Sunteți pe pagina 1din 2

Energia cinetică 

a unui corp aflat în mișcare este acea energie datorată mișcării (de translație) cu
viteza v. Ea este egală cu lucrul mecanic necesar pentru a modifica (accelera) viteza corpului din
repaus la viteza curentă v.

Cuprins

 1Etimologie
 2Definiție
 3Unități de măsură și dimensiune
 4Demonstrație
 5Teorema de variație a energiei cinetice
 6Bibliografie
 7Vezi și

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Lordului Kelvin i se atribuie crearea expresiei energie cinetică. Adjectivul „cinetică” provine
din greacă veche : κίνησις (kinesis), cuvântul grecesc pentru „mișcare”.

Definiție[modificare | modificare sursă]
Energia cinetică este o mărime scalară egală cu semiprodusul dintre masa punctului material și
pătratul vitezei lui.
Energia cinetică sau energia de mișcare a unui corp de masă m, aflat în mișcare de translație cu
viteza  în raport cu un sistem de referință inerțial, notată cu , este definită de relația:
Energia cinetică este o mărime fizică de stare, spre deosebire de lucrul mecanic care este o mărime
fizică de proces.
Conceptul de energie cinetică a fost definit la mijlocul secolului XIX.

Unități de măsură și dimensiune[modificare | modificare sursă]


Unitatea de măsură în SI este joule: 

Demonstrație[modificare | modificare sursă]
Pentru un corp oarecare (punct material) din legea fundamentală a dinamicii prin înmulțirea scalară
cu dr a ambilor membri se obține .
Mai departe se obține în membrul stâng al egalității anterioare  care se integrează de la 0 la viteza
curentă v obținându-se formula de mai sus . Se presupune implicit energie cinetică zero în repaus.

Teorema de variație a energiei cinetice[modificare | modificare sursă]


Variația energiei cinetice a punctului material este egală cu lucrul mecanic al rezultantei forțelor
care acționează asupra acestuia, în mișcarea respectivă.
Variația energiei cinetice a unui punct material care se deplasează în raport cu un sistem de
referință inerțial este egală cu lucrul mecanic efectuat de forța rezultantă care acționează asupra
punctului material în timpul acestei variații.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Eugeniu Potolea Legile și principiile fizicii Editura Adevărul Bucuresti 2001

S-ar putea să vă placă și