MONOGRAFIA SATULUI BOIU

Chirilã Izabela – Bianca

Sociologie, an II, Gr.1

1
“ Boiu e un sat fruntaṣ, cu oameni isteṭi ṣi silitori, cari aleargã zoriṭi la drum
spre oraṣ, cu roadele trudei, în fiecare dimineaṭã”.

H.Teculescu

Boiu înainte de Boiu

Cele mai vechi urme, de vieṭuire omeneascã în hotarul satului Boiu sunt
descoperite în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea de cãtre un german din Ardeal : Nagy-Bun
(Boiu Mare) apare în repertoriul arheologic ṣi în cercetrile topografice. Atestarea documentarã a
satului Boiu dateazã din anul 1301.

Din Epoca Bronzului dateaza doua aṣezãri situate în hotarul Boiului: Bârlibãṣoaia (Sub Arini-
loc situat la Nord faṭã de actual localitate) ṣi Gãunoaia ( localizatã la vest de punctual
anterior).Cea de a doua aṣezare se aflã lângã punctual numit “Cracul Pârâului” ṣi conṭine
fragmente ceramic din pasta finã, brun-gãlbuie, ornamentate cu benzi de incizii scurte,
încruciṣate, nervure crestate sau alveolate. Din prima epocã a fierului dateazã o altã aṣezare
situate în hotarul Boiului-“Piatra Zmeului”, masiv deluros aflat la nord de sat.Descoperiri izolate
datând tot din prima epocã a fierului s-au facut ṣi în zona numitã “Dealul Dobelor”.

Atestarea documentarã ṣi numele satului

Autorii monografiei Judeṭului Târnava Mare susṭin cã satul Boiu este amintit pe la
1200 împreunã cu Villa Welmer (Falmer) ṣi Villa Lewnek (Ludovic), dãruite lui Ioan Latinul în
1206; Boiu aparṭinând lui Ladislau Borṣ voievodul Transilvaniei.

Cel mai vechi document publicat în care este menṭionat Boiu, dateazã din 20 octombrie 1301 ṣi
a fost întocmit la Alba Iulia.

Numele moṣiei ṣi implicit al satului a cunoscut diferite forme pânã la actualul Boiu. Este evident
cã în documentele oficiale de pânã în secolul al XIX-lea, apare forma maghiarã a numelui
satului. Forma oficialã astazi este Boiu. Maghiarii îi spun Bun, nu Nagy Bun, cum apare oficial
pânã la începutul secolului XX.

2
 Satul Boiu se aflã astãzi în comuna Albeṣti din judeṭul Mureṣ.Alaturi de Boiu, din
comuna Albeṣti mai fac parte satele: Albeṣti, Ṭopa( numitã în trecut Boiul Mic), Jacul (Jacul
Românesc) ṣi Ṣapartoc.

În România, Boiu se aflã aproape de central ṭãrii la aproximativ 50 km de punctual

central al României, oraṣul Agnita (judeṭul Sibiu). Boiu este aṣezat pe partea sud-esticã a
depresiunii colinare a Transilvaniei, aflat în interiorul arcului carpatic; în partea central-esticã a
Podiṣului Târnavelor la aproximativ 1,5 km de malul drept al râului Târnava Mare.

În cadrul judeṭului Mures, satul Boiu este poziṭionat în partea sudicã a acestuia, iar
în cadrul comunei Albeṣti, se aflã în partea centralã a hotarului acestuia.Localitatea se
învecineazã: la est cu satul Ṣoard; la sud-est cu satul Ṭopa; la sud cu satul Albeṣti (centrul
administrtiv al comunei Albeṣti); la sud-est cu oraṣul Sighiṣoara, la nord-vest cu hotarul
Nadeṣului; la nord cu Jacul Românesc.

Centrul urban în jurul cãruia graviteazã astãzi viaṭa economicã a localitãṭii Boiu
este Sighiṣoara, faṭã de care se aflã la o distanṭã de 9 km.

Este grupat, neregulat, de tip liniar de-a lungul unui fir de apã, o vale care îl strãbate
de la nord la est cãtre sud-est, vãrsându-se în râul Târnava Mare în locul numit Lunculiṭã. Casele
sunt înṣiruite de-a lungul vãii.Pe partea stânga a vãii este strada principal, iar pe partea dreaptã
strãzi secundare.Accesul dintr-o parte în alta a satului se face pe patru poduri construite peste
vale: Podul Marcului, Podul Hunvezului, Podul Dãrãndoai ṣi Podul Baciului.

Aṣa cum am arãtat satul este grupat, dar au existat pânã în prima jumãtate a secolului al XX-lea
câteva gospodãrii dispersate în hotar.La acestea se adaugã fostul cãtun Bârlibãṣoaia (aflat la 4
km nord-vest) care a fost locuit intens în perioada interbelicã. În urma colectivizãrii locuitorii
acestui cãtun s-au stbilit în Boiu în mai multe etape.

Satul Boiu adãpostea Catelul Bethlen (azi doar ruine) care a fost ridicat în prima jumãtate a
secolului al XVII-lea de cãtre Farkas Bethlen.

Conform C.F Boiu care include ṣi satul Ṭopa (nu existã C.F separate pentru Boiu ṣi
Ṭopa, aṣa cum am amintit ele au constituit împreuna comuna Boiu dupã care au trecut amândouã
la comuna Abeṣti) suprafaṭa este de 27,58 km2 din care intravilan 0,28 km2.Funcṭia principalã a
satului este cea agricolã, dar o parte importantã a locuitorilor este antrenatã în activitãṭi
industriale, servicii comerṭ în localitatea Sighiṣoara.

Relieful
Cuprinde douã unitãṭi distincte, una joasã de luncã foarte fertilãṣi alta înaltã colinarã.Unitatea
joasãde luncã este reprezentatã de douã zone diferite, lunca Târnavei Mari ṣi o altã zonã de luncã

3
destul de restrânsa situate la vested sat, de o parte ṣi de alta a vãii , ce traverseazã hotarul dinspre
nord-vest spre sud-est.

Aspecte climatice
Climatul este temperat boreal de deal. Masele de aer circulã predominant dinspre vest ṣi nord
vest.Acestea aduc cele mai importante precipitaṭii pe parcursul anului. Principala sursã a
subsolului sunt gaze naturale.

Populaṭia
La recensãmântul din 1992 s-au înregistrat 1544 de locuitori: 771 români, 407 maghiari, 365
ṭigani ṣi 1 german. Structura confesionalã: ortodocṣi-1066, reformaṭi-394, romano-catolici -25,
adventiṣti-9, alte religii-2.

Aspecte ale vieṭii tradiṭionale româneṣti

1.Casa tradiṭionalã
Pânã în perioada interbelicã era construitã din lemn , “bulgãnit cu pãmânt” prin
interior ṣi exterior.Pentru temelie se foloseau lespezi mari de piatrã, peste care se aṣeazã talpa
casei. Aceasta consta din grinzi lungi ṣi groase de strejar, în care se fixau ṣoṣii în poziṭie
perpendicularã. În partea de sus a ṣoṣilor se aṣeazã grinda de centurã , peste care veneau grinzile
laterale. Pereṭii erau din fostãne cioplite cu barda sau din nuiele de salcã battue cu pãmânt.
Spaṭiul de locuit era format în general din douã camera ( tindã ṣi casa dinãinte). În anii ´30ai
secolului trecut au început sã se construiascã tot mai multe case de cãrãmidã. Acestea au pãstrat
forma triunghiularã ṣi au în general trei camera (casa dinãinte, tindã ṣi casa dindãrãpt).

Este destul de uṣor sã aflãm vechimea caselor actuale datoritã faptului cã proprietarii obiṣuiau sã
scoatã în relief anul construcṭiei, din tencuialã, pe zidul din faṭa casei( frontal cãsii). Lângã anul
construcṭiei mai apar iniṭialele bãrbatului ṣi femeii ṣi semnul Crucii.

Interiorul casei tradiṭionale era amenajat în general pãstrând anumite cutume.Astãzi foarte
puṭine locuinṭe mai pãstreazã elemente de mobilier vechi. În majoritate acesta a fost înlocuit cu
“mobilã domneascã”.

4
2. Portul
Portul de “ toate zilele” se deosebea prin mici nuanṭe ornamentale faṭã de cel de sãrbãtoare.

Femeile purtau:

• ie din pânzã alba simplã, neînfloratã;

• rochie pâna la brâu;

• crãtinṭe cu dungi, ṭesute la rãzboi.croite în clinilargi la poale, dupa modelul ṣurṭelor sãseṣti;

• nãframã neagrã cu ciucuri;

• cizme de piele groasã cu tureac moale încreṭitã pânã la deasupra genunchilor, iar vara se
umbla în general cu tãlpici de postav sau chiar desculṭ.

În zilele de sãrbatoare ṣi duminica exista un alt rând de haine: crãtinṭa neagrã cu fire aurii,
“laibãr” înflorat cu fir negru, “freṣung” alb în loc de fustã, ie cusutã cu “puiṣori” negri.

Bãrbaṭii purtau:

• cãmaṣã de pânzã alba fãra flori;

• cãciulã din blanã de miel;

• pieptar cu flori;

• cizme negre cu tureacul tare;

• frigiuri de postav înflorate cu negru ṣi roṣu.

Duminica sau în zi de sãrbãtoare feciorii purtau cãmaṣã largã cu pumniṣori ṣi înfloratã cu galben
ṣi se încingeau în jurul brâului cu ṣerpar de postav sau cu brãu tricolor.

3. Jocul copiilor
Jocurile copiilor ilustrau inventivitatea, bucuria ṣi pofta de viaṭã a vârstei copilãriei: Podul de
piatrã, Batista parfumatã, Hai Ileanã la poianã, de-a ferita, de-a fugita, purecele, masa ṣi
ṭurca, de-a boldu.

4. Tradiṭii culinare
Mãmãliga nu lipsea dimineaṭa ṣi la cinã, iar laptele reprezenta un aliment de bazã.Carnea ṣi
ouãle erau bine economisite.Mâncãruri specifice: Gãgãu, Cricala,Gãluṣte,Gâsca, Zamã de
pãparadã, Ciorbã de salatã.

5
Pâinea se facea mai ales de sãrbatori ṣi destul de rar în timpul anului dupã posibilitãṭile
fiecãruia.

5. Obiceiuri
• Colindatul începea în Ajunul Craciunului. Dupã colindat feciorii mergeau la gãzdãlaṣ.

• În noaptea de ajun al Anului Nou se mergea la Zoorit.

• Obiceiuri de nuntã

• Ṣezãtorile

• Obiceiuri de muncã

• Jocul-Balul – Balul Strugurilor.

Agricultura
Agricultura în Boiu a fost una de subzistenṭã, ea asigura hrana oamenilor ṣi animalelelor. Se
cultiva în special porumb (cucuruz), grâu, orz, ovãz,cartofi, lucernã, cânepã.

Creṣterea animalelor a fost un domeniu bine dezvoltat ṣi reprezenta principal sursã de bani
pentru investiṭii.

Concluzie

În lucrarea de faṭã am prezentat satul Boiu din judeṭul Mureṣ din punct de vedere istoric,
demografic, economic ṣi al vieṭii tradiṭionale. Lucrarea de faṭã este un real folos pentru cei care
doresc sã cunoascã trecutul ṣi prezentul satului.

Culegerea de folclor impresioneazã prin bogãṭia ṣi varietatea acestuia, atestând existenṭa unei
comunitãṭi cu obiceiuri strãvechi,bine fixate, dar ṣi cu un incontestabil talent.

6
Bibliografie

• “Memorial istoric ṣi etnolingvistic-Grai, obiceiuri ṣi folclor din Boiu” ,

Marcu Mihail Deleanu, editura Timpul,Reṣiṭa ,2004.

• “ Monografia satului Boiu” , Ion Eugen Sârbu, Casa de editura “Mureṣ”,Târgu-

Mureṣ, 2010.

• “ Monografia Judeṭului Târnava Mare”, Sighiṣoara,1943.

• “Castelul Bethlen de la Boiu”, în mMagazin Istoric, martie 2004.

7
ANEXE

8
9