŢIALUL TURISTIC

3.1 Potenţialul turistic natural

Comuna Băişoara este situată într-un cadru natural deosebit de pitoresc, la o altitudine medie
de 1.101 m. Altitudinile medii ale culmilor cresc spre versantul comunei unde se înregistrează,
valori de peste 1 600 m pe Muntele Buscat, Vârful Pietrele Mărunte cu 1735 m care este şi cota
maximă a reliefului din cadrul comunei. Astfel, pe teritoriul comunei se înregistrează o adâncime de
fragmentare a reliefului de 1262 m, valoare calculată faţă de cota de 467 m care este altitudinea
minimă din cadrul comunei. Teritoriul administrativ al comunei aparţine în exclusivitate zonei
montane, fiind situat în partea centrală a Munţilor Gilăului, cuprins între Valea Arieşului şi Valea
ierii. Privit în ansamblu, relieful comunei, cât şi cel limitrof, se caracterizează prin predominarea
culmilor rotunjite, cu suprafeţe netede sau uşor ondulate, în multe cazuri, care sunt în contrast cu
adâncimea văilor şi caracterul abrupt al versanţilor.
Munţii Gilăului, un vechi masiv de granite şi şisturi cristaline, ros de ape şi vânturi, prezintă
la mare înălţime, 1600-1800 m, platouri neînchipui de netede. Versanţii sunt îm schimb abrupţi, iar
acolo unde mijesc calcare cristaline, apele au tăiat forme halucinante, ca cele din abruptul muntelui
Scărişoara-Belioara.

Harta 3 – Harta fizică a județului Cluj

Sursa: http://comuna.info/comune-cluj/

9
 3.1.1. Relieful cu pante prelungi şi zăpezile abundente care acoperă iarna Munţii Apuseni
creează condiţii favorabile pentru schi. Iarna, turiştii vizitează cu predilecţie cabaneşe Stâna de
Vale, Băişoara şi Vlădeasa, care sunt principalele centre de schi din Munţii Apuseni. Schiorii
antrenaţi pot parcurge şi drumurile de creastă dintre cabane, drumuri care oferă privelişti deosebite.
Masivul Muntele Mare reprezintă una dintre zonele cele mai vechi a munţilor Apuseni.
Împreună cu Munţii Bihor şi Munţii Vlădeasa, formează pivotul grafic al Apusenilor, dominând ca
un bastion zonele înconjurătoare respectiv Valea Arieşului, depresiunea Iara - Vlaha - Săvădisla,
depresiunea Huedin. Aspectul impresionant al reliefului este dat de larga desfăşurare a suprafeţelor
de nivelare, constituite de culmi largi cu aspect de platou, şi de văile puternic adâncite, deseori cu
caracter de defileu, V.Iara, V.Someşului Rece etc. În ceea ce priveşte urmele evoluţiei îndelungate a
acestor munţi, ele sunt concretizate prin prezenţa celor trei suprafeţe de nivelare sincrone celor din
Carpaţii Meridionali: Fărcaş - Cârligaţi la 1600 - 1800 m altitudine, de o planitate remarcabilă,
Mărişel - Măguri 1000 - 1300 m, cu multe aşezări risipite de tip crâng, şi Feneş 600 - 800 m, mai
puţin dezvoltată. Din prisma faptului că este înconjurat de zone depresionare joase şi văi adânci,
Muntele Mare pare mai înalt şi mai masiv decât este în realitate. Altitudinea maximă se
înregistrează în Vf.Muntele Mare, la 1826 m şi este al treilea ca înălţime în Apuseni, după
Cucurbăta Mare 1849 m şi Vlădeasa 1836 m.
Solul este de origine eruptivă, constituit din granit, granit porfiruit şi andezid, la care se mai
adaugă şisturile cristaline şi se încadrează în tipul brun de pădure, brun roşcat de pădure şi brun acid
cu producţii mai mici, ceea ce a dus ca populaţia regiunii să determine modificări esenţiale în
învelişul vegetal prin defrişări şi transformarea acestora în păşuni, fâneţe şi zone de culturi agricole.
Toponimia locală oferă dovezi cât se poate de concludente în acest sens: Gabriana, Şesu Cald,
Muncei, Izvoare, Boinic, suprafeţe care şi azi reprezintă zone de păşune sau fâneţe în hotarele
comunei Băişorii.
3.1.2 Clima
Aşezarea geografică a ţării noastre, dar mai ales poziţia teritoriului comunei Băişoara într-o
zonă preponderent muntoasă determină şi principalele caracteristici ale climei. Atfel, clima din zona
Băişoara se încadrează în sectorul cu climat montan, caracteristic regiunilor vestice şi nord-vestice
ale ţării noastre, respectiv zona Munţilor Apuseni, supus unei circulaţii preponderent vestice. Drept
urmare, în timpul iernii predomină influenţa de natură maritim polară, sau maritim arctică din nord-
vest, iar vara aerul cald din sud-vest datorită activităţii ciclonice nord-mediteraneene deplasate spre
nord.
Clima este destul de aspră, cu ierni lungi, prima brumă apare în mijlocul lunii septembrie şi
ultima în luna aprilie, zăpezi mari spulberate de vânt care închid drumurile. Verile sunt scurte, cu
precipitaţii abundente, temperatura medie în luna iulie fiind de 16, 6°C.

10
 Temperaturile medii anuale se menţin între 2 şi 5 °C. Temperaturile minime absolute ale
lunii ianuarie ating valori de -34 °C, iar mediile se menţin între -6 şi -8 °C. Temperaturile medii de
vară se menţin între 12 şi 14 °C. Asta înseamnă că amplitudinea medie anuală oscilează în jurul
valorilor de 18-20 °C.
Umezeala relativă medie anuală atinge 86%, iar precipitaţiile sunt variate: 800-900mm pe an
jos în văi şi 1200 mm pe an pe culmile înalte. Prima zi cu îngheţ se situează în jurul datei de 1
octombrie, iar ultima zi este în data de 1 mai. Perioada fără îngheţ durează 120 de zile pe an. Zilele
cu strat de zăpadă sunt în jur de 100-150.
Zilele senine sunt aproximativ 60-80, iar numărul mediu al zilelor cu ninsoare este de 40-50
zile pe sezon. Data medie de producere a primei ninsori este de 20 octombrie, iar a ultimei ninsori
20 aprilie, data medie a primei zile cu strat de zăpadă este de 15 noiembrie, iar a ultimei zile cu strat
de zăpadă este 15 aprilie. Vânturile bat din direcţia vest, în mod predominant, frecvenţa fiind de
30%. Viteza medie atinge 40-50km pe oră, iar cea maximă este mai mare de 100 km pe oră, maxima
de viteză producându-se în lunile decembrie-martie, iar minima în august-septembrie.
Cu toate că teritoriul comunei Băişoara se află situate în ”conul de umbră” al Masivului
Bihor-Vlădeasa, care constituie o veritabilă barieră în calea maselor de aer oceanic, ceea ce
conduce la o cantitate mai mică de precipitaţii în comparaţie cu vestul Apusenilor, s-au înregistrat
cazuri de precipitaţii abundente, care au provocat mari inundaţii, cum au fost cele din mai 1940, 2-4
iulie 1975 sau 25-26 decembrie 1995.
Regimul eolian din zonă este determinat de succesiunea şi frecvenţa în timpul anului a
diferitelor formaţiuni barice, de circulaţia generală a maselor de aer, precum şi de configuraţia
reliefului. Fragmentarea şi orientarea reliefului imprimă vânturilor anumite direcţii, în general ele
fiind canalizate de-a lungul văilor şi defileelor. Tot relieful determină şi formarea brizelor de munte
şi de vale. Din datele existente la Staţiunea Meteorologică Băişoara reiese că frecvenţa cea mai
mare o au vânturile din nord-vest şi vest şi că viteza acestora creşte cu altitudinea. Interesant este
faptul că elementele climatice diferă datorită variantelor de expoziţie între povârnişurile însorite şi
cele umbrite mai răcoroase şi mai umede. Această diferenţiere este mai pregnantă iarna, când pe
alocuri locul este îngheţat şi înzăpezit, pe când la faţă primăvara vine mult mai devreme.
Suprafaţa totală a comunei este de 10.104 hectare, reprezentând 2,0% din suprafaţa
administrativă a judeţului Cluj. După cum se observă, din acest punct de vedere, comuna Băişoara
face parte din categoria comunelor mari ale judeţului Cluj.
3.1.3 Hidrografie
Sub aspect hidrografic, comuna Băişoara aparţine bazinului hidrografic al râului Iara. Acest
râu izvorăşte de sub Muntele Mare şi se formează din pârâul Măruţiu, care izvorăşte de la o
altitudine de 1.670 m şi pârâul Uricarul Mare, care coboară din culmea Picioragul, de la altitudinea

11
de 1.640 m. Acesta împreună cu afluenţii săi de dreapta, respectiv Valea Huza, Valea Ierţa asigură
un drenaj bun al apelor la suprafaţă. Aceste cursuri hidrografice fac parte din categoria râurilor de
munte şi pante ridicate de scurgere.
Debitul râurilor este alimentat în primul rând din apele fluviale şi mai puţin din cele
subterane, acestea din urmă contribuind doar la menţinerea debitului minim. Astfel, Valea Ierii are
la confluenţa cu Iara un debit minim de 30-35 litri pe secundă, calculat în timpul iernii, acesta
crescând substanţial în timpul primăverii.
În urma ploilor abundente şi a topirilor de zăpadă, când debitul de apă a crescut brusc, au
avut loc inundaţii provocând mari pagube gospodăriilor din zonă şi unităţilor economice. Pentru a
preveni asemenea calamităţi naturale, în centrul satului au fost efectuate lucrări de regularizare a
albiei râului Iara, lucrări care s-au derulat în perioada 1977-1978.
Debitul relativ constant şi repeziciunea apelor curgătoare din zonă au condus la amenajarea
unor lacuri de acumulare pe Valea Calului, Valea Şoimului şi Bondureasa în perioada 1971-1977,
apa fiind condusă prin galerii subterane la sistemul hidroenergetic Tarniţa-Mărişelul.
În masivul Muntele Mare reţeaua hidrografică depinde de bazinele Mureşului şi Someşului.
Arieşul colectează apele de pe versantul sudic, sud-estic, estic şi nord-estic respectiv văile Bistra,
Bistricioara, Valea Mare, Valea Caselor, Lupşa, Sartăş, Sălciuţa, Poşaga Ocolişul, Ocolişelul, Valea
Ierii cu afluenţii ei, iar Someşul Rece de pe versantul vestic şi nord-vestic Valea Ursului, Irişoara,
Săteanu, Făgetu, Negruţa, Păltiniţa, Căpriţa, Bârlogu, Râşca.
După ce sistemul hidroenergetic Someşul Cald a fost realizat, prin tunele de aducţiune au
fost deviate apele văilor Iara, Calu, Şoimu, Dumitreasa, Negruţa, Someşul Rece ş.a., iar cu această
ocazie au apărut şi micile acumulări Bondureasa, Şoimu I şi Şoimu II, Calul, Dumitreasa, Someşul
Rece (Izvorul Băii) şi altele. Urmele vechilor haituri (baraje pentru plutărit), încă se mai văd pe mai
multe locuri precum Bondureasa, Gura Irişorii, etc.
De importanţă majoră sunt şi fenomenele carstice din bazinul Poşaga: izbucurile de la
obârşia Belioarei şi mai ales celebrele izbucuri Feredeu şi Bujor din Cheile Poşegii, din apropierea
schitului Poşaga, unul mezotermal şi celălalt intermitent.
3.1.4 Flora şi fauna
Aşezarea geografică a comunei, determină în bună măsură flora şi fauna Băişorii. Datorită
altitudinii, vegetaţia naturală este compusă din subzona stejarului şi gorunului în amestec cu ulm,
paltin, alun, carpen. Primăvara, prin aceste păduri apar ghioceii, brebeneii, viorelele şi altele. Prin
defrişări au apărut luminişuri sub formă de fâneţe, păşuni sau locuri cultivate.
Urmează etajul fagului până la 1.400-1.500 m altitudine, care în părţile joase se amestecă cu
stejarul, iar în cele superioare cu răşinoasele.

12
 Pădurile de răşinoase, care formează etajul superior, urcă pâna la 1.600-1.800 m. Pe lângă
molid şi brad, aici mai cresc şi alte specii de răşinoase, ca de exemplu laricea şi pinul.
În rariştile pădurilor de molid şi prin văile adânc tăiate de apele repezi mai pătrund
mesteacănul, paltinul, plopul, scoruşul şi salcia. Molizii, având coroane bogate, reprezintă un desiş
întunecos neprielnic pentru vegetaţia iubitoare de lumină. Totuşi, în unele locuri sunt prezenţi
arbuşti cum ar fi coacăzul, afinul, tufişuri de merişor şi zmeură. Mai întâlnim întinse covoare de
muşchi şi ciuperci de o mare diversitate: hribi, gălbiori, râşcov, laba ursului etc.
Spre vârfurile munţilor diversitatea arborilor scade progresiv, sunt mai scunzi, iar la peste
1.800 m dispar cu totul. În locul lor apare o vegetaţie formată din ierburi, iar apoi pe platourile
înalte există păşuni alpine. Pe aceste păşuni, crescătorii de animale din zonă, sau din comunele
învecinate îşi aduc vitele şi oile pentru ”vărare”, fiind amenajate în acest sens adăposturi sau stâne.
Aceste păşuni alpine sunt foarte numeroase şi cu denumiri curioase: Muşuroaie, Şesu Cald,
Gabriana, Bilea, Voica, Varatec. Se practică în această zonă şi transhumanţa, mulţi crescători de oi
din Poiana Sibiului fiind în fiecare vară cu turmele lor, prezenţi pe aceste meleaguri.
Diversă este şi fauna din pădurile aflate în zona Băişoarei, predominând cerbul, mistreţul,
vulpea, lupul, iepurele, veveriţa, ursul, căprioara etc.
Se poate aminti că în fondul silvic au fost aduşi în anii 1953-1954 urşi, care au găsit condiţii
optime, astfel că numărul lor a crescut de la an la an, de unde şi pericolul pe care aceştia îl
constituie pentru gospodăriile mai isolate, unele exemplare devenind carnivore. Nu lipsesc nici
păsările: cocoşul de munte, mierla, piţigoiul, sticletele, ciocănitoarea, dar şi uliul şi corbul. În apele
repezi şi curate se întâlneşte păstrăvul şi, mai rar, lipanul.
Pentru a proteja fondul cinegetic întreaga zonă este declarată ca fond cu restricţie, vânatul
fiind interzis din anul 1986, eventualele acţiuni organizându-se doar pentru a înlătura exemplarele
îmbătrânite, dar şi aceasta cu aprobare specială.
3.1.5 Resursele naturale ale solului şi subsolului- modul de valorificare
Băişoara posedă prin resursele sale şi prin poziţia sa în teritoriu, un potenţial economic
considerabil în următoarele sectoare: minerit, agricultură prin creşterea animalelor, silvicultură,
turism şi activităţi de tip industrial-exploatare forestieră, recoltarea produselor secundare ale
pădurii.
În perimetrul comunei Băişoara, resursele naturale sunt determinate de: existenţa pe raza
comunei a zăcămintelor de fier şi nefieroase precum şi uranium, pentru care s-au făcut prospecţiuni
geologice dar nu este exploatat pe teritoriul comunei. În timpul celui de-al doilea război mondial s-
a exploatat piatră folosită pentru pavaje şi bordure. Deosebit de ridicat este potenţialul turistic al
comunei, practice de aici pornind cele mai importante trasee spre Muntele Mare. Fondul silvic şi
pajiştile propice păşunatului, pentru creşterea animalelor şi prelucrarea produselor animaliere,

13
respectiv laptele, fondul silvic propice fructelor de pădure. Flora spontană bagată în plante
medicinale, rezervă de material dur, roci pentru consctrucţii, rezerve în sol, material lemons de
conifere; 4813 ha păduri care reprezintă 52% din suprafaţa teritoriului comunei, pentru dezvoltarea
industriei de prelucrare a lemnului. Reserve hidrografice, apă potabilă, rezerve hidroenergetice
microcentralele Huza 1 şi Huza 2.
Fiind o localitate de munte şi având un areal geografic acoperit în proporţie de 85% de
pădure, potenţialul natural al solului este:
a) propice pentru creşterea animalelor şi prelucrarea produselor animaliere, laptele;
b) propice pentru dezvoltarea industriei şi prelucrarea lemnului şi a fructelor de pădure;
c) favorabil dezvoltării activităţii turistice şi practicarea sporturilor de iarnă, vară.

3.2 Potenţialul turistic antropic

3.2.1 Obiective turistice religioase
În comuna Băișoara există cinci biserici ortodoxe, o biserică catolică, o biserică baptistă și o
mănăstire ortodoxă.
Mănăstirea Băișoara este ctitoria
doamnei Nastasia Tetrei, care a avut dorinta de
a înălța un locaș de închinare lui Dumnezeu.
In 1991, pe terenul său, a fost ridicat Schitul
Băișoara care, după patru ani, avea sa fie
ridicat la rangul de mănăstire. După
construirea unui paraclis de lemn și a corpului
de chilii s-a început, în 1999, ridicarea unei
biserici în stil bizantin, după modelul bisericii
Mănăstirii Sinaia. Hram: Sfântul Proroc Foto 1 - Mănăstirea Băișoara
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/manastiri/
Ilie.Biserica Ortodoxă din Băișoara are hramul
Adormirea Maicii Domnului. Piatra de temelie i-a fost pusă în 14 septembrie 1991, iar peste 10 ani,
pe 9 septembrie 2001, avea loc sfințirea lăcașului de cult de către Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop și
Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania.
Clădirea bisericii este realizată din cărămidă, fiind la bază sub formă de cruce. Ca element
particular, picturile interioare au la bază desene făcute cu mâna liberă, nu după șabloane.
Iconostasul a fost pictat de profesorul Ungureanu Pompei, iar sculptura acestuia, precum și a
mobilierului din biserică au fost realizate de sculptorul Moldovan Vasile. Iconostasul este din lemn
de tei, iar policandrele sunt din lemn de nuc, cireș și paltin. Acestea, ne spune preotul paroh, au fost
plătite de către holteii din sat.

14
 Curiozități: Lângă biserică, sunt înmormântați locotenentul Seușan Alexandru și doi soldați
din batalionul V Vânători de Munte, care au murit în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Biserica de lemn din Băișoara, era construită în anul 1852 și avea hramul „Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavriil”. Vechea
biserică a satului a fost distrusă de salvele
de tun trase în Revoluția de la 1848, satul
rămânând fără edificiu de cult până
în 1852 când a fost edificată biserica de
lemn ce face subiectul acestui articol. A fost
renovată în anul 1894. Acoperită cu șindrilă
inițial, biserica a fost reacoperită cu tablă
în 1911.
Fundația era de piatră, iar pereții din
Foto 2 - Biserica de lemn din Băișoara
bârne ajungeau pănă aproape de pământ. Sursa: http://www.crestinortodox.ro/manastiri/
Umezeala a fost unul din factorii care au
dus la deteriorarea bisericii. După anul 1989, biserica greco-catolică a solicitat retrocedarea
lăcașului. În vara anului 2001 biserica de lemn a fost strămutată în satul Pădurenii cu destinația de
schit ortodox și cu scopul de a-i servi și pe credincioșii din Pădurenii.

3.2.2. Tradiții și obiceiuri în Băișoara

Pământul Băişorii este plin de isorie, poezie, visare şi legendă. Tot ceea ce oamenii n-au
uitat se înalţă, se menţine şi se luminează sub aureola creaţiei populare. Adevăr şi legendă întâlnim
în toate satele comunei pentru că, de la primul scâncet, până la ultima suflare, fiecare moment
important al vieţii este punctat în obiceiuri şi datini împănate de creaţia populară. S-au cântat şi se
cântă bucuriile, necazurile, geografia locurilor, oamenii de seamă, eroii neamului, fapte şi
evenimente, îmbrăcate într-o manieră artistică din care reiese mai bine, mai clar, viaţa sufletească în
spaţiu şi în timp.
Şi pentru că suntem la început de secol XXI trebuie să facem o constatare, că tot mai multe
obiceiuri illustrate prin folclor se restrâng, rămânând în memoria pasivă a bătrânilor satului. De
aceea, este firesc şi necesar să consemnăm câteva din aceste nestemate ca să rămână un punct de
reazem pentru minte şi inimă.
Prezentarea câtorva tradiţii, datini, obiceiuri şi creaţii literare este necesară şi bine venită.
Unele creaţii se referă la diferite ocupaţii: seceriş „Cântecul curunii”, tors „Găzduţă. Găzduţă”,
clacă, cele mai multe ne relatează aspecte de la sărbătorile de peste an respectiv, Crăciun, Anul Nou,
Paşti, deasemenea mai prezintă interes şi sărbătorile despre momentele însemnate din viaţa omului

15
precum naşterea, botezul, cununia şi moartea. Altele redau zbuciumul, seismul provocat de
invadatori „Munte, munte, brad frumos”.
Creaţiile literare, jocurile româneşti, arta decorativă aplicată de femei pe ţesături şi cusături,
colindele, doinele, strigăturile, oraţiile de nuntă, sunt bogate şi variate.
De-a lungul vremii, băişorenii au avut parte de bucurii, dar şi de multe greutăţi şi necazuri
provocate de duşmani veniţi de aiurea şi în timp ce lucrau la seceră, fân, cioplitul lemnului, iar
femeile mai ales la tors şi ţesut îşi revărsau of-urile prin cântece, iar luările de atitudine prin
strigături şi descântece.
Dar şi bucuriile sunt redate din plin. Ţăranii cred că datina colindelor pe care ei le numesc şi
azi corinde are harul şi forţa miraculoasă de a purifica. Prin multe din colinzi se exprimă urări
generalizatoare ce vizează sănătatea, bunăstarea şi fericirea familiei, dorinţa de a avea belşugul
holdelor şi a turmelor. (Inf. Gavrilă Grecu, 70 ani, Băişoara, nr.218, Petru Ghib, Ileana Zai)
Şi nunta ocazionează o reală sărbătoare a întregului sat, ceremonialul ei fiind o mare bucurie
colectivă, aşa cum însuţi sentimental iubirii ce îl generează stă la temelia lumii. Prin iertăciunea
mirelui, a miresei, strigături şi descântece se scot în evidenţă hărnicia, omenia şi bunele moravuri.
Cu trecerea timpului diferite observaţii au dobândit autoritate, hotărând adesea ce e bun,
adevărat, frumos şi util, reflectând aceste fapte şi acţiuni ale căror menţinere şi repetare sunt dorite
de individ şi de colectivitate.
Creaţiile folclorice păstrate până azi sunt acumulări culturale de-a lungul veacurilor şi
exprimă aspecte sociale dar şi trăiri sufleteşti. Aceste, însă, n-au rămas neschimbate, au fost reluate,
unele adaptate condiţiilor noi în care au loc avenimentele de peste an.
3.2.2.1. Portul
În rândul locuitorilor din Băişoara, portul este specific Munţilor Apuseni care, din păcate,
astăzi este purtat mai ales de oameni în vârstă cu ocazia diferitelor sărbători sau când merg la
biserică.
Costumul popular bărbătesc arată astfel: bărbaţii poartă vara pălărie neagră de pănură sau
clop de paie, cămaşă de cânepă fara brâu, până la genunghi, cusută cu mâna, cu flori, în mai multe
culori, la gât, mâneci şi pe piept, cu şnur la gât, mâneci largi fără pumnăcei, pieptar fără mâneci şi
scurt, mai sus de brâu, alb şi cusut în flori, obdele de lână ţesute, late până la genunchi, ismene largi
de cânepă, opinci de piele sau plotog legate în curele. Iarna poartă căciulă neagră de mile, acelaşi tip
de cămaşă şi pieptar, ţundră din lână potrivit de lungă, cu nasturi, închisă până la gât, cioareci din
lână făcuţi în casă, pe picior acelaşi tip de obdele şi opinci ca vara.
Femeile poartă năframă neagră, cămaşă românească largă cu şnur la gât, cu forme cusute la
piept şi la mânecă, fără să fie strânse la brâu, pieptar alb fără mâneci şi forme cusute în diferite
culori, poale de cânepă ţesute lungi până la opinci, păsturi în faţă şi în spate cusute în diferite culori,

16
opinci şi obdele de lână, la fel ca bărbaţii. Iarna poartă acelaşi fel de pieptar, ţundră din aceeaşi
pănură albă, cu sau fără guler, cu nasturi, închisă la gât, cu buzunare, năframe.

Fig.3 Ansamblul folcloric Băişana

Sursa: Minodora Susana Luca, (2007), Băişoara locul sufletului nostru, Cluj-Napoca

Fig.4 Ansamblul folkloric Băişana alături de primar

Sursa: Minodora Susana Luca, (2007), Băişoara locul sufletului nostru, Cluj-Napoca

3.2.2.2. Sărbătorile Tradiţionale

Crăciunul
Băişorenii consideră că evenimentele cele mai complexe şi bogate în manifestări au fost şi
au rămas până azi cele legate de Crăciun. În fiecare an, înaintea şi în timpul sărbătorilor
Crăciunului, în toate casele este invocat prin gesturi, cântece şi ofrande ce se încheie cu festinuri
sărbătoreşti. Mai ales prin colinde, sătenii se pătrund de bucuria Dumnezeirii, copiii, tinerii şi
bătrânii, ca şi îngerii din cer, „cu flori de măr în mână”, aduc în casele gospodarilor mângâiere şi
înseninare, un imbold spre iubire pentru aproapele nostrum.

17
 Sătenii recurg la multe şi variate pregătiri pentru a putea sărbători Crăciunul, respectă postul
cu scopul de a se purifica şi trupeşte, iar grupurile de colindători, copiii, tinerii şi bătrânii îşi
stabilesc repertoriul. Gazdele pregătesc totul, bărbaţii taie lemne, îngrijesc animalele, curăţă ocolul,
iar femeile aranjează interiorul caselor ca să fie „curate ca un pahar”, „cu lumini aprinse” şi „feţe
întinse”, cu sarmale, cârnaţ fript, cozonaci şi acel „colac mândru frumos/ peliţa lui Hristos”.
Colindatul îl încep copiii, cu „Moş Crăciun cu plete dalbe”, alţii umblă cu „Viflaimul” ori cu
„Steaua”. Cei mai măricei ştiu mai multe cuvinte, reamintesc gazdelor că într-o peşteră modestă din
Bethleem s-au împlinit strigătele proorocilor, „Fecioara Maria/ Naşte pe Mesia”, eveniment atât de
mare încât porţile cerului s-au ridicat, revărsând lumina bucuriei, împreună cu uimirea lumii
îngereşti (Zai Ileana, poetă populară şi culegător de folclor)
Grupurile de tineri, precum şi cei mai învârstă, au în repertoriu şi „O ce veste minunată”,
„Trei păstori”, precum şi colindele vechi „Ne-n scoală-te, tu domn bun”, „Sculaţi, sculaţi boieri
mari” şi „Ce sară-I această sară”.
În cele trei zile de Crăciun, sătenii, cu mic, cu mare, se duc la biserică. Începând cu a doua
zi, după amiază merg la joc. Muzicanţii sunt angajaţi pe durata unui an, de la Paşti şi până la
prinderea postului Paştilor din anul viitor, cum se obişnuia la Săcel, după cum a relatat
septuagenarul Vasile Burz (70 ani). Se juca: Româneasca, Mureşana, Ungureasca şi varianta jocului
românesc numit Roata, asupra căreia neo prim puţin.
Cel care începe jocul strigă:
„Foaie verde de cicoare
Hai să facem roata mare,
Frunză verde castravete
Luaţi-vă, ficiori, fete”.
Băieţii săreau şi îşi luau fetele pe care le-au ochit dinainte. Parcurg câteva mişcări, le învârt
pe sub mână şi pe la spate până sprg roata, când se aud strigăturile pentru a le schimba:
„Meargă asta că-I micutţă
Vie alta mai năltuţă
Sau
Meargă asta, ducă-să
Vie alta, puie-se”.
După alte câteva figure de joc iar „se sparge” roata, se schimbă locurile când se aud:
„Foaie verde de secară
Cei din lontru ias-afară”
Alte strigături cer schimbarea perechilor:
„Treacă asta, că mi soră,

18
 Vie alta, a maichii noră”,
Ori
„Foaie verde baraboi
Roata se-ntoarce-napoi”.
Sunt adresate strigături şi celor care stau pe margine, mai ales unor mame nemulţumite, de
genul:
„Tată baba are-o fată
Vine la joc să şi-o vadă
Şi se-ntoarce supărată
Fata n-a prea fost jucată”.
La jocurile Mureşana şi Ungureasca se vârau în faţa muzicantului feciorii care „ştiau să facă
mai multe ponturi” după spusele lui Vasile Burz, ei se răzimau de umerii fetelor şi făceau figure mai
rapide şi mult mai variate, pe sub mână, pe la spate, cu paşi dubli.
Petrecerea , cântecul şi jocul dura până în seara celei de a treia zi de Crăciun. Băişorenii îşi
puteau lăsa grijile deoparte, erau mai darnici, mai buni şi mai prietenoşi cu cei care le călcau pragul
casei, iar la biserică în fiecare zi puteau să se roage şi să mulţumească Celui de Sus pentru sănătate
şi bunătăţurile avute.
Anul Nou
Şi în comuna Băişoara s-a încetăţenit obiceiul de a sărbători această primă mare sărbătoare
din ciclul calendaristic închinânndu-i-se practice şi credinţe cu semnificaţii deosebite, prin care se
invocă fertilitate, prosperitate, un an cu multă sănătate.Copiii umblă cu Pluguşorul şi cu Socrcova,
dar mai demult se colinda şi în această zi.
În ajunul Anului Nou s-a practicat obiceiul că dacă cineva era supărat, ori certat cu careva,
căuta să se împace, ca să nu intre în noul an cu supărări, trăind cu credinţa că aşa îi va merge tot
anul.
În noaptea Anului Nou mai multe femei făceau calendarul de ceapă, numit şi calendarul
ploilor. Alegeau douăsprezece foi dintr-o ceapă, câte una pentru fiecare lună a anului şi puneau sare
pee le. Cele care se muiau mai mult însemna că acele luni sunt mai ploioase, iar cele mai tari erau
lunile mai secetoase. Octogenarii,cei care au 80 de ani, mai ştiu că pe vremea copilăriei lor era
obiceiul ca fetele să bea apă din clopoţelul cu care se umbla cu pluguşorul ca să aibă glasul dulce şi
plăcut auzului. Un alt obicei consta din aşezarea sub patru blide răsturnate a unor obiecte, piaptăn,
cărbune, grâu, busuioc şi la miezul nopţii fetele de măritat erau chemate să aleagă câte o farfurie, pe
care, întorcând-o aflau dacă viitorul soţ era îngrijit, brunet, bogat, mândru.
Tot la miezul nopţii stingeau lampa şi o reaprindeau în credinţa că astfel marchează
dispariţia anului vechi şi sosirea celui nou, întunericul însemnând haosul dinaintea ieşirii soarelui.

19
 Boboteaza
Este cea care încheie marile sărbători de iarnă. La slujba de la biserică, potrivit tradiţiei, este
bines ă participle „toată suflarea satului”, după care se iese, cu praporii în frunte, la sfinţirea apei.
De acolo fiecare familie duce apă sfinţită, din care iau toţi, chiar şi la animale se dă, ca să fie scutite
de boli.
În această zi, cu ani în urmă se umbla „Cu Turca”, numită şi Măriuţa. Un bărbat mascat cu
cojoace sau cuverturi, purtând un cap de capră cu maxilarul de jos legat cu o sfoară, de care trăgea
într-un anumit ritm, în accord cu melodia cântată la vioară de muzicantul tocmit din vară, juca, apoi
se prefăcea bolnavă, cădea şi nu se ridica până când nu i se dădea mâncare şi băutură. Lângă capră
se afla muroiu, un individ dubios, îmbrăcat în zdrenţe ce apără turca, dar care profită de neatenţia
gazdei şi lua obiecte din apropiere, un picior de carne afumată de porc, ori alceva şi le vâra în
straiţă. Însoţitotul descântă caprei, zicându-i:
„Joacă Măriuţă bine,
Că şi domnu-I lângă tine”,
Sau
„Buhai, Buhai, Buhai-bu,
Asta-I place la domnu”.
Vasile Burz
Şi drept mulţumită, gazda îi pune bani în gură.
După ce gazda plătea jocul caprei, aceasta se ridica, se prefăcea că „muşcă” pe cei ce se
apropiau de ea, muroiul lua ceea ce primea şi ceata pleca la altă casă.
Floriile şi Paştile
Au fost şi au rămas alte importante sărbători creştineşti în Băişoara. În sâmbăta Floriilor şi
în zilele noastre creştinii merg la cimitir, unde se face parastas în memoria celor duşi de pe această
lume, s efac pomene, dând celor săraci şi copiilor colăcel şi, mai nou, produse luate d ela prăvălie.
Duminica Floriilor a devenit o frumoasă sărbătoare. Creştinii duc la biserică rămurele de
salcie înflorită, care se crede că prin sfinţire capătă puteri miraculoase. Duse acasă, unele sunt
aşezate la icoana Maicii Domnului, altele sunt puse la uşile poieţii, ori date animalelor, crezându-se
că au putera miraculoasă de a asigura înmulţirea, dar au fost şi situaţii când au fost aşezate în pomii
fructiferi ori în holde pentru a asigura rod bogat.
Paştile sunt considerate sărbători tot atât de mari ca şi Crăciunul. Ele sunt aşteptate cu post
şi rugăciune, pentru purificarea atât fizică cât şi sufletească. Mitul pascal cuprinde trei mari
elemente: Pătimirea, Moartea şi Învierea.
În Joia Patimilor credincioşii participă, cu mic, cu mare, la Liturghia la care se
comemorează Cina cea de taină.

20
 În Vinerea Mare, ziua celebrării crucii, se ţine marele post şi pe cât se poate cu rugăciuni
mai multe.
Sâmbăta este altă zi de îndemn la rugă şi veghe, iar spre miezul nopţii, toată suflarea satului
se duce să participle la Înviere. La terminarea slujbei credinzioşii primesc pasca din care va lua
acasă fiecare membru al familiei şi apoi se vor ciocni ouă roşii. Potrivit surselor narrative, culoarea
roşie exprimă sângele lui Iisus, întâmplarea când Maica Domnului a ajuns lângă cruce, a lăsat jos
marama, năframa, cu nişte ouă, rugându-I pe evrei să nu-l mai chinuie pe Iisus, iar când a ridicat
legătura a văzut ouăle colorate de picurii de sânge. Iisus văzându-le ar fi avut puterea să zică:
„Acum să faceţi şi voi ouă roşii ori împestriţate pentru a vă adduce aminte de răstignirea mea”.
De Paşti se adună membrii familiei, toţi caută să fie buni, iertători, încercând să pună mai
presus de toate binele aproapelui. În cele trei zile de sărbătoare credincioşii se duc la biserică, iar a
doua şi a treia zi, după masa, cei ce pot juca se duc la joc.
În Săcel, pe vremea copilăriei septuagenarului Vasile Burz, în ziua de Paşti, săteanul care
nu-şi ţinea animalele şi hamurile în ordine şi pază, era pedepsit. Dacă-şi pierdea o roată de la plug,
ori o oaie era sancţionat în faţa bisericii, după ce ieşea de la slujbă cu 20 de lovituri la fund, era
desigur, în perioada legionarilor.
Înălţarea Domnului sau Ispaşul
În satele comunei Băişoara se ţine praznic şi la această sărbătoare. Credincioşii de aici ştiu
că, într-o asemenea zi, Iisus i-a adunat pe ucenici în Betania, pe muntele Măslinilor şi de aici s-a
înălţat la cer. Acolo pe munte a ridicat mâinile, i-a binecuvântat şi apoi s-a înălţat, Ispas ar fi asistat
la înălţarea Domnului şi la ridicarea sufletelor morţilor la cer, sărbătoarea purtându-i numele.
De Rusalii, după slujbă, credincioşii, cu praporii în frunte, ies la locul numit Felioara şi
participă la sfinţirea holdelor. Un grup de femei pregătesc şi pun cununi pe prapori.
Datini, obiceiuri şi tradiţii interesante s-au statornicit şi în legătură cu anumite îndeletniciri:
aratul devreme, împreunatul oilor, claca de la secerat, şezătorile din timpul torsului.
Gospodarul care mergea primul la arat, la Săcel, era sărbătorit, dar într-un anumit fel şi
chinuit. Ţăranul în cauză era aşezat pe rotiţele plugului şi purtat pe toate uliţele satului. Sătenii îl
întâmpinau, îi urau sănătate, dar îl stropeau, ca să rămână mereu vrednic, harnic şi bun gospodar.
( inf. Petru Ghib)
Împreunatul oilor era altă activitate la care participa întregul sat, deoarece până spre sfârşitul
secolului trecut fiecare gospodărie avea oi, care prin produsele lor completau veniturile familiei şi
anume lapte, carne, lână şi îngrăşăminte naturale atît de necesare fertilizării solului prea puţin darnic
locuitorilor acestor sate.
Atât în Băişoara cât şi în Săcel, pe la jumătatea secolului trecut existau câte cinci turme, iar
azi în Săcel nu mai este nici măcar una, dar în Băişoara a mai rămas doar una. În luna mai, după ce

21
firul ierbii s-a întărit, se pregătea împreunatul oilor. Proprietarii de oi se înscriau la ciobani, fiecare
cu numărul de oi ce urmau să fie date în turmă. Se stabilea apoi data scoaterii oilor la stână, iar
seara fiecare proprietar îşi mulgea oile. A doua zi, pe la orele două după masa, toţi proprietarii se
adunau la stână, cu şiuştarele pregătite pentru muls. Preotul sfinţea turma, stâna, obiectele pastorale
şi da binecuvântarea sa asupra tuturora urându-le să aibă oi sănătoase şi lapte mult, aşa cum poetic
se exprimă poetul ţăran Gavrilă Grecu:
„S-avem ce băciui din plin
Să fie vara lungă
La „rândurile” ce ne vin
Să dăm şi noi în strungă…
În straiţe albe, mocăneşti
Să nu ne-ncapă urda
Adeseori să te porneşti
La târg, cu ea, la Turda…”
Viitorul şef de turmă, supă sfinţirea stânei şi a oilor striga: „ridicaţi şuştarele şi întoarceţi-le
cu gura în jos”. După ce se înfăptuia această operaţie, ca să se convingă că n-au lăsat apă ca să
înmulţească laptele striga: „Acum treceţi la muls”. După ce terminau toţi mulsul primeau altă
comandă: „Acum toţi afară din staul”. În prezenţa proprietarilor se măsura laptele, cu cupa (= 16
deţi), felea (= 8 deţi), fărtaiul (= 4 deţi) şi deţul ( = 100 ml). După ce se măsura tot laptele,
gospodarul cu cea mai mare cantitate, de regulă era numit şef de turmă. Acesta , bănuind dinainte,
după numărul oilor cu lapte, aducea şi sacrifica un miel şi dădea un litru de ţuică. Laptele adunat era
vândut, iar cu banii încasaţi se plătea ciobanul. ( Inf. Vasile Burz).
Se încingea petrecerea cu băuturile şi mâncarea adusă de acasă, apoi se cobora în sat la şeful
de turmă, unde li se ofereau alte bunătăţi şi-i aşteptau muzicanţii. La acesta se cânta şi se juca până
spre miezul nopţii. Lă Băişoara, în ultima vreme, jocul avea loc în centrul satului, în faţa bisericii, la
care participau proprietarii de oi de la toate turmele. ( Inf. Petru Ghib).

3.2.2.3. Claca
Era o altă manifestare colectivă de muncă dar şi de ajutorare reciprocă. Aceasta urmărea să
ajute un om nevoiaş, o văduvă, o familie cu bolnavi şi cu forţă de muncă mai puţină, dar şi pe unul
mai gazdă, care avea mult grâu de secerat. Se făcea clacă la transportul pietrei ori a materialului
lemnos necesar pentru ridicarea unei construcţii, la coasă, secere, iar toatea astea erau înainte de a
se folosi mijloace mecanizate, la desfăcut porumb, bătut floarea soarelui, dar şi mai des la torsul
cânepii.

22
 Multe şi variaţii creaţii folclorice păstrate până azi fac referiri la secerat, mai ales la
încheierea acestei munci, când se făcea curuna, care se aducea în sat şi se preda gazdei, cu un întreg
ceremonial cunoscut sub denumirea de Cântecul curunii. Cântecele dedicate acestui eveniment ne
relatează mai multe etape: din timpul lucrului în postată, în drumul către sat, ceea ce cânta fata ce
purta curuna, replicile date de femeile ce-i ies în cale, strigăturile adresate găzdoaiei, precum şi
bucuria exprimată de secerătoare şi gazdă la încheierea seceratului.
Secerătoarele sunt aşezate la masă. Beau, mănâncă, glumesc, apoi cântă şi joacă cu bărbaţii
veniţi la încheierea purtatului cununii. Acest obicei frumos a rămas doar în memoria pasivă a celor
mai învârstă, însă spre bucuria multora a fost reintrodus în repertoriul grupului folcloric din
Băişoara, alături de alt obicei şi anume Şezătoarea şi de jocurile cu specific local jucate de formaţia
Băişana.
3.2.2.4. Şezătoarea
Acest obicei era întrunirea unui grup de femei, organizată mai ales în nopţile lungi de iarnă,
în timpul căreia fiecare îşi aducea ceea ce avea de lucru: de tors, cusături, croşetat. Asemenea
şezători aveau loc la Zămoaia, la Todorica Morăriţa, dar şi în multe alte locuri. Chiar dacă erau
întruniri la lucru ale femeilor, nici o şezătoare nu era bună dacă nu veneau şi feciorii la cântec, joc şi
voie bună, aşa cum spun într-un cântec, „Şezătoarea nu-i deplin/ Fete sunt, feciori nu vin…”.
Fetele care au venit cu lucru îşi fac bună dispoziţie, cântă tare ca să le audă feciorii şi să vină
la şezătoare. Nu prea au chef să lucreze, abia aşteaptă să vină feciorii. Fata gazdei, sau chiar gazda
ia mătura, se face că mătură şi începe descântatul:
„Să vină ficiorii la noi
Cum duce u gozu-napoi
Şi cum l-oi băga sub masă
Să vină ficiori în casă”.
Feciorii, ştiind unde se organizează şezătoarea, nu la multă vreme îşi fac apariţia iar fetele
bucuroase horesc, laudă şezătoarea lor şi o hulesc pe cealaltă. Ei găseau diferite pretexte pentru a le
săruta pe fete, le furau fusele, ghemele, acele şi le înapoiau doar pentru un sărut. Dacă nu se lăsau
sărutate, ieşeau cu fusele în ogradă, le ascundeau în gardul de nuiele, în pruni, în locuri mai
întunecate, iar când fetele veneau după ele li se restituiau contra unui sărut.
La şezătoare se juca şi Puricele. Un fecior aşeza sticla după ce au băut ţuica din ea, în
poziţia culcat, o învârtea în aşa fel ca să se oprească cu gura către fata îndrăgită, în timp ce se
forma un dialog:
„Învârte-te purece
Nu mă pot de pântece.
Până când, mă?

23
 Până când mă sărută…(numele fetei dorite).
Inf. Ileana Zai.
Fata chemată merge şi-l sărută. Dialogul se repetă mereu, înlocuind numele cu al unui
fecior. Şi jocul continuă până ce trec toţi cei prezenţi prin jocul purecelui. Se spun, apoi, ghicitori şi
glume şi se cântă. Dacă au venit şi muzicanţi la şezătoare, fetele cer să fie jucate, prin strigături de
genul:
„Hai bădiţă şi mă joacă
Că io-s cea mai mândră fată
Tânără şi frumuşică
După mine, toţi se uită
La, la, la, la, la, la.
Că mi-s ochii ca seninu
Şi te-mbată ca şi vinu
La, la, la, la, la, la. ”
Bogate obiceiuri sunt şi cele legate de principalele momente ale vieţii: naşterea, botezul,
căsătoria şi înmormântarea.
Naşterea a fost şi a rămas un prilej de mare bucurie. Femeia măritată, după ce constată că „a
rămas grea” încerca să afle dacă va avea fată sau băiat. Când termina de ţesut o pânză, ieşea pe
uliţă, cu ochii închişi, călare pe fuştei şi când deschidea ochii, dacă vedea un bărbat însemna că va
avea un băiat, iar dacă vedea o femeie va avea o fetiţă. La naştere, femeia era asistată de moaşa
satului, pruncul era îmbăiat într-o covată nouă de lemn, într-o apă călduţă, în care s-a pus busuioc,
ce îi va purta noroc, un bănuţ de argint, ca să fie bogat, iar apa era apoi aruncată la rădăcina unui
prun.
Naşa de cununie vine cât mai repede la fină, îi aduce „jolj” nou, o pânză subţire şi fină, lapte
de pasăre, clătite şi alte bunătăţi. Tânăra mamă nu are voie să iasă pe uliţă numai la şase săptămâni,
după ce naşa i-a dus copilul la molitvă, rugăciune.
Naşii şi rudele mai apropiate duc copilul la biserică, unde este botezat potrivit
ceremonialului religios existent. La întoarcerea de la biserică îi aşteaptă o masă bogată, iar
participanţii la botez oferă cadouri. Are loc o petrecere cu mancare bună, băuturi, cântece şi jocuri.
Nunta este considerată cel mai important eveniment din viaţa satului, cu un deosebit obicei,
frumos ca însuşi momentul din viaţa tinerilor. În Băişoara nunta reprezintă o reală sărbătoare a
locuitorilor.
Întregul ceremonial al nunţii are frumuseţea lui şi se desfăşoară în zilele favorabile, peţitul,
credinţa, cununia, evitându-se zilele de marţi şi miercuri şi deasemenea perioadele posturilor.

24
 Povestea nunţii începe cu cei doi tineri care constată că se plac şi ar putea trăi împreună,
mărturisindu-le acest lucru părinţilor. Urmează înţelegerea dintre cele două familii, cererea fetei,
făcută de un unchi al mirelui sau altă rudă apropiată. După mai multe discuţii despre zestrea fetei,
nelipsitul ţol de lână, cuverturi, lepedee, rânduri de haine şi pământ, se enunţa averea băiatului,
respectiv pământ, animale şi bani. După ce se ajungea la un accord, se realiza credinţa şi se stabilea
data nunţii. Apoi era înştiinţat preotul, care făcea cele trei rânduri de strigături, se stabilea lista
invitaţiilor şi muzicanţii.
Erau aleşi doi feciori isteţi pentru a îndeplini rolul de chemători. Ei erau îmbrăcaţi în
costume populare şi aveau la brâu un tricolor, li se pregăteau nişte bate împănate cu panglici de
diferite culori şi năframe, cu clopoţei, li se dădea câte o sticlă de ţuică şi erau trimişi la casele
stabilite de cele două familii pentru chemarea la nuntă.
Nunţile se făceau duminica, la casa mirelui, împodobită pe dinafară cu brăduţi si panglici
tricolore, iar nuntaşii erau îmbrăcaţi în frumoase costume populare. În sâmbăta dinaintea nunţii, la
casa miresei se împodobea steagul, cu panglici colorate, năfrămi alese, frunze de sasău şi zurgălăi şi
era invitat băiatul care ştia juca steagul. Duminica, pe la ora 10, începea ceremonialul nunţii.
Pănă spre sfârşitul secolului trecut, mirele şi mireasa apăreau ca o Zână şi un Făt-Frumos, în
portul popular, iar fetele de onoare, chemătorii şi feciorii ca nişte pomi în floare. Starostele,
chemătorii, mirele şi câţiva nuntaşi din partea mirelui se duceau după nănaşi, cântând şi chiuind pe
drum. Iar acasă la nănaşi adresează cuvinte de laudă nănaşei, sau cuvinte pline de umor, apoi alaiul
de nuntaşi merge după mireasă şi, când se apropie de casa ei mirele, însoţit de staroste şi chemători,
intră în casă să ia mireasa. În unele sate ale comunei i se prezintă o bătrână, în altele o fetiţă, iar
după mai multe târguieli şi comentarii, în timpul căreia mirele spune că nu-i fata cea târguită,
găseşte mireasa şi apoi nuntaşii sunt serviţi cu băutură.
După ce starostele spune iertăciunea miresei, nuntaşii ies din casă şi din curtea miresei şi se
îndreaptă spre biserică. Pe drum e o veselie generală, se cântă, se fac figuri de joc, au loc strigături
la adresa mirilor, nănaşilor, celor de pe marginea drumului.
Când alaiul ajunge în ograda mirelui, se aud câteva femei care descântă în numele soacrei
mari. După ce intră nănaşii, mirii, rudele miresei, sunt poftiţi şi nuntaşii din partea mirelui.
Starostele spune o rugăciune şi apoi pofteşte mesenii la mâncare. Pe masă se află ţuică de prune,
farfurii cu prăjituri, li se aduc sarmale, carne friptă, mai ales de porc, vin şi bere.
După servirea mesei, începe jocul miresei şi se anunţă cadourile, cu ani în urmă mirii erau
cinstiţi cu animale, însă de la jumătatea secolului trecut încoace, în afara rudelor apropiate care
oferă haine, ceilalţi nuntaşi oferă bani. După ce toate familiile au dat cadourile invitaţii joacă şi
petrec.

25
 Un moment mult aşteptat este Cântecul găinii, în care s-au specializat câteva femei cu voce
bună, inventive, ce pot versifica şi adapta versuri uşor. Bucătăresele pregătesc o găină fiartă, îi pun
proptele ca să stea în farfurie, sau pe o tavă, cu capul ridicat, îi pun o ţigară în gură, o împănează cu
sasău şi o dau descântătoarei. De afară, sau din altă încăpere, descântătoarea îşi face apariţia în
pragul sălii cu nuntaşi, însoţită de muzicanţi şi îşi începe cântecul, înaintând cu paşi mărunţi şi cu
multe opriri, spre masa nănaşilor.
Naşul plăteşte găina şi o ia, iar descântătoarea îi răspunde cu un final mai nou al Cântecului
găinii, creat de Ileana Zai, face legătura cu cele mai noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii:
„Îţi mulţam, nănaşu mare
Că mi-ai dat multe parale
Pă banii de pe ciupilit
Mi-oi cumpăra satelit
Şi-oi mere cu el în lună
Cu nănaşu împreună
Şi de acolo oi striga
Să trăieşti nănaşe mare
Că-s în locul dumitale
Aici-as în satelit,
Cu nănaşu m-am iubit”.
Petrecerea continuă, se bea, se cântă şi se joacă, iar în timpul jocului se aud diverse
strigături, unele se referă la joc, altele la mândre. În pauzele de joc, cei cu o voce mai bună horesc,
un cântec străvechi fiind „Nastasie, dragu mamii” , adresat uneia care, măritându-se cu un fecior
frumos, s-a dus la o casă săracă.
Nunta ţine până a doua zi dimineaţa, când gospodarii se duc acasă să dea de mâncare la vite,
sau pentru alte treburi urgente. Dar despre această nuntă se comentează mai multe zile în şir, uneori
până la următoarea.
Creaţiile populare sunt bogate şi tratează diferite subiecte, cele mai multe fiind cele despre
ocupaţii, raporturile dintre tineri, dar am găsit şi altele care sunt luări de atitudine faţă de seismele
provocate de duşmani.
Printer acestea se mai ştie Doina refugiatului, ce o cântau cei ce în anii ocupaţiei horthyiste
şi-au lăsat casa, gospodăria, micul lor avut şi au fugit în munte. În vara şi toamna anului 1944, când
trupele româneşti se apropiau de Băişoara pentru a o elibera, militarii horthyşti, nevoiţi să se
retragă, au sechestrat cereale, haine, animale, mijloace de transport, au prins şi maltratat mai mulţi
români. Unităţile militare româneşti, întărite cu voluntary din satele noastre, care au trecut graniţa

26
„prin valea cucului” şi s-au înrolat în formaţiunile de luptă ale Batalionului regional fix „Cluj”, şi-
au adus o însemnată contribuţie la eliberarea acestor sate.
În asemenea împrejurări s-au creat doine, de dor după cei de acasă. Vasile Burz îşi aminteşte
de grupul celor 4 familii, între care şi a tatălui său, Iona Burz, cum, în graba mare au luat carele în
care au pus ceva mâncare şi câteva haine şi s-au refugiat în Muntele Băişorii, la locul numit Gura
Crencii. După ce li s-a terminat mâncarea dusă de acasă, trăiau cu alone şi beau apă.
Creaţii literare, datini şi obiceiuri sunt multe şi-şi aşteaptă valorificarea. Unele fapte şi
evenimente au stat în atenţia unor creatori ţărani, care au redat în versurile lor ceea ce au simţit,
altele au fost selectate şi introduce în repertoriul formaţiilor artistice, la aşa-numitele forme de
teatru-şezătoare, sau în repertoriul formaţiilor de cântece şi dansuri.
Toate creaţiile literare, ale atâtor anonimi, precum şi cele semnate de poeţii-ţărani din
Băişoara sunt manifestări ale trăirii locuitorilor în simbioză cu vetrele lor strămoşeşti, cu frumuseţea
dealurilor văilor şi munţilor lor.

27
 Capitolul IV
BAZA TEHNICO-MATERIALĂ

Baza tehnico-materială a turismului desemnează totalitatea mijloacelor materiale

întrebuintate în activitatea turistică pentru îndeplinirea functiilor sale economice si sociale. Sfera sa
de cuprindere include nu numai mijloacele materiale specifice turismului (infrastrucura specifică),
ci si pe cele comune, apartinând patrimoniului altor ramuri, dar folosite si de turism (infrastructura
generala). Prioritar, în cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, capacitătile de cazare, cele de
alimentatie publică, de agrement, prin volumul si structura lor reflectă gradul de înzestrare si
dezvoltare turistică, atât pe ansamblu cât si la nivel comunitar -teritorial.

4.1. Baza tehnico – materială a cazării

În zona montană funcţionează, în prezent, circa 1000 unităţi de cazare, ceea ce reprezintă
aproximativ 26% din numărul total al unităţilor de cazare din România, iar în ultimii ani acest
număr a cunoscut o uşoară tendinţă de creştere. În structură, cea mai mare pondere o deţin vilele
turistice şi bungalourile, ponderi ridicate deţin şi cabanele, pensiunile şi hotelurile, deasemenea,
taberele de elevi au o pondere însemnată, turismul pentru tineret găsind în zona montană largi
posibilităţi de desfăşurare.
Hotel Alpin *** este situat la o
altitudine de 1385 m, în centrul staţiunii
climaterice Muntele Băişorii, la o distanţă
de 90 m faţă de pârtia de schi Alpin
Băişoara, omologat la categoria medie. Pe
timpul verii este un loc perfect pentru o
vacanţă la munte. Această zonă este
considerată ca fiind a doua cea mai bogată
în ozon din Europa şi a cincea din lume. Foto 5 – Hotel Alpin
Sursa: https://www.booking.com
Hotelul dispune de 110 locuri de cazare în
camere cu 2 locuri (twin sau double). Complexul turistic este
deservit de un restaurant modern, clasificat la 3***, sala de
conferinte, bar de zi, terasă, sală de billiard si tenis de masă.
Pensiunea Transylvania Villa & SPA**** este situata
la o altitudine de 1400 m, in imediata vecinatate a partiei
Foto 6 – Pensiunea Transylvania Villa & SPA
de ski Baisoara. Proprietatea are o zonă de SPA cu saună Sursa: https://www.booking.com
finlandeză, cabină cu infraroşu, jacuzzi, sauna cu aburi,
28
fantana de gheata, pat c u dusuri de masaj, camera de sare cu halogenerator, aromaterapie, masaj.
Zona de SPA dispune de o terasa aflata la ultimul nivel al cladirii unde va puteti bucura de o
priveliste superba si de o baie in ciubarul exterior. Pune la dispozitia turistilor restaurant, bar de zi,
biliard, sală de joaca, depozit pentru echipament de schi, teren de joaca, parcare supravegheata
video.
Pensiunea Andreea*** este amplasată în Stațiunea Muntele Băişorii, la o altitudine de
1345 m, în inima Munţilor Apuseni. Deține o sală de conferințe de 50 locuri, loc de joacă pentru
copii – interior și exterior, zonă de agrement – fotbal, volei, tenis, baschet, centru SPA: piscină
interioară, saună, zonă de relaxare, restaurant 70 locuri. Camerele au o suprafață de aproximativ 15
mp, sunt fără balcon, fiind cu vedere spre pădurea din jurul pensiunii.
Au pardoseală din parchet, pat matrimonial, TV prin cablu, baie privată prevăzută cu cabină de duș,
cu produse de îngrijire personală, uscător de păr și papuci de casă.
În prețul camerei este inclus acces la centrul Spa, la sala de recreere, teren sport, sala fitness și
accesul la rețeaua de internet.

Foto 7 - Pensiunea Andreea

Sursa: pensiunea-andreea-baisoara.ro/

Pensiunea Montana*** este situată la o altitudine de 1400 m, înconjurată de o panoramă

deosebită. Este locul ideal pentru cei care iubesc sporturile de iarnă, pârtia de schi fiind foarte
aproape de localitate, sau drumețiile montane, existând multe trasee în zonă pe care să le puteți
parcurge.
Pensiunea Nicoleta*** se află la altitudinea de 1.481 m și reprezinta una din cele mai noi si
dragute pensiuni din statiunea Baisoara din Muntii Apuseni. Dispune de 8 camere duble, dotate cu
grup sanitar propriu cu uscator de par, TV, camere spatioase si luminoase, cu balcon si geam
termopan, mobilier de calitate. Foto 8 - Pensiunea Montana
Sursa: www.roturism.com/
Pensiunea Olly este situată în centrul stațiunii, la
şoseaua principală, având parcare proprie. La parter se află o garsonieră de 4 locuri cu baie și

29
bucătărie. La primul nivel se găsește o cameră de 3 locuri, o baie, livingul, bucătăria (utilată
complet) și o terasă. La mansardă se află 3 dormitoare de 2 locuri și unul de 3 locuri, toate cu baie
proprie și o terasă.
Cabana Flavia este situata in Statiunea Muntele Baisorii, Baisoara, jud.Cluj, foarte aproape
de partia de ski. Aceasta dispune de 3 camere, doua terase si curte interioara (capacitatea maxima
fiind de 10 persoane). A fost recent restaurata si decorata in stil rustic, dispunand de doua seminee,
unul dintre ele fiind conectat la calorifere si distribuind caldura in toata cabana. De asemenea, exista
retea de apa, atat calda cat si rece.
Structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate si organizare, se clasifica
în functie de caracteristicile constructive, de calitatea dotarilor si a serviciilor prestate
Tabel 1 - Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe tipuri de structuri, judete și localități
Ani
Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul
Tipuri de structuri de primire 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
turistica
UM: Numar
Numar Numar Numar Numar Numar Numar Numar
Total 13 10 11 8 5 5 7
Hoteluri 1 1 1 1 1 1 1
Cabane turistice 2 2 2 1 : : 2
Tabere de elevi si prescolari : : : : : 1 1
Pensiuni agroturistice 8 7 8 6 4 3 3
Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/

În comuna Băișoara se constată o scădere a unităților de cazare, de la 13 unități în anul

2010, la 7 unități în anul 2016
Tabel 2 - Capacitatea de cazare turistica existenta pe tipuri de structuri de primire turistica, judete si localitati
Ani
Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul
Tipuri de structuri de primire 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
turistica
UM: Locuri
Locuri Locuri Locuri Locuri Locuri Locuri Locuri
Total 331 327 357 298 186 323 306
Hoteluri 108 108 108 108 108 141 108
Cabane turistice 122 122 122 88 : : :
Tabere de elevi si prescolari : : : : : 79 79
Pensiuni agroturistice 101 97 127 102 78 103 119
Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/

30
 Din numărul total de locuri în unitățile de cazare, în anul 2016, 39% au fost în pensiuni
agroturistice urmate de hoteluri cu 35% și tabere de elevi, 25%.
Proveniența turiștilor
Având în vedere că nu am avut acces la datele concrete referitoare la numărul total de turişti
veniţi în staţiune, numărul total de înoptări, provenienţa turiştilor, etc. am analizat datele aferente
unui chestionar, care se găseşte la anexa 1. La întrebarea despre provenienţa turiştilor răspunsurile
au fost precum în figura 21.

Grafic 1 - Provenienţa turiştilor

Aflăm că majoritatea turiştilor sunt din Cluj Napoca, aproape jumătate dintre ei, urmează
apoi şi turiştii belgieni cu un procentaj de 13%, iar cei mai puţin provin din zonele rurale.
Următoarea întrebare se referă la vârsta turiştilor, iar în urma răspunsurilor primite am aflat
că sunt turişti adolescenţi de la 16 ani până la oameni de 35 de ani, predomină turiştii cu vârste
cuprinse între 21 şi 30 de ani.
Tot în urma chestionarului aplicat aflăm că dintre persoanele care îşi petrec timpul liber în
Băişoara, predomină oameni care au absolvit universitatea.
Referitor la timpul petrecut aici, majoritatea dintre cei chestionaţi au răspuns 2 zile, 20% au
ales să stea 3 zile şi sub 10% au preferat să vină timp de 2 săptămâni. Rezultă că cel mai practicat
tip de turism este cel de week-end.

31
 Grafic 2 - Numărul de zile petrecute în staţiune

Dintre oamenii care vin aici, predomină cei activi, aceia care caută adrenalină, fiinţe
dinamice, vin pentru drumeţii, plimbări, schi, practică diferite sporturi, însă într-un procentaj destul
de mare vin şi pentru turismul rural din zonă.

4.2. Baza tehnico – materială a infrastructurii alimentare

Alimentatia publica a cunoscut in tara noastra ritmuri inalte de dezvoltare superioare celor
inregistrate de alte sectoare comerciale.
Unitatile sezoniere de alimentatie publica reprezinta un procent ridicat (20,5% din totalul
retelei de alimentatie publica) ceea ce corespunde nevoilor turismului nostru puternic marcat de
sezonalitate (in special pe litoral).
Pentru a satisface cat mai bine nevoile turistului a fost dezvoltata o retea de unitati cu
specific reprezentative, care ofera preparate culinare traditionale, intr-un cadru placut, cu elemente
de cultura, arhitectura, decoratiuni interioare si exterioare, cu programe artistice bine alese si
executate, ceea ce confera alimentatiei publice noi valente, o mai mare atractivitate.
Unităţile de alimentaţie, ca elemente funcţionale de bază ale staţiunii Băişoara, contribuie
într-o măsură foarte mare la atractivitatea şi la calitatea ofertei turistice. În staţiunile turistice
montane, reţeaua de alimentaţie însumează aproximativ 31000 de locuri la mese, structura unităţilor
variind de la restaurante clasice sau cu specific, la baruri, bufete şi cofetării. Ca nivel de confort ,
cele mai multe din locurile la mese sunt cuprinse în unităţi de categoria I şi a II-a, circa 87% din
total.

32
 Foto 9 - Restaurant din Băişoara
Sursa: https://www.booking.com

4.3. Baza tehnico - materială a transportului şi agrementului

Traseul sinuos al Carpaţilor, altitudinea mai redusă, ca şi mulţimea depresiunilor şi a văilor
largi ce îi fragmentează au permis construirea unor reţele de şosele şi căi ferate ce leagă localităţile
situate în afara arcului carpatic. Zona montană este străbătută de 38 căi ferate, din care 6 linii leagă
Bucureştiul de cele mai îndepărtate oraşe ale ţării, celelalte fiind linii principale sau secundare,
unele legate, în continuare, cu trasee internaţionale.
Căile de transport rutier sunt dense şi pătrund până în zonele mai puţin accesibile liniilor de
cale ferată, iar patru din numeroasele şosele ce străbat Carpaţii sunt drumuri europene, respectiv,
E81, E60, E68 şi E70, celelalte sunt în cea mai mare parte modernizate, permiţând accesul în
staţiunile turistice sau la obiectivele turistice. Reţeaua este completată de o serie de drumuri
forestiere şi poteci marcate, pentru pătrunderea în arealele unde modernizarea nu a fost posibilă. De
un deosebit interes se bucură Transalpina şi Transfăgărăşanul, şosele de înălţime ce străbat munţii
Parâng şi, respectiv, Făgăraş.

Foto 10 - Casele răsfirate din Băişoara

Sursa: https://turistprinro.wordpress.com
Masivul Muntele Mare are o reţea de căi de comunicaţie mult mai deasă decât marea
majoritate a munţilor din ţară.

33
 Din Măguri-Răcătău până în Gilău , din Gilău prin Săvădisla şi Băişoara până la Buru şi
apoi din Buru pe Valea Arieşului până la Bistra, masivul este înconjurat de şosele modernizate (Din
Bistra urcă pe V.Bistra un drum nemodernizat până în culmea principală, la Steaua, de unde trece la
izvoarele Someşului Rece şi coboară pe firul lui până în Măguri-Răcătău, închizând patrulaterul).
Alte drumuri modernizate în afară de cele menţionate există numai 2, unul legând satul
Băişoara de staţiunea Băişoara (trecând prin satul Muntele Băişorii), celălalt ducând din Băişoara în
satul Valea Ierii. În schimb, majoritatea văilor sunt străbătute de drumuri nemodernizate (multe sunt
forestiere), ce urcă frecvent până sus pe culmi (chiar pe Muntele Mare, la 1826 m, la unitatea
militară) şi se leagă cu altele. De exemplu, se poate trece prin trei pasuri diferite din bazinul Văii
Ierii în cel al Someşului Rece; se poate trece din valea Someşului în Irişoara, pe două drumuri, se
poate trece şi din Dumitreasa în Negruţa, din Someşul Rece spre valea Răcătăului şi spre Someşul
Cald etc.
Există un imens număr de drumuri de căruţă şi de tractor care formează o reţea deasă prin
întreg masivul. Interesant este că sunt mai puţine...potecile! Aceasta din cauză că relieful, fiind mai
plat ca în alţi munţi, a permis cam peste tot localnicilor să circule cu carul.
În transportul aerian operează câteva aeroporturi situate în oraşe apropiate zonei montane,
cum ar fi Cluj Napoca, Sibiu, Satu Mare, Baia Mare, Târgu Mureş, Caransebeş.
Sistemul de alimentare cu apă şi energie electrică a fost continuu dezvoltat, mai ales în
staţiunile turistice, deficienţe existând încă în unele aşezări rurale, lipsa alimentării cu energie
electrică, şi la unele cabane de creastă.
Sistemele de încălzire adoptă soluţii diverse din punct de vedere al combustibilului folosit,
însă sunt deficitare în unele unităţi turistice, cabane în special.
În ceea ce priveşte telecomunicaţiile, acestea sunt încă insuficient dezvoltate în multe din
aşezările montane, aspect ce afectează calitatea produsului turistic.
Marcajele turistice
Punctul nodal al reţelei de marcaje turistice din masivul Gilău-Muntele Mare, este staţiunea
Băişoara, de aici plecând următoarele marcaje: bandă roşie, spre Gheţarul de la Scărişoara; cruce
roşie, spre Lupşa; cruce albastră, spre Ocoliş; cruce roşie, spre Băişoara şi bandă albastră, spre cab.
Muntele Filii. Aceste marcaje fac legătura cu altele: triunghi albastru Scăriţa - Cheile Pociovaliştei -
Runc; bandă galbenă Smidele -Bogdanu - Dumitreasa - Urăşa - Irişoara - Răcătău; cruce galbenă
Piatra Groşilor - Bogdanu - Dumitreasa - Dobrin - Negruţa -Răcătău; triunghi roşu Dobrin - Plopi -
Finişel şi triunghiul roşu La Poruţ - Ruinele Cetăţii Lita - Liteni; crucea roşie La Poruţ -ruinele
cetăţii Lita - Plopi - Mâţeşti - Cab.Someşul Rece. Aceste marcaje au fost refăcute parţial în perioada
anilor 1985-1990 de către Salvamont Cluj în colaborare cu membrii actuali ai Clubului de
Cicloturism "Napoca" şi deasemenea de către un grup de pionieri, însă lipsa de stâlpi de marcaj şi

34
calitatea inferioară a vopselei, precum şi tăierile de arbori, furtul unor stâlpi şi vandalismul unor
persoane au dus la degradarea lor prematură. Marcajele ce pleacă din staţiunea Băişoara, precum şi
triunghiul albastru şi crucea galbenă anterior menţionate au fost din nou refăcute în vara anului
1996 de către asociaţiile turistice clujene Clubul "George Vâlsan" şi Clubul de Cicloturism
"Napoca", prin munca voluntară a membrilor celor două cluburi şi a altor inimoşi - echipa
Salvamont Cluj şi elevi de la mai multe şcoli din municipiul Cluj-Napoca.
Din nefericire, modul de organizare a reţelei de marcaje din masiv nu este în acest moment
adaptat specificului Apusenilor şi situaţiei din teren. Sunt trasee ce merg pe vale, câte 10 km de
drum forestier (banda albastră pe V. Huzii, crucea galbenă pe V. Negruţa), deşi paralel sunt culmi
splendide, cu drumuri clare şi peisaje minunate. Culmea Piatra Groşilor - Cetatea Lita, în bună parte
adevărata creastă principală a Apusenilor (cumpăna de ape între Someş şi Mureş), are pe trei
porţiuni trei marcaje diferite, două cruci şi un triunghi. Alte marcaje leagă foste cabane, la periferia
masivului, în timp ce culmi importante, mult mai atractive, nu sunt marcate. Sistemul de marcaje se
cere revizuit, dar deocamdată, la nivel naţional, se menţine reţeaua stabilită cu multe decenii în
urmă. (Radu Mititean ,Arnold Kadar, 1996)

Grafic 3 - Repartiţie trasee turistice

Din figura 24 reiese că din numărul total de 24 de trasee turistice, doar 10 trasee sunt
marcate, iar restul, 14 la număr nu sunt marcate. Din toate traseele turistice 15 dintre ele pornesc din
staţiunea Băişoara şi 17 dintre ele ajung în staţiune.

Dotări pentru agrement

Agrementul constituie un argument hotărâtor în alegerea unei destinaţii de vacanţă în zona
de munte, el este capabil să diferenţieze în mod categoric ofertele staţiunilor turistice, să determine
amploarea circulaţiei turistice.
În cele mai multe staţiuni, agrementul se bazează în special pe drumeţia montană, cum este
cazul şi în staţiunea Băişoara, pe traseele marcate, dar şi cele nemarcate din jur, mai ales ca acţiuni
neorganizate şi deasemenea domeniul schiabil este foarte important.
35
 Domeniul schiabil amenajat
Numărul şi calitatea pârtiilor de schi şi a telefericelor dintr-o staţiune montană se numără
printer acei factori care dau success produsului turistic oferit de aceasta. Amenajarea domeniului
schiabil a constituit o primă coordonată a conceperii unei staţiuni turistice montane în condiţiile în
care practicarea sporturilor de iarnă rămâne în continuare principala activitate circumscrisă
turismului montan.
Pârtiilor de schi alpin li s-au adăugat în ultimii ani tot mai multe trasee de schi fond şi schi
plimbare, sau schi ”randonnee”, ca un răspuns la tendinţele cererii, în cadrul căreia a crescut mult
numărul practicanţilor acestor forme de schi nordic.
Amenajarea domeniului schiabil presupune şi asigurarea transportului turiştilor către pârtiile
de schi, iar aceasta se realizează prin intermediul instalaţiilor de transport pe cablu, ajunse astăzi la
o mare diversitate, la performanţe tehnice deosebite şi capacităţi orare foarte mari.
Pentru a se asigura o calitate cît mai bună a zăpezii, precum şi o prelungire a sezonului de
schi , cele mai multe staţiuni sunt dotate cu tancuri de bătut zăpada sau cu tunuri pentru fabricarea
zăpezii artificiale pentru a atrage câţi mai mulţi schiori.

Dotări pentru practicarea sporturilor de iarnă

Domeniul schiabil din zona noastră montană a fost pus în valoare prin amenajarea unor
pârtii de schi şi prin implementarea unor instalaţii mecanice de urcat. Numărul total al pârtiilor de
schi amenajate în ţara noastră este de 78, având o lungime totală de aproximativ 100 de km, la care
se adaugă 15,5 fm pentru schi fond, iar în Băişoara există 6 pârtii de schi. De asemenea au fost
amenajate şi câteva pârtii de săniuş.
Se pot practica diverse sporturi şi jocuri, baza rămâne însă pe sporturile montane, pentru
practicarea cărora există în zonă vaste posibilităţi, în special pentru drumeţie, schi alpin, schi de
tură, ciclism montan, parapantă, iar într-o mai mică măsură schi fond, alpinism şi speologie.
Sunt 6 pârtii de schi, de calitate diferită, şi anume: Pârtia Mare, Pârtia Nouă, Pârtia de
Slalom (numită curent "Pârtia de special"), Pârtia Pionierul (iluminată, dar închisă publicului),
Pârtia Constructorul şi Pârtia Militarilor. În trecut a mai existat şi Pârtia Iancului, în prezent ocupată
cu case de vacanţă. Dintre toate pârtiile, numai Pârtia Mare este folosită regulat şi intensiv. Se
organizează destul de numeroase competiţii de schi, inclusiv de tip "open".
În ceea ce priveşte structura pârtiilor pe grade de dificultate, cele din Băişoara se împart în:
Buscat I,o pârtie foarte uşoară cu lungimea de 1300 de metri şi lăţimea de 35 de metri, Buscat II cu
lungimea de 900 de metri şi lăţimea de 25 de metri şi Pârtia Mare cu 1200 de metri lungime ,
acestea fiind 2 pârtii medii , Buscat III având o lungime de 800 de metri şi o lăţime de 25 de metri şi
Pârtia Slalom de 300 de metri, 2 pârtii dificile.

36
 Pentru schi fond sau schi-plimbare au fost amenajate câteva trasee, iar în ceea ce priveşte
instalaţiile pe cablu, Băişoara dispune de 3 TSF2 telescaun fix cu vehicule de 2 locuri şi 2
teleschiuri, unul funcţional, de 1035 m lungime şi 247 m diferenţă de nivel, şi de un altul neutilizat.
În trecut au existat mai multe baby-schiuri.
Cele 3 pârtii Buscat sunt deservite de o modernă instalaţie de transport pe cablu de tip
Telescaun Doppelmayer, prima din Muntii Apuseni, cu o capacitate de transport de 1 400 de
persoane/ora. Telescaunul se poate lua chiar de la baza pârtiilor , aşa se economiseşte timp şi
energie. Durata de urcare este de 7 minute, timp în care se poate admira frumuseţea zonei Buscat.
Gradului redus de amenajare şi valorificare a domeniului schiabil din Băişoara i se adaugă şi
numeroase dificultăţi privind exploatarea pârtiilor, mai ales de ordin juridic, proprietatea pământului
dar şi ordin tehnic, degradări, lipsa zăpezii, lipsa mijloacelor de întreţinere, dar şi a instalaţiilor
mecanice de urcat, multe dintre ele aflându-se într-o stare avansată de uzură fizică.

Foto 11 - Pârtia mare Foto 12 - Teleschi

Sursa: www.buscat.ro Sursa: www.buscat.ro

37
 Capitolul V
FACTORII FAVORABILI PENTRU DEZVOLTAREA TURISTICĂ

Condiţiile naturale au cea mai mare importanţă, asigurând calitatea de integrare a

amplasamentului în cadrul montan şi oferind condiţiile prielnice pentru practicarea sporturilor de
iarnă. În cadrul Băişorii, existenţa staţiunii este un factor favorabil principal.
Succesul unei staţiuni montane va fi dat de componentele principale ale produsului turistic
obţinut prin amenajarea sitului montan, iar acestea pot fi: domeniul schiabil şi dotările aferente,
serviciile de cazare şi alimentaţie, serviciile suplimentare şi protecţia mediului.( G.Erdeli, I. Istrate,
1995).
După părerea altor specialişti, factori ar putea fi şi: lungimea şi calitatea pârtiilor de schi,
indicatorul metri-pârtie pe loc de cazare, numărul şi calitatea tehnică a mijloacelor mecanice de
urcar şi corelaţia cu capacitatea de cazare, structura şi diversitatea amenajărilor pentru practicarea
sporturilor de iarnă, structura şi diversitatea amenajărilor pentru practicarea sporturilor de vară,
volumul şi gradul de confort al capacităţii de cazare, originalitatea ofertei turistice şi calitatea
serviciilor oferite. (I. Berbecaru, M. Botez, 1977).
Din totdeauna, valorificarea zonelor montane, a depins de accesibilitatea lor, exigenţă care a
limitat numărul turiştilor ce puteau alege un anumit sit.
În consecinţă, putem spune că zona montană amenajată Băişoara este căutată de turişti
pentru că îmbină o bună accesibilitate pentru principalele areale urbane şi o puternică atractivitate
prin peisaje spectaculoase, echipamente de calitate etc. Atractivitatea turistică a staţiunii depinde în
bună măsură de echipamentele şi animaţia pe care o oferă.

5.1 Factori de influenţă

Pentru a înţelege evoluţia turismului montan este important să descifrăm factorii de influenţă
şi sensurile de acţiune ale acestora, precum şi intensitatea cu care fiecare factor a influenţat acest
process.
Veniturile au, fără îndoială, o puternică influenţă asupra cererii în turismul montan,
practicarea sporturilor de iarnă fiind considerată o formă scumpă de petrecere a vacanţei. Creşterea
nivelului de trai în timp, corelat cu reducerea relativă a tarifelor turistice, a condos la aşa-numita
socializare a turismului sau la transformarea acestuia intr-un fenomen de masă.
Dezvoltarea ofertei turistice montane a condiţionat, de asemenea, creşterea cererii. Aceasta
s-a realizat practice pe două căi: prin extindere în jurul siturilor iniţiale şi prin amenajarea unui
număr mare de alte staţiuni montane, după modele similare. (B. Debarbieux, Tourisme et montagne,
Ed. Economica, Paris, 1995, pag 47.)

38
 Dezvoltarea ofertei pentru practicarea sporturilor de iarnă a fost deosebit de impetuoasă,
vehementă. Practicarea sporturilor de iarnă a fost susţinută însă şi de progresul tehnic manifestat
prin îmbunătăţirea permanentă, prin creşterea performanţelor instalaţiilor de transport pe cablu, dar
şi de dezvoltarea ramurilor industriale producătoare de material sportiv.
Accesibilitatea este un factor deosebit în dezvoltarea turismului montan, de aeea,
infrastructura a jucat şi joacă un rol hotărâtor. Din totdeauna, descoperirea şi valorificarea siturilor
montane au depins de accesibilitatea lor. Dezvoltarea infrastructurii a influenţat direct costul şi
durata transportului, doi factori decisivi în alegerea destinaţiei de vacanţă.
Proximitatea determină o intensificare a fluxurilor turistice din cel puţin două motive:
participarea la turismul montan şi a categoriilor de populaţie mai puţin favorizate, deci mai puţin
mobile şi mai dependente de o bună accesibilitate şi creşterea ponderii sejururilor de scurtă durată
în ansamblul călătoriilor, tendinţă actuală a cererii turistice în general, ca şi a celei montane.
Factorii de natură socio-demografică joacă şi ei un rol esenţial în evoluţia cererii turistice
montane. Creşterea demografică a contribuit şi ea la sporirea numărului de turişti în zona montană.
Practicarea sporturilor de iarnă este peste tot în lume un loisir al tinerilor, pe de altă parte ,
contemplarea peisajelor şi descoperirea naturii rămân modele culturale ale categoriilor sociale
superioare.
Evoluţia unor factori de natură psihologică, cum ar fi moda, nevoile, a determinat schimbări
importante în mărimea şi structura cererii turistice montane. Putem spune că moda a influenţat
puternic propagarea obiceiului de a petrece vacanţa la munte sau de a schia, în rândul populaţiei
oraşelor bogate, la sfârşitul secolului al XIX.
Din ce în ce mai mult, turiştii caută o anumită utilitate a actului turistic pentru organism şi
pentru spirit. De aceea importanţa imaginii şi capacitatea consumatorului de a-şi imagina un loc
care să îi satisfacă nevoile joacă un rol deosebit în alegerea destinaţiilor.
O puternică influenţă au manifestat-o şi organizarea a numeroase concursuri sportive de
iarnă şi puternica lor mediatizare.

5.2 Factorii nefavorabili, fenomene de risc, viituri şi inundaţii

Derivate deseori din alte fenomene de risc, viiturile şi inundaţiile sunt manifestările extreme
ale naturii care afectează mai mulţi oameni şi care generează mai multe pierderi extreme ale naturii
care afectează mai mulţi oameni şi care generează mai multe pierderi economice decât orice alt
fenomen natural de risc ( Băşteanu, D., Rădiţa Alexe, 2000; Romanescu, Gh., 2003; Wisner, B. şi
alţii 2004).

39
 Compania de reasigurare Munich Re a raportat că, în cazul majorităţii anilor din deceniul al
VIII-lea al secolului al XX-lea, cea mai mare pondere a pierderilor economice produse de fenomene
ale naturii a fost datorată unor astfel de evenimente ( Munich Re 1997, 1998).
Inundabilitatea zonei prin ape de suprafaţă
Fenomen extrem, care este totuşi normal în procesul de funcţionare al râului; poate deveni
catastrofal şi poate provoca pagube comunităţii locale care calcă legile armoniei din natură fără a-şi
lua măsurile de securitate necesare.
Din punct de vedere hidrologic o inundaţie este orice creştere a nivelului apei ori ale
debitului peste un nivel care depăşeşte malurile albiei minore.
Cauze-efecte:
Cauze naturale:
 ploi, (fie torenţiale, fie de lungă durată);
 topirea zăpezii sau topirea zăpezii suprapusă cu căderea de precipitaţii;
 excesul de umiditate.
Cauze antropice:
 despăduririle efectuate de om;
 compactarea solului;
 acoperirea lui cu un strat impermeabil;
 construcţii hidrotehnice nereuşite;
Inundaţiile după intensitate dar şi după suprafaţă pot fi de mai multe tipuri:
Frecvenţe:
 între 5-10 ani, când poate fi inundată parţial lunca râului;
 în urma modificărilor antropice aceste viituri tind să devină un fenomen obişnuit;
Măsuri-reglementări
Evitarea amplasării construcţiilor mai ales fără zid de protecţie, se interzice orice tip de depozitare
dar mai ales a substanţelor poluante sau periculoase precum combustibil lichid sau pesticide.
Viituri catastrofale:
 cu o frecvenţă între 35-100 de ani;
 pot acoperi în totalitate lunca râului şi o bună parte din terasa de luncă;
 deşi sunt cele mai rare după amploarea lor, produc cele mai mari şi mai multe
pagube.
Măsuri-reglementări:
 se recomandă construcţiile hidrotehnice;

40
  se recomandă conlucrarea tuturor consiliilor locale din bazinul hidrografic, respectiv,
cu Consiliul Judeţean şi Regia Apelor Române în elaborarea unor strategii viabile şi de
lungă durată pentru prevenirea unor astfel de dezastre;
 se vor evita defrişările abuzate şi necontrolate, ale pădurilor, mai mult, pe terenurile
suboptime din punct de vedere al folosirii economice;
 se va respecta, prin plantare, gradul optim de împădurire al bazinului hidrografic
care: - în zona de câmpie este 25-35%;
 în zonele deluroase şi montane este de 50-70%.

Procese de alunecare în masă

Formarea alunecărilor de teren presupune pătrunderea apei în sol pănă la un orizont

impermeabil pe care îl umezeşte puternic şi astfel îi impune funcţia de „pod de deplasare” sau de
alunecare. Spre deosebire de celelalte procese de pantă, alunecările de teren se remarcă prin
rapiditatea cu care se avacuează materialele şi prin formele de relief care iau naştere.

5.3 Efectele în plan socio-demografic

Susţinerea dezvoltării economice în general de către turismul montan şi crearea de locuri de
muncă în special au stat la originea menţinerii sau progresului demographic în numeroase zone
montane din lume.
Pe lângă crearea de locuri de muncă, în plan demographic au fost înregistrate şi alte efecte
pozitive, ca urmare a ameliorării infrastructurii generale, a serviciilor publice şi comerciale, care au
condos practice la creşterea nivelului de trai.
Au existat însă şi unele efecte negative, cum ar fi creşterea rapidă a preţurilor , terenurilor,
inclusiv agricole, scumpirea locuinţelor, îngreunarea accesului la unele servicii pentru populaţia
locală, datorită marii densităţi turistice.
Turismul montan a contribuit şi la modificarea unor reguli sociale; el a permis, adeseori,
unor personae altădată marginalizate, cum ar fi micii meşteşugari, să aibă o recunoaştere socială
datorită contatului cu turiştii şi creşterii veiturilor din activitatea de cazare particulară.
Dezvoltarea unor profesiuni noi în turismul montan, legat în deosebi de practicarea
sporturilor de iarnă, a dat ocazia multor tineri să se remarce şi să dobândească un statut social
aparte. Dar evoluţia socială nu a avut întotdeauna baze stabile şi durabile; existenţa unui mare
număr de posturi ce necesită muncă necalificată, sezonalitatea locurilor de muncă sau chiar
caracterul lor efemer, veniturile modeste au fost factori care au influenţat negativ stabilitatea şi
coeziunea socială. Dezvoltarea turismului montan a avut şi efecte în plan cultural, mulţi specialişti
apreciindu-le ca mai degrabă negative decât pozitive.

41
 Multe asociaţii sau organizaţii se străduiesc să prevină efectele sociale şi culturale negative
ale turismului în masivele montane amenajate, sensibilizând opinia publică la problemele
ecoturismului montan şi încercând să promoveze acel turism care să respecte oamenii şi societăţile
locale.

5.4 Impactul ecologic şi încercările de armonizare a turismului montan cu mediul

natural
Între toate tipurile de situri ce pot fi amenajate turistic, mediul montan este, probabil, cel mai
exigent şi cel mai vulnerabil. În esenţă, problemele impactului turismului montan asupra mediului
nu diferă de cele întâlnite în alte zone, chiar dacă fragilitatea ecosistemelor montane este mai mare.
Dar, ca o particularitate deosebită putem aminti aici riscul alterării imaginii turistice a muntelui, o
adevărată ameinţare apărută odată cu multiplicarea amenajărilor turistice montane; acest risc
decurge din percepţia pe care multe popoare o au asupra muntelui, considerându-l ” cel mai natural
spaţiu”, uneori chiar sacru.
Acest risc cultural poate juca un rol mult mai important în politica de gestiune a mediului
montan decât riscul degradării fizice a peisajului.
5.4.1 Dimensiuni ale impactului asupra mediului natural
Relaţia dintre turism şi mediul natural este deosebit de complexă. Ansamblul resurselor
naturale care formează mediul inconjurîtor constituie materia primă necesară desfăşurării
activităţilor turistice. Astfel, turismului trebuie să-i revină sarcina conservării acestor resurse, fără
de care el însuşi nu ar putea exista. Dar, în zona montană, ca şi pretutindeni, turismul prezintă acest
paradox al degradării sau chiar ai distrugerii resurselor peisagistice care l-au generat.
Una din cele mai vechi şi mai importante practici turistice- contemplarea peisajului- este
astăzi ameninţată de creşterea circulaţiei turistice şi de multiplicarea echipamentelor în masivele
montane. În afara unor efecte negative punctuale-despărţitoare cum ar fi poluarea aerului în
staţiunile cu circulaţie rutieră intensă, prezenţa deşeurilor pe traseele montane, eroziunea solului pe
pârtiile de schi etc., un aspect important şi care ar trebui să ne dea de gândit îl reprezintă
artificializarea resurselor turistice montane.
Turismul montan, care a fost mulă vreme un turism exclusive naturist, depinde astăzi tot mai
puţin de atracţiile naturale şi tot mai mult de resursele economice. Este cazul mai ales al staţiunilor
pentru sporturi de iarnă, care sunt dependente de existenţa echipamentelor specifice, pârtii, instalaţii
de transport pe cablu, care sunt mari ” consumatoare” de resurse economice. Mai mult, unele
practice s-au artificializat, înlocuindu-se o parte din resusele naturale; au apărut zăpada artificială,
lacurile artificiale etc.

42
 În consecinţă, localizarea unei staţiuni turistice nu a mai pornit neapărat de la atractivitatea
mediului natural, ci de la capacitatea economico-socială a agenţilor locali de a acrea condiţii
atractive, chiar artificiale. Astfel, muntele a devenit adeseori un simplu décor pentru activităţi
turistice multiple, de multe ori fără o legătură directă cu acesta.
Imaginea muntelui care motivează deplasarea turistică este adesea incompatibilă cu această
idee de degradare peisagistică. Antropizarea peisajului montan este cu atât mai greu de acceptat, cu
cât muntele este considerat în unele ţări ca simbol naţional, iar degradarea peisajelor naturale poate
fi asimilată cu un affront la cultura naţională.
Impactul ecologic al turismului montan este difuz. Există o diversitate de efecte, darn u
întodeauna cauzele antropice au putut fi clar delimitate, cum ar fi cazurile de alunecări de teren sau
avalanşele. Prezenţa turiştilor înşişi este sursă de perturbare a mediului. Eroziunea solului este mai
mare în siturile foarte frecventate şi acolo unde amenajările au necesitat dispariţia covorului vegetal,
respectiv, poteci, pârtii de schi.
Pe de altă parte, motivaţiile turistice au incitat numeroşi turişti să adopte practice dăunătoare
mediului; sentimental de libertate şi nevoia de descoperire pe care le generează zona înaltă au
determinat multiplicarea practicării schiului ” hors-piste”, a escaladei, a drumeţiei în cele mai
ascunse colţuri ale masivului; toate acestea au avut impact negativ asupra vieţii animalelor şi
plantelor. Alte ori intensificarea practicilor de cules ciuperci, fructe de pădure, flori, au provocat
dispariţia unor specii.
În mod progresiv însă, aceste probleme au fost conştientizate, iar sensibilitatea guvernelor şi
a diverselor asociaţii sau organizaţii privind protecţia mediului natural a crescut, având drept
rezultat o serie de măsuri referitoare la controlul strict al amenajărilor montane, al circulaţiei
turistice în arealele fragile, al organizării activităţii turistice în zona montană.
Gestiunea mediului montan s-a dovedit a fi însă deosebit de dificilă, ea neputându-se rezuma
la o abordare naturalistă, ci incluzând şi aspectele economice, legate de rentabilitatea turismului
montan şi de costurile ridicate generate de măsurile de protecţie, precum şi cele socio-culturale.
5.4.2 Problemele de mediu. Protecţia Mediului
Particularităţile de structură, stare, dinamică a mediului natural, corelate cu tipul şi
potenţialul resurselor naturale,gradului de ocupare a teritoriului, tipul şi gradul de dezvoltare a
economiei comunei, impune ca problemele de protecţie, conservare şi refacere a mediului să li se
acorde o atenţie sporită, cuvenită în conformitate cu capacitatea de suportabilitate a acestuia.
Mediul natural reprezintă suportul material, energetic, informaţional de creştere şi
dezvoltare a comunităţilor teritoriale rurale. De calitatea mediului natural depinde calitatea mediului
antropic sub aspectul tipului, formelor, durabilităţii de organizare a acestuia.

43
 Stările, structurile, formele complicate şi complexe ale mediului natural, apărute evolutiv
sunt dirijate de o serie de legi şi principii dialectice, geografice, sistemice, ecologice.
Impactul mare asupra mediului, peste capacitatea de toleranţă, a sistemelor naturale,
determină declanşarea proceselor de respingere, a factorlui de stres, până la anihilarea acestuia ,
respectiv modificarea, adaptarea componentelor de mediu la noile condiţii.
Componenta umană a învelişului geografic nu are altă alternativă de existenţă durabilă decât
cea de convieţuire în simbioză şi armonie cu facorii de mediu naturali. Aceasta se poate realiza prin
măsuri energice de conştientizare a locului omului şi comunităţii în cadrul sistemelor geografice
teritoriale, conştientizarea necesităţilor reale de consum de resurse şi spaţiu , cunoaşterea exactă a
modului de structurare şi funcţionare a sistemelor naturale ale mediului. Conservarea , protecţia,
regenerarea structurilor fragile şi degradate ale mediului .

44
 Capitolul VI

ANALIZA SWOT A COMUNEI BĂIȘOARA

La nivelul comunei se constată următoarele disfuncţionalităţi, puncte slabe:

- nivel redus al indicelui de utilizare a capacităţii de cazare şi a duratei medie de şedere în
staţiune, în raport cu potenţialul turistic existent;
- -scăderea numărului de turişti străini care vizitează staţiunea;
- activităţi de marketing turistic şi management al destinaţiei insuficient dezvoltate;
- lipsa unui sistem de rezervare on-line;
- baza de cazare şi agrement învechită;
- insuficientă dezvoltare/ valorificare a infrastructurii de agrement;
- infrastructură de transport neadaptată la standardele comunitare;
- lipsa instalaţiilor pentru prelucrarea industrială a laptelui, ceea ce face puţin atractivă
activitatea de creştere a bovinelor;
- infrastructura existentă este slab dezvoltată, respectiv drumuri, reţele electrice,
alimentare cu apă, canalizare, telecomunicaţii, ceea ce face dificilă valorificarea potenţialului
turistic;
- fondul de locuinţe compatibil pentru practicarea agroturismului este foarte puţin
dezvoltat;
- lipsa de informare şi de aici dezinteresul populaţiei locale pentru desfăşurarea de
activităţi în domeniul turismului;
- lipsa pieţii de desfacere a produselor rezultate în urma prelucrării lemnului;
- lispa unor fabrici pentru prelucrarea fructelor de pădure şi a ciupercilor.

Oportunităţi
Pentru dezvoltarea zonei ar trebui să se ţină cont în primul rând de potenţialul turistic,
factorii naturali şi antropici fiind favorabili.
Sub aspect economic, existenţa Stţiunii Turistice Muntele Băişorii contrinuie la creşterea
potenţialului economic al zonei, iar activitatea turistică influenţează dezvoltarea sectorului
productiv în domeniile prelucrării laptelui, a cărnii şi a fructelor de pădure.
În vederea dezvoltării turismului, locuitorii interesaţi ar putea beneficia de Programul de
creditare Fondul International de Dezvoltare Agricola (FIDA), care este un proiect de dezvoltare
rurală a Munţilor Apuseni, comuna Băişoara făcând parte din lista comunelor eligibile ale judeţului
Cluj. Limita maximă a creditelor acordate pentru agroturism este de 20.000 dolari (USD).
45
 Alte oportunităţi ale staţiunii din Băişoara ar mai fi:
- crearea cadrului organizatoric pentru dezvoltarea turismului rural şi al agroturismului;
- construirea de ateliere meşteşugăreşti, cu sprijin PHARE (Poland Hungary Aid for
Reconstruction of the Economy) pentru prelucrarea lemnului;
- construirea unei fabrici pentru prelucrarea laptelui, unei alte fabrici pentru prelucrarea
fructelor de pădure şi a ciupercilor;
- realizarea lucrărilor de infrastructură necesare pentru punerea în valoare a potenţialului
turistic din zonă;
- restaurarea, renovarea, reabilitarea obiectivelor turistice, a pârtiilor şi traseelor turistice;
- interes internaţional crescut pentru turismul de iarnă, inclusiv turism rural şi de
aventură;
- foarte bune perspective pentru a exploata zonele montane pe tot cursul anului prin
drumeţie, alpinism, schi etc;
- implementarea de proiecte de infrastructură turistică de către administraţia publică
locală;
- crearea cadrului organizatoric pentru dezvoltarea turismului rural şi al agroturismului;
Puncte tari
Avantajele staţiunii Muntele Băişoara constă în:
- cadru natural deosebit de pitoresc, cu multe peisaje minunate;
- poluare redusă;
- staţiunea este situată în apropierea oraşului Cluj Napoca;
- organizarea de multiple competiţii sportive pt. iubitorii sporturilor de iarnă şi nu numai;
- stratul de zăpadă durează aproximativ 5 luni;
- posibilităţi de practicarea a diferitelor sporturi de iarnă, vară;
- capacitate de cazare suficientă;
- existenţa produselor specifice zonei.

Ameninţări

În cadrul staţiunii turistice din Băişoara există şi anumite ameninţări precum:

- infrastructura de utilităţi slab dezvoltată respectiv drumuri, reţele electrice, alimentare
cu apă, canalizare, telecomunicaţii, ceea ce face dificilă valorificarea potenţialului turistic;
- competiţie puternică la nivel de destinaţie;
- continuarea procesului de migrare a forţei de muncă calificată;
- urbanizarea populaţiei rurale implicând pierderea autenticităţii şi specificului local;
- condiţii meteo nefavorabile, calamităţi naturale: inundaţii, alunecări de teren etc.;

46
 - degradarea mediului natural;
- fondul de locuinţe compatibil pentru practicarea agroturismului este foarte puţin
dezvoltat;
- lipsa de informare şi de aici dezinteresul populaţiei locale pentru desfăşurarea de
activităţi în domeniul turismului;
- lipsa pieţii de desfacere a produselor rezultate în urma prelucrării lemnului;
- costurile ridicate a lucrărilor agricole;
- lispa unor fabrici pentru prelucrarea fructelor de pădure şi a ciupercilor.

47
CONCLUZII

Potenţialul turistic al zonei merită să fie exploatat susţinut şi sistematic. Atractivitatea zonei
poate fi mărita prin îmbunătăţirea infrastructurii şi a dotărilor de utilitate publică. Pe de altă parte
activităţile din sectorul serviciilor pot fi diversificate, mai ales că există deja un nivel de pornire în
Băişoara şi Muntele Băişorii.
Prin implementarea strategiei de promovare, rezultatul ar trebui să vizeze exact cele două
elemente de specificitate ale campaniei prezentate la începutul strategiei. Aici este vorba de posibile
rezultate presupunând că desfăşurarea campaniei urmăreşte întocmai paşii corecţi. Iată care ar fi
aceste posibile rezultate: creşterea numărului de turişti la nivelul oraşului Cluj Napoca, creşterea
gradului de cunoaştere a potenţialului turistic din Munţii Apuseni, mai exact a potenţialului turistic
din staţiunea Muntele Băişorii.
Toţi paşii parcurşi în elaborarea lucrării, fiecare sursă aleasă şi latură abordată au fost din
intenţia unui caracter veridic şi aplicabil. S-a făcut o inventariere a potenţialului turistic din
Băişoara tocmai din dorinţa de a evidenţia bogăţia naturală şi suportul pentru această formă de
turism. Cercetările făcute au fost de un real folos în aprecierea exactă a dimeniunilor care trebuie
abordate.
Cei care doresc să investească în zonă, mai ales în scop turistic, trebuie să găsească anumite
înlesniri la nivelul administraţiei locale, prin aceste investiţii se crează locuri de muncă pentru
locuitorii comunei, deci surse de venit pentru ei. Administraţia locală trebuie să devină efectiv
mediatorul dintre interesele particular/ individuale şi cele general/ publice. Bunăstarea individuală
depinde de bunăstarea generală şi invers.

48
 BIBLIOGRAFIE

1. B. Debarbieux, (1995), Tourisme et montagne, Ed. Economica, Paris;

2. Berbecaru I., Botez M., (1977), Teoria şi practica amenajării turistice, Ed, Sport-Turism,
Bucureşti;
3. Coriolan Suciu, (1967), Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, I, Bucureşti;
4. Erdeli G., Istrate I., (1995), Amenajări turistice, Ed. Universităţii, Bucureşti;
5. Erdeli G., Istrate I., (1995), Potenţialul turistic al României, Ed. Universităţii, Bucureşti;
6. Gâştescu, P. (1998), Ecologia aşezărilor umane, Edit. Univ. Buc., 141 p.
7. Gâştescu, P. (2001), Managementul mediului, Edit. Sfinx 2000 , 106 p
8. Glăvan v., Turismul in România, (2000), Ed. Economica, Bucuresti, 160 pag.
9. Glăvan V., Geografia turismului in România, Editura Institutului de Management Turism
Eden, Bucuresti, 1996.
10. Ielenicz, M., (2006), România.Enciclopedie Turistică, Editura Corint, Bucureşti ;
11. Lucian Drăguţ, (2000), Geografia Peisajului, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;
12. Marcian Bleahu, Sever Bordea, (1967), Munţii Apuseni: Bihor-Vlădeasa, Bucureşti;
13. Minodora Susana Luca, (2007), Băişoara locul sufletului nostru, Cluj-Napoca;
14. Nicolae Cianga, (2007), Romania. Geografia Turismului, Editura Presa Universitara
Clujeana, Cluj-Napoca;
15. Radu Mititean, Arnold Kadar, (1996), Zona turistică Băişoara şi masivul Muntele Mare.
Ghid turistic, Cluj-Napoca;
16. Silvestru Moldovan, (1898), Zarandul şi Munţii Apuseni ai Transilvaniei, Sibiu;
17. Tinard Y., (1994), Le tourisme. Economie et Management, 2 Ed., Ediscience
International, Paris;
18. V.Vles, (1996), Les stations touristiquesm Ed. Economica, Paris;
19. Viorel Arghiuş, (2008), Studiul viiturilor de pe cursurile de apă din estul Munţilor
Apuseni şi riscurile asociate, Cluj Napoca;

49
 Anexa 1:
Chestionar privind Staţiunea Muntele Băişorii

Vă rugăm să fiţi amabili să ne ajutaţi răspunzând la câteva întrebări.

1. Sexul: M F

2. Vârsta:........ani

Localitatea de reşedinţă (inclusiv ţara, în cazul străinilor):...............................

3. Şcoala absolvită: a) universitate; b) bacalaureat; c) şcoală medie; d) şcoală primară; e) fără
şcoală

4. În ce măsură, pe o scară de la 1 la 10, practicaţi următoarele tipuri de turism:

a) De sejur (staţionar) la munte sau la mare: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

b) De cunoaştere (cultural, etnografic şi religios): 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

c) Activ şi de drumeţie montană: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

5. Pentru ce tip de turism aţi venit în zonă? a) de sejur (staţionar) în zona rurală; b) activ şi de
drumeţie montană; c) de cunoaştere (cultural sau etnografic); d) altele:..................................

6. De unde aţi obţinut informaţiile referitoare la practicarea acestui tip de turism în zonă? a)
rude, apropiaţi, prieteni; b) din mass-media (TV, radio, ziare); c) de la instituţiile statului; d)
de la organizaţii nonguvernamentale; e) de la agenţii de turism; e) din alte
surse:.............................

7. Câte zile petreceţi în această zonă?.............................................................................

8. Sunteţi cazaţi la: a) hotel; b) motel; c) vilă; d) pensiune; e) cabană f) fermă turistică; g)
complex turistic; h) gazdă; i) la prieteni/rude; j) reşedinţă secundară; k) cort; l) rulotă; m)
altele:.........................................................

9. La ce servicii turistice apelaţi? a) doar cazare; b) cazare cu mic dejun; c) cazare cu

demipensiune; d) cazare cu pensiune completă; e) alte servicii:...........................

10. În funcţie de ce alegeţi cazarea? a) apropierea de zona centrală; b) apropierea de munte; c)

baie la fiecare cameră; d) casă separată de cea a proprietarilor; e) proprietari amabili; f) masă
gustoasă; g) curăţenie; h) casă şi dotări moderne; i) casă tradiţională; j) fermă agroturistică
cu produse naturale; k) oferă agrement şi divertisment; l) altele.........................................

11. Ce buget alocaţi acestei şederi pentru o persoană?...............................................................

12. Aţi mai fost în concediu în această zonă? a) da; b) nu

50
13. Dacă da, de câte ori?.............................................................................................................

14. Dacă da, în ce perioadă a anului? a) vara; b) toamna; c) iarna, d) primăvara, e) de sărbătorile
de iarnă; f) de sărbătorile de Paşti; g) cu ocazia altor sărbători; h) altele............

15. Dacă da, când aţi fost ultima oara în această zonă?...............................................................

16. Cu ce mijloc de transport aţi sosit în zonă şi ce alte mijloace de transport utilizaţi pe
parcursul şederii aici?

a) maşină personală; b) maşină de servici; c) transport public; d) autocar; e) ATV, scooter;

f) motocicletă g) bicicletă; h) merg pe jos; i) altele...................

17. Cu cine aţi venit? a) familie şi rude; b) prieteni şi conoştinţe; c) colegi; d) singur

18. Sunteţi mulţumit de calitatea serviciilor oferite? a) da; b) nu; c) parţial

19. Daţi o notă, pe o scară de la 1 la 10, pentru calitatea celor enumerate mai jos:

a) Cazare: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10/ nu este cazul

b) Masă: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10/nu ştiu

c) Activităţi, excursii, facilităţi (sporturi, ghidaj, închiriere, animaţie etc.): 1 2 3 4 5 6 7

8 9 10/nu ştiu

d) Produse tradiţionale: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10/nu ştiu

20. Doriţi să reveniţi în următorii ani? a) da; b) nu; c) poate

21. Enumeraţi principalele motive pentru care reveniţi/nu

reveniţi:..................................................................................

22. Ce fel de activităţi efectuaţi? a) plimbări; b) drumeţii montane; c) ascensiuni pe creste

montane; d) escaladă; e) tiroliană; f) speologie; g) vizite la obiective culturale; h)
mountain-bike/ciclism; i) ATV/motocicletă/scooter; j) paint ball; k) nimic; l)
altele:...........................

23. Cunoaşteţi vreo sărbătoare tradiţională din această

zonă?.................................................................................

24. Dacă da, aţi participat la vreo sărbătoare tradiţională în zonă? a) da; b) nu

25. În deteriorarea peisajului specific zonei, tăierea pădurilor o consideraţi? a) semnificativă; b)

puţin semnificativă; c) nu ştiu

26. Cum consideraţi informarea turistică în zonă? a) foarte bună; b) bună; c) slabă; d) foarte
slabă

51
27. Care element îl consideraţi cel mai puternic deteriorat în zonă: a) pădurea; b) arhitectura
tradiţională; c) livezile; d) pajiştile; e) produsele tradiţionale; f) obiceiurile şi tradiţiile; g)
altul......................................

28. Credeţi că practicarea turismului (aşa cum este el astăzi în zonă) duce la degradarea
peisajului? a) da; b) nu; c) nu ştiu

29. Care este punctul turistic forte al zonei: a) accesibilitatea; b) apropierea de Cluj Napoca; c)
păstrarea tradiţiilor; d) condiţiile de cazare; e) calitatea serviciilor; f) publicitatea; g)
complementaritatea şi frumuseţea peisajului (culoar-măguri-munte); h) raportul calitate-preţ;
i) diversitatea serviciilor turistice oferite; l) altul:............................................

30. Ce îmbunătăţiri ar putea fi aduse turismului în zonă?

52